ipso august 2021    reclama youtube lumeasatuluitv

Recomandări privind prevenirea toxiinfecţiilor alimentare

În scopul prevenirii apariţiei unor situaţii neprevăzute, în special toxiinfecţii alimentare, ca urmare a procesării, depozitării, transportului şi valorificării produselor de origine animală şi vegetală în alte condiţii decât cele stabilite prin legislaţia sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor în vigoare, operatorii care activează în diferite segmente din lanţul alimentar, dar şi consumatorii trebuie să fie informaţi şi să cunoască că alimentul (materile prime sau produsele finite) are capacitatea şi riscul cumulării de factori de contaminare, care se impart în:

  • contaminare chimică – substanţe poluante din mediu (contaminare întâmplătoare), aportul suplimentar de compuşi chimici proveniţi din tehnologia agricolă sau alimentară (contaminare deliberată), reziduuri de medicamente de uz veterinar, metale grele sau alte reziduuri;
  • contaminare biologică – bacterii, fungii, viruşi sau paraziţi.

Contaminarea alimentelor se poate produce:

  • pe parcursul procesului de preparare (igiena necorespunzătoare a spaţiilor, a utilajelor şi ustensilelor, modul inadecvat de păstrare, personal lucrător bolnav sau purtător al unui microorganism patogen etc.);
  • în timpul cultivării legumelor şi fructelor prin folosirea de îngrăşăminte naturale nematurate sau dacă sursa de apă pentru irigaţii este contaminată;
  • prin mediul înconjurător, în special când se înregistrează creşterea în exces a temperaturii şi nu este asigurat prin spaţii şi utilaje lanţul de frig optim de păstrare a materiilor prime, ingredientelor, produselor intermediare sau a produselor finite.

Din acest motiv este absolut necesar ca siguranţa produselor alimentare să poată fi realizată şi controlată prin metode care să asigure identificarea şi înlăturarea pericolelor potenţiale de contaminare, înainte de consumul produsului finit.

În conformitate cu prevederile legislației privind siguranța produselor alimentare, responsabilitatea principală îi revine operatorului din sectorul alimentar, responsabilitate care trebuie să fie asigurată pe întreg lanţul alimentar, de la producere, procesare, depozitare, transport şi comercializare, având obligaţia:

  • să respecte normelor generale de igienă şi de funcţionare la unităţile care procesează, depozitează, transportă şi comercializează produse de origine animală şi vegetală, precum şi în unităţile de alimentaţie publică, pensiuni agroturistice, cantine, în pieţele agroalimentare sau târguri şi expoziţii organizate ocazional;
  • să respecte condiţiile de depozitare şi lanţul de frig prin asigurarea temperaturilor optime de păstrare a materiilor prime, a ingredientelor, a produselor intermediare sau a produselor finite, pentru a se evita un potenţial risc de contaminare sau depreciere a produselor alimentare;
  • să respecte normele de igienă, prin spălarea şi dezinfecţia spaţiilor de lucru, de depozitare, spaţiile comerciale, a utilajelor, ustensilelor şi a mijloacelor de transport;
  • să asigure verificarea stării de sănătate a personalului care prelucrează şi manipulează alimente;
  • să certifice cu documente şi marca de sănătate condiţiile de trasabilitate şi calitate pentru carne, lapte, alte materii prime şi produse alimentare finite;
  • să respecte normele privind operaţiunile de ambalare şi să ofere consumatorilor informaţii complete despre alimentele destinate comercializării, prin etichete conforme cu legislaţia din domeniu;
  • să asigure condiţiile de transport pentru animale vii şi pentru produsele alimentare cu respectarea normelor de igienă şi de temperatură în mijloacele de transport;
  • să supravegheze prin analize de laborator calitatea şi salubritatea materiilor prime, a produselor culinare, a produselor finite, din probe afluite pentru examene fizico-chimice, microbiologice, pentru determinarea aditivilor, contaminanţi şi pesticide, monitorizarea alimentelor care conţin organisme modificate genetic şi teste de sanitaţie pentru supravegherea stării de igienă a unităţilor;
  • să comercializeze produselor alimentere numai în unităţi sau spaţii autorizate sau înregistrate sanitar-veterinar;
  • să asigure facilităţi pentru educaţia sanitară periodică a personalului care lucrează în domeniul producerii, procesării şi comercializării produselor alimentare.

Populaţia trebuie să se protejeze prin:

  • achiziţionarea alimentelor de origine animală şi vegetală numai din spaţii sau unităţi înregistrate sanitar-veterinar, unde este asigurată asistenţa de specialitate prin care se garantează calitatea şi salubritatea acestora, evitând comerţul „stradal“;
  • cunoaşterea, în baza legislaţiei specifice, că operatorul economic furnizor de produse alimentare este responsabil pentru calitatea acestora şi certifică acest lucru prin document de conformitate emis şi prin eticheta pentru fiecare sortiment şi lot de produs;
  • citirea cu atenţie a instrucţiunilor de pe etichetele produselor alimentare, care în mod obligatoriu trebuie să conţină informaţii privind unitatea furnizoare, elementele componente, modul de păstrare, preparare corectă şi termenul de valabilitate;
  • păstrarea corectă a alimentelor (în frigider, la temperaturi mai mici sau egale de 4°C);
  • separarea materiilor prime pentru prepararea alimentelor (carnea crudă de vită, porc, pasăre, peşte şi ouăle etc.), de mâncărurile deja gătite;
  • fierberea laptelui, în cazul în care acesta nu este pasteurizat,
  • păstrarea în condiţii de maximă igienă a tuturor suprafeţelor destinate preparării alimentelor (mese, blaturi etc.);
  • folosirea la prepararea alimentelor numai a apei potabile;
  • spălarea atentă a fructelor, a zarzavaturilor şi verdeţurilor folosite în reţetele culinare sau când acestea se consumă crude;
  • spălarea mâinilor înainte de prepararea alimentelor şi înainte de fiecare masă;
  • asigurarea condiţiilor de protecţie necesare evitării oricărui contact între alimentele destinate consumului şi insecte sau alte animale;
  • gestionarea corectă a resturilor menajere.

Protejarea populaţiei este asigurată permanent de personalul de specialitate din cadrul DSVSA judeţene şi din unităţiile tertoriale, prin monitorizarea şi efectuarea de acţiuni de control tematice, cu referire la respectarea normelor de funcţionare şi igienă în fermele cu animale şi păsări furnizoare de materii prime, în unităţi de procesare a produselor alimentare de origine animală şi nonanimală, unităţi de depozitare şi comercializare, pieţe agroalimentare şi alte obiective care pot fi considerate în anumite condiţii cu risc alimentar.

În cazul apariţiei unor situaţii deosebite să fie sesizat personalul sanitar-veterinar de specialitate pentru a se interveni operativ şi eficient.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Recomandări pentru îngrijirea trandafirilor

Suntem în mijlocul verii, iar grădinile de flori au nevoie de multă atenție în această perioadă pentru că sunt supuse în special stresului termic cauzat de temperaturile înalte. Recomandările de față din partea specialiștilor de la pepiniera Famous roses se adresează iubitorilor de roze. Aflăm așadar de câte ori și cum trebuie să udăm trandafirii, dar și cum să ne asigurăm că aceștia vor înflori în mod repetat.

Cantitatea minimă de apă recomandată la o singură udare este de 10 litri pentru fiecare trandafir, o dată pe săptămână. În cazul trandafirilor nou plantați, trandafirilor plantați în sol nisipos sau trandafirilor din ghivece numărul de udări săptămânale trebuie să fie mai mare. Această cantitate este necesară pentru ca apa să ajungă la jumătate de metru în pământ, acolo unde sunt rădăcinile trandafirului. Este important ca apa să fie turnată într-un jet cu presiune redusă, cât mai aproape de baza trandafirului și, dacă se scurge mai departe, se așteaptă pătrunderea ei în pământ și abia apoi se continuă. De asemenea, la udare trebuie ținut cont de faptul că apa ajunsă pe frunze și flori determină uneori apariția bolilor fungice și pătarea inestetică a petalelor și frunzișului.

În intervalul martie-mai trandafirii proaspăt plantați cu rădăcina goală sau transplantați din ghivece în grădină trebuie udați la fiecare două zile cu minimum 10 litri de apă. În perioada cuprinsă între iunie și septembrie trandafirii deja crescuți au nevoie de udare o singură dată pe săptămână.

Un alt aspect de care trebuie ținut cont pe parcursul înfloririi trandafirilor este îndepărtarea florilor uscate. Acest lucru asigură repetarea înfloririi. Astfel, este indicat să tăiați vârful lăstarilor cu flori trecute la 2-3 noduri, de la vârf în jos, pentru a îndepărta fructul rămas. Explicația este că, asemeni altor plante, trandafirii fructifică, de asemenea, și pentru a nu-și îndrepta toate resursele către creșterea fructului (acesta consumă energia a patru flori) trebuie îndepărtat. După fiecare val de înflorire, se aplică tăieri, iar lungimea ramurilor ar trebui să fie de aproximativ 20-25 cm. Astfel se stimulează următoarea înflorire.


La finalul înfloririi, trandafirii trebuie curățați prin tăierea ramurilor care au crescut în interior sau spre interiorul plantei, iar ramurile vor fi scurtate la 4-5 noduri (aproximativ 20 cm). De exemplu, spun cei de la Famous roses, pentru un trandafir Teahibrid (o singură floare pe tijă) trebuie să lași 4-5 ramuri viguroase și frumoase, iar la trandafirii Floribunda (cei care au mai multe flori pe tijă) ideal ar fi să lași 5-6 ramuri viguroase. Ultima tăiere se realizează cu o lună înainte de primul îngheț.


 

Distanțe recomandate pentru plantarea legumelor

Unul dintre aspectele importante de care se ține cont în tehnologiile de cultură a legumelor este și distanța de plantare. Este necesar ca plantele să aibă suficient spațiu pentru dezvoltare, în caz contrar acestea se alungesc pentru a ajunge la lumină, nu rodesc suficient și apar probleme în ceea ce privește rezistența lor în fața bolilor și dăunătorilor. Recomandările de față vin din partea specialiștilor de la Banca de Resurse Genetice Vegetale „Mihai Cristea“ Suceava.

Cultura Distanţa faţă de alte populaţii ale aceleiaşi specii (m) Faţă de alte culturi
Distanţa (m) Cultivate Sălbatice
Plante autogame (autopolenizare)
Ardei gras şi gogoşar 100 800
300
Ardei iute Ardei lung -
Ardei lung (Kapia) 100 300
800
Ardei gras şi gogoşar Ardei iute -
Ardei iute 100 800 Ardei gras, lung  şi gogoşar -
Tomate 50 - - -
Vinete 100 - - -
Salată 200 - - -
Bame 300 - - -
Mazăre, fasole, bob 50 - - -
Plante alogame (polenizare încrucişată)
Ridichi 1.500 1.500 Ridichi de lună, de vară,
de iarnă
Rapiţă şi muştar sălbatic, ridiche sălbatică
Varză, conopidă, gulii, gulioare 2.000 2.000 Varză albă, roşie, creaţă, de frunze, de Bruxelles, conopidă, gulii Rapiţă şi muştar sălbatic, ridiche sălbatică
Morcov, ţelină, pătrunjel şi păstârnac 1.500 1.500 Morcov furajer şi pătrunjel de frunze Morcov sălbatic şi păstârnac sălbatic
Castraveţi, pepeni verzi şi galbeni, dovlecei şi dovleac 2.000 2.000 Dovlecei faţă de dovleac  şi invers. Pepeni verzi faţă de pepeni furajeri -
Spanac 1.500 1.500 - -
Ceapă, praz 2..000 2.000 Ceapă de apă
faţă de  arpagic şi invers
 
Sfeclă roşie, sfeclă de peţiol 2.000 10.000 Sfeclă de zahăr şi furajeră  
Măcriş, stevie 1.000 - - -
Plante care se înmulţesc vegetativ
Revent 400 - - -
Tarhon 50 - - -
Hrean 10 - - -
Usturoi 50 - - -

D.Z.

