Adama Sultan iulie 2020
update 24 Sep 2020

ASAS - punct de vedere cu privire la setul de măsuri care privește sistemul agro-alimentar

Indiscutabil, starea de necesitate este rezultat al unui moment când o anumită situație poate avea consecințe grave asupra oamenilor și cetățenilor, dacă nu se iau măsurile care se impun.

Starea de necesitate impune măsuri excepționale într-un anumit domeniu sau în mai multe domenii conexe.

În cazul de față, stare de necesitate a fost declarată pe teritoriul României ca un răspuns la pandemia de Coronavirus. Pentru a putea contracara această pandemie, starea de necesitate impune măsuri care pot avea efecte negative dacă  nu sunt conexate cu altele, cu influență decisivă asupra reușitei măsurilor luate de către decidenții politici și administrativi.

Este de la sine înțeles, că în primul rând, trebuie elaborate și promovate elementele care să reglementeze bazele stării de necesitate în domeniul pentru care aceasta a fost promovată. În cazul de față, sănătatea umană, care are în vedere:

  • asigurarea infrastructurii și dotărilor tehnice pentru determinarea prezenței sau absenței agentului patogen;
  • amenajarea, organizarea și dotarea tehnică a centrelor de tratament a persoanelor afectate;
  • dotarea unităților spitalicești cu infrastructura – aparatura și echipamentele necesare, inclusiv cele pentru protecția personalului sanitar;
  • asigurarea setului de medicamente specifice regimului de tratament pentru cei detectați ca fiind infectați cu Coronavirus;
  • asigurarea resursei umane de specialitate medicală și protecția acesteia;
  • asigurarea materialelor pentru dezinfecție

Cele de mai sus sunt doar câteva din problemele de maximă atenție în acțiunile de prevenire a extinderii pandemiei de Coronavirus. Mai sunt și alte probleme importante de rezolvat în acest domeniu, care sunt de datoria altor instituții ale statului.

În calitatea mea de președinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești‟, mă văd obligat să amintesc tuturor decidenților din conducerea statului român că s-au scăpat din vedere câteva probleme FUNDAMENTALE PENTRU CA, COMPLEXUL DE MĂSURI ANTIPANDEMIE SĂ FUNCȚIONEZE EFICIENT.

Cea mai mare scăpare de atenție este SITUAȚIA SISTEMULUI DE ASIGURARE RITMICĂ A TUTUROR CETĂȚENILOR ROMÂNIEI CU ALIMENTE. ȘI CU ECHIPAMENTELE DE PROTECȚIE MĂCAR LA NIVEL MINIMAL.

Indiferent ce s-ar spune, indiferent ce măsuri s-ar lua, dacă aprovizionarea cu alimente nu este garantată, toate celelalte măsuri sunt caduce. Există o zicere: de medicamente poți avea nevoie o dată în viață, de alimente este nevoie de trei ori pe zi. Acest adevăr nu poate fi contestat.

Iată de ce în toată pleiada de măsuri luate și aduse în prima linie, două domenii de importanță capitală sunt lăsate în plan secundar: AGRICULTURA ȘI ALIMENTAȚIA, domenii fundamentale pentru asigurarea macro și micro-echilibrelor socio-economice în orice situație.

Se impun în procedură de urgență următoarele:

          1. Evaluarea rapidă și precisă a stocurilor de produse cu utilizare alimentară din rezervele de stat. Mă refer aici la câteva produse de maximă importanță pentru securitatea alimentară a populației.

A. În principal:

  • grâu – panificabil;
  • porumb – alimentar și furajer;
  • orz furajer; - ouă;
  • orez; - lapte praf;
  • cartofi; - produse lactate;
  • zahăr;
  • ulei rafinat;
  • ulei brut;
  • altele.

B. Materii prime agricole cu utilizare alimentară directă sau indirectă, precum:

  • Floarea soarelui;
  • Rapiță pentru ulei;
  • Legume și fructe;
  • Produse lactate și lapte praf;
  • Carne congelată;
  • Produse de carmangerie;

C. Situația „stocurilor‟ de carne în efectivele de animale „în viu‟ din fermele de creștere ale acestora, indiferent de mărimea lor. De evaluat cu precizie maximă cantitățile potențiale de carne din speciile crescute în țară:

  • suine;
  • taurine;
  • avicultură;
  • ovine și caprine;
  • alte specii.

Referitor la sistemul de asigurare a populației cu bunuri absolut necesare consumului alimentar zilnic, trebuie clarificate proveniența surselor de alimente:

  • producția internă – cât ?
  • din import – cât și de unde ?

Obligatoriu trebuie să se facă o analiză severă a situației pentru ca populația României, indiferent de clasa socială în care se află, să fie la curent cu gradul de aprovizionare cu bunuri de consum. Este nevoie de o acțiune rapidă de evaluarea situației surselor alimentare chiar dacă, pe moment, ele sunt asigurate. Se impune acest lucru datorită faptului că:

          1. Nu avem o situație clară a ceea ce s-a produs în România, în agricultura și industria alimentară în ultimii ani.Cât din producția agro-alimentară realizată în țară mai este la dispoziția consumului autohtonși dacă ceea ce avem la dispoziție face față cerințelor de consum ale populației și pentru ce interval de timp ?

