V-aţi gândit vreodată că nişte tineri de 30 de ani vă pot învăţa cum se face legumicultură? Şi că ideile lor v-ar putea scăpa de foarte multă muncă? În Maramureș, la 19 km de Baia Mare, în Ulmoasa, agricultura se face după alte standarde. Andrei și Lucian Lupșe vor să reamintească oamenilor că se poate trăi sănătos. Și nu numai atât, vor să îi învețe efectiv cum se face legumicultura într-un sistem specific permaculturii. Grădina fără sapă nu este o noțiune nouă, însă pentru România este inedită. Definiția ei și modalitatea de lucru le-am aflat de la Andrei Lupșe, mentorul și dezvoltatorul Bazei Ulmu din Maramureș.

• Pentru crearea grădinii fără sapă este folosit excavatorul. Practic, cu acest utilaj se fac straturi supraînălţate pe curbe de nivel, care ulterior se mulcesc cu paie sau fân. Apoi se fac găuri acolo unde se plantează răsadurile. Dacă se folosesc seminţe este indicat ca stratul de paie să fie mult mai subţire. La final, unde a fost făcut cuibul (care nu trebuie acoperit de paie pentru a permite plantelor să germineze), acolo va crește leguma. Un aspect important este că plantele germinează şi cresc mai greu în acest sistem. Explicaţia este că mulciul (prin care soarele nu pătrunde cu ușurință) menţine o temperatură mai scăzută şi, spre deosebire de un teren normal, se încălzeşte mai greu.

• Oamenii nu ştiu să aplice metode eficiente de grădinărit şi din cauza aceasta apar problemele generate de secetă, spune Andrei Lupşe. Însă, folosind sistemul promovat de ei, seceta nu mai pare a fi o problemă. Sub stratul de mulci umezeala se menţine, iar în condiţii climatice normale nevoia de irigare este mult redusă. În acest sistem şanţurile sunt umplute cu apă (dacă plouă este şi mai bine) şi se irigă pasiv. În felul acesta legumicultorii nu mai sunt nevoiţi să ude manual.

Prin mixajele de plante de pe rânduri se creează un habitat care umbrește șanțurile și menține umezeala.

Dacă grădina se află într-o zonă mai aridă, pentru menținerea umezelii, se pot pune lemne în șanțuri. Nu este indicat ca acestea să fie acoperite cu paie pentru că apa le macină repede şi astfel se face nămol.

• Fireşte că munca într-o grădină fără sapă nu lipseşte cu desăvârşire, dar întreținerea este minimală față de un sistem clasic de cultivare a legumelor. Volu­mul de muncă într-un astfel de sistem este cu mult redus. Săpatul şi plivitul nu mai sunt o preocupare, pentru că prin stratul de paie germinează mult mai puţine buruieni. În plus, dacă se menţine mulcirea solului tot anul, nu mai este nevoie ca grădina să fie săpată nici măcar în primăvară.     

Totuşi, cei care vor implementa un astfel de sistem trebuie să ştie că rezultatele în acest sens nu se văd chiar din primul an, pentru că există tipuri de buruieni care se încăpăţânează să supravieţuiască. Nu este nevoie să folosiţi sapa, ci le puteţi smulge.

În permacultură sunt foarte multe tipuri de grădinărit fără sapă, spune Andrei Lupşe, iar aceste sisteme se pot aplica în funcție de regiune și de obiectivele cultivatorului. Cu siguranţă cel mai cunoscut sistem este no till (fără arătură), folosit în foarte multe ferme de permacultură care au cca. 40-50 de hectare de pământ. Există însă şi alte sisteme precum cel agroforestier, spre exemplu, care permite şi păşunat planificat. Sistemul conceput de frații Lupșe presupune combinarea caracteristicilor mai multor sisteme de permacultură. Această metodă de grădinărit, spune Andrei, este însă recomandată doar pentru legumicultură şi se bazează pe folosirea materiei organice pe care, după ce ai căpătat experiență, o poți lua apoi tot din sistem. Sistemul marca Lupşe a câştigat deja adepţi pentru că Andrei a fost solicitat să realizeze astfel de proiecte – grădina fără sapă – şi pentru alţi legumicultori.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 3, 1-15 februarie 2017 – pag. 50-51