Recomandări pentru combaterea efectelor temperaturilor ridicate asupra sănătății efectivelor de animale

În situația condițiilor meteorologice cu temperaturi ridicate peste media specifică zonei geografice, cu avertizare „cod portocaliu” sau „cod roșu”, pentru asigurarea statusului de sănătate a efectivelor de animale, medicii veterinari atenționează operatorii economici care dețin exploatații cu animale și păsări, tabere de vară pentru animale, proprietarii cu animale de companie, transportatori de animale, unități care abatorizează animale, să implementeze și să respecte următoarele recomandări:

  • Să asigure adăposturi corespunzătoare pentru animale și păsări care să ofere protecție față de acțiunea directă a razelor ultraviolete nocive, precum şi respectarea densității, ventilației, temperaturii și a zooigienei la parametrii optimi;
  • Să asigurare normele de biosecuritate în special în exploatațiile cu porcine și pasări, precum și limitarea circulației animalelor și a oamenilor, în și din ferme;
  • Să asigure cantități suficiente de apă și furaje corespunzătoare cantitativ și calitativ în funcție de specie, categorie și stare fiziologică

Cantitatea de apă recomandată este pentru :

  • bovine: 38 - 52 litri
  • cabaline: 20 - 40 litri
  • porci: 4 -  11 litri
  • ovine: 6 litri
  • păsări: 0,5 litri
  • Să verifice permanent buna funcționare a echipamentelor de adăpare, de furajare și a sistemelor de ventilație;  
  • Să asigure echipamente de rezervă, în principal a sistemelor de ventilație și generatoarelor de energie electrică;
  • Să nu folosească animalele pentru tracțiune sau pentru alte activități în intervalul de timp 12.00 - 18.00, dacă temperatura exterioară, la umbră, depășește 25ºC;
  • În pășuni să se evite pășunatul între orele 10 - 18. când temperaturile sunt toride și să amenajeze umbrare şi sursă de apă la nivelul necesarului, pentru a reduce riscul de deshidratare;
  • Să se asigure locuri prestabilite pentru retragerea animalelor în cazuri excepționale;
  • Animalele de companie (câinii, pisicile, iepurii, etc.) care sunt ținute afară, să aibă asigurată o sursă de apă potabilă, precum și adăpost corespunzător împotriva razelor solare;
  • Transportul animalelor să se efectueze numai cu mijloace de transport dotate corespunzător care să asigure densitatea și confortul necesar în funcție de specia şi categoria de animale, precum și distanța la care se efectuează transportul;
  • Se va reduce densitatea animalelor în mijlocul de transport cu cel puțin 25% din capacitatea maximă de încărcare autorizată, în funcție de specie, talie, vârstă și stare fiziologică;
  • Transportul să se efectueze numai în situații în care acest lucru se impune folosind perioada mai răcoroasă din zi, asigurându-se funcționarea sistemului de ventilație din vehicul pentru a se menține temperatura de confort termic și să se asigure planuri de urgență pentru a îngriji animalele, în funcție de necesități;
  • Să colaboreze permanent cu serviciile veterinare, pentru supravegherea stării de sănătate a animalelor și pentru intervenții operative în situații deosebite;
  • Să anunțe urgent medicului veterinar, responsabil de supravegherea statusului de sănătate al animalelor din localitatea respectivă, orice modificare a stării de sănătate a animalelor precum şi de apariția unor modificări comportamentale;
  • Să participe activ la efectuarea acțiunilor sanitare veterinare obligatorii stabilite de medicii veterinari pentru această perioadă, sau acțiuni de necesitate, (acțiuni de supraveghere a bolilor transmisibile prin afluirea de probe pentru examene de laborator, vaccinări imunoprofilactice, tratamente antiparazitare, examinarea apei potabile, dezinfecții, dezinsecții, )
  • Să fie asigurate la nivelul unităților veterinare și la fermele comerciale stocurile de medicamente, dezinfectante și produse biologice necesare pentru situații de urgență;
  • Sacrificarea animalelor este pisă numai în unități de abatorizare autorizate, însoțite de documente sanitare veterinare;
  • Să se asigure de către autoritățile locale și fermieri colectarea, gestionarea și neutralizarea cadavrelor și a deșeurilor animaliere;
  • Să urmărească informațiile și comunicatele instituțiilor de specialitate despre fenomenele meteorologice prognozate;

Dr. Penţea Ioan Viorel - Secretar  al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Recomandări pentru evitarea apariţiei toxiinfecţiilor alimentare în perioadele cu temperaturi ridicate

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) recomandă  populației ca, în perioadele cu temperaturi ridicate, să acorde atenţie modului în care păstrează sau prepară alimentele şi a locurilor de unde acestea sunt cumpărate.

Achiziționarea și depozitarea alimentelor

Astfel, consumatorilor li se recomandă:

–  Să cumpere produse alimentare numai din locuri sau spaţii înregistrate sau autorizate sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, pentru că le oferă garanţia unor produse sigure, care au fost obținute în unități autorizate/înregistrate aflate sub supravegherea medicilor veterinari oficiali/inspectorilor oficiali din cadrul ANSVSA, sunt controlate sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor şi care sunt depozitate în condiţii corespunzătoare de temperatură şi igienă;

– Să nu cumpere produse alimentare expuse la vânzare în locuri şi condiţii necorespunzătoare (pe stradă, din portbagajul maşinilor etc.) cu atât mai mult în cazul alimentelor uşor perisabile – carne, peşte, ouă, lapte şi produse lactate;

– Să aleagă alimentele cu atenţie, ținând cont de aspect, miros, termen de valabilitate);

– Să ia în considerare temperatura la care trebuie păstrate alimentele ce necesită păstrare la rece;

– Să verifice prospeţimea în momentul achiziţionării – să nu cumpere alimentele cu miros neplăcut sau având culoarea, consistenţa modificată sau care prezintă mucegai pe suprafaţă;

– Să nu cumpere produse care poartă indicaţiile “păstraţi la frigider”, “păstraţi la rece” sau “păstraţi în congelator” şi care nu au fost depozitate în condiţii de refrigerare sau congelare.

– Cât mai repede posibil după cumpărare, alimentele de origine animală să fie introduse în frigider, unde se păstrează astfel: carnea refrigerată, laptele, produsele din lapte şi ouăle, la o temperatură de refrigerare de preferinţă între 0˚C+4˚C şi separat în funcţie de categoria de produs, iar carnea congelată la o temperatură cât mai scăzută, respectiv sub -18˚C;

– Să ambaleze separat alimentele care urmează a fi depozitate în frigider şi să le menţină în decursul perioadei de valabilitate, la temperaturile indicate pe ambalaj;

– Să păstreze alimentele gătite în recipiente acoperite;

– Produsele care au fost decongelate să nu se recongeleze, pentru a fi preparate sau consumate ulterior;

– Să îndepărteze alimentele alterate, care sunt o sursă de contaminare pentru celelalte alimente;

– Să spele bine fructele şi legumele înainte de a le depozita în frigider şi înainte de a le consuma.

Controale pentru respectarea normelor sanitare veterinare și siguranța alimentelor

Inspectorii din cadrul Direcţiilor Sanitare Veterinare şi pentru Siguraţa Alimentelor județene se vor asigura că agenţii economici vor respecta:

– evitarea expunerii pentru vânzare a produselor de origine animală în locuri sau spaţii care nu asigură temperaturi adecvate şi condiţii de igienă corespunzătoare;

– condiţiile de manipulare, depozitare şi transport ale produselor de origine animală în toate unităţile autorizate sau înregistrate sanitar veterinar şi, în mod special, a produselor perisabile (carne proaspătă, carne tocată și carne preparată, produse din carne, peşte, ouă, lapte şi produse din lapte);

– măsurile privind reținerea oficială, denaturarea şi distrugerea produselor de origine animală alterate sau depreciate pe timpul transportului, distribuţiei, depozitării sau comercializării;

– asigurarea temperaturilor adecvate pentru menţinerea lanţului frigorific în timpul transportului, depozitării și expunerii la comercializare;

– interzicerea comercializării şi punerii în consum a cărnurilor care nu sunt inspectate, ştampilate şi certificate sanitar veterinar.

Call Center ANSVSA pentru reclamații

Consumatorii pot sesiza nereguli din domeniul siguranţei alimentelor, apelând gratuit, din orice rețea de telefonie, numărul de telefon al Call Center-ului ANSVSA: 0800 826 787.

Sursa: ANSVSA

Recomandări pentru prevenirea, combaterea şi limitarea efectelor infestaţiei cu ţânţari

Ţânţarii fac parte din categoria de insecte considerate de departe cele mai periculoase, constituind o mare problemă la nivel global deoarece au un areal de răspândire foarte vast. Sunt întâlniţi aproape peste tot, mai ales acolo unde există bălţi, lacuri, etc., fiind specii care trăiesc din suptul sângelui oricărei vietăți care mişcă în jurul lor, inclusiv oamenii.

Pe plan global există mai mult de 3.000 de specii de ţânţari, fiecare având particularităţile sale, respectiv sunt specii care nu consumă sânge deloc, alţii nu preferă sânge uman, unele specii preferă să se hrănească seara, iar altele ziua.

Având sânge rece, ţânţarilor în general le este greu să trăiască la temperaturi scăzute; dacă iarna este blândă, unele femele reuşesc să o petreacă fără probleme, însă activitatea cea mai intensă o desfăşoară în perioada călduroasă a anului.

Un ţânţar cântăreşte în medie 2,5 miligrame, lungimea corpului este între 3,5-5 mm, corpul are o constituţie fragilă de culoare gri maronie, în torace sunt inserate trei perechi de picioare subţiri, acoperite de peri fini, o pereche de aripi înguste şi lungi, precum şi o pereche de aripi posterioare, mai reduse ca dimensiune, care servesc la stabilizarea acestuia.

Masculii prezintă nişte antene lungi, acoperite de peri aspri, trompa lor nu este făcută pentru a înţepa, iar femelele au antene mai scurte şi o trompă folosită la înţepat.

Femela ţânţar, după ce se hrăneşte cu sânge, depune 150-300 de ouă înfăşurate într-un înveliş special, lipicios, pe suprafaţa apei, cu predilecţie apă stătătoare: băltoace, mocirle, iazuri sau jgheaburile acoperişurilor.

Întregul ciclu evolutiv, cu durată de 2-3 săptămâni, de la faza embrionară, faza larvară până la pupă se desfăşoară exclusiv în apă, ţânţarii adulţi eclozează la suprafaţa apei şi încep imediat să zboare. În condiţii favorabile, această specie tinde către o înmulţire în masă, populaţia lor cuprinzând un număr deosebit de mare de indivizi.

Ţânţarii nu provoacă pagube alimentelor sau materialelor, sunt supărători din cauza zgomotului pe care îl fac în timpul zborului, însă se regăsesc în categoria agenţilor dăunători pentru igienă. De asemenea, sunt agenţi importanţi în transmiterea unor boli, unele extrem de grave.

Femelele se hrănesc cu sânge o dată la 2-3 zile, înţepăturile lor având efecte neplăcute, prin apariţia în zona de contact de eriteme, pustii roşii şi urticarie.

Intensitatea înţepăturilor la om depinde de genele fiecăruia, de faptul că îmbrăcămintea mai închisă la culoare, temperatura corpului şi mişcarea sunt lucruri care atrag ţânţarii. De asemenea, există o mulţime de compuşi emanaţi de corpul uman, din care unii au capacitatea de a respinge ţânţarii, alţii atrăgându-i, în funcţie de secreţiile şi mirosul fiecărei persoane în parte, ţânţarii având preferinţe diferite, de la specie la specie.

În general, înţepăturile de ţânţar nu pun sănătatea în pericol, însă sunt extrem de deranjante, în unele cazuri se poate ajunge la situaţii delicate prin provocarea de alergii, prin iritarea zonei înţepate care devine dureroasă.

Cu toate acestea, ţânţarii sunt responsabili pentru un număr însemnat de decese înregistrate anual în întreaga lume din cauza bolilor răspândite de ei, cu predilecţie în zona tropicală, cum este malaria, encefalita sau febra galbenă şi virusul West Nile (pe care îl iau de la păsări şi îl transmit oamenilor, scăzând dramatic eficienţa sistemului imunitar).