          2. Dependența puternică a României (în ce privește asigurarea cu alimente pentru concetățenii noștri) de import (a se vedea nivelul deficitului Balanței comerciale a României cu produse agro-alimentare).

Ori, posibilitățile de importuri pot fi grav afectate de:

  • închiderea frontierelor României.Crearea culoarelor verzi de transport nu este o garanție a unor fluxuri de produse alimentare la nivel de necesitate. Și mai ales pe termen lung
  • situația producției și a stocurilor de alimente în țările de unde România face importuri. Aici pot interveni măsuri restrictive și din partea statelor respective, în privința comerțului cu produse agro-alimentare. Depinde de modul cum va evolua pandemia de Coronavirus.

          Referitor la situația în care ne găsim astăzi, trebuie să avem în vedere riscurile uriașe la care este expusă România: datorită dependenței semnificative de sursele de produse alimentare din import. Este o greșeală uriașă făcută de România în domeniul producției agro-alimentare în ce privește neasigurarea necesarului de produse agro-alimentare din producția internă.

Se impune:

Analiza fondului de produse agro-alimentare din SUPERMARKETURI, în perspectiva închiderii frontierelor și blocării importurilor de produse agro-alimentare, dacă această măsură se va lua.

Se știe că cea mai mare parte a fondului de marfă care se valorifică în rețelele marilor magazine, provine din import, în special din țările de origine ale acelor rețele de magazine. Până acum, nici un lanț de mari magazine nu a prezentat o situație de siguranță în acest sens.

  • Se impune a se urmări cu mare atenție evoluția prețurilor la principalele produse agro-alimentare.Dacă se constată anomalii în evoluția acestora, este obligatoriu de luat măsuri severe de plafonare a prețurilor cu amănuntul la toate bunurile de consum alimentar, mai ales a celor de strictă necesitate.
  • De eliminat orice restricție în domeniul producției agro-alimentare indiferent de tipul de exploatație agricolă sau agro-alimentară în care se realizează aceasta, cu respectarea condițiilor de calitate și a măsurilor de biosecuritate.
  • De eliminat cauzele care au contribuit și contribuie la extinderea pestei porcine africane, în primul rând reducerea numărului de mistreți. Trebuie reluată creșterea porcilor în gospodăriile populației, cu respectarea normelor sanitar-veterinare. A fost și este o mare greșeală blocarea creșterii suinelor în aceste gospodării.
  • Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Securitate Alimentară să-și revadă măsurile luate până acum.Este nevoie să elaboreze norme care să ducă la reluarea producției animaliere în fermele mici și mijlocii. Trebuie avut în vedere că, fermele familiale sunt și trebuie să fie o verigă importantă în producția de alimente și în susținerea durabilă a Securității Alimentare în România. Este dovedit că astfel de exploatații agricole pot contribui sustenabil la securitatea alimentară cu o cotă importantă de produse de foarte bună calitate.
  • Crearea unui sistem de facilități fiscale care să stimuleze producția agro-alimentară în țară în sectoare precum:
  • producția vegetală;
  • producția animalieră;
  • sectorul de prelucrare și transformare a produselor agricole în produse alimentare semifinite și finite.

Trebuie avut în vedere, că siguranța alimentară a unei țări, indiferent de momentul în care se găsește aceasta, nu poate fi asigurată la nivel de necesitate și nu poate reveni la normal decât prin producerea întregului necesar de produse agro-alimentare în producția internă. Momentul actual trebuie să fie și unul care să deschidă noi viziuni asupra agriculturii și producției naționale de produse agro-alimentare.

  • Se impune, ca în procedură de urgență, să se facă evaluarea rapidă a stocurilor de carne în viu la principalele specii de animale. (Acțiunea este extrem de importantă atât pentru momentul actual cât mai ales pentru perspectivă). Funcție de rezultat, se va stabili strategia de urmat în:
  • sectorul suin, creșterea porcilor și asigurarea necesarului de carne de porc din producția internă;
  • avicultura (specii de carne și ouă), de produse la nivel necesar și peste;
  • ovine și caprine;
  • Evaluarea cu precizie a stocurilor, dar mai ales a surselor din care se susțin stocurile de siguranță, ca interval de timp.
  • De avut în vedere și situația la produsele semifinite, precum:
  • morărit-panificație: capacități de producție, stocuri și materii prime;
  • industria uleiurilor: ulei alimentar, grăsimi alimentare și materii prime;
  • Evaluarea rapidă a resurselor de pescuit și acvacultură:
  • situația cantitativă și calitativă existentă în stocuri de pește, produse de acvacultură, altele;
  • sursa de proveniență;
  • producția internă și sustenabilitatea acesteia;

 b. cantitățile provenite din import (cât de sigure sunt sursele din import pentru a susține necesarul de consum de pește și produse de acvacultură în România ?).

