reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Jun 2019

Perioada de toamnă-iarnă, favorabilă acumulării apei în sol

Condițiile climatice din țara noastră îi obligă pe agricultori să ia toate măsurile ca în perioada de toamnă-iarnă să acumuleze maximum de apă în sol pentru a trece cu bine perioada de primăvară care, deseori este secetoasă în majoritatea zonelor agricole.

În sezonul rece cad, de regulă, cantități importante de precipitații și noi trebuie să avem solul pregătit pentru a înmagazina și conserva maximum de apă. În acest scop, solul trebuie să fie ca un burete care înmagazinează și păstrează apa rezultată din precipitații.

Solul nu trebuie să fie nici prea afânat, pentru că prin el circulă aerul care provoacă evaporarea apei și, mai ales, intensifică mineralizarea humusului cu eliberarea de săruri nutritive care sunt levigate. Nu trebuie să fie nici afânat pe adâncime mai mare decât nivelul de creștere a rădăcinilor, pentru că apa se pierde prin infiltrare în adâncime. Cel mai corect este ca solul să aibă o structură glomerulară care permite infiltrarea și păstrarea apei în sol în stratul necesar plantelor.

Solul nu trebuie lucrat decât la umiditatea optimă pentru a nu rezulta bolovani sau „curele“ care, după uscare, se întăresc precum betonul. Acestea, pentru mărunțire, necesită intervenții multiple care sfarmă și prăfuiesc solul, praf care astupă porii solului și nu mai permit infiltrarea apei. Același lucru se întâmplă când se lucrează cu utilaje agresive precum freza și mai ales grapa rotativă care macină solul. În acest caz, apa provenită din precipitații se scurge la suprafața solului, băltește și se evaporă, deci se pierde.

Solul nu trebuie să conțină straturi impermeabile care nu permit infiltrarea apei și stânjenesc creșterea rădăcinilor. Când un astfel de strat se găsește în orizontul arabil (0-30 cm) se poate sfărâma prin executarea arăturii cu plugul prevăzut cu scormonitori care afânează solul, sub fundul brazdei, pe 10-15 cm. Când se găsește la 35-40 cm se lucrează cu cizelul, iar când este mai adânc stratul impermeabil (60-70 cm) se lucrează cu scarificatorul.

Din aceste lucrări solul capătă porozitatea și permeabilitatea corespunzătoare înmagazinării și conservării apei.

Capacitatea maximă pentru apă a unui sol cultivat este de 59% pe teren afânat, 46% pe teren așezat și 38% pe terenul compactat. Când pe adâncimea 0-90 cm solul a înmagazinat 100-150 mm apă poate rezista la 1-2 luni de secetă. Când după o ploaie umiditatea ajunge la 1 m adâncime în 24 ore înseamnă că solul respectiv are permeabilitate corespunzătoare.

De menționat că materia organică din sol are capacitatea de a reține cu 20% mai multă apă, iar humusul reține de 4-6 ori mai multă apă, putând întârzia cu 2 săptămâni efectele secetei.

Când pe stratul 0-100 cm s-au acumulat sub 600 t/ha apă utilă este insuficientă, la 1.000-1.400 t/ha cantitatea este mică, la 1.400-1.700 t/ha este mijlocie, iar la peste 1.700 t/ha este mare.

În aprecierea cantității de apă înmagazinată în sol nu trebuie să ne ghidăm după cantitatea de precipitații căzute, ci trebuie să se analizeze în laborator, după care se calculează cu relația:

U = Ug x Da x H

Ug este procentul de apă din sol rezultat la analiză

Da – densitatea aparentă

H – adâncimea analizată

Ex.: U = 18% x 1,4 g/cm3 x 100 cm = 2.520 m3 (t)/ha

Pentru a asigura acumularea în sol a unor cantități mai mari de apă este necesar ca în perioada de iarnă să se ia următoarele măsuri:

– executarea unor valuri de zăpadă cu plug special la 10-15 m perpendicular pe vântul principal din zonă;

– realizarea unor ziduri din baloți de paie sau calupuri din zăpadă distanțate la 12-15 m;

– pe teren în pantă tăvălugit zăpada la 20 m distanță – paralel cu curbele de nivel. Pe zona tăvălugită se topește mai greu zăpada.

– realizarea unor perdele din câte 2-3 rânduri de tulpini porumb/sorg, cânepă etc. la distanță de 20-25 m între ele.

– montarea unor parazăpezi ca cele de la căile ferate, drumuri; când sunt îngropate 2/3 se mută pe altă poziție la 20-25 m;

– executarea unor arături cu coame, de-a lungul curbelor de nivel, pentru reținerea zăpezii și pentru a împiedica eroziunea solului;

– pe stratul de zăpadă se împrăștie materiale de culoare deschisă (paie, pleavă, rumeguș) care întârzie cu o săptămână topirea zăpezii, facilitând infiltrarea apei în sol;

– în ultimul timp se folosesc „culturile verzi“ care pot acumula peste 97% din precipitații și evită spulberarea zăpezii;

– cele mai indicate ar fi perdelele forestiere de protecție care asigură strat uniform de zăpadă și reduc viteza vântului.

De menționat că fiecare strat de 10 cm de zăpadă asigură 300 m3/ha apă și 1 mm apă acumulată în sezonul rece echivalează cu 2-3 mm din perioada de vegetație. Prin urmare, sunt la îndemâna agricultorilor posibilități multiple pentru acumularea și conservarea apei în sol.

Seceta din primăvara 2018 ne-a demonstrat că cei care au luat asemenea măsuri au trecut cu bine perioada de secetă.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Terapia antiparazitară preventivă la rumegătoare, în sezonul de toamnă

Toamna, odată cu intrarea în stabulaţie a ovinelor/bovinelor, se recomandă tratamentul antiparazitar profilactic, împotriva geohelmintozelor (boli parazitare) digestive și respiratorii. Acestea sunt boli sezoniere, cu evoluţie clinică la tineret, manifestate prin tulburări digestive şi metabolice, malnutriţie, anemie și întârzieri în creştere. Parazitarea animalelor prezintă importanţă economică, influenţând negativ producţia de lână, lapte etc. Existenţa geo-helmintozelor este strâns legată de condiţiile de mediu, larvele infestante putând supravieţui pe păşune până la 75 de zile. Geohelmintozele pot fi întâlnite chiar şi pe păşunile teoretic slab poluate cu paraziți.

Ideal este ca tratamentul antiparazitar să fie precedat de un examen coproparazitologic, în funcţie de care se alege produsul corespunzător. Este importantă respectarea dozelor recomandate, precum şi alternarea produselor utilizate, evitându-se riscul apariţiei rezistenţei helminţilor faţă de substanţa activă.

Compania Romvac produce antihelmintice/produse antiparazitare uşor de dozat, bine tolerate şi cu spectru larg de acţiune, ideale pentru terapia geohelmintozelor.

ROMFENBENDAZOL 10%, suspensie buvabilă poate fi administrat la femele gestante sau în lactaţie. Tratamentul constă într-o doză unică. Se recomandă 4 administrări anuale (înainte de ieşirea la păşunat, după intrarea în stabulaţie şi pe perioada păşunatului, în iulie şi septembrie). Doza este de 2,5 ml/50 kg  la oi și capre, iar la bovine 5 ml/50 kg.

LEVAMISOL, soluţie injectabilă, reprezintă un antihelmintic activ, în doza de 1 ml/10 kg împotriva nematodelor. Este și un imunostimulator nespecific excepțional; se administrează 1 ml/40 kg g.v., în 3-4 reprize, repetat o dată la 4-5 zile, care reprezintă un sfert din doza antihelmintică curativă.

ROMBENDAZOL 2,5% şi ROMBENDAZOL 10%, suspensii buvabile, sunt antihelmintice active faţă de trematode, cestode şi nematode, în toate formele evolutive (ouă, larve, adulţi). Dozele sunt de 3-5 ml/10 kg g.v. (bovine, ovine, caprine) pentru Rombendazol 2,5%, respectiv 5-7,5 ml/50 kg g.v. pentru Rombendazol 10%, repetat la 24 și 48 ore (bovine, ovine).

ROMBENDAZOL PLUS, suspensie orală, conţine două substanţe active: albendazol şi levamisol. Albendazolul este activ faţă de trematode, cestode şi nematode în toate formele evolutive. Levamisolul acţionează asupra nematodelor. Doza este de 3-5 ml/10 kg g.v., repetat la 24 și 48 ore.

ROMAVERMECTINA B1 PLUS, soluție injectabilă cu avermetină și clorsulon. În doză de 1 ml/50 kg g.v., administrat subcutan, pentru combaterea endo și ectoparaziților, având și acțiune în combaterea gălbezei.

ROMIVERMECTIN 1%, soluţie injectabilă, are acțiune antihelmintică şi acaricidă, cu activitate asupra nematodelor (ex.: limbrici etc.) şi artropodelor ex.: râie, căpușe, păduchi hematofagi). Nu are acţiune asupra cestodelor şi nematodelor. Este activ faţă de larvele unor miaze şi faţă de insectele care se hrănesc cu sânge şi detritusuri celulare. Doza este 0,5 ml/25 kg g.v.

TONDIGEST, sirop, este adjuvant tonic digestiv. Conţine extracte de: iarbă de pelin, rădăcină de ghinţură și fructe de chimen. Stimulează secreţia sucului gastric, secreţia bilei şi eliberarea acesteia. Se recomandă după terapia parazitozelor intestinale. Nu se administrează animalelor cu hiperaciditate digestivă. Doza este de 0,25-0,5 ml/kg g.v., timp de 4-5 zile.