Există însă pericolul ca urmare a încălzirii globale a climei ca speciile care transmit aceste boli să se răspândească tot mai mult din zona tropicală spre nord.

La animale anumite specii de ţânţari sunt vectori pentru transmiterea, la rumegătoare, a Bolii limbii albastre sau a Dermatozei nodulare contagioase, la căine Dirofilarioza, dar şi alte boli care produc morbiditate şi mortalitate ridicată la animale, precum şi însemnate pierderi economice.

Pentru limitarea acţiunii nocive a acestor insecte asupra stării de sănătate a populaţiei umane şi animale se impune aplicarea unor măsuri de prevenire şi combatere de ordin general şi specifice prin care să se limiteze posibilitatea de dezvoltare şi răspândire a ţânţarilor, precum şi lichidarea lor în zonele în care habitează.


Recomandările în acest context se referă la:

  • identificarea zonelor favorabile dezvoltării şi înmulţirii speciilor de ţânţari;
  • responsabilitatea autorităţilor locale şi a unităţilor specializate privind efectuarea lucrărilor de amenajare şi întreţinere a râurilor, lacurilor şi a zonelor limitrofe acestora pentru a împiedica băltirea apelor;
  • efectuarea lucrărilor de defrişare a resturilor vegetale excesive din parcuri, zone de agrement cu luciu de apă, grădinile din spaţiile intravilane, de pe suprafeţele de pajişti naturale etc.
  • solicitarea de către autorităţiile locale implicate sau de către populaţia interesată a efectuării dezinsecţiilor în zone şi spaţii unde prezenţa ţânţarilor este evidentă, prin unităţi cu activitate în domeniu, dar și pentru asigurarea asistenţei de specialitate prin ingineri agronomi, medici umani, medici veterinari.

Respectarea procedurilor de dezinsecţie prin:

  • Folosirea de substanţe omologate din grupa de toxicitate II şi IV, care nu sunt dăunătoare omului şi animalelor şi care sunt verificate ca eficienţă.
  • Efectuarea dezinsecţiei în două etape; în prima etapă se urmăreşte exterminarea insectelor vii, urmărind ca la 18-21 de zile să fie exterminate ouăle şi larvele de insecte.
  • Colaborarea cu medicii veterinari pentru efectuarea acţiunilor sanitare veterinare, în special a tratamentelor antipartazitare şi a dezinfecţiilor, dezinsecţiilor şi a deratizăriilor, în situaţii în care aceste acţiuni se impun.
  • Protejarea spaţiilor prin plase de protecţie şi, după caz, folosirea unor aparate care emit ultrasunete pentru alungarea ţânţarilor.
  • Populaţia să se protejeze purtând îmbrăcăminte adecvată, să evite zonele cu băltiri, împădurite sau cu vegetaţie înaltă în special în perioada caldă a anului.
  • Colaborarea permanentă cu alte autorităţi judeţene, responsabile, prin informări reciproce şi acţiuni comune pentru realizarea măsurilor de prevenire şi combatere a dăunătorilor.
  • În situaţii deosebite de infestaţie masivă, de înţepături cu reacţii locale evidente, în special în zona globului ocular, în stări alergice, se recomandă apelarea la medici pentru intervenţii de specialitate.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Măsuri şi recomandări pentru prevenirea îmbolnăvirilor la animale în perioada cu temperaturi scăzute

Ninsorile şi temperaturile scăzute din perioada de iarnă pot afecta starea fiziologică şi de sănătate a efectivelor de animale care sunt crescute în exploatațiile comerciale sau în gospodăriile populaţiei în situația în care nu sunt respectate normele de protecţie şi bunăstare, prin care să se asigure toate condițiile impuse în această perioadă şi care se referă la biosecuritate, adăpostire, hrănire, îngrijire, exploatare, transportul la alte locații.

Proprietarii de animale trebuie să cunoască un element esenţial, şi anume că sănătatea animalelor presupune protecția și bunăstarea acestora, respectiv un anumit confort biologic, fără de care nu este posibilă exprimarea integrală a vitalităţii, inclusiv a comportamentului natural, adecvat schimbărilor ce intervin în mediul de viaţă.

Acest deziderat înseamnă asigurarea spaţiului vital indispensabil, supravegherea zilnică a tuturor animalelor, monitorizarea factorilor de microclimat, a ventilaţiei, a consumului de furaje şi de apă, aplicarea programelor de profilaxie a bolilor etc.

Pentru a asigura o stare de sănătate normală animalelor şi implicit obținerea de produse animaliere corespunzătoare se recomandă proprietarilor de animale ca pentru perioada anotimpului rece să asigure:

  • Adăpostirea animalelor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă, care să asigure temperatura, densitatea, volumul de aer, umiditatea, luminozitatea şi zooigiena la parametrii normali, prin:
    • remedierea, după caz, a elementelor de construcţie exterioare şi interioare deteriorate (alei de acces, padocuri, ziduri, geamuri, tâmplării, tavane, pardoseli, jgheaburi);
    • etanşeitatea uşilor şi a ferestrelor pentru a se asigura o temperatură optimă şi constantă în adăposturi;
    • asigurarea unor spaţii confortabile pentru perioada fătărilor la specia bovină, porcină şi în special pentru ovine;
    • verificarea şi remedierea elementelor tehnologice (utilajele și aparatura de muls, de furajare, de evacuare dejecții, adăpare, ventilaţie);
    • asigurarea apei calde necesare pentru igienizarea ugerului, a ustensilelor şi vaselor de muls.
  • Verificarea şi protejarea surselor de apă şi furaje pentru a nu fi supuse îngheţului.
  • Inventarul stocului de furaje pe sortimente, asigurarea condiţiilor optime de depozitare şi păstrare, stabilirea şi respectarea raţiilor zilnice de furaje în funcţie de specie şi categoria de animale.
  • Evitarea administrării de furaje (silozuri sau rădăcinoase) înghețate care pot provoca avorturi sau alte afecțiuni grave.
  • Evacuarea şi depozitarea dejecţiilor, a gunoiului în platforme sau staţii de epurare astfel încât să nu constituie surse de difuzare a bolilor.
  • Asigurarea de facilităţi pentru depozitarea cadavrelor şi a altor deşeuri de origine animală destinate distrugerii la o unitate specializată.
  • Transportul animalelor să se efectueze numai dacă situaţia o impune şi dacă sunt asigurate mijloace de transport echipate corespunzător care să le protejeze de intemperii.
  • Animalelor de companie (câini, pisici, iepuri etc.), care sunt ţinute afară, să li se asigure o sursă de apă potabilă, precum şi un adăpost corespunzător care să poată oferi protecţie faţă de acţiunea directă a frigului şi a zăpezii.
  • Să comunice medicului veterinar intenţia de introducere sau scoatere a animalelor în/din exploataţie şi alte mişcări interne de animale.
  • Să anunțe urgent medicul veterinar arondat despre apariția unor modificări în starea de sănătate a animalelor și păsărilor din exploatație.
  • Să colaboreze cu serviciile veterinare pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acţiunilor de supraveghere, operaţiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, prelevarea și afluirea de probe pentru examene de laborator, acțiuni programate pentru această perioadă.

Pentru perioada cu temperaturi scăzute, medicii veterinari verifică, evaluează şi colaborează cu proprietarii de animale pentru respectarea normelor de biosecuritate, protecţie şi bunăstare pentru animalele crescute în exploataţii, precum şi pentru respectarea legislaţiei privind mişcarea acestora în judeţ pe teritorul naţional, în spațiul intracomunitar și la export în țări terțe, după caz.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA,

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Recomandări pentru pregătirea și desfășurarea campaniei de fătări la specia ovină

Campania de fătări la ovine se desfăşoară, în sistemul tradiţional, începând cu ultima decadă din ianuarie, luna februarie şi uneori prima decadă a lunii martie, în funcţie de data introducerii berbecilor reproducători în turmele cu oile stabilite pentru reproducţie.

Implementarea unor măsuri specifice în perioada de pregătire și de desfășurare a campaniei de fătări asigură crescătorilor de ovine obţinerea unui indice de natalitate ridicat, prin care se pot înlocui animalele valorificate, reformate sau moarte; de asemenea, se pot obține venituri importante prin vânzarea de miei vii, carne de miel, precum şi o creştere numerică a efectivului.

Pentru ca această activitate să se desfăşoare în condiţii optime şi să nu fie afectată starea de sănătate a oilor mame sau a mieilor, se recomandă crescătorilor de ovine să asigure, indiferent de dimensiunea efectivului, următoarele:

  • Identificarea şi înregistrarea în Baza Naţională de Date a ovinelor din exploataţie şi a mieilor nou-născuţi.
  • Adăpostirea ovinelor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă, care să asigure în principal densitatea şi normele de bunăstare și biosecuritate la parametrii normali (aşternut curat, spaţii dezinfectate şi văruite, microclimat).
  • Compartimentarea adăpostului în funcţie de starea fiziologică a efectivului (oi gestante, oi în fătare, oi cu miei).
  • Suprafaţa totală de adăpostire pentru toate animalele şi dimensiunea grupului se determină în funcţie de vârstă, mărime şi alte caracteristici biologice ale ovinelor; densitatea trebuie să permită suficientă libertate de mişcare animalelor, respectiv de 1,5 m² pe cap de oaie adultă și 0,35 m² pe miel. Padocul în aer liber trebuie să asigure o suprafaţa minimă de 2,5 m² pe cap de adult și de 0,5 m² pe miel.
  • Asigurarea microclimatului optim, respectiv o temperatură de 18-20°C, coeficientul de luminozitate 1:12, – 1:15, umiditatea să fie cuprinsă între 65-70% şi împrospătarea continuă a aerului prin ventilaţie naturală.
  • Menţinerea în stare de igienă şi funcţionare a echipamentelor din adăposturi, respectiv sistemele de iluminare, de încălzire şi de ventilaţie.
  • Ovinelor care nu sunt ţinute în adăposturi închise trebuie să li se asigure accesul la apă şi la hrană, precum și protecţia necesară împotriva intemperiilor și contra animalelor de pradă.
  • Hrana administrată zilnic ovinelor în această perioadă trebuie să fie echilibrată nutritiv, furnizată în condiţii igienice, aditivată cu suplimente minerale adecvate şi cu un aport mai mare pe bază de cereale.
  • Să se asigure un front de furajare care să permită tuturor ovinelor să se hrănească simultan şi să aibă acces la o sursă de apă potabilă de bună calitate.
  • Protejarea surselor de apă şi furaje pentru a nu fi supuse îngheţului şi evitarea administrării de furaje (silozuri sau rădăcinoase) îngheţate care pot provoca avorturi sau alte afecţiuni grave.
  • Mieii trebuie să primească o cantitate suficientă de colostru fie prin supt, fie prin administrarea din alte surse, furnizat la temperatura corpului, în decurs de 20-30 minute de la fătare. Hrănirea cu lapte trebuie să continue pentru cel puţin primele opt săptămâni de viaţă. Se recomandă ca, la sfârşitul primei săptămâni de viaţă, mieii să aibă acces treptat până la înţărcare la alte sortimente de furaje proaspete, fibroase sau concentrate şi la apă de calitate, la discreţie.
  • Administrarea la miei în primele două săptămâni după fătare, preventiv, de vitamina E și Selenit de Sodiu, injectabil, 2 ml/ 10 kg greutate vie, subcutanat.
  • La inspectarea zilnică a efectivului de ovine e necesar să se acorde o atenție specială următoarelor elemente: aspectul corporal în ansamblu, mişcărlie animalelor, rumegare, schimbările de comportament, existenţa unor diverse răni sau plăgi şi starea ongloanelor.
  • Efectuarea coditului la oile fătătoare, înlăturarea învelitorile fetale şi a straturilor de aşternut ud cu lichidele scurse în timpul fătării, prevenind astfel răspândirea unor boli.
  • Ovinele bolnave sau rănite trebuie să fie izolate în adăposturi sau boxe speciale, cu aşternut uscat şi confortabil, şi să fie consultate de un medic veterinar.
  • Asigurarea cu personal corespunzător din punct de vedere numeric şi al cunoştinţelor de bunăstare, inclusiv in manipularea oilor, a mieilor, stăpânirea ulterior a tehnicilor de mulgere şi tundere a oilor.