  • riscurile care privesc importul de pește, produsele piscicole și de acvacultură;
  • măsuri urgente de stimulare a producției interne de produse piscicole și de acvacultură printr-un program de dezvoltare a acestui domeniu, pentru care există resurse.
  • Evaluarea rapidă a situațieii capacităților de prelucrare și producția internă de produse agro-alimentare, care să satisfacă în totalitate necesarul populației.

Se impun urgent atribuții urgente și ferme pentru:

  • Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care trebuie să preia întreaga răspundere pentru producția în țară de bunuri alimentare.

Luarea urgentă în subordinea MADR a ANSVSA (nu este suficientă coordonarea) pentru a-i mări eficiența în domeniul securității sanitar-veterinare și a securității alimentare.În statutul actual, ANSVSA nu poate gestiona securitatea alimentară a României.A se vedea modul cum a fost si este gestionată pesta porcină africană, așa cum, cu ani în urmă,s-a gestionat extrem de ineficient gripa aviară.

În cazul pestei porcine africane (PPA), dar și în alte domenii domenii de tip sanitar-veterinar, ANSVSA, ca structură, poartă o mare responsabilitate pentru nereușite (vorbesc aici ca structură, nu ca profesie). Este nevoie de o refacere a întregului ansamblu de măsuri strategice sanitar-veterinare care să stimuleze creșterea producției animaliere în România. La nivelul de astăzi, zootehnia românească nu poate oferi elemente de siguranță alimentară.

  • Care sunt sursele de aprovizionare ale rețelelor de magazine (supermarketuri) cu produse agro-alimentare ? Cât de sustenabile sunt sursele de aprovizionare ritmică cu produse agro-alimentare a rețelelor de supermagazine ? De unde provin majoritatea sortimentelor de produse agro-alimentare puse la dispoziția consumatorilor români ? Cât din produsele comerciale puse la dispoziția consumatorilor români de către rețelele de magazine provin din:
  • import – de unde ?
  • producția internă. Această sursă trebuie cunoscută cu precizie și consolidată prin măsuri de susținere eficiente.
  • Care sunt categoriile de produse agro-alimentare riscante sub aspect cantitativ, într-o perspectivă imediată ?
  • Măsuri pentru transparentizarea obligatorie a activității și potențialului productiv al fermelor care activează în domeniul agro-alimentar, indiferent de STATUTUL PROPRIETĂȚII LOR, INDIFERENT DE PROVENIENȚA PROPRIETARILOR. TOȚI TREBUIE SĂ RĂSPUNDĂ REGULILOR ȘI NECESITĂȚILOR STABILITE ÎN DOMENIU, REGLEMENTATE DE CĂTRE AUTORITATEA STATULUI ROMÂN.

- Funcție de nivelul stocurilor de produse agro-alimentare, se poate merge până la sistarea exporturilor unor produse.

De văzut statutul celor care dețin capacitățile de export în portul Constanța.Care este nivelul de control al statului român în această zonă ? Dar al marilor producători de produse agro-alimentare autohtoni ? Cât dețin ei din capacitățile de export produse agro-alimentare în Portul Constanța ?

  • Analiză și decizie fermă privind exportul de:
  • produse agricole și agro-alimentareCe se poate exporta și ce trebuie restricționat la export din producția internă, precum:
  • carne;
  • produse din carne;
  • lapte și produse lactate;
  • legume și fructe;
  • ulei brut și ulei rafinat;
  • furaje, nutrețuri;
  • altele

Materii prime agricole, precum:

  • cereale panificabile;
  • porumb;
  • floarea soarelui semințe;
  • rapiță semințe;
  • De analizat dacă nu se impune și suspendarea exportului de animale vii. Se poate impune o decizie funcție de nivelul stocurilor de siguranță ce trebuie asigurate în funcție de evoluția situației în țară și din afara țării.
  • Se impune reactivarea cu responsabilități sporite a Institutului Național de Statistică.

Trebuie să se prezinte urgent situația cantitativă și calitativă din:

  • agricultură;
  • industria alimentară;
  • capacități de producție în funcțiune.

Ce trebuie făcut pentru maximalizarea produselor agro-alimentare ?

 FOARTE, FOARTE IMPORTANT ! Trebuie luate toate măsurile posibile pentru a ține în funcțiune unitățile de producție agro-alimentară.  La aceste unități de producție nu trebuie redusă activitatea și cu atât mai mult să fie suspendată sau oprită.

  • Problema sistemului de comerț cu produse agro-alimentare:
  • sistemul de comerț din supermarketuri, de analizat. Este bun, este rău? Este riscant pentru cetățeni / clienți în momente precum este cel prin care trece România acum, în număr mare, fără o protecție sigură împotriva infestării cu agenți patogeni ?

Se pretează tipul de magazin cu spațiul mare în care se adună mulți oameni care sunt supuși infectării cu agenți patogeni,precum Coronavirusul, ca mod de comercializare a produselor agro-alimentare pe care omul este obligat să le cumpere zilnic, fiind silit să se expună riscurilor ?

Nu cumva trebuie să revenim la un sistem de comerț cu magazine mai mici, de oportunitate, care sunt mai aproape de consumator și cu aglomerații mai mici ?

Și în acest caz va trebui să medităm pentru ceea ce trebuie să facem în viitor.

