Departamentul de Geografie din cadrul Facultății de Istorie și Geografie a Universității „Ștefan cel Mare“ Suceava a organizat, recent, simpozionul internațional „Calitatea mediului și utilizarea terenurilor“, ajuns la a IX-a ediție. Organizatori principali au fost lector univ. dr. Despina Saghin, director al Departamentului de Geografie, conf. univ. dr. ing. Daniela Alexandra Popescu și conf. univ. dr. ing. Liviu Gheorghe Popescu, toți de la universitatea suceveană. Din comitetul științific au făcut parte cadre universitare din Franța, Belgia, Ucraina, Moldova și România – centrele universitare București, Cluj-Napoca, Iași, Oradea, Timișoara. Dintre studiile prezentate am ales unul de mare importanță pentru așezările omenești și în special pentru cele din mediul rural, „Poluarea pasivă cu azbest – o problemă cu risc pentru sănătatea umană în așezările din județele Botoșani și Suceava“, iar astăzi vă oferim un interviu cu autoarea analizei, prof. univ. dr. Elena Matei, de la Universitatea București, Departamentul de Geografie Umană și Economică.

Convenția de la Geneva, 1986, prin OMS, a reglementat riscul dat de azbest în mediile ocupaționale. Documentul a fost ratificat 3 ani mai târziu, în 1989. Până în prezent, circa 60 de state au semnat această convenție, printre care și România.

– Dat fiind faptul că a fost demonstrat riscul expunerii la azbest, acest material se mai folosește în lume?

– Nu sunt date certe cu referire la utilizarea materialului în țările semnatare, dar în mare măsură se cunoaște că azbestul a fost înlocuit cu alte substanțe. Mai sunt însă multe state cu mari probleme legate de acest tip de poluare: Turcia, China, Moldova, România, chiar și Polonia, acolo unde au fost efectuate studii aprofundate.

– România a limitat/interzis azbestul?

– Prin HG. 124/2003 privind prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului cu azbest au fost reglementate comercializarea și utilizarea azbestului. Actul normativ prevedea ca, începând cu 1 ianuarie 2007, să fie interzise toate „activitățile de comercializare și de utilizare a azbestului și a produselor care conțin azbest“ (art. 12, alineat 1). Însă, în anul 2006, prin HG 734/2006, s-a revenit în legislație prin art. 13 care spune că „produsele care conțin azbest și care au fost instalate sau se aflau în funcțiune înainte de data de 1 ianuarie 2005 pot fi utilizate până la încheierea ciclului de viață al acestora“. Totuși, să reținem că durata de viață a materialelor pe bază de azbest este extrem de mare și, în consecință, vom avea pentru câțiva zeci de ani probleme de poluare și risc pentru sănătatea umană. În anul 2011, agențiile de mediu ar fi trebuit să inventarieze toate utilizările azbestului la nivel teritorial, inclusiv clădirile cu astfel de acoperiș, însă acțiunea nu s-a finalizat coerent prin monitorizare continuă și programe de soluționare.

– Ce conține materialul încât elemente din structura sa chimică afectează într-atât sănătatea?

– Sub genericul de azbest se utilizează mai multe minerale silicat din clasa serpentine, amfibole: azbest albastru (crocidolit), azbest alb (crisolit) – cel mai periculos, azbest brun (amosit), antofilit, tremolit, actinolit. Acestea constituie pericole pentru sănătatea populației prin generarea de particule aciforme care, odată inha­late, ingerate sau în contact cu organele „moi“ (ficat, plămâni etc.) au o capacitate fizică extrem de mare de fixare pe un organ și efect toxicologic, de fapt cancerigen.

– În ce mod acționează și deteriorează starea de sănătate?