În toată această perioadă crescătorii de ovine, asociaţiile profesionale trebuie să colaboreze permanent cu personalul sanitar-veterinar pentru monitorizarea stării de sănătate a ovinelor, precum şi pentru efectuarea unor acţiuni sanitare veterinare preventive sau curative ce se impun.


Dr. Ioan Viorel PENŢEA,
Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Recomandări privind pregătirea și desfășurarea campaniei de montă la ovine

O etapă prioritară în tehnologia de creştere a ovinelor o constituie implementarea unor măsuri specifice în domeniul reproducţiei acestei specii, măsuri care să genereze obţinerea unui indice de natalitate ridicat pentru a se asigura înlocuirea animalelor valorificate, reformate sau moarte, precum şi creşterea numerică a efectivului.

Activitatea de reproducţie la ovine se desfăşoară în campanii organizate, sub supravegherea medicului veterinar, şi impune crescătorilor de ovine respectarea unor obligaţii, în consens cu normele zootehnice şi sanitare veterinare, cu referire la:

  • Obligativitatea ca toate ovinele din exploataţie să fie identificate şi înregistrate în Baza Naţională de Date, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare (implementarea procedurilor de identificare şi înregistrare a animalelor);
  • Sistarea mulsului la oile mame cu minimum 3-4 săptămâni înainte de montă pentru ca acestea să se refacă fizic şi să fie aduse în condiţii optime de reproducţie;
  • Îmbunătățirea alimentației cu sortimente de furaje bogate în proteine şi vitamine, care să asigure oilor o stare bună de întreţinere;
  • Asigurarea permanentă cu sare bulgări şi apă la discreţie;
  • Asigurarea cu personal corespunzător din punct de vedere numeric şi al cunoştinţelor tehnologice şi de bunăstare, inclusiv in manipularea oilor;
  • Efectuarea acţiunilor sanitare veterinare specifice acestei perioade, prin:
  • examenul clinic privind starea de sănătate a întregului efectiv;
  • reformarea şi eliminarea din lotul pentru reproducţie a ovinelor îmbătrânite, neproductive sau cu afecţiuni cronice;
  • sacrificarea ovinelor reformă, cu excepţia celor destinate consumului familiar, este admisă numai în abatoarele autorizate;
  • ovinele destinate sacrificării trebuie să fie crotaliate şi însoţite de documentul de mişcare şi certificat de sănătate pentru lanțul alimentar;
  • vaccinarea anticărbunoasă la efectivele care nu au fost imunizate în campania de vaccinare;
  • efectuarea tratamentelor antiparazitare externe, prin îmbăieri generale şi pentru paraziții interni în funcţie de rezultatul examenului de laborator emis după afluirea probelor de fecale prelevate în acest scop,
  • tratamentele antiparazitare se efectuează cu cel puțin două săptămâni înainte de introducerea berbecilor pentru montă.

Atenție! Nu se recomandă efectuarea tratamentelor pentru combaterea paraziților interni după introducerea berbecilor în turmele cu ovine, stabilite pentru montă, deoarece se pot produce avorturi embrionare la femelele la care monta a fost fecundă.

  • Pentru berbecii folosiți la montă se recomandă respectarea următoarele reguli:
  • efectuarea bonitării privind caracterele de rasă, origine, parametrii corporali, aptitudini etc.;
  • achiziţionarea berbecilor de reproducţie numai în baza documentului de mişcare şi a documentului care să ateste starea de sănătate a acestora;
  • hrana administrată zilnic, în această perioadă, berbecilor să fie echilibrată nutritiv, aditivată cu suplimente vitamino-minerale adecvate şi cu un aport mai mare pe bază de cereale (ovăz, porumb).
  • efectuarea examenului clinic, prelevarea de probe pentru supravegherea prin examen de laborator privind Brucella Melitensis şi genotipizarea pentru Scrapie, conform programului stabilit de DSVSA judeţeană;
  • izolarea, castrarea şi eliminarea din efectiv obligatoriu a berbecilor seropozitivi sau diagnosticaţi clinic cu orhiepididimită, pentru prevenirea transmiterii acestor boli;

În perioada montei este recomandat păşunatul numai pe răcoare, dimineaţa cât mai devreme şi seara târziu (în funcţie de temperatura mediului ambiant).

Pentru monta naturală se repartizează 20-30 de oi pentru un berbec tânăr şi 30-40 de oi pentru un berbec adult, iar folosirea la montă a berbecilor se face prin rotaţie, asigurîndu-se, după 4 zile de activitate, 4 zile de repaus.

Crescătorii de ovine, asociaţiile profesionale trebuie să colaboreze permanent cu personalul sanitar veterinar pentru consultanţă şi sprijin de specialitate, să permită monitorizarea stării de sănătate a animalelor din proprietate, precum şi efectuarea acţiunilor sanitare veterinare menţionate.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA - secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Recomandări privind comercializarea şi consumul de peşte

Carnea de peşte este importantă pentru sănătate întrucât conţine un lanţ lung de grăsimi (Omega 3), este bogată în substanţe nutritive, vitamina D şi selenium şi alte substanţe minerale reprezentate de Na, K, Ca, Cl, fosfaţi, sulfaţi, iod, are un conţinut ridicat de proteine şi scăzut în grăsimi saturate. Includerea în alimentaţie a peştelui ajută la menţinerea sănătății inimii şi a vaselor de sânge.

Carnea de peşte este uşor digerabilă datorită structurii musculaturii care este organizată în segmente musculare scurte, separate de foiţe conjunctive, cu menţiunea că peştii graşi sunt mai puţin digestibili decât cei slabi.

Pentru ca acest important produs să nu cauzeze disconfort alimentar sau toxiinfecţii alimentare consumatorilor se recomandă ca operatorii economici din domeniu şi populaţia să cunoască următoarele:

  • Comercializarea peștelui și a derivatelor este admisă numai în unităţi specializate sau secţii ale magazinelor alimentare înregistrate sanitar veterinar.
  • Să se respecte cerinţele cu privire la construcţia şi dotarea cu facilităţi şi echipamente a unităţilor de păstrare și comercializare a peștelui;
  • Să fie asigurate condiţiile de manipulare şi transport ale peştelui, a produselor din pescuit de la furnizori la unităţile de vânzare, cu menţinerea condiţiilor de igienă şi a lanţului frigorific pe durata transportului;
  • Să se asigure condiţiile de igienă şi de întreţinere a spaţiilor şi a echipamentelor (rafturi, tăvi, recipiente, vitrine frigorifice etc.) în care peştele şi produsele din pescuit sunt depozitate, manipulate şi expuse spre comecializare către consumatorii finali;
  • Să se respecte condiţiile de sănătate şi igienă a personalului care manipulează alimentele;
  • Peştele se comercializează în stare vie, refrigerată, congelată, sărată, uscată, afumată, marinată, conservată etc.

Peştele în stare vie se păstrează în spaţii frigorifice sau în vase speciale cu apă. Temperatura optimă a apei trebuie să fie de plus 4‚ plus 6 grade Celsius (pe parcurs se răceşte cu gheaţă până la plus un grad Celsius). Peştele în stare vie, în condiţiile expuse mai sus, se păstrează nu mai mult de 24 de ore.

Suprafaţa peştelui trebuie să fie curată, fără lovituri şi semne de boală, solzii de culoarea naturală, caracteristică speciei date, şi să fie lipiţi strâns de corpul peştelui.

  • Nu cumpăraţi peşte dacă are ochii tulburi sau urechile dezlipite de branhii, dacă are un miros specific neplăcut, iar la apăsare degetul intră cu uşurinţă în carne, lăsând urme care nu mai revin la normal.

Peştele refrigerat este acel peşte la care temperatura corpului în profunzimea ţesutului muscular variază de la minus un grad Celsius la plus 5 grade Celsius.

  • Nu cumpăraţi peşte refrigerat cu leziuni mecanice, cu consistenţă slab compactă, cu miros de fermentare în branhii, cu prezenţa stratului exterior mucilaginos (cleios).

Peştele congelat se consideră acel peşte procesat la care temperatura în profunzimea ţesutului muscular este coborâtă de la minus 12 până la minus 18 grade Celsius, cu menţinerea calităţii gustative şi a valorii nutritive a peştelui viu.

Se păstrează la temperatura de minus 18 grade Celsius, pe un termen de la o lună la 12 luni.

  • Nu cumpăraţi peşte congelat cu prospeţime îndoielnică, cu miros de rânced, cu nuanţă gălbuie a pielii şi a stratului de grăsime, precum şi cu gust amar.

Peştele în conserve şi semiconserve este divers: conserve naturale, conserve din peşte în suc propriu, conserve din peşte cu adaos de ulei vegetal, conserve din peşte în sos de tomate, şprote în ulei, semiconserve cu diferite adaosuri şi multe altele.

Conservele din peşte se ambalează în cutii metalice sau din sticlă.

Pe cutii trebuie să fie imprimate următoarele informaţii:

– denumirea şi adresa producătorului;

– denumirea ţării de origine;

– data fabricării (ziua, luna, anul);

– termenul de valabilitate;

– cantitatea netă a produsului;

– condiţiile de păstrare.

Temperatura optimă de păstrare a conservelor,  este până la plus 15 grade Celsius, dar să nu fie mai mică de 0 grade Celsius, iar pentru semiconserve de la minus 6 până la plus 6 grade Celsius.

  • Nu cumpăraţi conserve fără etichete, în cutii ruginite, cutii deformate, bombate şi cu ermeticitatea deteriorată.
  • Nu consumaţi conserve şi semiconserve din peşte înainte de a verifica aspectul exterior (miros, culoare), precum şi conţinutul (gustul), consistenţa (uniformitatea şi densitatea) acestora.
  • Sortimentele de peşte sunt însoţite obligatoriu de certificat de conformitate privind calitatea, originea acestuia şi valabilitatea, eliberat sub responsabilitatea operatorului economic furnizor.
  • Inspectorii sanitari veterinari verifică permanent modul cum sunt respectate condiţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa lanţului de distribuţie a acestui sortiment alimentar în zona de depozitare, comercializare şi de alimentaţie publică pentru protejarea sănătăţii cetăţenilor şi stabilesc măsuri în consecinţă.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA - secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Recomandări privind producerea și distribuția furajelor pentru animale

Principiul de bază al politicii Uniunii Europene și naționale privind siguranţa alimentară este aplicarea unei abordări integrate de tipul „de la fermă la consumator“ sau „de la furcă la furculiță“, care să acopere toate sectoarele lanţului alimentar, respectiv: producţia de furaje, sănătatea plantelor şi a animalelor, bunăstarea animalelor, producţia primară, procesarea alimentelor, depozitarea, transportul, vânzarea cu amănuntul, precum şi importul şi exportul acestora.

În cadrul acestor politici europene, o strategie importantă are la bază implementarea legislaţiei privind siguranţa alimentelor şi a furajelor. Este bine ştiut că o zootehnie profitabilă are nevoie de animale sănătoase şi puternice, cu potențial de producție ridicat, element în care calitatea furajelor și administrarea lor corectă au un rol determinant asupra performanței şi sănătăţii animalelor.

Calitatea hranei pentru animale presupune cantitate şi calitate corespunzătoare, o valoare nutritivă la nivelul cerinţelor fiziologice, specifice fiecărei specii, rase, categorii de vârstă sau greutate, absenţa contaminanţilor, accesul liber la hrană şi apă, în funcţie de tipul de hrănire, de numărul de tainuri zilnice corelat cu sistemul de creştere şi întreţinere.

În procesul de obţinere a sortimentelor de furaje, în fazele de producţie, fabricare, transport şi distribuţie, ca urmare a unor abateri de la normele de siguranţă calitativă a acestora, se poate produce contaminarea accidentală sau deliberată a acestora cu impact nedorit asupra sănătăţii animalelor, precum şi a siguranţei alimentelor destinate consumului uman.