- În condițiile în care se iau măsuri de blocare a exporturilor unor produse de strictă necesitate, aceasta trebuie să se facă indiferent cine este producătorul:

  • antreprenori autohtoni;
  • antreprenori străini cu sediul și producția pe teritoriul României.

          Trebuie ținut seama și de faptul, că:

  • Sistarea exportului de produse agricole și agro-alimentare are și efecte negative, în timp. Se pot întrerupe legăturile comerciale cu partenerii tradiționali, locul nostru în lumea comercială fiind luat de alți producători, ceea ce nu ar fi bine pentru economia României. Trebuie ca soluția aleasă să fie tratată cu multă atenție și responsabilitate.
  • Atitudinea față de marile companii străine care activează în producția agricolă și agro-alimentară din România. Nu este o problemă oarecare și nu este simplu de rezolvat.Trebuie luate toate măsurile care se impun pentru ca sistemul să funcționeze într-un tot unitarși să răspundă total la deciziile luate de autoritățile române în momente precum cel pe care-l trece România acum.
  • Blocarea liberalizării pieții funciare până la clarificarea crizei.

          Sigur, este nevoie de o analiză de fond a acestei probleme, care a fost prost gândită încă din anul 1993, în raport cu interesul nostru național. Problema trebuie indisolubil legată de securitatea alimentară a țării.

  • Măsuri de stimulare a producției agricole în anul 2020, un an deosebit de greu și important din punct de vedere agricol, ca urmare a unor condiții climatice profund defavorabile agriculturii: deficit major de umiditate în sol, secetă pedologică, temperaturi anormale, acum, la început de primăvară, oscilații mari de temperatură, cu consecințe negative asupra producțiilor unor specii pomicole, dar și asupra unor specii din culturile de câmp. Activitatea în agricultura și producția agro-alimentară trebuie să fie susținută pentru ca aceasta să se desfășoare î parametri normali

          Extrem de important de avut în vedere Programul Național Agro-alimentar al României, care trebuie urgent elaborat, cu obiective pe termen mediu și lung. Acest program trebuie să fie gestionat în totalitatea lui de către Primul Ministru și Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

          Măsuri de luat

  • Scutirea de impozite și taxe a producției agricole și a veniturilor provenite din activități de producție agricolă și agro-alimentară, dacă valorificarea acestora s-a făcut în țară.
  • Asigurarea sebvențiilor și a surselor financiare la timp, pentru a se putea susține activitățile de producție agricolă și alimentară în toate domeniile.
  • Măsuri de stimulare a valorificării produselor agro-alimentare în magazine de proximitate.Deschiderea unor astfel de unități de valorificare a producției agro-alimentare românești.
  • Susținerea, pe cât posibil, a lanțului alimentar, fără marii intermediari, indiferent cine sunt aceștia.
  • Măsuri urgente și dure de blocare a speculei cu produse agro-alimentare și amplificarea măsurilor de monitorizare exigentă a domeniului.
  • Măsuri de reducere și chiar de stopare a risipei de produse agro-alimentare;
  • Asigurarea condițiilor optime pentru o valorificare corespunzătoare a producției agro-alimentare în totalitatea ei: consum, prelucrare, conservare.
  • Creșterea cantitativă a rezervelor de stat.La unele produse, până la nivelul asigurării consumului intern pe durata unui an.
  • Dezvoltarea rețelei de depozitare și păstrare pentru principalele grupe de produse agricole (cereale, plante tehnice, leguminoase, cartofi, legume și fructe, produse finite etc.).
  • Elaborarea unui plan strategic pentru creșterea producției agricole în toate domeniile, a celui agro-alimentar cu prioritate. ROMÂNIA TREBUIE SĂ AJUNGĂ SĂ-ȘI PRODUCĂ ÎN ORICE CONDIȚII ÎNTREGUL NECESAR DE PRODUSE AGRO-ALIMENTARE. NU ESTE PERMIS CA ROMÂNIA SĂ FIE DEPENDENTĂ ÎN FOARTE MARE MĂSURĂ DE PRODUSE ALIMENTARE DE STRICTĂ NECESITATE ADUSE DIN IMPORT

TREBUIE ELIMINATE CU PRIORITATE RISCURILE CA ROMÂNIA SĂ FIE PUSĂ ÎN PERICOL SUB ASPECTUL SECURITĂȚII AGRO-ALIMENTARE, AȘA CUM NE GĂSIM ÎN SITUAȚIA DE ACUM.

ATENȚIE ! Securitatea  alimentară,  asigurarea  hranei  în  orice condiții ne-am găsi ca țară, este cel puțin la fel de importantă precum măsurile luateîn sistemul de sănătate sau de siguranță  individuală sau colectivă. Fără garanția asigurării cu produse alimentare în mod durabil și sigur se pun în pericol toate celelalte măsuri, oricare ar fi ele.