Se recomandă, ca în paralel cu tratamentul efectivelor, să se efectueze dezinsecţia adăposturilor şi a utilajelor cu ROMPARASECT 5% sau TETRACIP ZAPI.

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company S.A.

Frunzele uscate ale toamnei, beneficii și întrebuințări

De știut!

  • Prin descompunerea lor naturală, frunzele au beneficii extraordinare pentru sol. Odată ajunse în pământ, acestea ajută la creșterea faunei microbiene, eliberează potasiu și sodiu, dar și alți nutrienți importanți și sporesc capacitatea solului de a reține apa.
  • Frunzele și iarba tăiată se pot folosi și pe post de fertilizator natural pentru gazon. Iarba eliberează azot în sol, iar frunzele carbon. Dacă veți folosi această compoziție, ulterior va scădea necesitatea de a adăuga fertilizatori comerciali.
  • Deși în general mucegaiul are o reputație proastă, se pare că mucegaiul frunzelor reprezintă o sursă bună de fibre care ajută solul să rețină umezeala și să îmbunătățească scurgerea. Practic, frunzele mucegăite care se descompun se transformă într-un ameliorator de sol pe care se pot cultiva bulbi de flori, plante de pădure și plante alpine. Frunzele mucegăite în amestec cu lut și pietricele pot fi folosite pentru obținerea unor composturi speciale ce pot fi folosite pentru cultivarea în recipiente a plantelor alpine.
  • Frunzele uscate pot fi folosite pentru a proteja alte plante de frigul de peste iarnă. Este suficient să împrejmuiți plantele cu o plasă pusă în formă de cerc. Puneți apoi frunzele uscate în acest cerc, presați-le ușor într-un strat de 2-3 cm și astfel ați asigurat plantei câteva grade în plus pentru anotimpul rece. Frunzele uscate pot fi folosite și pentru păstrarea legumelor în pivniță. Este suficient să le acoperiți cu frunze uscate și vor trece cu bine de iarnă.
  • Dacă sunteți legumicultor, profe­sionist sau amator, atunci trebuie să știți că frunzele uscate ale toamnei au întrebuințări și în acest segment de activitate. Puteți adăuga frunzele în straturi deasupra răsadurilor de legume. Aveți două opțiuni: să le puneți întregi sau tăiate mărunt, astfel încât până la finalul iernii acestea să se descompună complet.

Laura ZMARANDA

  • Publicat în Social

Să valorificăm eficient energia solară din perioada de vară-toamnă

Se consideră că limita rodniciei pământului este determinată, în primul rând, de coeficientul folosirii energiei solare prin plantele verzi în procesul de fotosinteză. Acestea captează energia solară pe care o transformă în energie chimică și o depozitează în substanțele complexe pe care le sintetizează.

Din totalul de energie luminoasă care ajunge pe pământ plantele folosesc doar 1-5%, și anume: floarea-soarelui 4,5%, grâul 3,2%, porumbul 2,5%, secara 2,6%, sfecla de zahăr 2,12% etc.

Durata de strălucire a soarelui în Câmpia Română și Câmpia de Vest este de 1.970-2.150 ore, iar în zonele de deal și de munte 1.750-1.800 ore.

Energia valorică furnizată de soare în zonele agricole este de 3.800-4.100°C.

Constanța termică (temperaturi mai mari de 0°C) de la semănat la maturitate la diferite culturi este: mazăre 1.352-1.900°C, grâu 2.000-2.300°C, porumb 1.200-2.300°C, floarea-soarelui 1.700-2.500°C, soia 2.000-3.000°C etc.

Rezultă că, din cele peste 4.000°C furnizate de soare, plantele consumă cel mult 2.000-3.000°C. Rămân 1.000-2.000°C nefolosite care reprezintă temperatura lunilor iulie – august – septembrie – octombrie.

Pentru a valorifica un volum cât mai mare din energia solară este necesar ca terenul să fie permanent ocupat cu plante, să fie permanent verde.

În zonele irigate acest deziderat este mai ușor realizat deoarece, după culturile care se recoltează în vară, urmează culturile în miriște sau culturile duble. Se folosesc soiuri (hibrizi) de porumb, floarea-soarelui, soia și fasole din categoria extratimpurii care, dacă sunt însămânțate până la 3-5 iulie, asigură producții eficiente de boabe. Acestea ajung la maturitate în octombrie și o brumă timpurie de toamnă este bine-venită, acționând ca un desicant care grăbește maturitatea culturilor.

Dar se pot folosi, cu foarte bune rezultate, culturile pentru siloz. Prin aceasta se valorifică energia solară pe toată perioada de vegetație, se obțin producții eficiente și se previne sărăturarea secundară a solului.

Dar în zonele neirigate? Este cel mai indicat ogorul negru?

Ogorul negru a fost cândva foarte apreciat, având avantajul lui, însă nu valorifică energia solară disponibilă în scopul producerii de materie organică atât de necesară solurilor noastre.

În ultimul timp, au devenit obligatorii pe anumite suprafețe culturile verzi care rezolvă, în bună măsură, atât valorificarea energiei solare, crearea materiei organice pentru sol, cât și acumularea de apă care este deficitară în solurile noastre.

Pe restul suprafețelor din zonele neirigate se poate proceda astfel:

După recoltarea culturilor de vară se execută lucrarea de dezmiriștit care amestecă resturile vegetale tocate cu stratul superior al solului, formând un fel de mulci care favorizează acumularea apei din precipitații și împiedică pierderile de apă prin evaporare la suprafața solului.

În acest strat se menține o umiditate favorabilă germinării și răsăririi buruienilor și samulastrei care cresc până se disponibilizează tractoarele și umiditatea solului va permite executarea arăturii cu care ocazie toată masa vegetală, eventual tocată, este încorporată în sol.

După arătură, o nouă serie de semințe de buruieni vor germina și răsări, vor crește, fără a fi lăsate să producă semințe, se toacă și se introduc în sol.

În acest fel, în anii normali se obțin 20-30 t/ha masă vegetală, iar în anii ploioși 40-50 t/ha, îmbogățind solul în materie organică.

Prin urmare, și cu ajutorul buruienilor se poate valorifica cea mai mare parte a energiei solare, iar prin menținerea terenului permanent verde se realizează:

– limitarea levigării nitraților care sunt încorporați în covorul verde și se întorc în sol odată cu masa vegetală, evitând poluarea pânzei freatice;

– se reduce eroziunea solului, fiind protejat de covorul verde;

– solul este protejat de acțiunea mecanică a picăturilor de ploaie care pot distruge agregatele structurale;

– rădăcinile buruienilor pot afâna straturile compactate din sol;

– în timpul arșiței protejează solul prin umbrire, asigurând temperaturi cu 2-4°C mai mici și favorizând activitatea de nitrificare;

– se realizează o bogată sursă de materie organică pentru sol.

Notă: În fiecare an, prin procesul de mineralizare se consumă cca 10 t/ha materie organică. Prin resturile vegetale ale fiecărei culturi se constituie 4-5 t/ha, iar restul trebuie adăugat dacă dorim să menținem în echilibru procesele de formare a humusului și de mineralizare.

– se epuizează o bună parte din rezerva de semințe de buruieni;

– rădăcinile buruienilor pot contribui la solubilizarea substanțelor mai greu solubile din sol;

– unele buruieni sunt gazde pentru insectele folositoare;

– unele pot fi folosite ca plante medicinale sau melifere;

– se asigură hrana viețuitoarelor din sol, contribuind la menținerea biodiversității;

– pe timp de secetă se pot folosi și ca plante furajere.

Prin urmare, există variate posibilități de valorificare la maximum a energiei solare prin menținerea terenului permanent verde.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Florian Țică crede în etapa de toamnă a „Tomatelor Românești“

Orice program care aduce bani în buzu­narele agricultorilor poate fi considerat un succes. Exact așa stau lucrurile și în cazul programului „Tomate Românești“. Prima etapă a acestui program, desfășurată în primăvară a atras numeroși legumicultori. Cu toate problemele întâmpinate, majoritatea dintre cei înscriși în program au reușit să își atingă obiectivele. Aceasta în ciuda vremii potrivnice din luna aprilie! Nu e mai puțin adevărat că la reu­șita programului a contribuit și Ministerul Agriculturii, care s-a dovedit flexibil în a adapta termenele programului la realitatea din teren, fără însă a-i modifica obiectivul principal, acela de a reduce drastic importurile de tomate.

Acasă la specialiștii în solarii

Succesul etapei de primăvară i-a încurajat pe o parte dintre fermieri să se înscrie și în etapa de toamnă. În județul Teleorman, care este una dintre zonele unde legumicultura constituie o tradiție, la prima fază a programului au participat 213 cultivatori de tomate și cu toții au reușit să încaseze subvenția suplimentară de 3.000 de euro. În faza a doua a programului, care a început de pe 23 octombrie, s-au înscris 71 de fermieri. Obiectivul pe care trebuie să îl îndeplinească este acela de a obține o cantitate de minimum 2 kg de roșii pentru fiecare metru pătrat de solar cultivat, pe care să o pună pe piață după data de 23 octombrie.

Pentru Florian Țică, din comuna Peretu, acest obiectiv pare floare la ureche. În această vară a reușit ca dintr-un solar de 1.300 metri pătrați să obțină o recoltă de peste 20 de tone de tomate. Așadar, nu se gândește că în toamnă, din solarul de 1.100 de metri pătrați destinat culturii de tomate, cu care s-a înscris în program, nu ar obține o producție care să nu depășească de câteva ori baremul minimal al programului.