Principalele surse de contaminare a furajelor se pot identifica în factorii de mediu (solul, apa, aerul etc.), factori din zona vegetală (plante necomestibile sau cu acţiune toxică), folosirea iraţională a îngrăşămintelor chimice, a produselor fitofarmaceutice, a medicamentelor de uz veterinar, mucegaiurile şi micotoxinele, manipularea şi eliminarea necorespunzătoare a deşeurilor, precum şi prin diferite specii de animale, insecte şi rozătoare.

De asemenea, producerea, calitatea și modul de distribuție a furajelor pot fi influențate de modificările în timp ale politicilor şi strategiilor privind dezvoltarea economiei și implicit a agriculturii şi zootehniei unei ţări.

Această stare impune ca fermierii şi alţi agricultori cu activitate în domeniul zootehnic să beneficieze mai mult ca oricând de specialişti, medici veterinari, ingineri agronomi, zootehniști, nutriţionişti etc. ca parteneri competenţi şi de încredere pentru susținere şi consiliere în problemele de sănătate şi nutriţie a animalelor crescute în scop economic sau de companie.

Agricultorii sau operatorii economici cu activitate în domeniul hranei pentru animale au obligația să garanteze că furajele pe care le produc şi le distribuie nu au un efect negativ asupra sănătăţii animalelor, iar produsele alimentare obţinute de la animale nu devin un factor de risc pentru consumul uman.

În acest context se recomandă să respecte următoarele:

  • să posede documentul de autorizare / înregistrare sanitară veterinară în conformitate cu prevederile legale privind funcționarea unităților specializate în producerea, procesarea și distribuția furajelor pentru animale și păsări, eliberat de DSVSA județeană;
  • să respecte condiţiile generale de funcţionare şi igienă a unităților de profil conform prevederilor legislației în vigoare,
  • să aplice tehnologii adecvate respectând densitățile la semănat, utilizând semințe certificate din soiuri de bună calitate, efectuarea, din timp. a analizei solului pentru a realiza cea mai bună formulă de fertilizare în vederea obținerii de producții ridicate și de bună calitate;
  • să menţină în stare de funcționare și igienă instalaţiile, echipamentele, containerele, ambalajele şi vehiculele utilizate pentru producerea, prepararea, calibrarea, ambalarea şi transportul furajelor şi să evite orice sursă de contaminare a acestora;
  • să dovedească prin documente calitatea şi salubritatea materiilor prime, folosite în procesul tehnologic, precum şi faptul că acestea au fost achiziţionate din unităţi sau de la furnizori care au asigurată asistenţă de specialitate, documente în care să fie înscrise furnizorul, categoria produsului, data recepţionării, cantitatea, precum şi celelalte date pentru stabilirea trasabilităţii;
  • să evite orice contaminare a materilor prime şi a sortimentelor de furaje preparate, posibilă din aer, sol, apă sau prin îngrăşăminte, biocide, produse fitofarmaceutice, medicamente de uz veterinar etc.
  • să asigure sursa de apă potabilă care să fie utilizată atât la procesul tehnologic, cât şi la menţinerea stării de igienă şi curăţenie a personalului şi a utilităţilor;
  • să gestioneze cu atenţie prin antrepozitarea şi manipularea separată a deşeurilor şi substanţelor periculoase, în scopul evitării pericolului de contaminare;
  • să asigure efectuarea acţiunilor de dezinfecţie a spaţiilor tehnologice, a utilajelor şi ustensilelor folosite, protejarea spaţiilor şi a furajelor de insecte şi rozătoare prin măsuri specifice;
  • să asigure echipamente de protecţie sanitară pentru personalul angajat, precum şi existenţa documentelor din care să rezulte starea de sănătate a acestora;
  • să respecte programul de autocontrol prin oferirea de probe la laboratorul de referinţă pentru determinarea încărcăturii cu pesticide, micotoxine (în special aflatoxine), metale grele, reziduuri de medicamente, coccidiostatice, organisme modificate genetic, prezenţa salmonelelor şi a altor parametri la anumite solicitări şi să respecte recomandările menţionate în buletinele emise de către specialişti în cazul unor neconformităţi;
  • să notifice autorităţilor competente suspiciunea sau constatarea unor neconformităţi sau abateri de la cerinţele de calitate şi salubritate privind siguranța furajelor destinate pentru animale şi păsări;
  • să colaboreze cu serviciile sanitare veterinare, cu factorii responsabili din domeniu, cu scopul de a fi informaţi asupra măsurilor care trebuie aplicate pentru a preveni contaminarea furajelor, pentru ridicarea calităţii acestora, factor necesar atât în apărarea sănătăţii animalelor cât şi a populaţiei;

Întreg procesul de producere, depozitare, distribuţie a furajelor, precum şi utilizarea lor în hrana animalelor şi a păsărilor este monitorizat şi controlat de personalul de specialitate din cadrul DSVSA județeană și a unităților teritoriale subordonate.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA, secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

“Dacă nu vă cheamă câmpul, stați acasă”

Această afirmație îi aparține directorului de marketing Alcedo, Gabriela Rizescu. Întrebată care este poziția companiei în plină pandemie de coronavirus și cum reușesc reprezentații acesteia să fie alături de fermieri, Gabriela Rizescu a menționat faptul că vor exista unele probleme în ceea ce privește distribuția unor produse, motiv pentru care ar trebui să producem mai mult în România.

“Ne aflăm în plină campanie de livrări, putem spune că activitatea companiei noastre a atins cote maxime. Fermierii trebuie să știe că o astfel de campanie nu se pregătește de pe o zi pe alta, ci chiar cu 6-10 luni înainte. Răspunzând la întrebarea dacă am avem un sezon de livrări normal, putem spune că fermierii noștri s-au aprovizionat sau se vor aproviziona în mare parte ca într-un sezon obișnuit. Spun în mare parte deoarece există furnizori care nu vor mai suplimenta cantitățile de produse. Fermierii trebuie știe că există soluții, de aceea trebuie să păstreze legătura cu colegii noștri din teren, bineînțeles împreună, dar de la distanță, astfel încât să poată găsi cea mai bună variantă pentru desfășurarea activității din fermă. Este greu de anticipat cum va fi afectată industria noastră după ce trece această perioadă, însă știm că agricultura reprezintă un segment strategic și de aceea trebuie să mergem mai departe. Cred că în această perioadă dificilă am învățat faptul că trebuie să ne bazăm pe noi înșine, să producem în România. Acum avem nevoie de măști, de biocide, vom avea nevoie de vaccin, trebuie să le producem aici. Vom avea nevoie de producție și procesare care să ne asigure siguranța alimentară în România, pentru asta avem nevoie de industrie chimică, de institute de cercetare, deci o întreagă infrastructura pentru ca lucrurile să poată fi sub control aici în România. O parte dintre colaboratorii noștri au înțeles acest lucru și producem împreună la Alchimex și vreau să le mulțumesc pentru că acum, poate mai mult ca niciodată, susțin fermierii români”, a declarat Gabriela Rizescu.

În ceea ce privește perioada următoare, directorul de marketing a punctate faptul că deja pregătesc campania de toamnă, inclusiv în ceea ce privește producerea de sămânță, iar strategia companiei pe termen lung vizează crearea unui portofoliu care să cuprindă formulare și producere locală.

“Aș vrea să le mulțumesc tuturor celor care luptă pentru a ne asigura nouă o normalitate, mă refer la cadrele medicale, la forțele de ordine, la transportatori, la lucrătorii logistici, la fermierii care bineînțeles se află în câmp, dar și tuturor colegilor mei. Și pentru toți ceilalți, dacă nu vă cheamă câmpul, stați acasă”, a conchis Gabriela Rizescu.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Recomandări pentru măsuri de protecție și siguranță pentru ferme

În această perioadă, este extrem de important ca fermierii și angajații lor să urmărească și să respecte măsurile luate de autorități, care au ca obiectiv siguranța individuală și protecția populației, pentru a preveni răspândirea coronovirusului și a diminua riscurile.

În același timp, este foarte important ca prin eforturile comune pe care le facem să ne asigurăm că activitatea continuă în sectoarele strategice, unul dintre acestea fiind agricultura. Agricultura are un rol strategic pentru siguranța alimentară a populației și pentru contribuția adusă economiei României.

Din acest motiv, pentru a veni în sprijinul fermierilor și a autorităților în transmiterea informațiilor de interes, Clubul Fermierilor Români a elaborat un set de recomandări pentru măsuri de protecție și siguranță pentru ferme, ca urmare a solicitărilor primite din partea membrilor fermieri. Aceste recomandări includ un model de organizare a activităților pentru fermele care aleg să se izoleze (desigur, acest model poate fi adaptat în funcție de specificul fiecărei ferme).

Pentru a veni în sprijinul fermierilor, am conceput o serie de afișe care pot fi printate și afișate în ferme: la intrare în ferme, la porțile de acces, depozite, hale, adăposturi, birouri, spații pentru masă și cazare, dușuri și grupuri sanitare etc (atașat anexă; grafica afișelor va fi transmisă către fermieri și va fi disponibilă pe site-ul Clubului - www.cfro.ro).

În agricultură, siguranța oamenilor și bunăstarea animalelor sunt pe primul loc!

Surse oficiale

Pentru informații legate de prevenție, puteți accesa cele două linkuri de mai jos. Cele două site-uri sunt pagini oficiale, avizate și construite în parteneriat cu Guvernul României și Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul MAI:

  • https://fiipregatit.ro – este o platformă pentru situații de urgență unde găsiți mai multe ghiduri utile în situația actuală. Ele conțin ghiduri cu recomandări pentru diverse situații: cumpărături, interacțiune socială, autoizolare, transport în comun etc.
  • https://cetrebuiesafac.ro – este un site realizat în parteneriat cu Guvernul României și conținut avizat de DSU și conține recomandări privind conduita socială responsabilă în prevenirea răspândirii COVID-19.

Stimați colegi și colaboratori,

Cu toții ne regăsim într-o situație dificilă declanșată de pandemia de COVID-19 și pentru a putea continua activitatea în cât mai mare siguranță în cadrul fermelor este necesar ca fermierii și angajații lor să se organizeze și să respecte măsurile de siguranță recomandate de autorități, pentru continuarea derulării lucrărilor agricole în condiții cât mai bune pentru oameni și animale.

REGULI GENERALE

Respectați toate măsurile de prevenție și siguranță comunicate de autorități.

Este importantă respectarea măsurilor prin care SIGURANȚA este pusă pe primul loc.

  • Spălați-vă des pe mâini (minim 20 secunde) și dezinfectați-vă.
  • Păstrați distanța de 2 metri față de ceilalți.
  • Evitați salutul prin strângerea mâinilor sau prin îmbrățișare.
  • Evitați să vă atingeți fața, ochii și nasul cu mâinile
  • Tușiți sau strănutați la nivelul
  • Aerisiți încăperile în care vă petreceți
  • Folosiți măști și mănuși de protecție.
  • Evitați aglomerațiile.
  • Evitați contactul cu persoanele străine, mai ales cu cei care au venit din străinătate (aceștia pot fi purtători de virus chiar dacă nu au simptome de boală).
  • Semnalați autorităților persoanele care nu respectă izolarea conform regulilor comunicate de autorități.

În cazul în care considerați că aveți simptome, este important să sunați la medicul de familie și la TELVERDE 0800 800 358.

Deplasarea și prezența la spital din proprie inițiativă expun personalul medical și alți pacienți la riscul de infecție.

Apelați la 112 doar în caz de urgență. Nu apelați abuziv 112. Urgența este pentru urgențe.

RECOMANDĂRI PENTRU FERME

În cadrul fermelor este necesar ca fermierii și angajații să lucreze împreună pentru a identifica și adopta cele mai potrivite măsuri de protecție și siguranță, pentru a continua în bune condiții campania de primăvară și a asigura bunăstarea animalelor.

 PROTEJAREA ANGAJAȚILOR ȘI A PARTENERILOR

Este importantă asigurarea unui mediu de lucru cât mai sigur. În acest sens recomandăm:

Puneți la dispoziția angajaților și a partenerilor dezinfectant, măști și mănuși sanitare

/ de protecție prin amplasare la intrarea în curte, la porțile de acces, depozite, hale, birouri etc.