Este surprinzător faptul, că în setul de măsuri luate ca urmare a momentului de criză majoră în care ne găsim, agricultura, industria alimentară, sistemulde producție și asigurarea necesarului de alimente nu se găsesc printre măsurile de primă importanță (excepție libertatea de deplasare spre activitățile agricole). Se reglementează doar modul de a se aborda magazinele și piețele în care se comercializează produse agro-alimentare, nu și activitatea celor care produc și trebuie să producă bunuri agro-alimentare (declanșarea și susținerea completă a campaniei agricole de primăvară și de susținere a culturilor realizate în toamnă; absolută nevoie de măsuri vizibile și palpabile).

  • Cercetarea științifică, chiar dacă nu pare, prezintă importanță și pentru momentele prin care trecem. În domeniu se impune:
  • producerea de sămânță și material săditor în țară (sunt produse de importanță strategică). Agricultura României nu trebuie să fie dependentă de importul de material biologic vegetal și animal din afara țării. Situația din prezent nu poate continua ca până acum. Actuala situație în domeniu, generează riscuri crescute pentru întregul sistem de agricultură și producția agro-alimentară din România.
  • Perfecționarea și dezvoltarea tehnologiilor de cultivare a plantelor și de creștere a animalelor în toată diversitatea de sisteme agricole pe care le avem.
  • Stimularea dezvoltării de unități care să prelucreze producția agricolă primară la nivel zonal:
  • abatoare de capacitate mică;
  • puncte de sacrificare
  • fabrici de prelucrare a laptelui și realizare a produselor lactate;
  • carmangerii; de mică capacitate;
  • conserve;
  • alte produse cu utilizare alimentară.
  • O mare parte dintre acestea se pot realiza în sistem integrat, care trebuie stimulat, indiferent de mărimea exploatației și tipul ei..
  • Constituirea de sisteme de prelucrare a produselor alimentare în zonele sau în apropierea zonelor de producere a materiilor prime vegetale, animale sau din alte surse.
  • Crearea cadrului de dezvoltare (stimularea) unor unități de producție agro-alimentare, integrate indiferent de mărimea lor (reglementări sanitar-veterinare clare. De ce sunt blocate abatoarele mici, punctele de sacrificare, unitățile de prelucrare a laptelui și producere de derivate din lapte atât de necesare în sistemul de securitate alimentară de la nivel național ?). Reducerea birocrației în acest domeniu (astăzi, birocrația în domeniu este un cadru de blocare a unui sistem întreg, cu consecințe negative asupra producției de produse alimentare din producția internă).
  • Sprijin pentru unitățile de cercetare științifică și de învățământ în domeniul agro-alimentar pentru a-și dezvolta capacitatea de cercetare științifică în domenii de vârf, pentru a se da răspunsuri clare la problemele complexe cu care se confruntă domeniul - sistemul agro-alimentar sub multe alte aspecte (a se vedea standardele naționale și internaționale de calitate).

De sprijinit unitățile de cercetare și învățământ agronomic pentru a-și dezvolta capacități de prelucrare și transformare a materiilor prime agricole din producție proprie în produse agro-alimentare de înaltă calitate și noutate. Trebuie avut în vedere, că unitățile de cercetare și învățământ agricol trebuie să devină locuri de pregătire profesională continuă și modele pentru producători de bunuri  agro-alimentare.

  • Dezvoltarea în Planul Național Strategic pentru perioada 2021 -2027 a unor măsuri speciale pentru sprijinirea unităților de cercetare științifică agricolă și de învățământ agricol, inclusiv liceele și sediile profesionale, pentru a putea beneficia de fonduri europene necesare unei dotări tehnice care să le permită atingerea obiectivelor pentru care ele au fost înființate.
  • Dezvoltarea în Planul Național Strategic a unor măsuri de stimulare și susținere eficientă a producției agro-alimentare în fermele mici, mijlocii (ferme familiale) cu un anumit grad de integrare, care este mai important din punct de vedere economic decât cel de asociere.
  • Planul Național Strategic pentru perioada 2021-2027 este OBLIGATORIU să fie elaborat în România și să fie gestionat în totalitatea lui de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.În Planul Național Strategic 2021 – 2027 trebuie să se regăsească realitățile României.
  • Dezvoltarea sistemului de piețe locale și regionale, o cale de creștere a valorificării produselor agro-alimentare.
  • Dezvoltarea și modernizarea sistemelor de preluare, depozitare, păstrare, prelucrare a producției agricole, indiferent de mărimea exploatațiilor agricole sau alimentelor de producție agro-alimentară.
  • Continuarea lucrărilor de reabilitare și dezvoltare a sistemelor de irigații, care constituie unul din factorii care garantează durabilitatea și stabilitatea producției agro-alimentare a României. (Atenție aici la sursele de apă pentru a susține sistemele de irigații în cadru de rentabilitate).
  • Se impune  individualizarea unei suprafețe de teren (Lunca Dunării, Terasa I a Dunării, Insula Mare a Brăilei, porțiuni din Câmpia de Vest, Câmpia și Podișul Transilvaniei, suprafețe din Sudul  și Nord-Estul Moldovei) care să însumeze cca. 2,0 - 3,0 mil. ha și care să se constituie ca bază de siguranță pentru producția agricolă esențială și sigură pentru securitatea alimentară a României. Pe aceste suprafețe nu se amplasează nici un alt tip de investiții, exceptând cele legate de producția agricolă si agro-alimentară(fără gaze de șist, fără alte activități care afectează calitatea solului).

