Paris, chipul șoaptelor iubirii de basm (I)
O șoaptă din aerul parizian pătrunde nestingherită acum printre pletele ce-mi adie-n vânt, mă plimbă printre începuturile insulei antice Île-de-la-Cit, locul unde tribul parisiilor a clădit un sat pescăresc lângă frumoasa Sena prin secolul al III-lea î.Hr., ce ulterior s-a transformat într-un magnific centru de comerț terestru și pe apă. Paris, „Orașul Artei“, a adunat de-a lungul vremii atâta frumusețe încât n-ar putea fi cuprinsă nici măcar într-un roman fermecat...
Turnul Eiffel
Prin grădinile și aleile pietonale decorate cu copaci ale căror frunze se pleacă tiptil către pământ o zăresc acum pe Doamna de Fier, clădită din 18.000 de secțiuni din fier și peste 2 milioane de nituri. Gâtul parcă nu e suficient de lung în a străbate drumul până-n susul lui, fiindcă ea tot se cațără mai sus, mai sus, până la 324 de metri, până când o amețeală plăcută-l pătrunde printre petele de nori ce le atrage prin toate încheieturile. Emblemă globală arhitecturală a Franței, Turnul Eiffel a fost ridicat între 1887-1889 cu ocazia Târgului Mondial din 1889, ce celebra 100 de ani de la Revoluția Franceză, și se află pe spațiul verde al Champ de Mars. Turnul poartă denumirea inginerului Alexandre-Gustave Eiffel, cel ce a dezvăluit controversata construcție în epoca victoriană. Cea mai înaltă construcție din Paris, Turnul Eiffel, depășește uneori 6 milioane de vizitatori pe an, fapt ce i-a atribuit un record anual al intrărilor la un obiectiv cu taxă din lume. Pe măsură ce urci, fie cu liftul, fie pe scări, totul în jur pare a fi dintr-o carte căreia abia aștepți să-i dai pagina următoare, nerăbdător în a descoperi punctul culminant. Căci aici sus, departe de zgomotul orașului, e o poveste pe care fiecare o descrie cu inima, de la distanță. Prin binoclul argintiu ochiul mi-l afund și mă strecor prin câte-o părticică mai retrasă a orașului ce vreau s-o dezvălui, de-aici, dintre zăbrelele monumentalului turn.
Muzeul Luvru
Fost palat rezidențial al regilor Franței, Muzeul Luvru este în sine unul dintre cele mai prestigioase opere de artă barocă din Paris, un oraș în interiorul orașului. Resturi ale construcției cetății Luvru din 1190 se află la subsolul muzeului. Napoleon Bonaparte a fost cel ce a transformat locul efectiv într-un muzeu în anii 1800 pentru expunerea lucrărilor celor din comunitatea sa. În cel mai mare muzeu din lume, printre labiritul de coridoare și faimoasele galerii putem descoperi peste 35.000 de lucrări publice; arta renascentistă italiană, picturile franceze, sculpturi clasice, antichități, arta islamică te poartă în lumi pe care doar le-ai putea visa uneori sau ți le-ai putea proiecta în minte, însă fără ușurință. Picturile „Mona Lisei“, „La Gioconda“ realizate de Leonardo da Vinci, „Sclavul muribund“ al lui Michelangelo, Fresca „Venus și cele trei grații“ de Sandro Botticelli, „Liberty Leading the People“ (Eugene Delacroix) cu revolta pariziană din 1830 sunt printre capodoperele cele mai admirate de la Luvru.
Bulevardul Champs-Élysées
Mărginit de arbori pe ambele părți, oriunde-ți arunci ochii dai de cafenele, teatre, tot felul de buticuri și magazine ce te adulmecă să intri, să admiri, să cumperi, totul este un dans în preajma cuvântului „chic“. Champs-Élysées este mlaștina pustie din trecut ce a fost transformată ca printr-o magie de designerul peisagistic André Le Nôtre într-unul dintre cele mai fermecătoare bulevarde ale lumii. Bulevardul de aproape 2 km este delimitat în cele două părți de intersecția Rond-Point des Champs-Élysées. Aici au loc parade militare și concursuri de ciclism, demonstrații de modă, este locul perfect pentru a degusta din faimoasele preparate ale bucătăriei franțuzești. Rafinamentul și bunul gust te copleșesc la tot pasul, iar semnificațiile culturale și istorice completează armonios această zonă legendară, simbol al vitalității pariziene.
Pont Neuf (Podul Nou)
Fiindcă aglomerația urbană se intensifica pe zi ce trecea în Paris, regele Henri al III-lea a ordonat, la sfârșitul anilor 1500, construirea unui nou pod, Pont Neuf, lucrare ce a fost terminată în anul 1606 și inaugurată de Henri al IV-lea. O frumusețe în stil roman și renascentist te însoțește de-a lungul plimbării pe Podul Nou, 381 de sculpturi în piatră de mascaroane (măști din piatră), minunatele arcade prin care soarele pătrunde duios, atingându-le cu calda culoare gălbuie a apusului, toate sub privirea lui Henric al IV-lea ce trimite gânduri de pe statuia din bronz în interiorul căreia sunt așezate patru cutii cu detalii din viața sa. Așezat liniștit pe malui Senei, Podul Nou este cel mai vechi pod în picioare din Paris, patrimoniu UNESCO și o adevărată inspirație artistică și decorativă pentru filmele de la Hollywood, dar și pentru cei mai simpli oameni ce merg agale pe trotuarul monumentului din piatră rezistent la foc, doar cu gândurile strecurate și nebănuite.
În continuarea descoperirii Parisului urmează să admirăm măiestria arhitecturii gotice a Catedralei Notre-Dame de Paris, să respirăm aerul libertății din Place de la Concorde, să trecem pe dedesubtul faimosului Arc de Triumf și să pătrundem prin frumoasele alei ale Grădinilor Tuileries.
Aurora GRIGORE
Paris, Franta, turism, Turnul Eiffel, Muzeul Luvru, Champs Elysees
- Articol precedent: Paris, chipul șoaptelor iubirii de basm (II)
- Articolul următor: Cordoba, orașul unde fluturii zboară printre umbre maure (III)