  • Verificați temperatura corporală a angajaților la intrarea în fermă, accesul fiind permis doar dacă aceaștia nu sunt
  • Dezinfectați de mai multe ori pe zi suprafețele de lucru sau de contact (birouri, mese, clanțe) și zonele de servire a
  • Amplasați afișaje în spațiile de servit masa, grupuri sanitare, bucătării, depozite cu

importanța spălării și dezinfectării mâinilor.

  • Implementați munca de acasă pentru angajații care pot lucra de acasă. Comunicați cu angajații dvs. prin e-mail, telefon, whatsapp

 SECURIZAREA APROVIZIONĂRII ÎN CADRUL FERMEI

Zonele cele mai critice sunt depozitele pentru că ele asigură necesarul de inputuri, furaje, premixuri pentru toată ferma și orice blocare sau suspendare a activității aici impacteaza desfășurarea lucrărilor în fermă.

Din acest motiv se recomandă măsuri suplimentare în aceste zone:

  • Angajații să poarte mănuși de protecție
  • Trecerea dintr-o hală în alta să se facă doar după dezinfectarea mâinilor (se aplică acolo unde se impune / este valabila recomandarea)
  • Turele de lucru să se reorganizeze astfel încât să se evite contactul la succesiunea turelor (daca este aplicabil).

Șoferii au un rol cheie în acesta perioadă iar ei se protejează purtând măști și mănuși în momentul livrării produselor. Ei nu mai intră în contact cu personalul din fermă ca o măsură adițională de prevenție.

 MODEL DE ORGANIZARE ACTIVITĂȚI PENTRU FERMELE CARE ALEG SĂ SE IZOLEZE

O soluție adoptată de ferme o reprezintă intrarea în izolare a lucrătorilor care trebuie să asigure continuarea lucrărilor agricole în fermele vegetale și zootehnice.

Angajatorii oferă cazare, alimente și apă operatorilor care rămîn în fermele care intră în izolare. În același timp, se organizează echipe externe care asigură aprovizionarea celor din fermă și oferă sprijin familiilor angajaților aflați în izolare în fermă.

Reguli detaliate pentru izolarea în fermele vegetale

  • Angajații se împart în două echipe: una în exterior care face aprovizionarea, iar

cealaltă echipă care rămâne în fermă, în izolare, și care execută lucrările în câmp (similar pentru operatorii care se ocupă de animale).

  • Personalul izolat doarme și mănâncă în incinta fermei sau în altă clădire unde au acces doar persoane izolate.
  • Predarea materialelor necesare personalului aflat în izolare, precum alimente, piese de schimb și altele, se realizează de către echipa aflată în exterior. Materialele se depozitează la poarta fermei și se deinfectează la
  • Personalul aflat în izolare are voie să se deplaseze cu utilajele agricole și mașinile doar spre zonele unde sunt culturile vegetale și unde se desfășoară lucrările.
  • Pentru alimentarea cu combustibil a utilajelor: persoana aflată în izolare nu coboară din utilaj; este însoțită de către o altă persoană din echipa exterioară, care va

alimenta și va plăti combustibilul.

  • Utilajele agricole care se deplasează pe drumurile publice în drum spre zona unde își vor desfășura lucrările vor avea un afiș pe parbrizul și luneta utilajului, care va

semnala că ferma este în izolare. Utilajele respective vor fi însoțite de către o mașină din echipa externă care va avea toate documentele utilajelor. Este interzis orice contact cu alte persoane pe care le intalneste pe camp.

  • Pentru orice intervenție în câmp, va acționa doar personalul aflat în izolare în fermă.
  • Recepția de marfă:
    • Șoferul anunță înainte telefonic venirea sa în incinta fermei;
    • Șoferul are obligația să-și deschidă prelata, respectiv ușa de descărcare a mașinii, după care se retrage în cabină pe durata descărcării mărfii aprovizionate;
    • Documentele (facturile) se confirmă doar prin e-mail sau sms sau whatsapp;
    • După descărcare, șoferul închide prelata/ușa mașinii și părăsește incinta
  • Servicii de reparații externe:
  • Utilajul se parchează în afara incintei, iar partenerul se ocupă de reparația necesară;
  • Dacă este nevoie ca partenerul să intervină în incinta fermei, restul personalului aflat în izolare nu va fi prezent în incintă sau în zona de intervenție. Comunicarea se asigură
  • În ambele cazuri, utilajul va fi dezinfectat după terminarea intervenției.

Reguli detaliate pentru perioada după semănat, reducerea riscurilor prin împărțirea angajaților în grupuri și decalarea programului de lucru

  • Angajații se împart în două grupe astfel încât în ambele grupe să se regăsească operatori care știu să manevreze mașina de erbicidat
  • Grupele încep programul de lucru la ore diferite, astfel încât să nu se întâlnească. De exemplu, grupa roșie 08:00 – 16:00, iar grupa albastră 10:00 – 18:00.
  • Dacă sunt doar lucrări în atelier, grupele se vor împărți în zile
  • Cele două echipe acționează independent fiecare, nu vor apela una la cealaltă pentru ajutor.
  • Șeful de fermă sau agronomii nu mai intră în contact direct cu angajații, vor comunica cu aceștia doar
  • Mecanicii agricoli rămași în atelier vor face întreținerea utilajelor singuri, fără a intra în contact cu nici una dintre cele două.

con address Ghid cu măsuri de protecție și siguranță pentru ferme

Recomandări privind aplicarea unor măsuri suplimentare pentru reducerea riscului de contaminare cu COVID-19 la nivelul unităților de vânzare cu amănuntul

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentară(ANSVSA) a elaborat și transmis către Direcțiile Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor(DSVSA) județene, instrucțiuni care detaliază recomandările privind aplicarea unor măsuri suplimentare pentru reducerea riscului de contaminare cu COVID-19 la nivelul unităților de vânzare cu amănuntul înregistrate sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor, în incinta cărora au acces consumatorii.

Recomandările se referă la respectarea anumitor reguli stricte de igienă de către personalul lucrător, inclusiv cu privire la echipamentul de protecție, implementarea planului de curățare și dezinfecție, precum și accesul consumatorilor în unităților de vânzare cu amănuntul înregistrate sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor.

Un element important în ceea ce privește accesul consumatorilor în aceste unități, este reprezentat de faptul ca operatorii economici să implementeze proceduri, astfel încât să fie respectată distanța socială minimă de 1,5 m stabilită de Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență (CNSSU). Totodată, au fost elaborate recomandări privind fluxul de personal în cazul piețelor agro-alimentare pentru a fi implementate de persoanele responsabile cu administrarea acestora.

De asemenea, în contextul Sărbătorilor Pascale și al evoluției situației generate de COVID-19, ANSVSA a transmis instrucțiuni la DSVSA județene, prin care s-a acordat posibilitatea crescătorilor de ovine care se află la distanțe mari de un abator autorizat sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor sau de un centru amenajat temporar de către primării/prefecturi pentru sacrificarea mieilor în perioada premergătoare Sărbătorilor Pascale, de a sacrifica mieii în fermă/exploatație în anumite condiții, după cum urmează:

  • La nivelul fermei/exploatației trebuie să fie asigurate facilități, astfel încât să fie respectate regulile generale și speciale de igienă, bunăstarea animalelor și eliminarea subproduselor de origine animală nedestinate consumului uman, astfel încât procesul de sacrificare a mieilor să nu compromită siguranța cărnii și a organelor;
  • Controlul stării de sănătate a animalelor, respectiv efectuarea examenului ante-mortem de către un medic veterinar oficial;
  • Verificarea respectării regulilor de bunăstare a animalelor în timpul sacrificării;
  • Efectuarea examenului post-mortem al cărnii și organelor de către un medic veterinar oficial;
  • Verificarea eliminării subproduselor de origine animală nedestinate consumului uman;
  • Verificarea condițiilor de depozitare și comercializare a cărnii de miel;
  • Respectarea distanței minime sociale stabilită de

În ceea ce privește carnea de miel rezultată din sacrificarea mieilor în fermă/exploatație în perioada premergătoare Sărbătorilor Pascale, precizăm că aceasta nu poate fi livrată către alte unități din domeniul alimentar înregistrate/autorizate sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor, ci va fi comercializată direct către consumatorii finali.

Sursa: ansvsa.ro

Specialiştii recomandă fermierilor să-şi asigure culturile

Din totalul de 180.432 hectare teren arabil din judeţul Suceava, în toamna anului 2017 s-au însămânţat 31.806 ha cu grâu, secară, orz, orzoaică, triticale, rapiţă, legume şi 41.781 ha plante furajere perene, iar în primăvară s-au însămânţat 106.147 hectare.

Trecerea bruscă de la iarnă la vară, având în vedere temperaturile înregistrate în a doua jumătate a lunii aprilie, a determinat o suprapunere a lucrărilor de semănat fără a mai putea delimita culturile cu posibilităţi de însămânţare timpurie de cele cunoscute ca fiind pentru faza a doua, cu care se încheie campania agricolă de primăvară. Un alt aspect care trebuie menţionat este acela că au fost multe situaţii în care amplasarea culturilor s-a realizat în funcţie de posibilităţile de a intra pe teren pentru executarea lucrărilor şi nu conform planificărilor. Temperaturile negative din timpul iernii au găsit arăturile protejate de stratul de zăpadă depus şi nu s-a produs fenomenul de îngheţ – dezgheţ, cu efect în afânarea terenului. Mai mult, după topirea zăpezii a fost îngreunată pregătirea terenului pentru semănat. Au fost necesare lucrări suplimentare, unele repetate, care au determinat cheltuieli suplimentare.

„La sfârşitul lunii mai, situaţia, în general, este bună şi chiar foarte bună la unele culturi. Culturile de toamnă arată foarte bine, au un avans de 15-20 de zile şi se estimează producţii la nivelul celor din anul trecut. Culturile de primăvară se prezintă bine și sunt în curs de desfăşurare lucrările de întreţinere şi cele de recoltare (prima coasă) la plantele de nutreţ. În legumicultură şi în pomicultură situaţia se prezintă în parametri normali. Condiţia principală este ca factorul mediu, în mod deosebit precipitaţiile, să fie cât mai apropiat de optim. Dar, având în vedere prognoza meteorologică şi experienţa anilor trecuţi, Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Suceava recomandă fermierilor să facă un minim efort şi să-şi asigure culturile, iar situaţiile deosebite să le aducă la cunoştinţa DAJ Suceava. De asemenea, este recomandat a se evita executarea lucrărilor de combatere chimică a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor la temperaturi mai mari de 20-25° Celsius, iar cei care au posibilitatea să execute un prăşit mecanic pentru menţinerea apei în sol“, sunt recomandările făcute de ing. Haralampie Duţu, directorul executiv al Direcţiei Agricole Suceava.

(S.B.)

Recomandări pentru prevenirea, combaterea şi limitarea efectelor infestaţiei cu ţânţari

Ţânţarii, fac parte din categoria de insecte care sunt considerate de departe cele mai periculoase, constituind o mare problemă la nivel global, deoarece au un areal de răspândire foarte vast, sunt întâlniţi aproape peste tot, mai ales acolo unde există şi bălţi, lacuri, etc, fiind specii care trăiesc din suptul sângelui oricărei vietăți care mişcă în jurul lor, inclusiv oamenii.

În plan global există mai mult de 3.000 de specii de ţânţari, fiecare având particularităţile sale, respectiv sunt specii care nu consumă sânge deloc, alţii nu preferă sânge uman, unele specii preferă să se hrănească seara, iar altele ziua.

Având sânge rece, ţânţarilor în general le este greu să trăiască la temperaturi scăzute, doar dacă iarna este blândă când unele femele reuşesc să o petreacă fără probleme, însă activitatea cea mai intensă o desfăşoară în perioada călduroasă a anului. 

Un ţânţar cântăreşte în medie 2,5 miligrame, lungimea corpului este între 3,5-5 mm, corpul are o constituţie fragilă de culoare gri maronie, în torace sunt inserate trei perechi de picioare subţiri, acoperite de peri fini, o pereche de aripi înguste şi lungi, precum şi o pereche de aripi posterioare, mai reduse ca dimensiune, care servesc la stabilizarea acestuia.