Se impune o analiză severă a stadiului de îndeplinire – realizare a PNDR 2014 -2020. Măsurile care privesc sectoarele importante (printre care reconversia în viticultură, altele) trebuie implementate în totalitatea lor.

Prof. univ. dr. ing. dr. h. c. Valeriu TABĂRĂ

PREȘEDINTE al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești

Jigodia la câine, metode de prevenție și tratament

Atenție la răspândirea bolii!

Boala Carré, numită popular „jigodie“, este o afecțiune foarte contagioasă a câinilor, vulpilor și nurcilor. Aceasta este de natură virală, fiind răspândită în toată lumea.

Cauza bolii este un paramixovirus înrudit cu virusul rujeolic. Calea principală de infecție este prin intermediul secrețiilor, sub formă de particule de aerosoli, de la animalele infectate. Unii câini infectați pot excreta virusul câteva luni.

Virusul se multiplică inițial în țesutul limfatic al tractului respirator. Viremia determină infecția tuturor țesuturilor limfatice și este urmată de infecția epiteliului respirator, gastrointestinal, urogenital, a nervilor optici, precum și a sistemului nervos central.

Cum recunoaștem boala?

Jigodia poate fi suspectată ȋn cazul oricărei stări febrile la cățeii nevaccinați cu manifestări multisistemice.

Cățeii infectați prezintă stare febrilă tranzitorie, la 3-6 zile după infectare și, posibil, leucopenie, adică scăderea numărului de globule albe din sânge. Aceste semne pot trece neobservate sau pot fi însoțite de lipsa poftei de mâncare. Febra dispare pentru câteva zile, înaintea apariției unui puseu secundar de febră care durează mai puțin de o săptămână.

De asemenea, pot apărea secreții nazale seroase, secreții oculare mucopurulente, letargie și anorexie, precum și semne gastrointestinale și respiratorii complicate cu infecții bacteriene secundare.

Mai rar, se poate observa o dermatită pustuloasă. În urma encefalitei apar manifestări nervoase grave. Câinii care supraviețuiesc fazei acute pot prezenta hipercheratoza pernuțelor și a epiteliului nazal, dar și hipoplazia smalțului dinților erupți incomplet.

În general, evoluția îndelungată a bolii se asociază cu prezența semnelor neurologice (mișcări de manej, înclinarea capului, mișcări oscilatorii ritmice ale globilor oculari în toate direcțiile, pareza, paralizie și convulsii locale și generalizate). Spasmele musculare involuntare care implică un mușchi sau un grup de mușchi, convulsiile caracterizate prin masticație în gol și salivație sunt considerate semne neurologice clasice.

Infecția poate fi ușoară sau severă și asociată cu majoritatea semnelor menționate mai sus. Durata bolii sistemice poate fi scurtă, de numai 10 zile, dar semnele neurologice pot apărea după câteva săptămâni sau luni.

Cum prevenim apariția bolii

Se recomandă preventiv vaccinarea cu DISTEROM-C și/sau TETRAVALENT LCHP conform instrucțiunilor, de la vârsta de 6 săptămâni.

Tetravalent LCHP Romvac

În cazul apariției bolii…

Tratamentul este simptomatic și se recomandă aplicarea cât mai precoce a acestuia. Astfel, se va administra ser hiperimun SALVACAN-D asociat cu PERFUZOL (rehidratant cu electroliți, vitamine și tonice generale), VITAMINA K3 (antihemoragică), VITAMINA C, DROTAVET (antispastic) și ALERGOTRAT (antivomitiv).

În cazul în care cățelul nu mai vomită, se mai pot administra oral CASTANROM, ENTEROGUARD, ENTEROTRAT, BIOENTEROM (probiotic pentru stabilizarea florei intestinale la toate speciile de animale) și ROMENTEROPROTECT (pastă orală, adjuvant în enteropatiile animalelor tinere).

Pentru problemele respiratorii și oculare se mai recomandă PNEUMOGUARD și OCULOFORTE.

Laboratorul de Diagnostic Romvac

Acțiuni de sprijin, îndrumare și prevenție pentru evitarea neregulilor în implementarea proiectelor organizate în regiunea de Sud-Est

Planul de prevenire a neregulilor în implementarea proiectelor finanțate prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020), iniţiat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a avut în perioada 28 – 31 august o nouă serie de acțiuni în sprijinul beneficiarilor şi personalului instituţiei, la nivelul Centrului Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 2 - Sud Est Constanța (CRFIR).

Echipa AFIR, condusă de Daniel-Eugeniu CRUNȚEANU, Director General Adjunct AFIR, a fost la CRFIR 2 Constanța, unde au avut loc sesiuni de lucru cu personalul centrului regional şi ai oficiilor județene Constanța și Tulcea, dar şi întâlniri cu beneficiari ai proiectelor finanţate prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020.