Ca cei mai mulți dintre locuitorii din Peretu, Florian Țică este un horticultor cu multă experiență. Anul acesta se află deja la a treia cultură. În prima etapă a plantat specialitatea comunei Peretu: cartofii extratimpurii. La Paște deja era cu ei pe piață! După cartofi au urmat roșiile. Acum, spre iarnă, a plantat răsaduri de roșii și dovlecei.

Florian Tica cultivarea rosiilor

Paradoxal, probleme mai mari decât primăvara

După cum spun specialiștii, cea mai mare dificultate în pregătirea unei culturi târzii de tomate, cum este cazul în etapa a doua a acestui program, o constituie obținerea răsadului. Pentru că este produs atunci când afară este cald, parametrii săi de dezvoltare sunt alții. Răsadurile cresc mai repede, dar nu neapărat și la fel de viguroase. De asemenea, rata de maturizare este alta. Ca atare, fermierii trebuie să se gândească din vreme și să înceapă să producă răsadul necesar. Căci, aceasta este o altă regulă de aur a profesioniștilor legumelor: ce îți produci tu, pentru tine, e sfânt. Asta cu toate că, mai nou, unii horticultori au început să cumpere răsaduri de la firme specializate, uneori chiar din import.

Revenind însă la necesitatea de a produce singur răsadul și la ce se întâmplă dacă nu o faci, dl Țică ne-a povestit că nu i-a ajuns materialul săditor pe care și l-a făcut singur, astfel încât a trebuit să mai ia ceva răsaduri și din altă parte. „Numai că tot ceea ce am luat, în jur de 15 – 20%, a fost infectat cu un virus. Infecția s-a întins și la o parte din roșiile din răsadurile mele.“ În termeni concreți, acest lucru se traduce prin pierderi destul de însemnate de producție.

Dăunătorii o duc mai bine vara

În altă ordine de idei, majoritatea plantelor din solar sunt din soiul Yigido, un hibrid cu o rezistență crescută la boli și dăunători, adaptat cultivării în solarii și alte spații protejate. Așa cum se poate vedea și în fotografii, după 20 octombrie, când am vizitat solarul, fiecare plantă avea câte cinci etaje cu fructe, în diverse stadii de dezvoltare. Așadar, cum am mai spus deja, cea mai mare problemă a lui Florian Țică nu o reprezintă producția. Aceasta cu toate că, față de dificultățile din primăvară, se mai adaugă și dezvoltarea masivă a dăunătorilor. Primăvara, când e mai rece, aceștia sunt mai puțini, atât ca număr de indivizi, cât și ca număr de specii. În schimb, la sfârșitul verii și toamna, situația e mult mai complicată. Pe măsură ce vremea se răcește, cei care au stat în câmp încearcă să se retragă în spațiile protejate, pentru a supraviețui. Așa că lupta împotriva lor este cu atât mai grea.

„Tripsul e în floare. De musculița albă nici nu mai vorbesc. Seara, cel puțin, dacă treci prin zonă, te acoperă cu totul.“ Împotriva tripsului luptă cu mijloace biologice, respectiv folosind prădătorii. Până acum, rezultatele s-au dovedit bune. Mai bune decât în cazul folosirii produselor chimice.

Desfacerea, eterna problemă

Dar, dincolo de grijile legate de producție, stau grijile legate de desfacere. De fapt, desfacerea reprezintă încununarea întregii munci. Căci, dacă nu reușești să îți primești banii pentru ceea ce ai produs, atunci degeaba ai mai muncit. Aceasta este – și e normal să fie așa – redusă în două fraze, esența activității oricărui fermier. Or, tocmai aici este problema. Fermierii sunt ocupați cu producția și nu au prea mult timp la îndemână să se ocupe de desfacere. Și astfel ajung la mâna a tot felul de samsari, care profită de graba lor și le cumpără marfa pentru te miri ce.

De exemplu, fermierul nostru, Florian Țică, și-a vândut cele 20 de tone de roșii obținute în cultura a doua cu 1,5 lei/kg. Dar banii nu i-a încasat încă și nici nu știe când îi va primi. „Era un băiat care a luat și de la alții. Zicea că le duce la Metro sau la Profi, nu știu exact. Alții ziceau că le duce la MegaImage. Ideea e că le-a plătit la toți, dar abia după vreo trei luni de când a luat marfa. Așa că sper că o să-mi dea și mie banii. N-am avut altă variantă. Era cald, roșiile s-ar fi stricat, nici la piață nu era cine știe ce preț, așa că i le-am dat să nu rămân cu ele“, ne-a povestit dl Țică.

Unirea face puterea!

Această poveste ți-o pot repeta, cu mici variații, cam toți fermierii din zonă. Dar probabil că, într-un timp destul de scurt, lucrurile se vor schimba. La inițiativa GAL Câmpia Burnazului, în Peretu s-a înființat o cooperativă, care deocamdată reunește 11 membri fondatori.

Primul obiectiv este construirea unui depozit local de legume, cu o suprafață de minimum 1.000 de metri pătrați și cu posibilitatea de control al temperaturii.

În felul acesta, legumicultorii vor putea să se adreseze direct lanțurilor de magazine, având la îndemână cantități suficiente de marfă, și vor putea elimina intermediarii. Dar asupra acestui subiect vom reveni într-un alt material.

Una peste alta, Florian Țică este mulțumit de rezultatele muncii sale. Programul „Tomate Românești“ îl consideră ca fiind un ajutor venit la timp și ca un mesaj de încurajare. Atât de încurajator, încât mi-a destăinuit că a hotărât ca în primăvară să înființeze încă două solarii, pe lângă cele două pe care le are deja, și să renunțe la cultivarea legumelor în câmp. „Merită mai mult, cred eu! Mai ales dacă se mai fac niște programe din astea pentru încă vreo două – trei legume“, mi-a spus fermierul, la despărțire.

Alexandru GRIGORIEV

Însămânțarea grâului în toamnele secetoase

Reușita culturii grâului este condiționată, în primul rând, de calitatea semănatului. Avem în vedere epoca optimă de semănat, distribuirea cât mai uniformă în spațiu a semințelor și asigurarea aceleiași adâncimi de încorporare a seminței în sol. La acestea se adaugă, în mod hotărâtor, necesarul de apă pentru germinarea și răsărirea explozivă și uniformă a plantelor.

Preocuparea permanentă a cultivatorilor este să asigure înmagazinarea în sol a fiecărei picături de apă și să limiteze, prin toate mijloacele, pierderea apei din sol. Socotind ca plante premergătoare pentru grâu culturile recoltate în vară (mazărea, rapița, borceagul, muștarul, cartofii timpurii ș.a.) acestea, la eliberarea terenului, mai lasă în sol anumite cantități de apă care, pentru a fi conservate, este necesar ca imediat să se efectueze lucrarea de dezmiriștit.

S-au efectuat analize și pe stratul 0-30 cm solul mai conținea, imediat după recoltare, 11,4% umiditate, după 4 zile a scăzut la 8,4%, iar după 10 zile mai avea 6,16% umiditate.

Analizând umiditatea solului într-un teren dezmiriștit comparativ cu cel nedezmiriștit, s-au constatat următoarele:

– în teren dezmiriștit umiditatea în iulie era 15%, în august 14,3% și în septembrie 13,1%;

– în teren nedezmiriștit, umiditatea în iulie era 12%, în august 9,5% și în septembrie 5,4%.

La determinările efectuate în toamnă, înainte de semănat, s-a constatat că atunci când s-a arat în iulie la 15 cm solul conținea pe stratul 0-20 cm 357 t/ha apă, când s-a discuit în iulie și s-a arat în august avea 375 t/ha apă, iar în terenul nelucrat 255 t/ha apă, cu 120 t/ha mai puțină.

Rezultă că o lucrare cu grapa cu discuri la 8-10-12 cm adâncime efectuată imediat după recoltarea culturilor premergătoare și o arătură la 15-18 cm adâncime, efectuată după 2-3-4 săptămâni, când tractoarele devin disponibile și umiditatea solului permite o arătură de bună calitate, realizată cu plugul în agregat cu grapa stelată, asigură cele mai bune condiții pentru semănatul de calitate.

Într-un asemenea teren pregătirea patului germinativ se efectuează cu combinatorul în preziua sau în ziua semănatului care lucrează numai stratul superficial, cât adâncimea de încorporare a seminței în sol.

În urma acestei lucrări rezultă un pat germinativ cu condiții optime pentru germinarea și răsărirea grâului, fiind format din agregate cu diametrul sub 1 mm 35%, de 1-10 mm 30% și de peste 10 mm 35%.

Acestea ar fi condițiile ideale pentru însămânțarea grâului.

Dar sunt și cazuri când unii cultivatori se gândesc la însămânțările de toamnă mai târziu, când solul este foarte uscat și execută arături adânci din care rezultă bolovani tari precum betonul. Printre aceștia se creează canale prin care circulă aerul uscat, eliminând și puțina apă existentă sub stratul arat. Pentru sfărâmarea bolovanilor se trece în mod repetat cu grapa cu discuri, cu tăvălugi și uneori chiar cu grape rotative care, la turația de 500-1.000 rot./minut, distrug structura solului, îl macină și îl prăfuiesc.

Prin aceste lucrări repetate se creează un strat mărunțit (prăfuit) la suprafață, însă dedesubt bolovanii rămân intacți, printre care circulă aerul.