Masculii prezintă nişte antene lungi, acoperite de peri aspri, trompa lor nu este făcută pentru a înţepa, iar femelele au antene mai scurte şi o trompă folosită la înţepat.

Femela ţânţar, după ce se hrăneşte cu sânge depune 150 -300 de ouă înfăşurate într-un înveliş special, lipicios, pe suprafaţa apei cu predilecţie apă stătătoare, băltoace, mocirle, iazuri sau jgheaburile acoperişurilor,

Întregul ciclu evolutiv, cu durată de 2-3 săptămâni, de la faza embrionară, faza larvară până la pupă se desfăşoară exclusiv în apă, ţânţarii adulţi eclozează la suprafaţa apei şi încep imediat să zboare. În condiţii favorabile această specie tinde către o înmulţire în masă, populaţia lor cuprinzând un număr deosebit de mare de indivizi.

Ţânţarii nu provoacă pagube alimentelor sau materialelor, sunt supărători datorită zgomotului pe care îl fac în timpul zborului, însă se regăsesc în categoria agenţilor dăunătorilor pentru igienă şi agenţi importanţi în transmiterea unor boli, unele extrem de grave.

Femelele se hrănesc cu sânge o dată la 2-3 zile, înţepăturile lor având efecte neplăcute, prin apariţia in zona de contact de eriteme, pustii roşii şi urticarie.

Intensitatea înţepăturilor la om depind de genele fiecăruia, de faptul că îmbrăcămintea mai închisă la culoare, temperatura corpului şi mişcarea sunt lucruri care atrag ţânţarii,

De asemenea există o mulţime de compuşi emanaţi de corpul uman, din care unii au capacitatea de a respinge ţânţarii, alţii atrăgându-i, în funcţie de secreţiile şi mirosul fiecărei persoane în parte, ţânţarii având preferinţe diferite, de la specie la specie.

În general, înţepăturile de ţânţar nu pun sănătatea în pericol, însă sunt extrem de deranjante, în unele cazuri se poate ajunge la situaţii delicate prin provocarea de alergii prin iritarea zonei înţepate care provoacă dureri.

Cu toate acestea, ţânţarii sunt responsabili pentru un număr însemnat de decese înregistrate anual în întreaga lume, datorită bolilor răspândite de ei, cu predilecţie în zona tropicală, cum este malaria, encefalita sau febra galbenă şi virusul West Nile (pe care îl iau de la păsări şi îl transmit oamenilor scăzând dramatic eficienţa sistemului imunitar).

Există însă pericolul datorită încălzirii globale a climei, ca speciile care  transmit aceste boli să se răspândească tot mai mult din zona tropicală spre nord.

La animale anumite specii de ţânţari sunt vectori pentru transmiterea, la rumegătoare, a Bolii limbii albastre, sau a Dermatozei nodulare contagioase, la căine Dirofilarioza, dar şi alte boli care produc morbiditate şi mortalitate ridicată la animale, precum şi însemnate pierderi economice.

Pentru limitarea acţiunii nocive a acestor insecte asupra stării de sănătate a populaţiei umane şi animale, se impun aplicarea unor măsuri de prevenire şi combatere de ordin general şi specifice prin care să se limiteze posibilitatea de dezvoltare şi răspândire a ţânţarilor, precum şi lichidarea lor în zonele în care habitează.

Recomandările în acest context se referă la:

  • Identificarea zonelor favorabile dezvoltării şi înmulţirii speciilor de ţânţari
  • Responsabilitatea autorităţiilor locale şi a unităţiilor specializate privind efectuarea lucrărilor de amenajare şi întreţinere a râurilor, a lacurilor şi a zonelor limitrofe acestora pentru a împiedeca băltirea apelor.
  • Efectuarea lucrărilor de defrişare a resturilor vegetale excesive din parcuri, zone de agrement cu luciu de apă, grădinile din spaţiile intravilane, de pe suprafeţele de pajişti naturale, etc.
  • Solicitarea de către autorităţile locale implicate, sau de către populaţia interesată, pentru efectuarea dezinsecţiilor în zone şi spaţii unde prezenţa ţânţarilor este evidentă, prin unităţi cu activitate în domeniu, dar și pentru asigurarea asistenţei de specialitate prin ingineri agronomi, medici umani, medicii veterinari,
  • Respectarea procedurilor de dezinsecţie prin:
    • folosirea de substanţe omologate din grupa de toxicitate II şi IV, care nu sunt dăunătoare omului şi animalelor şi care sunt verificate ca eficienţă;
    • efectuarea dezinsecţiei în două etape, în prima etapă se urmăreşte exterminarea insectelor vii, urmărind ca la 18 – 21 de zile să fie exterminate ouăle şi larvele de insecte.
  • Colaborarea cu medicii veterinari pentru efectuarea acţiunilor sanitare veterinare, în special a tratamentelor antipartazitare şi a dezinfecţiilor, dezinsecţiilor şi a deratizăriilor, în situaţile în care aceste acţiuni se impun.
  • Protejarea spaţiilor prin plase de protecţie şi după caz folosirea unor aparate care emit ultrasunete pentru alungarea ţânţarilor.
  • Populaţia să se protejeze purtând îmbrăcăminte adecvată, să evite zonele cu băltiri, împădurite sau cu vegetaţie înaltă în special în perioada caldă a anului.
  • Colaborarea permanentă cu alte autorităţi judeţene, responsabile, prin informări reciproce şi acţiuni comune pentru realizarea măsurilor de prevenire şi combatere a dăunătorilor.
  • În situaţii deosebite de infestaţie masivă, de înţepături cu reacţii locale evidente, în special în zona globului ocular, în stări alergice, se recomandă apelarea la medici pentru intervenţii de specialitate.

Dr. Penţea Ioan Viorel - Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Recomandări de la Ferma „V. Adamachi“ Iași: tăierile la pomii fructiferi în ferestrele iernii

Tăierile de întreținere se execută anual, primăvara foarte devreme sau chiar în ferestrele iernii (ianuarie-februarie) și au ca scop întreținerea coroanelor și normarea încărcăturii de fructe. Ne aflăm la Universitatea Agronomică din Iași, baza de practică pentru studenți a Facultății de Horticultură, respectiv Ferma „V. Adamachi“. Aceasta este structurată pe mai multe discipline: Pomicultură, Viticultură cu Vinificație, Legumicultură, Arhitectură peisageră și Floricultură. Importanța acestei structuri este datorată în primul rând obiectivului universității, de instruire practică a studenților. În cadrul disciplinei Pomicultură sunt o multitudine de specii, iar în cadrul speciilor, o diver­sitate a soiurilor.

„Recolta se află în vârful foarfecului“

Prin tăieri se urmăreşte rărirea coroanei, limitarea creşterilor excesive, realizarea unui raport optim între procesele de creştere şi fructificare, iar în cele din urmă obţinerea unei recolte de calitate.

În pomicultură lucrările horticole nu se opresc nici iarna, lunile cu vreme rece fiind rezervate anumitor intervenții care să asigure o producție bună în anul următor. Inginerul Petru Popa, de la Staţiunea Didactică Ferma „Vasile Adamachi“ Iași, ne oferă detalii utile pasionaților de pomicultură cu privire la tăierile aplicate unor pomi fructiferi în timpul sezonului rece: „Dacă este să facem referire la ceea ce parcurgem în această perioadă a anului, și anume perioada de repaus vegetativ, în acest moment executăm tăieri de fructificare la specia măr, plantație care are o vârstă de aproximativ 17 ani. Sigur, tăierile diferă de la soi la soi, nu cu mari diferențe, însă importanța tăierilor este covârșitoare, este decisivă pentru că trebuie să păstrăm o vorbă din popor: «recolta se află în vârful foarfecului și a tratamentelor fitosanitare»“.

lucrari taieri pomi

Tăierile de formare la pomii tineri trebuie să se facă treptat, pentru a dirija corect coroana: „În această perioadă executăm aceste tăieri de fructificre și imediat când se desprimăvărează începem tăierile de formare la plantațiile tinere. Avem o plantație tânără de prun, de cca 3 ha, în care trebuie impusă tăierea de formare. De asemenea, avem o plantație de păr cu gutui, iar această tăiere va avea loc la fel, spre sfârșitul perioadei de formare a coroanelor. Acest lucru se va întâmpla și la plantația de cireș, care deja este în anul 6-7 de la plantare. Se va avea în vedere ca aceste tăieri specifice fiecărei specii și fiecărui soi în parte să fie executate cu mare atenție pentru că forma de coroană pe care ne-o dorim să o proiec­tăm se concretizează din acest moment (ianuarie-februarie). La specia măr facem precizarea că forma de coroană este palmetă, densitatea este de 850 de pomi la hectar, formă semiînaltă, iar vigoarea pomilor este mijlocie.“

Staţiune didactică pentru instruire practică

„Mai avem în cadrul plantațiilor pomicole și alte specii, precum piersic și cais. În total, ferma deține în jur de 14 ha de plantații pomicole, cu o diversitate completă a speciilor și o multitudine de soiuri în cadrul speciilor.

Totodată, Staţiunea Didactică Ferma «Vasile Adamachi» Iași nu are ca obiectiv numai instruirea practică a studenților, ci și a masteranzilor, doctoranzilor. De asemenea, facilitează susținerea lucrărilor practice în cadrul fermei și elaborarea lucrărilor științifice, precum și colaborarea cu alte instituții, dar și cu alte unități similare.

În altă ordine de idei, în cadrul disciplinei Pomicultură avem o colecție bogată de soiuri și când spunem colecții ne gândim întotdeauna la modul în care se comportă un anumit soi și venim în sprijinul tuturor celor interesați de înființarea unei plantații și ne cer sfaturi în acest sens“, a încheiat Petru Popa.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cum protejăm animalele în perioadele cu temperaturi foarte scăzute, vânt puternic şi căderi masive de zăpadă

Pe fondul avertizărilor meteorologice pentru fenomene severe (temperaturi deosebit de scăzute, căderi masive de zăpadă), ANSVSA recomandă:

Pentru crescătorii de animale:

  • Asigurarea unui adăpost corespunzător pentru animale, care să poată oferi protecţie faţă de acţiunea directă a frigului şi zăpezii;
  • Asigurarea unor cantităţi suficiente de apă şi furaje corespunzătoare atât cantitativ cât şi calitativ;
  • Asigurarea bunei funcţionări a echipamentelor de adăpare şi de furajare; se va acorda o deosebită atenţie în mod special instalaţiei de adăpare, având în vedere riscul de îngheţ al acesteia.
  • Verificarea disponibilităţii echipamentelor de rezervă, în principal a generatoarelor de energie electrică în cazul fermelor comerciale;
  • La orice modificare a stării de sănătate sau de bunăstare a animalelor precum şi la aparitia unor modificări comportamentale, deţinătorul are obligaţia ca pe lângă măsurile enumerate mai sus, să anunţe urgent medicul veterinar responsabil de supravegherea statusului de sănătate a animalelor din localitatea respectivă sau DSVSA local. De asemenea, în cazul în care, din cauza intemperiilor se produc pagube care afectează bunăstarea animalelor, proprietarii sunt obligaţi să anunţe de urgenta primăria sau DSVSA local pentru a fi luate măsurile necesare.