Printre beneficiarii publici și privați prezenți la întâlniri s-au numărat reprezentanții primăriilor comunelor Cumpăna, Poarta Albă și Vadul lui Traian, echipa de implementare a GAL „Canal Dunăre-Marea Neagra 2016” și reprezentanți ai societăților Avi Babadag și Ecopesc.

”Acțiunile de prevenție se fac atât pentru beneficiari, cât și pentru angajații AFIR. Scopul principal a fost, pe de o parte, analizarea riscului de apariție a neregulilor și fraudelor în implementarea proiectelor, iar pe de altă parte creșterea gradului de conștientizare a personalului AFIR și al beneficiarilor cu privire la modul de verificare a proiectelor și respectiv, de respectare a obligațiilor contractuale, cu atât mai mult cu cât aceste obligații trebuie respectate pe toată perioada de execuție și monitorizare a unui proiect. Feedback-ul primit a fost unul pozitiv, și prin faptul că acțiunea a fost corect percepută ca nefiind o activitate de control, ci ca o acțiune de sprijin, având la bază noua abordare a relației dintre Agenție și beneficiari” a declarat Daniel-Eugeniu CRUNȚEANU, Director General Adjunct Active Fizice și Plăți Directe.

Tematica întâlnirilor a avut ca obiectiv prevenirea și diminuarea riscului de apariție a neregulilor și fraudelor, inclusiv prin corecta identificare a factorilor care semnalează posibile nereguli în accesarea şi utilizarea fondurilor nerambursabile, în etapele de evaluare şi implementare a investiţiilor susţinute prin Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală (FEADR).

În cadrul evenimentelor au fost susținute prezentări având ca obiect tematica acțiunii – prevenirea neregulilor și a fraudelor și a unor studii de caz din activitatea de control a Direcției Control și Antifraudă și a direcțiilor de specialitate participante, la care au fost prezenți reprezentanții CRFIR și OJFIR, precum și în deplasări la amplasamentele proiectelor beneficiarilor AFIR anterior menționați.

Sursa: afir.info

Vaccinarea, cea mai economică și eficientă metodă de prevenție în unele boli infecțioase

La animale există boli infecțioase foarte grave, unele cu mare difuzibilitate atât în focar, cât și în afara lui, cuprinzând efective mari de animale, cu morbiditate și mortalități crescute. Unele dintre aceste boli sunt zoonozele, adică boli care se transmit la om, așa cum sunt antraxul și rabia. Profilaxia în asemenea boli nu se poate obține decât prin coordonarea măsurilor generale nespecifice (respectarea tehnologiilor de creștere și a condițiilor de microclimat, o alimentație corespunzătoare, dezinfecții, dezinsecții și deratizări periodice etc.) cu cele de imunoprofilaxie specifice, respectiv prin vaccinarea animalelor.

Vaccinarea reprezintă un mijloc economic și eficient în multe boli infecțioase. Aceasta constă în inocularea, într-un organism, a unei cantități mici de virusuri sau bacterii atenuate sau inactivate. În urma acestor inoculări, organismul respectiv răspunde prin producere de anticorpi care îl vor apăra în cazul expunerii la agentul patogen față de care s-a făcut vaccinarea.

Astfel, prin vaccinare, în efectivele de animale expuse infecției este prevenită îmbolnăvirea clinică sau se imprimă bolii o evoluție benignă, fără perturbarea activității de producție. Trebuie să se știe că vaccinarea eficientă este condiționată de o stare perfectă de sănătate a animalului. Orice boală sistemică, deficiența de nutriție sau prezența paraziților interni sau externi pot afecta răspunsul imunitar în urma administrării vaccinului. De aceea, înainte de vaccinare trebuie să deparazităm animalele. Deparazitările tuturor animalelor din gospodărie se fac și toamna înainte de intrarea animalelor în stabulație.

Vaccinările obligatorii

Vaccinările obligatorii, cuprinse în Programul strategic, care se fac toamna sunt vaccinul contra pseudopestei aviare la galinacee și vaccinul contra rabiei la câini și pisici. Primăvara se face vaccinarea contra antraxului (cărbune) cu vaccinul CARBOROMVAC la bovine, ovine caprine și cabaline.

Pseudopesta aviară (boala de Newcastle) este o boală infecțioasă și contagioasă a galinaceelor, fiind deosebit de păgubitoare din punct de vedere economic, prin morbiditatea accentuată și mortalitatea ridicată, afectând producția de carne și ouă. De asemenea, fiind o boală declarabilă și carantinabilă, antrenează mari cheltuieli prin restricțiile impuse de această situație. Pseudopesta aviară este considerată o zoonoză deoarece omul este receptiv la infecția cu virusul pseudopestei, reacționând fie prin conjunctivite, fie prin sindrom gripal însoțit uneori de afecțiuni pulmonare. La copii apar uneori tulburări nervoase (sindromul Newcastle).

Rabia (turbarea) este o boală infecțioasă întâlnită la toate speciile de animale homeoterme, caracterizată prin tulburări nervoase, exprimate prin hiperexcitabilitate și agresivitate, urmate de paralizie și moarte. Rabia se transmite la om prin mușcătura sau zgârietura unui animal infectat, în general câine, fiind o zoonoză gravă.