Cel mai indicat ar fi ca asemenea suprafețe să fie destinate culturilor de primăvară pentru ca în perioada de iarnă, prin procesele de umezire-uscare, îngheț-dezgheț să aibă loc o așezare a solului.

Dacă se însămânțează în acest strat mărunțit de la suprafață fără a avea un substrat umezit, sămânța stă ca „în sac“ până apar primele precipitații. Acestea determină germinarea semiței dar, dacă ulterior apare o perioadă de uscăciune, neavând un substrat prin care are loc ascensiunea capilară a apei, grâul încolțit se usucă, apărând așa-numita „mințire a colțului‟.

Pentru clarificarea situației privind comportarea seminței de grâu încolțit după întreruperea umidității, un anumit timp am organizat o experiență cu următoarele variante:

  • Asigurat umiditate continuă (varianta martor);
  • Întrerupt umiditatea 24 de ore, după care s-a reumezit;
  • Întrerupt umiditatea 48 de ore, după care s-a reumezit;
  • Întrerupt umiditatea 72 de ore, după care s-a reumezit.

După 7 zile am constatat următoarele:

– la varianta 1 se formaseră câte 5 rădăcini embrionare care măsurau, în medie, 11,1 cm, iar tulpinița avea 8,5 cm;

– la varianta 2 se formaseră 3 rădăcini embrionare cu lungimea de 4,7 cm, iar tulpinița avea 4,2 cm;

– la varianta 3 apăruseră rădăcini embrionare foarte scurte, iar tulpinița avea 1,5 cm;

– la varianta 4 am constatat doar tendințe de reluare a activității, dar majoritatea germenilor erau uscați.

Prin urmare, sunt suficiente 3 zile de uscăciune după germinarea seminței de grâu ca să apară uscarea germenilor (mințirea colțului).

Cultivatorii cu experiență și care nu renunță la arătură urmăresc că execute această lucrare când solul permite și numai până la adâncimea la care nu se scot bolovani. Altfel, când solul este uscat, cel mai indicat este să se lucreze cu grapa cu discuri grea sau să se însămânțeze în teren nelucrat, dacă se dispune de semănători adecvate.

În asemenea condiții este indicat să se întârzie epoca de semănat ca sămânța să germineze când timpul devine răcoros și după o ploaie nu mai apar perioade de uscăciune care pot provoca mințirea colțului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Pomicultura în toamna anului 2017

Anul pomicol 2017 s-a caracterizat prin condiții climatice extreme: perioade foarte reci în primăvară, urmate în luna iulie și august de caniculă, întrerupte de adevărate ploi diluviale urmate de perioade cu secetă prelungită. Toate aceste fenomene climaterice au creat condiții deosebit de favorabile înmulțirii bolilor și mai ales a dăunătorilor la toate speciile pomicole. În luna septembrie apar noi generații de boli și dăunători, la speciile de măr, prun, piersic și chiar cireș apar dezechilibre în alimentarea cu elemente de hrană, ceea ce ne obligă să continuăm unele tratamente specifice fiecărei specii, astfel:

pomicultura tabel 1

Pregătirea pomilor pentru perioada rece și stimularea formării mugurilor de rod.

În lunile octombrie și noiembrie pomicultorii din Olanda pregătesc pomii pentru a rezista la frig, dar mai ales pentru a asigura mugurilor de rod protecția în iarnă și în perioada înfloritului, acumulând cantități cât mai mari de amidon și grăunciori de lipide, alături de aminoacizi. Celula plantelor, aceeași peste tot, are membrana, protoplasma și nucleu, în protoplasmă are apă cu principalele elemente de rod. Cercetarea a stabilit că în celula plantelor trebuie să avem niște relaţii, astfel, raportul între azotul proteic (amidic) și cel neproteic trebuie să fie 2/1, raportul de 3/1 între azotul proteic și amidon, apa totală trebuie să fie 3 părți apă legată și o parte apă nelegată, iar lipidele să fie atașate de membranele celulei. În această perioadă, din cauza ploilor repetate trebuie să combatem eficient monilioza, rapănul și făinarea a căror micelii trăiesc până în primăvară în mugurii de rod. După recoltare am făcut tratamentele cu Uree46 și microelemente, acum vom face următoarele amestecuri de soluții pentru trei tratamente:

pomicultura tabel 2

La specia măr, după căderea frunzelor stropiți solul cu o soluție de 500 l apă + 50 kg uree 46 care distruge bolile și dăunătorii. Cei care în vară nu au aplicat tratamentele foliare cu uree, la fiecare tratament să adauge în soluţie 3 kg/ha uree 46.

Petre EREMIA

Îngrijirea grădinilor în timpul toamnei

Frunze colorate, cămări ce se umplu, piețe cu mormane de legume, dulcețuri și compoturi, zacuscă și crizanteme, must și struguri copți… e clar că vorbim despre toamnă! Dar toamna nu e doar momentul culesului, ci și al îngrijirii, curățării și al pregătirii grădinii pentru anotimpul rece.

Viața fructelor începe toamna

Vremea culesului e în toi, însă după ce acesta se va fi sfârșit e bine să începi să cureți solul și pomii de fructele căzute și stricate, să sapi în jurul acestora și să le administrezi îngrășăminte organice. De asemenea, e momentul potrivit pentru a completa grădina cu noi pomi și arbuști fructiferi.

Nuc altoit CHANDLER 3

Cine nu are un nuc să își planteze. Simbol al regalității, al belșugului și longevității, nucul este un pom fructifer care rodește foarte bogat. Cu rezultate recunoscute pentru productivitatea ridicată, nucul Chandelier pe care îl puteți comanda online de pe Jardina.eu rodește încă din anul 4, așa că vă puteți bucura în doi ani de la plantare de miezul care se dez­ghioacă ușor. Și dacă pofta de nuci nu este suficientă și nu ați da nimic pe un compot de prune, e timpul să mai aduceți un membru nou în grădina dvs. – prunul Stanley, care rodește timpuriu în ciorchini de fructe purpurii-albăstrii, sănătoase și aromate, numai bune pentru a fi servite la masă.

Dacă plantările au fost încheiate, e timpul să ancorați pomii împotriva viscolului, iar spre sfârșitul toamnei scoarța acestora se tratează cu ulei mineral pentru a distruge dăunătorii. Tot acum se fac tăierile rugilor uscați de mur și zmeur, iar în zonele în care temperaturile scad sub 17 grade Celsius în timpul iernii, tufele se protejează cu coceni de porumb sau paie. Smochinul trebuie învelit și el cu materiale speciale, iar speciile exotice plantate în ghivece se mută în casă. Nu neglijați vița-de-vie! Butucii joși și cei tineri se mușuroiesc neapărat pentru a trece bine de îngheț.

Înfloririle toamnei

Stratul de flori, ca și pomii și arbuștii, trebuie reîmprospătat în acest anotimp. Acest lucru începe prin eliminarea plantelor trecute și uscate și replantarea unor flori de sezon precum crizantemele, ochiul boului, tufănelele, panseluțele, crinii de toamnă sau anemonele, dar și a plantelor bienale: părăluțe, garoafa turcească, micșunele sau clopoței. Pentru a da un aspect mai plin grădinii și pentru a îmbogăți zidurile, puteți opta pentru arbuști și plante cățărătoare cum sunt iedera, coniferele pitice, Buxus, Ilex și altele. Nu uitați să adunați semințele plantelor aromatice și ale florilor care au ajuns la maturitate, să scoateți din pământ bulbii de begonii, tuberoze, gladiole și canna și să îi puneți la păstrare într-un spațiu uscat și întunecat până primăvara, când îi veți replanta. În schimb, bulbii de primăvară ai lalelelor, crocusului, zambilelor, anemonelor și narciselor trebuie scoși la lumină, fiind momentul propice pentru a le găsi cel mai potrivit loc în stratul de flori astfel încât primăvara să își reia înflorirea.

Odată cu anotimpul recoltelor, jardinierele și ghivecele își mută locul în pivnițe, iar cele de dimensiuni mari pot fi acoperite cu pături, rogojini, saci din iută, paie sau cetină de brad. Puteți planta încă de la începutul lui septembrie gazon, iar până la venirea iernii veți putea face și botezul primei tăieri. Pentru gazonul deja existent, toaletarea acestuia cu o greblă va fi suficientă pentru a-l proteja de mucegai peste iarnă. Trandafirii urcători se curăță de părțile bolnave și uscate și se ancorează de pergole și spaliere. Tufele trandafirilor se tund și se mușuroiesc, bătând bine pământul și acoperindu-l cu paie. Totuși, pentru ca planta să respire, se lasă cam 4-5 cm din tulpini libere.

Grădina de legume, pregătită pentru a fi din nou roditoare

Nu doar florile și pomii au nevoie de atenția și îngrijirea dvs. în aceste momente, ci și roditoarea grădină de legume care așteaptă să o culegeți, să o curățați de plantele moarte, să o săpați, să o semănați cu usturoi, ceapă sau chiar cu plante cu perioadă scurtă de vegetare cum sunt salata, loboda, ceapa verde, ridichiile de lună sau chiar morcovii. Acum e momentul în care terenul trebuie să fie hrănit cu îngrășăminte organice: gunoi de grajd putred, mraniță sau resturile plantelor, mai ales ale celor de mazăre și fasole. Varza și conopida pot rămâne afară, fiind plante rezistente.

Acestea fiind făcute, grădina dvs. va fi pregătită să se odihnească, să acumuleze substanțe hrănitoare, să respire și să fie la adăpost de frigul iernii. Un nou ciclu va începe pentru ea în anul următor.