– În mediile ocupaționale care presupun manevrarea acestor minerale pentru exploatare sau procesare pericolul este extrem de mare. În mediile domestice, casnice pericolul este mai mic deoarece manevrarea lui este mult diminuată, dar riscul de a genera particule acifome rămâne. Un mediu aerian poluat cu particule de azbest devine periculos prin inspirarea lor și, mai departe, prin afectarea sistemului respirator. Studiile arată că, după intrarea acestor particule în sistemul respirator uman, într-un interval de 5-15 ani există riscul de apariție a unei tumori (mezoteliom malign, cancer bronhopulmonar). Pe componenta acvatică, apa poate conține azbest mai ales acolo unde conductele de alimentare îl au în compoziție; riscul este legat de pătrunderea acestor particule în aparatul digestiv sau migrarea în sistemul renal, chiar genital. Și ingerarea unor produse alimentare contaminate cu particule de azbest (grădini în zone cu exploatări de azbest, fabrici de azbest, case acoperite cu azbest) constituie un risc major.

– În ce au constat studiile dvs. și la ce concluzii ați ajuns?

– Mă opresc doar la studiile publicate, unde am reușit să cooptez și captez interesul unor colegi din cadrul Facultății de Geografie, Universitatea din București, Universitatea „Ștefan cel Mare“ din Suceava și Universitatea de Vest din Timișoara. Am efectuat un studiu legat de nivelul educațional al populației privind riscul poluării cu azbest și un studiu de obținere a unui model de estimare a riscului azbestului în comunitățile unde s-a utilizat la acoperișurile caselor/anexelor. Ambele au fost realizate în județele Botoșani și Suceava. Primul studiu a condus la concluzia că populația nu avea cunoștințe legate de pericolul contaminării mediului de locuire cu azbest, nu se știa despre legislație și nici despre modalitățile de decontaminare sau, mai corect, de dezafectare a acoperișurilor care au în conținut fibre de azbest. Dintr-un eșantion de 500 de persoane, doar 5 cunoșteau faptul că numai un personal specializat și cu echipamente, tehnici speciale poate manevra înlocuirea acoperișurilor cu azbest. Cel de-al doilea studiu a fost extrem de laborios, iar rezultatele au relevat faptul că azbestul, în locuințele acoperite cu „plăci de azbest“, este al treilea factor de risc al cancerului de plămâni, după fumat, mediile ocupaționale cu aer poluat cu particule materiale, inclusiv azbest. Azbestul folosit la anexe devin al patrulea factor al îmbolnăvirilor. Cum în aceste așezări sunt și case și anexe acoperite cu azbest, la construcția, întreținerea, repararea cărora au fost cu siguranță implicați proprietarii gospodăriilor, azbestul devine al doilea factor de risc pentru cazurile de cancer de plămâni. Ce ne-a atras atenția este incidența pe cauze de deces, respectiv a cancerului pulmonar atât la populația feminină, de regula nefumătoare, cât și la cea masculină, inclusiv la populația tânără, nu numai la cea vârstnică.

– Ce este de făcut pentru a limita acest fenomen?

– Cred că e nevoie de o mediatizare echilibrată a fenomenului, și nu de una care să stârnească panică. S-ar livra astfel informații corecte cum ar fi faptul că, de exemplu, un acoperiș dezafectat de proprietarul care nu cunoaște amănunte nu face altceva decât să contamineze și mai mult mediul. Trebuie să se rețină că înlocuirea acestor materiale este bine să fie realizată de către firme specializate, iar deșeurile se depozitează în situri special amenajate. Aceste acțiuni/proiecte pot fi inițiate de: actorii care administrează patrimoniul agricol, știut fiind faptul că fostele sedii CAP, de mecanizare a agriculturii etc. au utilizat exclusiv și excesiv acest material, iar clădirile respective pot fi considerate focare de poluare locală; primăriile unde sunt școli nemodernizate care au acoperișuri cu suprafețe mari învelite cu azbest și care sunt un risc pentru populația școlară; primăriile din localitățile ce au comunități sărace, cu populație de regulă îmbătrânită și cu venituri mici, utilizatoare clasică a plăcilor de azbest pentru construcția caselor.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 46-47

Odată cu sosirea zilelor călduroase și a apariției colțului ierbii își fac simțită prezența și căpușele, paraziți foarte periculoși pentru sănătatea animalelor și a omului. Acestea sunt hematofage (se hrănesc cu sânge) şi au o activitate biologică maximă în acest sezon, atacând atât animalele cât şi omul. Acestea, hrănindu-se cu sânge, au în primul rând efect spoliator, sărăcind organismul în sânge, vitamine şi minerale. Saliva căpușelor care conţine diferite substanţe toxice, anticoagulante sau hemolizante poate determina fenomene de anemie, toxicoză sau reacții alergice de diferite grade.