În afara acestor vaccinări obligatorii, în funcție de situația epizootologică din zonă, se mai pot face și alte vaccinări la cererea crescătorului de animale. Astfel la găini, în perioada de toamnă, se face vaccinul contra holerei aviare, PESTIHOLVAC FORTE (vaccin mixt contra pseudopestei și holerei aviare), iar la palmipede (gâște, rațe), HOLEPAL. La porcine se recomandă vaccinarea contra rujetului cu ERYROMVAC. La ovine și caprine se face vaccinarea contra agalaxiei contagioase a oilor și caprelor și contra mamitei gangrenoase, cu AGALAXIN FORTE. La iepuri vaccinarea contra mixomatozei și a bolii hemoragice a iepurelui se realizează cu vaccinul MIXOHEMOVI­ROVAC. La câine, în afara vaccinării antirabice, se mai face vaccinarea contra parvovirozei canine cu CANIPAR­VOVAC, iar contra bolii Carré, hepatitei, parvovirozei și leptospirozei canine, cu vaccinul TETRAVALENT LCHP.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Dezinsecția, o măsură necesară pentru prevenția bolilor la animale și om

Dezinsecția este definită ca fiind ansamblul mijloacelor și metodelor de combatere a insectelor și acarienilor, ce au rol de vectori în transmiterea unor boli infecțioase și parazitare la animale și om. De aceea dezinsecția reprezintă o componentă de bază a igienei atât la animale cât și la om.

Unele insecte trăiesc pe corpul animalelor ca paraziți permanenți (purici, păduchi) ale căror ouă se răspândesc pe sol sau în adăposturi. Altele se întâlnesc în adăposturile animalelor, magazii, lăptării, grupuri sociale etc. Acestea pot fi fie vectori pasivi (musca domestică, insecte din speciile Caliphora, Lucillia, Tabanidae, Culicidae etc) care vehiculează agenți patogeni ai unor boli, fie vectori activi, conservând sau multiplicând în organismul lor diferiți microbi sau paraziți, pe care îi transmit, prin înțepătură, la animale și om.

De exemplu, unele specii de culicoide transmit animalelor diferite virusuri (virusul bolii limbii albastre la rumegătoare) sau paraziți (dirofilarioza la câine și cal). Căpușele transmit prin înțepătură agenții diferitelor boli (febra de căpușe, babesioza, borelioza etc.). Unele insecte din familia muscidae transmit paraziți de la un animal la altul (telasioza la bovine – o boală parazitară a ochiului). Insectele acționează mecanic și iritativ, producând leziuni pe pielea ani­malelor, fapt ce are ca efect un stres continuu.

În plus, insectele, hrănindu-se cu sânge, au efect spoliator (sărăcesc organismul în anumite elemente), perturbându-se astfel metabolismul glucidic, protidic și mineral. Stresul permanent pe care-l provoacă animalelor aceste insecte, sub toate aspectele, duce la pierderi economice importante.

Omul este supus acelorași efecte negative din partea insectelor care transmit o multitudine de boli (bacteriene, virale, parazitare) pe diferite căi: prin înțepătură, prin contaminarea alimentelor și, uneori, chiar prin ingerarea accidentală a acestora, odată cu alimentele.

De aceea combaterea insectelor și acarienilor prin dezinsecție este o necesitate igienică și economică, iar aceasta trebuie făcută permanent sau periodic, în funcție de intensitatea invaziei de insecte. Dezinsecția poate fi locală, atunci când se face pe o suprafață restrânsă dintr-o gospodărie sau unitate zootehnică, sau generală, când se aplică în toate adăposturile sau în toată unitatea.

Dezinsecția poate fi profilactică și cuprinde un complex de măsuri și mijloace necesare pentru prevenirea înmulțirii insectelor în adăposturi, în incinta unei gospodării sau a fermelor. În sistemul gospodăresc acest tip de dezinsecție se aplică de cel puțin două ori pe an, iar în sistemul intensiv și semiintensiv aceasta este prevăzută ca acțiune tehnologică, printr-un program bine stabilit.

Dezinsecția de necesitate constă în distrugerea permanentă a insectelor în toate punctele din unitate, de pe corpul animalelor și de pe pășune. Mijloacele de dezinsecție cel mai des folosite sunt cele mecanice (montarea plaselor de țânțari la ușile și ferestrele adăposturilor, capcane sau a benzii adezive) și cele chimice reprezentate de substanțe insecticide, mai ales pe bază de cipermetrin, permetrin sau deltametrin, cum sunt ROMPARA­SECT-ul 5% și TETRACIP-ul.

Combaterea gândacilor de bucătărie și a insectelor târâtoare se realizează cu rezultate bune cu GÂNDĂCID. Toate aceste insecticide îndeplinesc cerințele Comunității Europene, adică au electivitate ridicată, acțiune rapidă în doze mici și o toxicitate redusă pentru om și animal.

În acest context este foarte importantă menținerea igienei corporale a animalelor și deparazitarea externă și internă a lor (PARAKILL, ROMIVERMECTIN etc.).

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în Știinţe medicale

Abonează-te la acest feed RSS