Revista Lumea Satului nr. 19, 1-15 octombrie 2016 – pag. 24-25

Este necesară arătura pentru semănăturile de toamnă pe timp secetos?

Este o întrebare la care cercetarea ar trebui să răspundă.

Cu atât mai mult cu cât suprafețele agricole din țara noastră au un grad de umiditate diferit. De la exces de umiditate în zonele cu inundații, la o secetă cumplită în principalele zone agricole, unde solul are conținutul de apă sub coeficientul de ofilire.

Principala greșeală făcută pe aceste suprafețe este executarea arăturii adânci care „rupe“ solul sub forma unor bolovani tari, însoțită de uzura exagerată a utilajelor agricole folosite și cu mare consum de energie. În asemenea condiții, printre bolovani s-au realizat adevărate canale prin care circulă aerul uscat, provocând pierderi de apă din puțina care mai există sub stratul arat.

Măsura cea mai potrivită, în acest caz, ar fi ca parcelele respective să fie destinate culturilor de primăvară.

Dacă nu există această posibilitate, recomandarea ar fi executarea lucrărilor de pregătire prin puține treceri, lucrări superficiale mai puțin agresive asupra solului, sistem ce asigură o bună afânare a solului pe adâncimea de semănat cu pierderi minime de apă.

La semănat, brăzdarele semănătorii pătrund ușor prin acel strat mărunțit, distribuind uniform sămânța. În cazul pregătirii agresive după arătură majoritatea semințelor se strecoară printre bolovani la diferite adâncimi, până la fundul stratului arat și o mică parte rămâne în stratul mărunțit de la suprafață.

În urma unei ploi de 10-15 mm stratul mărunțit se umezește, determinând germinarea seminței. Dacă ulterior apare o sămânță de secetă germenii respectivi se usucă.

Pentru a clarifica situația privind comportarea seminței de grâu încolțit după întreruperea umidității un anumit timp, am organizat la INCDA Fundulea o experiență cu următoarele variante:

1. am asigurat umiditate continuă (Mt) martor.

2. am întrerupt umiditatea 24 de ore, după care am reumezit

3. am întrerupt umiditatea 48 de ore, după care am reumezit

4. am întrerupt umiditatea 72 de ore, după care am reumezit.

După 7 zile am constatat următoarele:

La var. 1 se formaseră câte 5 rădăcini embrionare care măsurau, în medie, 11,1 cm, iar tulpinița avea 8,5 cm.

La var. 2 se formaseră câte 3 rădăcini embrionare cu lungimea de 4,7 cm, iar tulpinița avea 4,2 cm.

La var. 3 apăruseră rădăcini embrionare foarte scurte, iar tulpinița avea 1,5 cm.

La var. 4 am constatat doar tendințe de reluare a activității, dar majoritatea germenilor erau uscați.

Prin urmare, sunt suficiente 3 zile de uscăciune după germinarea seminței de grâu ca să apară uscarea germenilor (mințirea colțului).

În concluzie, să se renunțe la arătură mai cu seamă în anii secetoși.

Cultivatorii cu experiență și care nu renunță la arătură urmăresc să o efectueze imediat după recoltarea culturii premergătoare și numai până la adâncimea la care nu se scot bolovani.

O asemenea arătură, cu încă o grapă după o eventuală ploaie, este corespunzătoare semănatului de calitate.

Altfel, în asemenea condiții, cel mai indicat este să se lucreze cu grapa cu discuri grea sau să se efectueze semănatul în teren nelucrat în măsura în care avem semănători corespunzătoare.

De asemenea, este mai bine să se întârzie epoca de semănat ca sămânța să germineze când timpul devine răcoros și cu probabilitate mai mare de aport pluviometric natural.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 18, 16-30 septembrie 2016 – pag. 16

Toamna în pomicultură

Pregătirile anului agricol 2016, în pomicultură, încep în această toamnă, imediat după recoltarea ultimului soi de la fiecare specie de fructe. Astfel, din luna septembrie până în luna decembrie 2015 vom executa lucrări pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor, diferenţiat pe specii. Acum pregătim pomii pentru iernat, îi ajutăm să-şi facă rezervele de hrană pe care le depozitează în trunchi şi muguri, să reziste la gerurile de peste iarnă, se finalizează formarea mugurilor de rod. Acum reducem la maximum rezerva de boli şi dăunători, diferenţiat pe specii, astfel ca în primăvară pomii să vegeteze normal, să înflorească, să formeze fructe şi să avem producţii mari de fructe. Lucrările de tăiere începute cu specia cais se vor finaliza până la  sfârşitul lunii septembrie. De asemenea, facem tăieri de rodire în ordine la cireş şi specia prun, iar în primăvară ne rămân tăierile la specia măr şi piersic.

La sâmburoase acum combatem bolile RAPĂNUL FĂINAREA, ERWINIA, iar în luna septembrie tratăm cu o soluţie care are în amestec 0,5% zeamă bordeleză + 0,15% DELAN.

Tratamentul cu zeamă bordeleză la specia sâmburoase se repetă de trei ori după ploi, până la sfârşit de octombrie. În completare cel mai eficient tratament este cel cu 5% UREE 46 care se aplică de obicei la început de decembrie, când încep să cadă frunzele şi, după ce au căzut, se aplică pe sol o soluţie de 5% UREE 46. Prin acest tratament oprim migrarea sporilor bolilor care sunt pe frunze înspre muguri, apoi azotul împreună cu apa putrezesc frunzele şi distrug sporii şi miceliile.

La speciile cais, prun şi piersic, prin tratamentele făcute toamna, diminuăm rezerva la boli = MONILIOZA, TAFRINA, CIURUIREA FRUNZELOR, POLISTIGMA RUBRUM. În acest scop stropim toate soiurile de 4 ori din septembrie până în noiembrie, recomandat după fiecare ploaie, cu câte 0,5% zeamă bordeleză, iar la ultimul tratament adăugăm şi 0,025 CAPTAN 80.

La toate tratamentele din toamnă, pentru mărirea efectului fungicidelor vom adăuga în soluţie 0,3% UREE 46 + 0,3% OVIPRON, dar şi 0,3% îngrăşăminte cu micro elemente. De asemenea din totalul apei din celulă 75% este apă legată (care nu îngheaţă iarna). Totodată, creşte rezerva de glucide (amidon care se hidrolizează iarna în zahăr) şi lipide (lipite de membrane) şi în acest fel mugurii vor rezista gerului, iar florile în primăvară nu au boli, rezistă la brume şi îngheţ.

Toamna vom calcula ce producţie dorim să obţinem, diferenţiat pe specii, şi vom aplica la sol îngrăşăminte cu un singur element, după regula – în totalitate cele cu potasiu, ¾ îngrăşământ cu fosfor şi ¼ cu azot.

Obligatoriu vom aplica pe rând un erbicid cu substanţa activă GLIFOSAT 1 l/100 l apă, dar nu mai mult de 300 l/ha. Unde avem sisteme de irigat trebuie să udăm cu o normă de 500 mc/hectar.

Petre EREMIA

Pregătirea terenului din toamnă pentru culturile de primăvară

Este îndeobște cunoscut de orice cultivator că reușita culturilor de primăvară este condiţionată, în primul rând, de modul cum a fost pregătit terenul încă din toamnă.

Cea mai mare parte a suprafețelor agricole din țara noastră sunt situate în zona cu primăveri secetoase, cu vânturi puternice și uscate. Aceasta îi determină pe cultivatorii din aceste zone să ia toate măsurile pentru a asigura, prin orice mijloace, acumularea și conservarea apei în sol. În acest scop, este de dorit ca primăvara să se intervină cât mai puțin asupra solului, făcându-se doar strictul necesar.

I. Dacă în cadrul asolamentului culturile de primăvară urmează după premergătoare care s-au recoltat în vară, este necesar ca imediat după eliberarea terenului să se efectueze o lucrare de dezmiriștit care asigură condiții pentru a împiedica pierderea apei care mai există în sol și, totodată, acumularea apei din eventualele precipitații care cad, realizând și o reducere a gradului de îmburuienare.

După 2-3 săptămâni, când solul se găsește într-o stare de umiditate optimă, se efectuează lucrarea de arat cu plugul în agregat obligatoriu cu grapa stelată pentru a asigura o mărunțire și nivelare a terenului și o ușoară „așezare“ a solului pentru a nu conține canale prin care circulă aerul antrenând vapori de apă către exterior.

Pe toată perioada solul trebuie menținut cu un grad de afânare corespunzător pentru a acumula cât mai multă apă din precipitații, pe întregul orizont de până la 150 cm, în special în perioada de iarnă. Totodată, la suprafață să-și formeze un strat de mulci natural pentru a împiedica pierderea apei prin evaporare.

Buruienile care apar peste vară vor fi distruse prin lucrări superficiale, înainte de a forma semințe. Ele prezintă avantajul că acumulează nitrații din sol, evitând levigarea acestora, protejează solul de acțiunea mecanică a picăturilor de ploaie și, totodată, constituie o sursă importantă de materie organică pentru sol.

La desprimăvărare aceste suprafețe sunt mărunțite și nivelate, cu grad corespunzător de afânare datorită fenomenelor de îngheț-dezgheț și conțin rezerve importante de apă.

II. În situația când în perioada de vară nu s-a putut ara din lipsă de umiditate, precum și după culturile recoltate târziu în toamnă se va lucra cu cizelul pentru a afâna și favoriza acumularea apei în sol (peste iarnă), iar când umiditatea solului permite se va executa o lucrare cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colți, în perioada de toamnă sau, cel mai târziu, în ferestrele iernii, pentru a realiza mărunțirea și nivelarea stratului superficial al solului.