Pentru transportatorii de animale vii:

  • Să nu efectueze transporturi de animale în condiţii meteo cu temperaturi foarte scăzute, vânt  puternic şi căderi masive de zăpadă, decât dacă este neapărat necesar;
  • Transportatorii sunt obligaţi prin lege să nu transporte animalele într-un mod care le-ar putea provoca răni sau suferinţe inutile;
  • Înainte de a pleca la drum, se verifică dacă există condiţii adecvate de microclimat în  mijlocul de transport, hrană şi sursă de apă potabilă şi dacă acestea pot fi asigurate pe întreaga durată a transportului.
  • Transportatorii trebuie să verifice traseul şi alte aspecte legate de călătorie înainte ca animalele să fie încărcate în mijlocul de transport, astfel încât, după încărcarea acestora, plecarea să se faca cât mai repede pentru a micşora durata călătoriei.
  • La temperaturi scăzute, densitatea de încărcare a animalelor în mijlocul de transport va fi redusă cu cel puţin 25% din capacitatea maxima de încărcare autorizată  în funcţie de specie, talie, varstă şi stare fiziologică;
  • În cazul în care călătoria nu începe în cel mai scurt timp de la îmbarcare, şoferii trebuie să aibă planuri de urgenţă pentru a îngriji animalele, în funcţie de necesităţi;
  • Pentru călătorii de peste 8 ore, sistemele de ventilaţie din vehicul trebuie să fie capabile să menţină temperatura de comfort termic în compartimentul animalelor;
  • Precizăm că, porcinele sunt foarte sensibile la temperaturile scăzute. În cazul în care în timpul călătoriei temperatura ambientală coboară sub 0° C, este obligatoriu ca, mijlocul de transport să fie dotat cu un mecanism de reglare a temperaturii;
  • Bovinele sunt rezistente la temperaturi scăzute cu condiţia ca, în mijlocul de transport să nu existe curenţi de aer rece;
  • Ecvinele pot fi transportate şi în situaţia în care temperatura ambientală coboară sub -20° C cu condiţia ca, mijloacele de transport să fie dotate cu un mecanism de reglare a temperaturii. O atenţie deosebită se acordă şi vitezei de transport, numărului de opriri precum şi vârstei animalelor transportate.
  • Sistemul de ventilaţie trebuie să asigure distribuţia uniformă a aerului, iar autonomia lui trebuie să fie de cel puţin 4 ore, independent de funcţionarea motorului  autovehiculului.
  • Din cauza condiţiilor meteorologice există riscul apariţiei stresului termic prin  frig, motiv pentru care se impune inspectarea animalelor la intervale regulate în timpul călătoriei şi totodată identificarea simptomelor acestuia. Simptomele stresului de frig sunt: frisoane, horipilaţie (se ridică părul/blana), îngrămădire (pentru a conserva căldura), letargie şi somnolenţă, colaps.

Pentru organizatorii târgurilor în care se comercializează animale vii:

  • Padocurile unde sunt ţinute animalele în vederea comercializării trebuie să fie suficient de spaţioase pentru a asigura libertatea de mişcare minimă necesară animalelor cazate şi trebuie să fie prevăzute cu zone de adăpostire umbrite pentru a proteja de expunerea directa la precipitații.
  • Dacă numai o sursă limitată de apă potabilă este disponibilă, trebuie avute în vedere nevoile zilnice ale unui animal în funcţie de specie, talie, rasă şi stare fiziologică pentru a fi corelate cu numărul de animale cazate.
  • Toţi deţinătorii de animale au obligaţia legală de a lua toate măsurile necesare astfel încât să evite orice suferinţă inutilă animalelor şi să asigure cel puţin standarde minime privitoare la bunăstarea animalelor deţinute.
  • Conducerea Autorităţii a dispus DSVSA judeţene, să întreprindă demersurile necesare pentru informarea: fermierilor, unităţilor administrative locale, transportatorilor şi altor deţinători de animale, cu privire la măsurile specifice pentru asigurarea bunăstării animalelor în perioadele de iarnă în care se înregistrează condiţii meteorologice severe şi la responsabilităţile legale care le revin.

Prevederi aplicabile administraţiilor locale:

  • Consiliile locale trebuie să se asigure că există posibilităţi de colectare şi neutralizare a deşeurilor animaliere;

Conform prevederilor legale, Consiliile locale au obligaţia ca, în adăposturile animalelor, să asigure respectarea normelor de protecţie a acestora, respectiv: cazare, transportul şi îngrijirea corespunzătoare a acestora.

Sursa: ANSVSA

Recomandarea AFIR pentru beneficiarii publici ai PNDR privind diminuarea excedentului bugetar

Agenţia pentru Finanţarea Investițiilor Rurale recomandă Unităților Administrativ Teritoriale să ia în considerare articolul 6 din Legea nr. 2/ 2018 pentru elaborarea corectă a bugetelor locale aferente anului 2018.

Articolul 6 din Legea nr. 2/ 2018 a bugetului de stat pe anul 2018 prevede diminuarea excedentului bugetelor locale, înregistrat la data de 31 decembrie 2017, cu sumele destinate implementării proiectelor care beneficiază de finanțare din fonduri externe nerambursabile.

Această diminuare se poate realiza încă de la faza de proiect a bugetului local (faza publicării pentru transparență), cu respectarea condiției încadrării sumelor destinate implementării proiectelor ce beneficiază de finanțare din fonduri externe nerambursabile, prevăzute în excedent, la Titlul 58 – Proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014 – 2020.

Avansurile acordate prin PNDR pot fi utilizate exclusiv pentru finanțarea cheltuielilor care fac obiectul contractelor de finanțare încheiate între beneficiarii publici și AFIR, până la terminarea duratei de execuție a contractelor de finanțare, respectiv 24 sau 36 de luni. Aceste avansuri asigură finalizarea în termen și în bune condiții a proiectelor de utilitate publică finanțate prin intermediul PNDR.

„Pentru a preveni apariția unor blocaje financiare la nivelul UAT-urilor care au semnat contracte de finanțare cu AFIR pentru implementarea proiectelor de investiții în infrastructura de bază și de acces, considerăm oportun să atragem atenția cu privire la posibilul risc de subdimensionare a bugetelor locale în exercițiul financiar din acest an, dacă nu se va ține cont de prevederile Legii 2/ 2018. Noi, ca Agenție, avem același interes ca și beneficiarii noștri, acela de a duce la bun sfârșit investițiile aflate în derulare și pentru aceasta vom întreprinde orice acțiune care poate veni în sprijinul real al beneficiarilor PNDR.” a precizat Adrian CHESNOIU, directorul general al Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Așadar, modalitatea de înregistrare a sumelor destinate implementării proiectelor ce beneficiază de finanțare din fonduri externe nerambursabile (avansuri acordate în baza contractelor de finanțare, sume destinate cofinanțării proiectelor, sume destinate acoperirii cheltuielilor neeligibile, sume destinate angajării de credite pentru susținerea proiectelor etc.) este foarte importantă în contextul prevederilor art. 6 (15) din legea bugetului de stat pe anul 2018.

Recomandări pentru protejarea animalelor în perioadele cu temperaturi foarte scăzute, vânt puternic şi căderi masive de zăpadă

Pe fondul avertizărilor meteorologice pentru fenomene severe (temperaturi deosebit de scăzute, căderi masive de zăpadă), ANSVSA recomandă:

Pentru crescătorii de animale:

  • Asigurarea unui adăpost corespunzător pentru animale, care să poată oferi protecţie faţă de acţiunea directă a frigului şi zăpezii;
  • Asigurarea unor cantităţi suficiente de apă şi furaje corespunzătoare atât cantitativ cât şi calitativ; 
  • Asigurarea bunei funcţionări a echipamentelor de adăpare şi de furajare; se va acorda o deosebită atenţie în mod special instalaţiei de adăpare, având în vedere riscul de îngheţ al acesteia.
  • Verificarea disponibilităţii echipamentelor de rezervă, în principal a generatoarelor de energie electrică în cazul fermelor comerciale;
  • La orice modificare a stării de sănătate sau de bunăstare a animalelor precum şi la aparitia unor modificări comportamentale, deţinătorul are obligaţia ca pe lângă măsurile enumerate mai sus, să anunţe urgent medicul veterinar responsabil de supravegherea statusului de sănătate a animalelor din localitatea respectivă sau DSVSA local. De asemenea, în cazul în care, din cauza intemperiilor se produc pagube care afectează bunăstarea animalelor, proprietarii sunt obligaţi să anunţe de urgenta primăria sau DSVSA local pentru a fi luate măsurile necesare.

Pentru transportatorii de animale vii:

  • Să nu efectueze transporturi de animale în condiţii meteo cu temperaturi foarte scăzute, vânt  puternic şi căderi masive de zăpadă, decât dacă este neapărat necesar;
  • Transportatorii sunt obligaţi prin lege să nu transporte animalele într-un mod care le-ar putea provoca răni sau suferinţe inutile;
  • Înainte de a pleca la drum, se verifică dacă există condiţii adecvate de microclimat în  mijlocul de transport, hrană şi sursă de apă potabilă şi dacă acestea pot fi asigurate pe întreaga durată a transportului.
  • Transportatorii trebuie să verifice traseul şi alte aspecte legate de călătorie înainte ca animalele să fie încărcate în mijlocul de transport, astfel încât, după încărcarea acestora, plecarea să se faca cât mai repede pentru a micşora durata călătoriei. 
  • La temperaturi scăzute, densitatea de încărcare a animalelor în mijlocul de transport va fi redusă cu cel puţin 25% din capacitatea maxima de încărcare autorizată  în funcţie de specie, talie, varstă şi stare fiziologică; 
  • În cazul în care călătoria nu începe în cel mai scurt timp de la îmbarcare, şoferii trebuie să aibă planuri de urgenţă pentru a îngriji animalele, în funcţie de necesităţi; 
  • Pentru călătorii de peste 8 ore, sistemele de ventilaţie din vehicul trebuie să fie capabile să menţină temperatura de comfort termic în compartimentul animalelor;
  • Precizăm că, porcinele sunt foarte sensibile la temperaturile scăzute. În cazul în care în timpul călătoriei temperatura ambientală coboară sub 0° C, este obligatoriu ca, mijlocul de transport să fie dotat cu un mecanism de reglare a temperaturii; 
  • Bovinele sunt rezistente la temperaturi scăzute cu condiţia ca, în mijlocul de transport să nu existe curenţi de aer rece;
  • Ecvinele pot fi transportate şi în situaţia în care temperatura ambientală coboară sub -20° C cu condiţia ca, mijloacele de transport să fie dotate cu un mecanism de reglare a temperaturii. O atenţie deosebită se acordă şi vitezei de transport, numărului de opriri precum şi vârstei animalelor transportate.  
  • Sistemul de ventilaţie trebuie să asigure distribuţia uniformă a aerului, iar autonomia lui trebuie să fie de cel puţin 4 ore, independent de funcţionarea motorului  autovehiculului.
  • Din cauza condiţiilor meteorologice există riscul apariţiei stresului termic prin  frig, motiv pentru care se impune inspectarea animalelor la intervale regulate în timpul călătoriei şi totodată identificarea simptomelor acestuia. Simptomele stresului de frig sunt: frisoane, horipilaţie (se ridică părul/blana), îngrămădire (pentru a conserva căldura), letargie şi somnolenţă, colaps.

Pentru organizatorii târgurilor în care se comercializează animale vii:

  • Padocurile unde sunt ţinute animalele în vederea comercializării trebuie să fie suficient de spaţioase pentru a asigura libertatea de mişcare minimă necesară animalelor cazate şi trebuie să fie prevăzute cu zone de adăpostire umbrite pentru a proteja de expunerea directa la precipitații.
  • Dacă numai o sursă limitată de apă potabilă este disponibilă, trebuie avute în vedere nevoile zilnice ale unui animal în funcţie de specie, talie, rasă şi stare fiziologică pentru a fi corelate cu numărul de animale cazate.
  • Toţi deţinătorii de animale au obligaţia legală de a lua toate măsurile necesare astfel încât să evite orice suferinţă inutilă animalelor şi să asigure cel puţin standarde minime privitoare la bunăstarea animalelor deţinute.
  • Conducerea Autorităţii a dispus DSVSA judeţene, să întreprindă demersurile necesare pentru informarea: fermierilor, unităţilor administrative locale, transportatorilor şi altor deţinători de animale, cu privire la măsurile specifice pentru asigurarea bunăstării animalelor în perioadele de iarnă în care se înregistrează condiţii meteorologice severe şi la responsabilităţile legale care le revin. 

Prevederi aplicabile administraţiilor locale:

  • Consiliile locale trebuie să se asigure că există posibilităţi de colectare şi neutralizare a deşeurilor animaliere;
  • Conform prevederilor legale, Consiliile locale au obligaţia ca, în adăposturile animalelor, să asigure respectarea normelor de protecţie a acestora, respectiv: cazare, transportul şi îngrijirea corespunzătoare a acestora.

Sursa: ANSVSA

Abonează-te la acest feed RSS