Legislația românească în vigoare din ultimii cinci ani (OUG 34/2013, HG 1064/2013, Legea 86/2014, Legea 44/2018 și altele) prevede explicit obligativitatea gospodăririi optime (întreținere, îmbunătățire, folosire rațională, etc.) a pajiștilor permanente, în vederea sporirii productivității și conservarea biodiversității lor.

În deplasările pe teren vara trecută, în toate direcțiile cardinale ale țării noastre și zone fizico geografice de la câmpie, deal și munte, ocazionate de consilierea celor care întocmesc amenajamente pastorale, cu puține excepții, am constatat lipsa totală de gospodărire a pajiștilor permanente sub toate aspectele.

În marea lor majoritate, deținătorii și utilizatorii pajiștilor noastre le consideră simple terenuri unde să pască animalele, iar acest mod de folosință presupune să nu faci nimic pentru curățirea de vegetație nevaloroasă, nivelare mușuroaie, fertilizare, folosire optimă și alte măsuri de gospodărire rațională.

Paradoxal, pe aceste pajiști nu se întreprinde nici o acțiune de întreținere și utilizare rațională a covorului ierbos, deși acestea sunt prevăzute explicit în proiectele de amenajament pastoral și mai ales în măsurile de agro­mediu cu obligațiile de ecocondiționalitate prin care utilizatorii au încasat și încasează subvenții mari de la Uniunea Europeană prin intermediul APIA pentru menținerea suprafețelor de pajiști și conservarea biodiversității.

Se dau și subvenții...

Este surprinzător să constați că se dau în continuare subvenții substanțiale pe pajiști, fără ca cei de la APIA să nu constate că nu se respectă cele mai elementare reguli de ecocondiționalitate !?

Recent în această iarnă pe traseul Brașov-Iași și Brașov-Reșița erau numeroase turme de oi care hălăduiau pe câmpuri în afara sezonului optim de pășunat, iar pe albul zăpezii prin contrast am observat și mai bine, proporțiile dezastrului negospodăririi pajiștilor noastre pe axa est-vest.

Ce ne facem cu prevederile Legii 44/ian. 2018 cu articolul 10, alineatul (1) cu prevederea:

„În vederea accesării fondurilor europene aferente plăților pe suprafață, utilizatorilor de pajiști persoane fizice și juridice, în calitate de proprietari și / sau deținători legali ai dreptului de utilizare a terenului, au obligația ca anual să asigure încărcarea minimă de 0,3 UVM/ha în oricare din zilelor perioadei de pășunat, ori cosirea cel puțin o dată pe an a vegetației. Începând cu anul 2019 este obligatorie aplicarea amenajamentului pastoral“.

Mai pe înțeles, începând cu primăvara acestui an, conform OUG 34/2013, cadrele de la Agenția Națională de Zootehnie „Prof. dr. G. K. Constantinescu“ București cu centrele regionale și oficiile județene din subordine vor verifica aplicarea în teren a prevederilor de îmbunătățire și folosire a pajiștilor cuprinse în amenajamentele pastorale.

Ce realități vor întâlni pe teren cadrele ANZ și APIA nu este greu de răspuns. Problema este cum vor fi penalizați cei care nu au întreprins nici o prevedere din amenajament sau nu au aplicat măsurile de agromediu, cum se vor recupera de la cei vinovați de nerespectarea legilor și condițiilor de atribuire a unor fonduri europene și multe alte nereguli, văzute cu ochiul liber de la distanță dacă se dorește, subvențiile acordate până acum .

Pentru cei găsiți în neregulă privind gospodărirea normală a pajiștilor și a celor surprinși cu animalele pe pajiști în afara sezonului optim de pășunat ar trebui să se aplice amenzi severe conform legilor în vigoare, iar cei care au beneficiat de subvenții europene pe lângă penalități să fie obligați la returnarea lor. Poate așa „băieții deștepți“ din patrimoniul pastoral cu susținătorii lor se vor domoli să mai fraudeze în continuare.

Teodor MARUȘCA