Și în acest caz, la desprimăvărare solul este afânat, mărunțit și nivelat, cu bogate rezerve de apă, apt pentru însămânțat.

La executarea lucrării de semănat se va proceda astfel:

1. Pentru însămânțarea culturilor din urgența I, cu semințe mici (lucernă, rapiță, muștar) se poate intra direct la semănat deoarece brăzdarele semănătorii pot asigura pătrunderea la 2-3 cm adâncime, atât cât este necesar pentru încorporarea seminței.

În situația în care au început să apară buruieni anuale se trece mai întâi cu grapa cu colți reglabili și apoi se intră la semănat.

În acest caz au loc pierderi de apă prin evaporare de cca 3%.

2. Pentru culturile din urgența I cu semințe mai mari (mazăre, năut) se pregătește patul germinativ, printr-o singură trecere, cu combinatorul, bine reglat, pentru adâncimea de încorporare a seminței (4-6 cm). Aici au loc pierderi de apă de 5-6% din umiditatea solului.

3. Pentru culturile din urgența a II-a nu este necesar să se lucreze solul decât în preajma semănatului deoarece mulciul natural asigură conservarea apei în sol. În preziua sau în ziua semănatului se pregătește patul germinativ cu combinatorul până la adâncimea de încorporare a seminței.

În niciun caz nu trebuie folosită grapa cu discuri în primăvară deoarece răscolește pământul și provoacă mari pierderi de apă de 15-16%, chiar şi de 28%. În același timp lucrează la adâncimi greu de controlat și nu se mai poate realiza „pat tare și plapumă moale“, cum este necesar.

4. Din capul locului trebuie eliminată arătura de primăvară deoarece ea nu se poate realiza decât târziu, când se zvântă terenul și, pe lângă marile pierderi de apă, se întârzie și epoca de semănat cu urmările cunoscute.

5. În situația în care terenul la desprimăvărare este nelucrat, se va efectua o lucrare superficială după care se intră la semănat. Desigur că în acest caz rezervele de apă din sol sunt mult diminuate, iar condițiile pentru creșterea și dezvoltarea plantelor precoce se vor reflecta în nivelul recoltelor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Toamna în pomicultură

Anul agricol în pomicultură începe toamna sau, mai exact, odată cu recoltarea ultimului soi la fiecare specie de fructe, când trebuie obligatoriu să realizăm până la venirea îngheţului foarte multe lucrări în vederea pregătirii pomului pentru iernat, acumulării de rezerve de hrană, pentru pornirea, cu dreptul, a vegetaţiei în primăvara anului de producţie.

Pentru ca mugurii să nu îngheţe în timpul iernii, iar în primăvară să iasă pe rod trebuie respectate anumite condiţii, astfel încât celula vegetală, sucul vegetal să conţină multă apă legată (din total apă, cea legată să fie 70%) care nu îngheaţă iarna, să existe, din totalul azot, 3 părţi azot amidic şi 1 parte nitric şi amoniacal, elemente ca bor, magneziu, suficiente lipide lipite de membrana celulară.

De asemenea, trebuie avut în vedere că, în perioada de toamnă, ceaţa şi ploile favorizează proliferarea bolilor criptogamice. Acestea se ascund în muguri şi acolo rezistă peste iarnă, iar în primăvară, când mugurii se deschid, apar boli precum rapăn, făinare, monilioza, taphrina, ciuruirea, erwinia şi altele. În schimb, dăunători ca cydia, anarsia, minatoare rămân în frunze, în crăpăturile din scoarţe şi atacă virulent florile, fructele lăstarii şi frunzele.

Din experienţă, lucrările de toamnă executate în perioada umflării mugurilor, ca şi cele executate înainte de înflorit reprezintă 80% din totalul lucrărilor şi sunt hotărâtoare pentru producţie. Persoanele care vara spun că au rapăn, făinare, taphrina, cydia, anarsia sunt cele care, după recoltarea fructelor, nu mai fac niciun fel de lucrare, dar aşteaptă primăvara să numere florile în pom. De multe ori acestea sunt şi cele care ajung să ceară ajutor de la stat pentru că nu fac producţie de fructe.

Prima lucrare, diferenţiat pe specii şi în funcţie de producţia pe care dorim să o obţinem în anul următor, este aceea de încorporare a îngrăşămintelor chimice în sol. Combinaţia de substanţe – ¼ din îngrăşămintele cu N, îngrăşămintele cu P 2o5 ¾, iar cele cu K 20 în totalitate vor ajuta rădăcinile să trimită spre trunchi toată iarna substanţe nutritive (aminoacizi, zaharuri) care vor fi valorificate până la înfrunzit.

A doua lucrare este combaterea bolilor şi dăunătorilor, stoparea dezvoltării miceliilor, după teoria tratamentelor cu doze mici aplicate după fiecare ploaie. Este vorba de tratamente care sunt completate cu azot amidic amestecat în soluţia de stropit, împreună şi cu microelemente foarte eficiente, de bor şi magneziu. Acestea se vor realiza la toate speciile imediat după recoltare, aplicându-se câte 4 tratamente în perioada septembrie–noiembrie, la un interval de 15 zile, de preferat după ploaie.

La seminţoase aplicaţi la fiecare tratament următorul amestec prevăzut pentru o suprafaţă de 1 ha – azot amidic (uree 46) 5 kg + zeamă bordeleză 5 kg + DELAN 1 kg = 1 kg microelemente cu bor şi MG+ 3 Lovipron. După ce au căzut 50% din frunze se face un tratament cu 50 kg/ha UREE 46 pentru rapăn şi făinare.

La piersic 4 tratamente cu un amestec de 5 kg Uree 46 +10 kg zeamă bordeleză +1 kg microelemente + 3 l OVIPRON. După căderea frunzelor, un tratament cu 5 kg CAPTAN 80/ha pentru tafrină şi ciuruire.

La speciile prunoide 5 kg uree 46 + 5 kg zeamă bordeleză + 1 kg microelemente + 3 L OVIPRON.

În perioada septembrie până la venirea îngheţului se fac tăieri la specia cais = eliminarea şarpantelor uscate şi cu moniliosa, scoaterea cu ciot (lung de 2 ori cât grosimea) a lăstarilor care au avut monilioză şi atac de anarsia.

Unde avem multă iarbă se face lucrarea de erbicidat cu 1% glifosfat, pe rând, pe interval, iar dacă nu avem cu ce cosi iarba se foloseşte 0,7%. Tăieri la celelalte specii care sunt în plină producţie se fac în perioada dezmuguririi, iar la pomii bătrâni se fac obligatoriu tăieri de regenerare până la venirea îngheţului.

Petre EREMIA

Lucrări de toamnă în livezi

După recoltare se recomandă un tratament cu uree 46 în concentraţie de 5% (5 kg/100 l de apă) efectuat înainte de stropirea cu substanţe cuprice (prima stropire albastră).

La soiurile de măr sensibile la rapăn (Golden, Florina, varietăţile de Red delicios) este obligatoriu efectuarea unui astfel de tratament. Se recomandă şi stropirea frunzelor căzute pe sol. Se reduce astfel rezerva de rapăn pentru anul următor. Ureea ajută la descompunerea frunzelor. Tratamentul se poate aplica la toate speciile pomicole.

Urmează prima stropire albastră (după căderea frunzelor). Important pentru această stropire: mugurii să fie în stare dormindă şi temperatura aerului nu mai mică de 5°C.

Produse recomandate pentru acest tratament: Bouillie Bordelaise WDG - 0.5%; Funguran OH 50 WP - 0.3%; Champ 77 WG - 0.2%, Copac - 0.3%, Triumf 40 WG - 0.25%, Champion - 0.3 % etc. Cantitatea de produs comercial se va calcula pentru: 1.500 l apă/ha la speciile de măr, cireş, nuc, vişin şi 1.000 l/ha la gutui, păr, prun, cais, piersic, arbuşti fructiferi şi trandafiri.

Tratamentul trebuie efectuat în prima parte a zilei, pentru ca până la venirea serii soluţia să fie uscată pe trunchi şi ramuri.

În cazul speciilor de sâmburoase sensibile la atacul de monilioză (cais, prun, cireş, vişin, piersic) se impune: tăierea şi distrugerea lăstarilor şi fructelor atacate.

La înfiinţarea plantaţiilor recomandăm folosirea de varietăţi mai puţin sensibile la aceşti patogeni. Recomandăm, de asemenea, efectuarea de tratamente preventive la acoperire cu produse cuprice (T1 - toamna pomii fiind în repaus vegetativ şi T2 primăvara devreme).

Boala rezistă mai mulţi ani în scoarţă şi muguri. Fructele mumifiate rămase în pom asigură transmiterea bolii de la un an la altul.

Alte lucrări specifice lunii noiembrie în livezi:

- Defrişarea pomilor debili, uscaţi, neproductivi, bolnavi, arderea lor.

- Completarea golurilor cu puieţi în plantaţiile tinere de pomi şi arbuşti fructiferi până la venirea zilelor cu temperaturi negative şi a îngheţului la sol.

Atenţie la rădăcinile puieţilor fără balot de pământ în jurul rădăcinii. Sunt mult mai sensibile la frig şi deshidratare decât partea aeriană.