Căpușele sunt cei mai întâlniți vectori pentru transmiterea bolilor atât la animale, cât și la oameni. Astfel, ele transmit prin secrețiile lor, odată cu înţepătura, numeroşi agenţi patogeni: virusuri, bacterii, rickettsii, paraziţi miceţi, producând astfel diferite boli cum sunt: paralizia de căpuşe, encefalite, borelioza, babesioza, ehrichioza, febra Q etc.

Căpuşele parazitează temporar pe animal sau om, timp în care se hrănesc cu sânge, iar în stare liberă trăiesc în natură (sol, iarbă, tufişuri), fără să se hrănească ani de zile. Există două familii de căpușe care pot transmite boli: Ixodidae (căpușe cu carapacea tare) și Argasidae (căpușe moi). Există căpuşe din familia Ixodidae care parazitează la mamifere şi care uneori atacă şi păsările, dar există şi căpuşe din familiile Argasidae şi Gamassidae, specifice păsărilor.

Mamiferele pot fi parazitate de mai multe specii de căpuşe răspândite pe teritoriul ţării noastre, indiferent de relief. Căpuşele au următoarele stadii de evoluţie: ou, larvă, nimfă şi adult, care se desfă­şoară fie pe o singură gazdă (animal), fie pe mai multe; din acest punct de vedere există trei tipuri de căpuşe, şi anume: căpuşe cu o singură gazdă; căpuşe cu două gazde – adică larvele şi nimfele acestora, după ce se hrănesc pe un animal cad pe sol, se transformă în adulți şi apoi atacă alt animal; și căpuşe cu trei gazde, fiind cele care îşi desfăşoară fiecare stadiu de evoluţie pe animale diferite.

Căpuşele cu două sau trei gazde intermediare folosesc pentru a se hrăni mamifere sălbatice mici (rozătoare, insectivore), păsări sălbatice şi în special mamifere de talie mare, domestice şi sălbatice. În felul acesta se creează un lanţ parazitar în care sunt cuprinse mai multe specii de animale.

Animalele şi omul se infestează cu căpuşe pe care le iau din iarbă sau de pe tufişuri. Pentru animalele de companie (câine, pisică) care trăiesc în casă vectorii pentru aceste insecte sunt chiar stăpânii lor care le aduc în locuinţă pe haine sau încălţăminte.

Căpuşele păsărilor trăiesc pe pasăre în stadiile de larvă şi nimfă, iar ca adult în diferite materiale lemnoase, cuibare, coaja copacilor, tufişurile de lângă coteţe, unde se retrag ziua, atacând doar noaptea.

Romavermectin B Romvac

Prevenirea şi combaterea infestării animalelor cu căpuşe se fac atât prin deparazitarea lor, cât şi a adăposturilor. Deparazitarea rumegătoarelor se face cu ROMIVERMECTIN și ROMAVERMECTIN PLUS, iar la ovine se fac şi îmbăieri antiscabioase. Caii se deparazitează cu ECVIROM sau ECVIROM I, iar câinii şi pisicile cu PARAKILL. Păsările se deparazitează cu ROMPARATOX.

Pentru deparazitarea adăposturilor se folosesc soluţii insecticide ca ROMPARASECT.

Combaterea căpuşelor în mediu este mai greu de realizat și are în vedere defrişarea terenurilor prin distrugerea şi arderea arbuştilor, buruienilor, precum şi prin aplicarea unor metode zootehnice care se bazează pe rotaţia păşunilor și interzicerea animalelor infestate pe păşu­nile asanate.

Parakil Romvac

Dr. Viorica CHIURCIU
Doctor în științe medicale, Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, pagina 26

Medicul Florentin Haidamac este unul dintre cei mai apreciaţi doctori de familie din judeţul Suceava, evidenţiindu-se şi prin campaniile umanitare pentru a-şi ajuta pacienţii fără resurse materiale.