- La înfiinţarea unei noi plantaţii/plantarea câtorva pomi se parcurg câteva etape: alegerea terenului, curăţarea de resturi, o lucrare de desfundat (sau arătura adâncă la 16-18 cm) cu încorporarea îngrăşămintelor, stabilirea distanţelor de plantare (în funcţie de specii, vigoarea portaltoiului, forma coroanei sau tipul de livadă clasic sau intensiv), pichetarea în funcţie de teren (plan sau în pantă), săpatul gropilor, alegerea şi pregătirea puieţilor (doar puieţi din Câmpul II sau III).

Procuraţi material săditor numai din pepiniere autorizate!

Atenţie la soiurile care au nevoie de polen străin pentru a lega şi fructifica (soiuri de prun Tuleu gras şi Tuleu dulce, soiuri de păr autosterile). Cereţi informaţii complete despre puieţii pe care îi achiziţionaţi!

Până la plantare ţineţi puieţii în şanţuri acoperite cu pământ. Săpatul gropilor e bine a se face cu câteva zile înainte de plantare. Dimensiunea gropilor variază în funcţie de sol (60 x 60 pe soluri uşoare şi poate ajunge la 120 x120 în cazul solurilor grele, argiloase). Adâncimea va fi de 60-80 cm, depinzând tot de tipul de sol.

Plantarea propriu-zisă: fasonarea rădăcinilor (scurtarea lor – cele principale la 30 cm, secundare 9 cm, eliminarea celor rănite, uscate, mucegăite), mocirlirea (amestec de pământ, balega proaspătă şi apă în proporţie de 1:1:3). Se pot adăuga în amestec şi produse ce stimulează înrădăcinarea (ex. Radistin). Operaţii obligatorii la puieţii fără balot.

La cei din ghivece este nevoie doar de udarea ghiveciului şi scurtarea rădăcinilor răsucite sau torsionate de la fundul balotului. Aceşti puieţi nu au nevoie de mocirlire.

Puietul cu rădăcinile fasonate şi mocirlite se aşază în groapă (pe fundul ei se face un muşuroi din pământ reavăn pe care se aşază pomul).

În cazul solurilor sărace pământul se amestecă cu îngrăşăminte (mraniţă sau minerale). Acoperirea cu pământ reavăn, fertil, tasarea (obligatorie pentru eliminarea aerului şi un contact bun al rădăcinilor cu solul), udarea.

La o plantare corectă punctul de altoire: mai sus cu 2-5 cm faţă de nivelul solului. Prin tasarea solului va ajunge la acelaşi nivel cu cel din pepinieră.

Pentru puieţii firavi este nevoie de tutore. Urmează muşuroirea în jurul tulpinii (ridicarea unei movile de pământ care să depăşească marginile gropii). O udare de aprovizionare cu 1-2 găleţi de apă mai ales în toamnele secetoase.

• Protejarea tulpinilor împotriva rozătoarelor, a iepurilor prin învelirea cu tulpini de porumb, floarea-soarelui, hârtie gofrată, saci din iută sau din orice material care permite tulpinii să respire. Toate speciile de pomi în primii ani de la plantare suferă de atacul rozătoarelor.

Materialele folosite la protejarea tulpinilor vor fi arse în primăvară.

Combaterea rozătoarelor mici (şoareci – care rod de obicei rădăcinile pomilor, mai rar tulpina) se poate face şi chimic (în special plantaţii pe rod) cu produse avizate, de exemplu: Bromakol momeala (gata de utilizare) = 25-50 gr/galerie activă. Momelile se verifică periodic şi se împrospătează după 7 zile folosind aceleaşi doze. Acestea se completează până rămân neconsumate, semn că populaţia a fost distrusă. Şoarecii mor după 5-7 zile de la prima ingerare. Avertizaţi prin „plăcuţe“ că suprafeţele sunt tratate.

Este interzis păşunatul cât timp momelile sunt prezente pe teren.

• În plantaţiile pe rod se administrează îngrăşăminte organice şi chimice complexe (cu P şi K). Îngrăşămintele organice se administrează o dată la 3 ani şi se mobilizează solul între rânduri şi pe rând.

• În livezile cu intervale inerbate se desţelenesc cele ce au o vechime mai mare de 3 ani.

• Pot începe lucrările de tăiere după căderea frunzelor (toamna - iarna). La pomi tineri cele de formare a coroanei (schelet), la cei intraţi pe rod cele de întreţinere şi fructificare pentru realizarea unui echilibru între formaţiunile vegetative şi cele de rod.

Cu această ocazie se înlătură şi ramurile rupte, uscate, cu urme de boli (lăstarii făinaţi), dăunători (păduchele lânos).

Se distrug toţi drajonii porniţi din rădăcină, tufele de mărăcini, buruienile de pe răzoare (toate sunt gazde preferate pentru boli şi dăunători).

Atenţie! La pomii plantaţi în această toamnă sau iarnă nu se fac tăieri. Doar la primăvară, înainte de dezmugurire, încep tăierile de formare a coroanei, adică scurtarea puietului.

• Important pentru plantaţiile/pomii aflaţi în declin: tăieri de regenerare pentru refacerea coroanei (tăierea scurtă în lemn multianual), aplicarea la fiecare pom a îngrăşămintelor chimice şi organice, arătura de toamnă sau săpatul în jurul pomului, irigarea, tratamente fitosanitare.

Pentru diminuarea rezervei de agenţi patogeni la arbuştii fructiferi coacăz şi agriş (făinarea americană a agrişului, făinarea europeană, antracnoza, rugina) se urmăreşte: tăierea şi arderea lăstarilor; îngroparea cât mai adâncă a frunzelor căzute sau arderea lor; tratamente în perioada de repaus: unul toamna târziu şi altul primăvara devreme, cu substanţe cuprice în concentraţie de 0,2 – 0,3%.

Important! Toate tratamentele se fac la temperaturi pozitive (peste +5°C), când mugurii sunt în stare dormindă.

Până la instalarea temperaturilor negative se poate face completarea golurilor sau plantarea arbuştilor fructiferi. Procedeul este acelaşi (pomi fructiferi), doar distanţele de plantare şi dimensiunea gropilor este mai mică.

Atenţie! Afinul preferă solurile acide. La plantare se poate folosi turba acidă (o găsim la toate magazinele de specialitate). Afinul se plantează cu 3-5 cm mai adânc decât nivelul solului la care a vegetat în pepinieră.

Ing. Angelica Baciu - UF Cluj

Erbicidarea de toamnă la grâu, nerentabilă pentru fermieri

Toamna lui 2013 prezintă deocamdată condiţii prielnice pentru înfiinţarea culturii grâului. Totul depinde acum de felul în care este aplicată tehnologia, începând de la asolament, lucrările solului, fertilizare, încadrarea în epoca de semănat, calitatea materialului biologic, semănat, lucrări ulterioare până la venirea iernii. Este bine să fie reţinute câteva aspecte: monocultura este contraindicată sau este acceptată succesiunea de 2 ani; epoca optimă de semănat a grâului de toamnă este 1-15 octombrie; pentru fiecare zi de întârziere a semănatului în luna octombrie se pierd 60 kg/ha, iar pentru luna noiembrie 100 kg/ha; semănatul în perioada optimă dă posibilitatea grâului să înfrăţească şi să se călească, fortificându-se pentru perioada de iarnă; aplicarea îngrăşămintelor chimice trebuie făcută pornind de la realitatea că o tonă de grâu consumă 20-25 kg.s.a. azot şi 14-17,5 fosfor.

Erbicidarea preemergentă

În 2013, una dintre marile companii de producere a seminţelor a venit cu o nouă provocare, cea de combatere a buruienilor printr-o erbicidare de toamnă, sub motivaţia că „buruienile au aceeași evoluție, necesități ca și plantele de grâu, «mănâncă» aceeași cantitate de nutrient, de aici şi pierderi de elemente nutritive din cauza competiției; sunt focar de boli și dăunători“. Perioada de aplicare este imediat după semănat şi se combat buruienile problemă, cum ar fi iarba vântului, traista ciobanului, muşeţelul, albăstriţa, nemţişorul de câmp etc.

Aplicaţii practice

Să vedem însă cum pregătesc doi dintre fermierii cu mare experienţă şi rezultate constant foarte bune recolta de grâu din această toamnă şi dacă vor aplica erbicidarea preemergentă:

Ing. Constantin Voinea, com Albeşti-Paleologu, Prahova:

1. Cultură premergătoare: floarea-soarelui şi rapiţă (în lipsa terenului pentru o structură corectă, grâul după grâu poate merge doar pentru un singur an, cu compensările necesare de nutrienţi).

2. Epoca de semănat: după 1 octombrie.

3. Pregătirea solului şi semănatul: un disc supergreu şi semănat cu maşină complexă, care asigură tocarea resturilor vegetale, afânare şi mărunţire sol, semănat, tăvălugit.

4. Norma de sămânţă la hectar, în funcţie de soi, între 170-200 kg/ha.

5. Fertilizarea cu 200 kg/ha complex NPK 19-47-0 (doza corectă ar fi de 300 kg/ha, dar există restricţii financiare).

6. Erbicidarea de toamnă nu se execută. „Am auzit de această soluţie, dar am mai multe argumente tehnice, economice şi ştiinţifice să nu o fac decât să o aplic“, declară fermierul.

Ing. Viorel Matei, preşedintele Asociaţiei cultivatorilor de cereale şi plante tehnice Timiş:

1. Cultură premergătoare: pe 65% din suprafaţă soia, floarea-soarelui şi porumb, pe restul grâu după grâu, cu un supliment de tratare a seminţei fungicid + insecticid şi avantajul pregătirii excelente a solului.

2. Epoca de semănat: după 1 oc­tombrie – finalizare la jumătatea lunii (semănatul mai devreme conduce la o masă vegetativă sporită care favorizează atacul bolilor şi dăunătorilor).

3. Pregătirea terenului: varianta 1, după premergătoare care lasă solul cu multe resturi vegetale şi în con­diţiile pedologice din zona Cenadului, se practică dezmiriştit – scarificare la 25-30 cm-grapă sau combinator – semănat + tăvălugit; varianta 2, după grâu de exemplu, dezmiriştit – arat – 1 sau 2 discuri – semănat + tăvălugit.

4. Norma de sămânţă la hectar: în funcţie de capacitatea de înfrăţire a soiului, MMB şi densitatea dorită, între 200-270 kg/ha, doza fiind calculată de fiecare fermier în parte.

5. Fertilizare: în funcţie de planta premergătoare, de tipurile de îngrăşământ aplicate anterior, capacitatea de aprovizionare a solului cu elemente nutritive, potenţialul productiv urmărit şi posibilităţile financiare, se aplică îngrăşăminte complexe NPK 18-40-0, 20-20-0, 15-15-15, unde este nevoie şi de potasiu, 250 kg/ha.

6. Erbicidare preemergentă: nu se execută „Recomandarea ţine de raţiuni pur comerciale. Am auzit/ văzut şi eu indicaţiile specialiştilor, dar ingineri suntem şi noi. Nu ne lăsăm furaţi de „glumele“ care le aduc lor profituri imense“, declară fermierul.

Regina de toamnă a grădinilor

Tufănica sau crizantema, dumitriţa, margareta de toamnă (Chrysanthemum indicum) este o plantă originară din Asia şi Europa de Nord - Est.

Prezintă 30 de specii, iniţial perene, dar botaniştii le-au transformat şi în plante anuale, al căror înflorit poate fi dirijat pentru oricare perioadă.

În China crizantema tip tufănică este prezentă din secolul al V-lea şi a dat numele unei localităţi, Ju-Xian (oraşul crizantemă), iar în Japonia pătrunde în secolul al VIII-lea, utilizându-se ca sigiliu imperial.

În Europa a fost adusă în anul 1.500, iar numele ştiinţific vine de la chrys (auriu - în greacă) şi anthemon (floare).

Tufănica este decorativă exclusiv prin florile de mărimi diverse, de la mici şi de culoare ruginie, la mari, multicolore – alb, galben, roz, roşu, violet, auriu etc.

Înmulţire specii anuale

Se seamănă la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii martie, în răsadniţe reci. Răsadul se plantează direct la locul definitiv, la distanţele pe care le dorim în grădina sau pe aleea noastră, ori în ghivece. Se poate semăna şi la locul definitiv în luna aprilie. Există şi varianta semănatului din toamnă şi repicarea la ghivece care se păstrează în spaţii uşor încălzite, bine luminate şi aerisite.

Înmulţire specii perene

Planta nu este foarte pretenţioasă la sol; este perfect un pământ obişnuit de grădină, afânat, cu expoziţie însorită, în afară de soiurile create pentru a rezista şi la semi-umbră, suficient de umed, dar nu în exces. Înmulţirea se face prin seminţe sau despărţirea de tufe.

Prin sămânţă: se seamănă în aprilie - mai, direct în câmp sau în răsadniţe, în 3 - 4 săptămâni planta răsare, după alte 3-4 săptămâni se repică, iar toamna se plantează la locul definitiv. Divizarea tufelor: se execută o dată la 3-4 ani, primăvara sau toamna.

Îngrijire

Întreţinerea este minimală, vorbind strict de tufănelele de grădină. Se udă ori de câte ori este nevoie, solul se menţine afânat şi curat de buruieni, iar pentru un înflorit abundent rupeţi florile după ofilire.

Înainte de venirea iernii, după ce s-au scuturat frunzele, tăiaţi tulpinile puţin deasupra solului, iar dacă este foarte frig, acoperiţi-le cu un mulci din paie sau frunze. (M.B.)

Culturile de grâu şi rapiţă însămânţate în toamna acestui an se prezintă mai bine decât anul trecut

Culturile de grâu şi rapiţă însămânţate în toamna acestui an se prezintă mai bine decât anul trecut, deşi la ora actuală ar mai fi nevoie de precipitaţii, a declarat, luni, secretarul de stat în Ministerul Agriculturii, Daniel Botănoiu.

"La grâu, din cele 1,85 milioane de hectare semănate până acum, consider că stăm mai bine decât am stat anul trecut şi din punct de vedere al suprafeţei însămânţate cât şi din punct de vedere fiziologic. Starea de dezvoltare, dar şi răsărirea sunt mai bune decât anul trecut. Nevoia de apă la aceste culturi este în medie la nivel naţional de 50 de litri/metru pătrat, pe toate arealele de cultură. Acum stăm mai bine decât anul trecut, dar tot ar mai fi nevoie de precipitaţii ca să acoperim deficitul după cele patru luni de secetă cruntă din vară", a spus Botănoiu.
Reprezentantul MADR a precizat că, în ceea ce priveşte rapiţa, aceasta a fost însămânţată până în prezent pe 230.000 hectare, faţă de 180.000 ha anul trecut.

"Cert este că şi cultura de rapiţă arată foarte bine, iar cu tratamente şi o tehnologie bine aplicate avem speranţe pentru anul viitor. Faţă de cele 180.000 de hectare însămânţate anul trecut trecut, discutăm acum de 230.000 de hectare. Vom vedea însă în primăvară cum arată cultura, dacă nu apar incidente climatice majore, adică ger la -20 grade, mai multe zile consecutiv fără zăpadă. Este nevoie de zăpada de cel puţin 30 de centimetri care să rămână peste culturi", a adăugat Botănoiu.

Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin i-a cerut secretarului de stat să verifice programul derulat cu Ministerul Mediului privind impermeabilizarea canalelor de irigaţii, Botănoiu afirmând că toate procedurile au fost refăcute.

"Avem sumele pregătite şi desemnate canalele pentru impermeabilizare, practic toate chestiunile de procedură au fost refăcute", a adăugat Daniel Botănoiu.
Acesta a mai precizat că proiectul privind certificatul de producător va intra în vigoare după data de 9 decembrie 2012.

Secretarul de stat, Daniel Botănoiu, a fost prezent la întâlnirea ministrului Agriculturii, Daniel Constantin, cu tânărul Mihai Varga, recomandat de fundaţia 'Hope and homes for children Romania', în cadrul proiectului 'O zi cu tine'. Prin intermediul acestui program, tinerii din sistemul de protecţie a copilului urmează în decursul unei zile oamenii de decizie, pentru o zi în activitatea lor obişnuită.

Sursa AGERPRES

Ce este de făcut în grădină toamna?

Fie că aveţi un petic de pământ sau o suprafaţă generoasă, grădina este decorul viu în care vă petreceţi, poate, cele mai frumoase clipe împreună cu familia şi prietenii. De aceea grădinarul, adică cel care orchestrează şi aranjează toate piesele acestui spectacol de culoare, trebuie să-i acorde toată dragostea şi atenţia sa.

Scarificaţi gazonul!

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Patricia Alexandra Pop
LUMEA SATULUI NR.21, 1-15 NOIEMBRIE 2012

Toamna lui 2012, mai săracă decât în mulţi din anii anteriori

Rezultatele acestui an agricol încep să se contureze şi pentru culturile de toamnă, iar ele nu ne dau prea multe motive de optimism, din păcate. Dacă vorbim de porumb, de exemplu, până şi în 2007 – considerat unul dintre cei mai secetoşi ani din ultimii 100 – producţiile medii obţinute au fost mai mari.

Cifrele din operativa la zi furnizată de Ministerul Agriculturii arată însă îngrijorător şi la culturile recoltate în vară, dar şi la cartof şi floarea-soarelui. Singura veste bună pe care o primim de la Elena Tatomir, director general al Direcţiei Generale Politici Agricole şi Strategii din cadrul MADR – cu care vom analiza aceste cifre în rândurile ce urmează – este că însămânţările au început mai devreme şi terenurile au fost lucrate pe o suprafaţă mai însemnată faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Traian DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 20, 16-31 OCTOMBRIE 2012

Lipsa precipitaţiilor îngreunează însămânţările de toamnă

Însămânţarea culturilor de toamnă s-a efectuat în judeţul Teleorman pe aproximativ o treime din programul de circa 216.500 de hectare, lipsa îndelungată a precipitaţiilor îngreunând lucrările mecanice din câmp.

Purtătorul de cuvânt al Direcţiei pentru Agricultură Teleorman, Stelian Găină, a declarat joi, că rapiţa, al cărei semănat trebuia încheiat conform perioadei optime din tehnologie, a fost înfiinţată pe circa 60% din suprafaţa totală de 28.900 de hectare, propusă de fermieri.

Agricultorii din judeţul din sudul ţării au finalizat totuşi programul modest de la orz, de peste 17.500 de hectare.

Cea mai importantă lucrare de sezon, semănatul grâului, s-a făcut pe o cincime dintr-un total de 164.430 de hectare, această cultură cerealieră deţinând în fiecare an în Teleorman cea mai mare suprafaţă.

"Cum o ploaie adevărată nu a căzut de mult peste Câmpia Teleormanului, pământul este tare şi se lucrează anevoios, ceea ce a obligat majoritatea agricultorilor să înlocuiască arăturile adânci cu pregătirea patului germinativ prin treceri repetate cu discurile grele, costurile fiind astfel mai mari", a afirmat inginerul Stelian Găină.

Sursa: Antena Satelor

Abonează-te la acest feed RSS