Florentin Haidamac s-a născut la Suceava, a terminat Facultatea de Medicină din Iaşi, şi-a dorit o carieră în chirurgie plastică, dar a ajuns în aprilie 2001 în comuna Şerbăuţi, unde se ocupă de sănătatea a peste 2.100 de oameni, majoritatea copii şi bătrâni.

Pe lângă consultaţiile de la cabinetul medical, s-a implicat în 2014 într-o campanie umanitară pentru a salva o fetiţă de 2 ani, Rebeca, care s-a născut cu o malformaţie cardiacă şi căreia specialiştii nu-i mai dădeau nicio şansă fără o operaţie care costa zece mii de euro. Dr. Haidamac a ajutat la strângerea sumei respective, scriind pe blogul său, despre drama fetiţei. Povestea a fost preluată de presă, care a adunat copii, tineri şi vârstnici care au dansat pentru Rebeca. Banii strânşi din această activitate şi din vânzarea volumului „Dispensarul SF“ scris de Florentin Haidamac au fost donaţi fetiţei. Operaţia efectuată într-o clinică din Bucureşti în luna septembrie a decurs bine, iar pacienta e vindecată, inima ei fiind acum ca a oricărui copil normal de vârsta ei.

„A fost ca o avalanşă, lumea a reacţionat foarte repede şi pozitiv la povestea asta. A fost un fel de revoltă. Foarte mulţi nu au acceptat ca un sistem, ca o ţară, ca o societate să lase să moară un copil din cauza banilor. În primul rând nu am acceptat eu. Mi-am folosit toată influenţa, toate contactele, toată energia pentru a crea activitatea şi în două săptămâni de campanie am reuşit să strâng suma. Eu am fost doar porta-vocea care a prezentat cazul, nu am avut un rol atât de mare“, a precizat cu modestie doctorul Haidamac.

„Carte pentru medicamente“

Pentru că îi pasă de oameni şi de ceea ce face, Florentin Haidamac a demarat proiectul „Carte pentru medicamente“ prin care încearcă

să strângă bani pentru a cumpăra pacienţilor nevoiaşi medicamente şi pentru a achiziţiona un defibrilator la cabinet. După volumele „Dispensarul SF“, „Adnana“, „Jack Vindecătorul“ medicul de ţară scrie o nouă carte.

„Am un blog, vindecătorul.com, pe care scriu şi în care tot timpul prezint România aşa cum este. Cu acest blog şi cu talentul pe care îl am la scris am reuşit să pun pe picioare un program, «Carte pentru medicamente». Eu pun la dispoziţia cititorilor cărţile mele. Eu nu vând cărţi, cărţile le dăruiesc celor care sunt alături de mine şi îmi trimit medicamente, haine pentru copii, lapte praf. Zilele trecute am primit lapte praf, săptămâna trecută, câteva medicamente pentru copii, zilele acestea vin medicamente pentru accidente vasculare. Prin scris încerc să am medicamente pe care să le dau gratuit celor care au nevoie de ele. În medie sunt câteva mii de vizitatori unici pe lună, am un grup de cititori care gândesc ca mine şi atunci încercăm să inducem o mentalitate care nu prea mai există în ţara aceasta“, a mai adăugat Florentin Haidamac.

Premii pentru cei mai buni elevi

Medicul din Şerbăuţi spune că evoluţia sa ca om şi ca medic se datorează şcolii, lecturilor şi educaţiei pe care a primit-o acasă, dar în această perioadă motivaţia unor rezultate excepţionale la învăţătură a cam dispărut. „Pentru că foarte mulţi oameni au ajuns mari datorită educaţiei, şcolii şi lecturii, pe 7 martie a.c. voi premia cel mai bun elev din clasa a cincea, a şasea, a şaptea şi a opta de la Şcoala Gimnazială Şerbăuţi. Voi mai premia şi cel mai activ cititor de la bibliotecă. Toate încasările făcute la cabinet din consultaţiile acordate cu plată până la data de 6 martie vor merge în fondul de premiere, la care se va adăuga o sumă pe care o voi dona din salariul meu de medic în linia întâi. Nu e mult, ştiu, dar e un început“, a precizat medicul.

Silviu Buculei

Pagina 2 din 2
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti