reclama youtube lumeasatuluitv
update 18 Nov 2019

Bolile de nutriţie la porci

La porc, carenţa în proteine apare ca urmare a administrării unor raţii deficitare în substanţe proteice. Deficitul cantitativ se referă la procentul de proteină brută şi digestibilă în raţie, iar calitativ la nivelul aminoacizilor esenţiali pe care organismul nu-i poate sintetiza. De asemenea, raportul proteină/energie este de mare importanţă, manifestările carenţei în proteine apărând mai repede şi mai distincte atunci când raţia este bogată în calorii.

Primele simptome vizibile la adult sunt: slăbire progresivă, tulburări ale sferei genitale şi scăderea producţiei. La purceii mai mari de trei săptămâni pot apărea dermatite, anemii, tulburări ale funcţiei ficatului, diaree, pete roşii-violacee pe suprafaţa urechilor, paralizia membrelor din spate, uneori suprainfectarea cu virusuri şi bacterii.

Diagnosticarea carenţelor şi a exceselor de proteine se face pe baza analizei furajelor şi a aspectului clinic.

Osteoporoza

La porc, lipsa de proteine din hrană poate provoca osteoporoza. Aceasta este o atrofie osoasă ce se manifestă prin deformarea şi fragilitatea oaselor lungi. Din cauza rezistenţei scăzute a oaselor, la cele mai mici eforturi sau traumatisme se produc fracturi la nivelul oaselor lungi (femur, humerus, tibie, radius, coaste). Simptomatic se observă slăbire, tendinţa de a sta culcat și constipaţie. Malnutriţia se întâlneşte în special la animalele castrate ca urmare a faptului că hor­monii sexuali sunt implicaţi în metabolismul proteic şi al calciului.

Boala edemelor

Boala edemelor la purcei, numită şi enterotoxiemia colibacilară, este o formă particulară de colibaciloză foarte gravă, obişnuit mortală, care afectează de obicei purceii, frecvent în primele 2 săptămâni după înţărcare. Boala apare sub formă de cazuri sporadice şi afectează purceii cei mai dezvoltaţi sau supraalimentaţi.

Boala edemelor evoluează supraacut şi acut. Forma supraacută este lipsită de semne clinice, purceii fiind găsiţi morţi, mai ales dimineaţa. Forma acută se exprimă prin abatere, lipsa poftei de mâncare şi încordări în mers, tulburări de echilibru, tremurături musculare, scrâşnituri din dinţi, mişcări de pedalare ale picioarelor, pareze, paralizii etc. Un semn caracteristic al bolii este edemul pleoapelor, care poate să cuprindă fruntea, baza urechilor şi alte regiuni ale corpului. La cea mai mică excitaţie, purceii guiţă, se rostogolesc şi prezintă crize epileptiforme. Animalele mor prin asfixie de cele mai multe ori, în primele 24 - 36 de ore.

Diagnosticul se suspicionează atunci când în efectiv apar mortalităţi bruşte la purceii recent înţărcaţi sau pe baza semnelor clinice ale celor care sunt în viaţă.

Tratament şi profilaxie

Tratamentul purceilor (în boala edemelor sau în cazul suprainfecţiilor bacteriene) se face întregului efectiv, prin administrarea de antibiotic, precum: Colistirom, Colistirom I și Amoxicolistin. De asemenea, se va administra în raţie Romzeofort sau Cavitrom, iar pentru purceii în creştere se recomandă premixul proteino-vitamino-mineral, Romstarter 9+1 P.

Romstarter pentru purcei Romvac

Dr. Gabriela Băncilă

Romvac Company S.A.

Revista Lumea Satului nr. 6, 16-31 martie 2017 – pag. 38

Furajarea lichidă a porcilor

În 2007 pe piaţa din România îşi făcea debutul o nouă companie distribuitoare de echipamente pentru fermele de rumegătoare, în special vaci şi capre, care ulterior şi-a mărit paleta de activitate prin adăugarea în portofoliu şi a unor tehnologii complete pentru fermele de porci şi păsări. În articolul de faţă ne vom opri asupra unei tehnologii puţin cunoscută fermierilor din ţară, dar despre care reprezentantul companiei AHIS Consulting, dl Ovidiu Bădulescu, spune că are multiple avantaje şi că este un element decisiv în atingerea eficienţei ridicate a fermei. Este vorba despre furajarea lichidă a porcilor.

În termeni tehnici această tehnologie presupune un sistem de compartimentare identic cu cel în care porcii sunt hrăniţi cu furaj uscat. Diferenţa este că, în loc ca hrana să fie distribuită în stare uscată printr-un sistem de transport clasic cu noduri, este folosită o staţie de amestec concepută cu bazine de apă şi agitatoare pentru prepararea nutreţului şi recuperarea apei rezultate din clătirea sistemului. Este o tehnologie recomandată în special fermelor de reproducţie. Explicaţia este că în perioada de lactaţie scroafele au nevoie de cantităţi mari de furaj şi de apă, acest lucru influenţând în mod direct producţia lor de lapte şi implicit sporul de creştere în greutate a purceilor. Prin această tehnologie, sporurile zilnice de creştere sunt mai mari, iar purceii sunt mai viguroşi şi consumă mai repede laptele.

Cum funcţionează tehnologia? Furajul uscat ajunge într-un bazin unde se amestecă cu apa şi este apoi pompat printr-o reţea de conducte către fiecare compartiment din fermă, în cantităţile stabilite de un computer industrial. Ulterior, apa folosită în acest scop este reţinută într-un bazin-tampon pentru furajul rezidual şi reutilizată la pregătirea următorului tain.

Principalul avantaj al acestui sistem este că animalul primeşte un furaj palatabil gustos şi este deja o certitudine că porcul este mult mai atras de mâncarea lichidă decât de cea solidă. În plus, spre deosebire de sistemul clasic, în care pot apărea probleme cu administrarea apei din cauza unui nit înfundat, spre exemplu, prin furajarea lichidă animalul bea o cantitate mai mare de apă. Este foarte important ca animalul să fie suficient de bine adăpat, iar în foarte multe ferme, spune dl Bădulescu, acest aspect este neglijat. În acest sistem se folosesc doar furaje măcinate, nu boabe, iar agitatoarele în care nutreţul este amestecat cu apa sunt concepute în aşa fel încât acesta să devină omogen şi să nu formeze crustă deasu­pra. Astfel este evitat riscul înfundării ţevilor.

Preţul acestui sistem este similar cu cel al sistemului clasic, însă ca să fie rentabil ar trebui însoţit şi de alte tehnologii precum furajarea separată cu lapte praf preparat special încă din primele zile de viaţă a purceilor.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 39

Pesta porcină africană ne doboară sau ne întărește?

Boli precum pesta porcină africană sau dermatoza nodulară manifestată la bovine dau târcoale României. O veste care pune în alertă autoritățile române, dar care ar putea scoate în evidență România ca fiind țara cu cel mai curat status epidemiologic, ceea ce ar însemna o atractivitate sporită pentru exporturile de animale vii crescute pe plaiurile mioritice. Cum se mobilizează autoritatea sanitară veterinară alături de alte instituții ale statului în această situație și care sunt oportunitățile de care România ar putea beneficia am aflat chiar de la președintele Autorității Naționale Sanitar-Veterinare pentru Siguranța Alimentară (ANSVSA), dr. Radu Roatiș.

Ce trebuie să știm

Pesta porcină africană este cauzată de un virus care afectează porcii domestici și mistreți de toate vârstele, indiferent de gen. Boala nu este transmisibilă la om, însă poate determina pagube importante prin procentul ridicat de mortalitate (aproape de 100%, în timp extrem de scurt), din cauza dificultăților de eradicare a bolii în timp scurt și tocmai de aceea este necesar să se impună niște restricții comerciale. Până în acest moment virusul nu a pătruns pe teritoriul României, iar autoritățile române au impus deja o serie de măsuri pentru a păstra teritoriul țării indemn. În schimb, în țări precum Lituania, Letonia, Estonia, Polonia, Italia, Federația Rusă, Ucraina, Belarus și Republica Moldova această boală produce deja efecte.

Teoretic, animalele încep să prezinte primele semne de boală la 3-15 zile de la momentul infectării cu acest virus, dar în forma actuală a bolii simptomele pot apărea și în 3-4 zile. Conform specialiștilor, virusul se transmite prin contact direct între animalele sănătoase şi cele bolnave sau indirect, prin hrănirea porcilor cu resturi de la bucătărie, când originea cărnii de porc folosită la gătit nu este cunoscută; prin alţi vectori infectaţi ca: vehicule, haine, adăposturi în care a evoluat boala, dar și prin toate secreţiile, excreţiile, fluidele, ţesuturile provenite de la animalele infectate, bolnave şi moarte, precum şi animale care au supravieţuit îmbolnăvirii şi s-au recuperat.

Din păcate, nu există vaccin și nici tratament împotriva acestei boli. Singurele măsuri de prevenire fiind igiena alimentară şi a exploataţiilor, controlul sever al mişcării animalelor aplicat de autorităţile împuternicite.

Ce se întâmplă în prezent

În ultimul timp, boala s-a răspândit din Federația Rusă, Belarus către Țările Baltice, Polonia și în final a ajuns în Ucraina și Republica Moldova. Așadar, putem spune că se află la granița României. „Pericolul este foarte mare în jurul nostru și se impun măsuri de biosecuritate foarte severe. Avem totuși o șansă – hotarele naturale – Prutul, Tisa, Dunărea, care ne feresc, însă și aici sunt portițe. Spre exemplu, la unul dintre brațele Dunării (Chilia spre Ucraina) a fost semnalat un mistreț conform veterinarilor ucraineni. Tot ceea ce putem face este să urmărim zona frontierei și să ne asigurăm că nu sunt cadavre, iar dacă există să le analizăm și să le distrugem. Din păcate, este o luptă pe termen foarte lung până se va reuși eradicarea focarelor din jurul nostru“, a declarat ministrul Agriculturii Achim Irimescu. Dacă situația s-ar reduce doar la micșorarea numărului de mistreți ar fi simplu, însă vânătorii cu experiență avertizează autoritățile „să nu se facă greșeala de a rări populația de mistreți pentru că, odată uciși ai noștri, care sunt sănătoși, vor intra ceilalți din afară, căutându-și terenuri pe care să le cucerească, populațiile fiind în expansiune“. Fermierii aflați aproape de graniță sunt și ei îngrijorați, „trebuie să stăm cu pușca să ne păzim“, declara de curând Dimitrie Muscă a cărui fermă se află la Curtici.

Partea bună

Pesta porcină africană nu este singura amenințare a Europei. În jurul nostru, în Grecia, Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Macedonia există o altă boală numită dermatoză nodulară, transmisibilă prin diverși vectori. Tot ceea ce putem face noi ca țară este să aplicăm măsurile impuse de ANSVSA, adică să interzicem intrarea în țară a animalelor vii, a cărnii de porc proaspătă, refrigerată sau congelată, a produselor din carne de porc (cârnați, șuncă, carne sărată) chiar și în cantități mici provenite din spațiul extracomunitar.

„Bolile pot reprezenta bariere comerciale, însă munca noastră este de a depista și a combate bolile, iar eu încerc să implementez o strategie clară, bazată pe obiective. În fața acestor boli ne-am mobilizat, am găsit înţelegere și la alte entităţi ale statului român, verificăm circulaţia animalelor pe drumurile naţionale şi nu mai există haos în mişcarea acestora. Colegii de la Autoritatea Vamală ne sprijină în a trimite înapoi toate camioanele care nu sunt dezinfectate. Iar punerea unei ordini în ceea ce înseamnă activitatea noastră a dus la rezultate care până acum au ţinut România ca ţara cu cel mai curat status epidemiologic“, a afirmat Radu Roatiș.

În final, prezența unor maladii în țările din jurul României este o amenințare, dar poate deveni și un beneficiu dacă România rămâne neatinsă de aceste boli. În această situație, „este normal ca toţi cei care cumpără să se îndrepte spre ţara noastră. Piețe precum Iordania, Egipt, Catar, Emiratele Arabe, pieţe bogate, îşi doresc să cumpere din România. Încheiem acordul cu Statele Unite, un partener important al României prin care vom putea exporta porci în viu“, a mai adăugat Roatiș. Se pune întrebarea dacă vom fi suficient de abili în a transforma problema altora într-un beneficiu pentru noi, România.

Cum se manifestă boala?

- temperatură foarte ridicată (40,5-42°C) şi stare febrilă;

- roşeaţă sau învineţire a pielii, a marginilor urechilor, a vârfului picioarelor, a abdome­nului şi pieptului;

- lipsa poftei de mâncare, apatie şi împleticire în mers, care pot apărea cu 24-48 de ore înaintea morţii;

- vomitări, diaree (uneori cu sânge) şi urdori la ochi;

ANSVSA are un rol important pe tot segmentul (răspunzând atât de sănătatea animalelor, de alimente, de sănătatea umană, cât și de mediu), așa cum se spune de la furcă la furculiță, ceea ce reprezintă chiar definiția trasabilității. Tocmai pentru a transmite cât mai bine acest mesaj și pentru ca oamenii să înțeleagă măsurile care uneori se impun, reprezentanții ANSVSA și-au propus ca pe data de 15 mai, când este Ziua Medicului Veterinar, să organizeze evenimentul Ziua Porților Deschise. Cu speranța că astfel se va înțelege că tot ceea ce se pune în pământ, substanțele cu care se tratează, cum se recoltează, cum se abatorizează, cum se prelucrează, cum se pune pe masă și ce consumăm noi ca națiune, din ce producem sau aducem din afară, intră în responsabilitatea lor.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 21, 1-15 noiembrie 2016 – pag. 30-31

Porcul Mangalița este și el un brand românesc

Mangalița și Bazna sunt două rase de porci despre care cei mai mulți dintre tineri, specialiști sau nu, nu mai știu decât din cărți și din povești. Asta cu toate că ambele rase sunt tradițional românești, iar odinioară erau foarte răspândite. Acum au devenit rarități, în ciuda calităților deosebite pe care o are carnea lor. Ionel Rășinar, un fermier din județul Arad, și-a propus să încerce schimbarea acestei situaţii.

Porcul cu carne de somon

După spusele specialiștilor, rasa Mangalița ar fi fost obținută pe la începutul secolului al XIX-lea de către crescătorii din nordul Transilvaniei și din Ungaria, prin încrucișarea unor rase locale de porci cu ruda lor sălbatică, mistrețul. A rezultat un hibrid viguros, ușor de crescut și care seamănă, ca aspect, mai degrabă cu mistrețul. Există trei varietăți: roșu, alb sau „coadă de rândunică“.

Cercetările recente au demonstrat că și carnea sa este destul de mult diferită de cea a porcilor din rasele comune, precum York sau Landrace. Conform analizelor, procentul de acizi grași nesaturați ajunge la 70%, la fel ca în carnea de somon sau uleiul de măsline. Carnea acestei rase este de culoare mai închisă și este apreciată pentru aspectul său marmorat, frăgezime şi suculenţă, date de grăsimea intramusculară, iar gustul, datorită nivelului redus de colesterol, aminteşte, mai degrabă, de carnea de mistreţ. Specialiștii în nutriție recomandă celor care suferă de boli cardiovasculare consumul de carne de porc din rasa Mangalița .

Din păcate, la noi nu se poate cumpăra din magazin!

Amintiri din copilărie cu Mangalița

Ionel Rășinar este un fermier care suferă foarte mult din cauza acestui aspect. „Eu am crescut în zona Munților Apuseni și pot să spun că practic am crescut cu acești porci. Dar, încet-încet, creșterea lor a fost abandonată“, își amintește domnia sa. Dar întâmplarea a avut grijă să aranjeze lucrurile într-un fel. Acum patru ani, umblând printre amintiri de familie, fermierul a găsit o fotografie realizată în anul 1965. În imagine se afla el, copil, alături de un porc Mangalița.

„A fost ca un impuls pentru mine. Atunci m-am hotărât să mă apuc de crescut porci din rasa asta.“ A cumpărat două scroafe și un vier din Ungaria, unde această rasă este foarte răspândită. I-a adus în ferma sa și a început să îi crească așa cum știa încă din copilărie. Adică mai mult pe pășune decât în cocină. „Trebuie crescut atât în padoc, cât și la pășune“, spune Ionel Rășinar. „Dacă nu e crescut la pășune, nu mai are aceeași calitate a cărnii.“

Ionel Rasinar j

Avantaje multe, dezavantaje minore

Creșterea porcilor Mangalița este oarecum diferită față de alte rase din mai multe puncte de vedere. Există avantaje și dezavantaje. La acest din urmă capitol, cel mai important este acela al câștigului lent în greutate. Abia după un an și jumătate, chiar doi, ajunge la 150 kg, greutatea optimă de sacrificare. Prin comparație, un porc din rasele obișnuite europene, crescut în fermă, atinge aceeași greutate în cca 6-7 luni.

Pe de altă parte, e un animal puțin pretențios. De la ruda sa sălbatică, mistrețul, a moștenit o imunitate ridicată la diverse boli. Nu este pretențios la mâncare, astfel că se hrănește și cu ghindă, jir, resturi de legume rezultate din îngrijirea grădinii, coji de pepene sau pepeni întregi, dovleci și tot felul de ierburi. În sezonul rece poate fi hrănit cu porumb simplu. Foarte important pentru fermieri este că nu are nevoie de nutrețuri speciale, combinate.

Din Europa, dar nu „european“

Caracteristicile acestei rase de porci, împreună cu modul deloc sofisticat în care crește, ar face-o ideală pentru micile ferme individuale. Și chiar sunt destui care ar dori să crească Mangalița, căci pe piață a început să apară o cerere care deocamdată nu poate fi acoperită. S-a format chiar și o asociație a crescătorilor de suine din rasele autohtone Bazna și Mangalița, cu sediul la Turda. Asociația ține un registru genealogic și poate oferi certificate de origine. Numai că, ca în orice domeniu, există o problemă: crescătorii nu pot primi subvenții. Ionel Rășinar ne explică ce se petrece: „Teoretic, în Pachetul 8, Măsura 10 prevede că se acordă subvenții pentru creșterea raselor locale în pericol de abandon. Așadar, ne încadrăm perfect. Condiția este să ai cinci scroafe pe care să le ții cinci ani. În această perioadă poți să le rotești. Deci, din nou totul este foarte bine. Numai că mai apare o prevedere, și anume că trebuie să ai câte o jumătate de hectar de pășune pentru fiecare scroafă, ceea ce este aberant atât timp cât pentru o vacă trebuie un hectar.“

mangalita IMG 0725 j

„La alții de ce se poate?“

Cei de la Asociație au făcut demersuri pe unde au putut să schimbe această prevedere, în sensul reducerii la o dimensiune rezonabilă a dimensiunilor de pășune. „Am vorbit și cu oameni de la Minister, și cu senatori și deputați, și cu cine s-a mai putut. Toți au răspuns că așa prevăd normele europene. Dar eu am constatat un lucru, și anume că atunci când oamenii din poziții de decizie nu cunosc o problemă se grăbesc să invoce normele europene“, spune dl Rășinar. „Eu mi-aș dori ca de acum cei de la MADR să ne vorbească mai puțin despre directivele europene și să ne ajute mai mult. Altfel o să pierdem aceste două rase, Bazna și Mangalița, și ar fi păcat, pentru că sunt ale noastre. De ce peste graniță, în Ungaria, sunt șase milioane de capete de Mangalița, iar la noi 6.000? Avem o țară în care avem toate condițiile să creștem așa cum trebuie porci din rasa aceasta“, își varsă focul fermierul.

Fără abatoare totul este degeaba!

Pentru anii următori, Ionel Rășinar își dorește să crească porci Mangalița și să ofere fermierilor doritori scrofițe pentru reproducție. „Eu zic că o să se rezolve la un moment dat problema asta cu subvențiile și atunci oamenii o să fie interesați. Rasa asta de porci trebuie crescută pentru copii și nepoți, căci este o carne sănătoasă. Ar fi mare păcat să se piardă, în loc să se înmulțească.“

Dar, ca fermierii mici și mijlocii să aibă un motiv în plus să crească porci, ar mai fi de rezolvat o problemă: aceea a abatoarelor. „Ordinul nr. 35/10 august 2011 prevede condiții mult prea severe pentru un abator. Eu cred că ar trebui simplificat, astfel încât fermele să poată avea abatoare proprii. Acum, în județul Arad există un singur abator, în care nu are acces toată lumea. Eu, de exemplu, am și magazin și restaurant, dar nu pot să vând acolo produse de la purceii mei Mangalița. Aceștia se vând pe bază de comandă și se sacrifică tradițional. În felul acesta nu se poate ajunge într-un circuit comercial normal. Eu cred că lucrurile ar trebui reglementate în așa fel încât fermierii să poată sacrifica animalele și să aibă acces la lanțul comercial. Altfel, totul este degeaba“, încheie Ionel Rășinar.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 38-39

România poate face comerț intracomunitar cu porci vii

În urma schimburilor de informații și a motivației din expunerea delegației ANSVSA la reuniunea din 13 – 14 septembrie 2016 a Comitetului Permanent pentru Plante, Animale, Alimente și Furaje (SCoPAFF), secțiunea Sănătatea și Bunăstarea Animalelor, de la Bruxelles, s-a decis ca fermele comerciale de creștere a porcilor din România pot face comerț intracomunitar și export cu porci vii, se arată într-un comunicat de presă al Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România.

Astfel, după opt ani de restricţii, fermele comerciale de creştere a porcilor şi unităţile de procesare vor putea să-şi valorifice producţia de porci vii și de carne de porc în mod liber și egal cu toți producatorii din statele membre UE.

Decizia este rezultatul unui efort îndelungat din partea fermierilor, a medicilor veterinari din sectorul suin, a autorităților sanitare veterinare centrale și locale de a respecta condiții de biosecuritate și supraveghere în creșterea și circulația porcilor în tot sectorul suin. În același timp este rezultatul aplicării unor programe personalizate sau la nivel naţional care au vizat identificarea şi circulaţia porcilor, biosecuritatea, protecţia porcilor în ferme şi trasabilitatea cărnii de porc.

Un tânăr demonstrează: Și purceii sunt o afacere bună

Carnea de porc continuă să fie, conform statisticilor, unul dintre cele mai consumate alimente din România. Cu toate avertismentele nutriționiștilor, tradiția continuă să primeze. Cu atât mai mult cu cât actuala criză a dus la o scădere însemnată a prețurilor. Dar cât de greu este să obții o carne de calitate puțini știu. Alimentația și îngrijirea animalului constituie doar o parte din soluția problemei. Restul ține de alegerea rasei și păstrarea purității. Și pentru că fermierii trebuie să câștige măcar cât să-și acopere cheltuielile, mai e nevoie și de productivitate. Lucruri greu de îmbinat chiar și pentru zootehniști bătrâni, cu experiență. Cu atât mai mult devine admirabil un tânăr care, la nici 30 de ani, a reușit să le stăpânească...

De la 4 hectare de culturi la o fermă de porci

Povestea lui Alexandru Szekely este doar un capitol din saga familiei sale. Mama sa, Angelica, este inginer agronom. Timp de mulți ani a lucrat la un IAS din județul Hunedoara, iar acum se ocupă de o fermă vegetală. Este originară din comuna Șibot, unde se află ferma de care se ocupă acum Alexandru.

Tatăl, Arpad Szekely, este inginer mecanic. Până în 1990 a lucrat în cercetare. Acum se ocupă de partea tehnică a afacerilor familiei. În anul 1993, pe când Alexandru era doar un copilaș, părinții lui au creat o fermă la Șibot (undeva între Sebeș și Orăștie), pe doar patru hectare. Și de acolo a început totul. În 2002, când prețul cerealelor a scăzut drastic, au decis să dea plusvaloare producției vegetale folosind-o într-o fermă de îngrășare a porcilor. Astfel se face că, în locul numit Balta, unde erau doar o mlaștină și o pășune săracă, a apărut o fermă modernă. Nucleul fermei a fost construit în cadrul unui proiect SAPARD, în valoare de 800.000 de euro. Fondurile nu au fost suficiente, astfel încât au trebuit suplimentate prin alte programe. Dar rezultatul a meritat. Îngrășătoria de porci constă într-o hală modernă, o mică fabrică de nutrețuri și două silozuri.

„N-am folosit modelul de hale cu perdele din două motive“, explică Alexandru Szekely. „Primul este că ferma e amplasată, cumva, pe un culoar prin care se scurg curenții dintre Munții Apuseni și Șureanu. Din cauza asta aici este mai rece decât în alte părți. Iernile sunt și ele mai friguroase. În schimb, vara este scurtă. Ca atare, porcii nu suferă de căldură. Al doilea motiv a fost că ne-am gândit la uzura mecanică rapidă a perdelelor. Experiența demonstrează că am avut dreptate.“

Pentru unii sfârșit, pentru alții un nou început

Construcția noii ferme a coincis cu fondarea Cooperativei „Muntenia“. În cadrul acestui program familia Szekely și-a desfășurat activitatea, de la început și până la sfârșit. Părerea tânărului fermier este că „nu a existat suficientă colaborare între membrii cooperativei și asta a dus la insuccesul ei. Nu există destulă deschidere, nu avem o educație în această direcție. Lucrurile nu se discutau pe față, problemele nu s-au pus niciodată deschis. Practic, nu a existat comunicare. Este unul dintre lucrurile care au distrus Cooperativa „Muntenia“. Erau vremuri grele în 2008, când s-au construit majoritatea fermelor. Prețul materialelor a explodat. Pentru noi însă a fost un start în această activitate.“

Startul a fost atât pentru activitățile familiei, dar și pentru tânărul Alexandru, aflat în momentul în care trebuia să își aleagă o carieră. „M-am sfătuit cu familia la ce facultate să merg. Oscilam între medicină veterinară și zootehnie. Până la urmă am ales Biotehnologia, pentru că, în esență, este zootehnia la nivel de celulă“, a povestit el. Pentru el facultatea nu a însemnat teorie și o înșiruire de multe vorbe fără rost, ci o acumulare de noi experiențe și cunoștințe utile. „Am lucrat în practică și la ferma nucleu a companiei PIC de la Vasilați, din județul Călărași. Pe domnul Ioan Ladoși l-am avut profesor. El mi-a deschis ochii asupra a foarte multe aspecte. De exemplu că, oricât ai investi în tehnologie și în animale, diferența tot cu oamenii o faci. Sunt lucruri pe care animalele nu le pot spune. Acolo intervine ochiul omului, care știe sau nu știe să vadă!“

Biosecuritate la standarde maxime

Așa a ajuns Alexandru Szekely ca imediat după absolvire să conducă o minunăție de fermă. Dar mintea sa tânără, liberă de șabloane, a văzut o oportunitate în a dezvolta, pe lângă vechea fermă de îngrășat porci, și una nouă, de reproducție. „Din calcule a reieșit că era mai ieftin pentru noi să ne obținem proprii purcei decât să-i cumpărăm“, povestește el. „Pentru nevoile noastre ar fi fost nevoie de vreo 340 de scroafe productive, ca să avem câte 2.000 de purcei pe an. Am hotărât ca din viitoarea fermă să și vindem, astfel că am calibrat-o la 700 de scroafe. Am ales să aducem scrofițe tinere din rasa Marele Alb din Anglia. Am ales Marea Britanie pentru că este o țară care exportă animale, dar nu importă. În acest fel, riscul ca scrofițele să fi fost bolnave era nul. Oricum, au fost testate serologic. Ferma de reproducție fiind și ea nouă, n-a existat niciun risc de contaminare. Vierii sunt din rasa Landrace, aduși și ei din Anglia. Avem toată tehnologia de recoltare și conservare a materialului seminal în fermă.

În hală se intră doar prin dușuri, cu echipamente pentru interior. Standardele de biosecuritate foarte ridicate reprezintă unul dintre elementele cheie care fac ca lucrurile să meargă bine“, este convins tânărul director.

„Tinerii consideră zootehnia înjositoare“

Economic, lucrurile merg bine, chiar și în aceste vremuri de criză. Purcelușii sănătoși și de rasă bună sunt tot mai ceruți de fermele de îngrășare. „Din păcate, producătorii nu sunt la fel de uniți cum sunt procesatorii, consideră fermierul. De aceea aceștia din urmă pot să fixeze prețurile așa cum le convine lor. Apoi, faptul că mulți crescători preferă să lucreze în sistemul totul plin, totul gol, și nu în flux permanent, face ca fluxul de bani către crescători să nu fie permanent. Apoi se mai creează niște perioade de vârfuri de ofertă la abatoare, în iunie – iulie și la sfârșitul anului, de care procesatorii profită ca să scadă prețurile oferite“, subliniază Alexandru Szekely slăbiciunile crescătorilor.

O altă problemă de care se lovește este lipsa unor oameni bine pregătiți care să dorească să lucreze alături de el. „Îngrijitori și paznici se găsesc. Salariile pe care le oferim sunt aliniate cu cele din centrele industriale apropiate, Sebeș și Cugir. Din motive de biosecuritate, asigurăm și transportul oamenilor. Dar, din păcate, nu găsim oameni calificați. Cei mai mulți tineri consideră zootehnia ca pe o muncă înjositoare. Fug de ea fiindcă pute, spun ei. Sper totuși ca prin intermediul programelor de practică pe care le desfășurăm în colaborare cu ASAMV Cluj să găsim niște oameni care să iubească această meserie“, speră tânărul manager. Poate până atunci cei cu puterea de a face asta îi vor plimba prin preajmă mai mulți tineri. Doar-doar s-or molipsi de la el.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2016 – pag. 38-39

Prețul din piața cărnii de porc s-a reglat convenabil

În rest, de cele mai multe dintre promisiunile din luna aprilie s-a ales praful

În luna aprilie 2016 a existat, dacă vă aduceți aminte, un scandal de amploare printre fermierii din zootehnie legat de prețul extrem de mic de vânzare a porcului: 3,5-3,8 lei/kg în viu în condițiile unor costuri de producție de 5-5,3 lei/kg de carne. Acesta – spuneam și noi, la vremea respectivă, în paginile revistei noastre – a fost generat de „embargoul impus Rusiei, invadarea României cu carne din statele UE, micșorarea prețului la un nivel periculos pentru afacerile autohtone, blocaje în piața de desfacere, imposibilitatea asigurării condițiilor de bună practică etc.“. Fermierii vorbeau despre „faliment iminent“, „dezastru“.

La nivel oficial se discuta despre câteva intervenții: plata către fermele de creștere și îngrășare a suinelor a ajutorului excepțional instituit de Comisia Europeană, în valoare de 2,37 milioane de euro, la nivelul României; obținerea unei derogări de la UE pentru întreruperea temporară a angajamentelor de bună practică (o serie de exploatații, neavând cereri de livrare și existând acel preț mic, nu au putut relua repopularea în condițiile cerute de Măsura 215); eliminarea impozitului perceput banilor acordați pentru buna practică etc.

Ce s-a întâmplat pe piață

Astăzi, la trei luni distanță, am vrut să aflăm ce se mai întâmplă în piața cărnii de porc, dacă lucrurile s-au remediat, dacă s-au îmbunătățit prețurile etc.

Alexandru Mladin, Gromfid SRL Bănești, Prahova:

„– Prețurile s-au reglat, au ajuns la 6,2 lei/kg în viu, dar acum se semnalează din nou o tendință de scădere, la 5,7 lei/kg în viu. Pentru a se păstra un echilibru financiar și o marjă de profit oarecare, un preț corect, pentru cei care nu au fermă vegetală în spate, ar fi de 6,2-6,3 lei/kg. Revenirea tarifului de vânzare a fost dictată de piață, pe fondul unei cereri mai mari și a ofertei reduse, chestiune generată de faptul că a intrat mai puțină carcasă din UE pe piața salamurilor/sortimentelor din carne de porc din România;

– ajutorul excepțional a fost acordat. Dar ce a însemnat el? Noi, la 4.500 de suine, câte au intrat în acest ajutor, am luat 12.000 lei! Faceți dvs. socoteala...

– ministrul Agriculturii a promis că va discuta cu oficialii de la Ministerul Finanțelor pentru a nu se mai percepe impozit pentru ajutoarele pe care le primim pentru bunăstarea animalelor. Bine, plătesc impozit de 16% societățile comerciale, nu și micii producători, organizați pe persoane fizice. Nu s-a făcut nimic în acest sens și este aberant să tai tu, stat, din ajutorul pe care tot tu îl dai;

– nu s-a obținut derogarea de la UE pentru între­ruperea temporară a angajamentelor de bună practică;

– în fine, noi am propus să se interzică tranșarea carcasei venite din țările UE și vânzarea ei la caserolă, sub formă de semipreparat. Și am făcut acest lucru pentru că marfa provine din stocuri, deci e carcasă veche și foarte veche și nu este corect să livrezi un astfel de produs fără să-i spui consumatorului despre proveniență. Nu s-a făcut nimic nici în acest sens și româ­nii noștri mănâncă – eu știu? – cotlet sau mușchiuleț filé din carne de acum câțiva ani sau zeci de ani! Asta în vreme ce noi avem carne proaspătă și uneori nu avem unde-o vinde...

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 38

APIA a aprobat noi plăți

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a autorizat la plată ajutorul pentru depozitare privată carne de porc, acordat conform regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/2334 de deschidere a depozitării private pentru carnea de porc și de stabilire în avans a cuantumului ajutorului, coroborat cu Regulamentul (CE) nr. 826/2008 al Comisie din 20 august 2008, de stabilire a normelor comune de acordare a ajutorului pentru depozitarea privata a anumitor produse agricole.

Pentru acest ajutor au fost depuse un număr de 2 cereri de sprijin pentru depozitarea pentru 90 de zile a unei cantități totale de 1.000 tone carne de porc, cereri de sprijin în valoare totală de 309.500,00 euro respectiv 1.403.644,40 lei care au fost autorizate la plată.

15.000 de euro/an pentru fermele de porci

Ministrul Achim Irimescu s-a întâlnit la sediul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale cu reprezentanţii micilor crescători de suine din România, temele abordate în cadrul discuţiilor vizând problemele cu care se confruntă sectorul creșterii porcinelor şi identificarea măsurilor de sprijin capabile să absoarbă şocul resimţit de fermieri ca urmare a crizei din acest sector.

În cadrul discuţiilor s-a convenit că micii crescători de suine au fost cei mai afectaţi de turbulenţele pieţei cărnii de porc, aceştia necesitând măsuri de sprijin urgente, urmând ca pentru marii crescători de porcine să fie luate măsuri pe termen mediu şi lung vizând stabilitatea veniturilor acestora.

O primă măsură o reprezintă posibilitatea acordării unui sprijin din bugetul naţional în valoare de 15.000 euro/an/fermă pentru micii crescători de porcine, MADR urmând să realizeze o analiză asupra impactului bugetar raportat la numărul de unităţi de creştere a porcinelor eligibile şi de a stabili condiţiile tehnice în baza cărora se va face notificarea către Comisia Europeană pentru acordarea acestui sprijin.

De asemenea, micii crescători de porcine asupra întâlnirii avute în data de 6 iunie 2016 cu Vytenis Andriukaitis, comisarul european pentru sănătate și siguranța alimentelor, eveniment în cadrul căruia au fost purtate discuții privind deblocarea cât mai rapidă a exportului de porcii vii în spațiul comunitar, fapt care ar putea avea un impact pozitiv în capitalizarea micilor crescători de suine din România.

Crescătorii de porci vor beneficia de 2,3 milioane de euro din sprijinul european acordat României

Crescătorii de porci din România vor beneficia în perioada următoare de aproximativ 2,3 milioane de euro din sprijinul european de 11,1 milioane de euro acordat României de Comisia Europeană, a anunțat, miercuri, Ministerul Agriculturii.

Actul normativ care parafează acest ajutor se află pe circuitul de avizare interministerială, iar în cel mai scurt timp va ajunge pe masa Guvernului pentru aprobare.

De asemenea, MADR caută soluții și pentru acordarea unui ajutor de minimis în acest sector.

Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, s-a întâlnit miercuri cu reprezentanții Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România pentru identificarea unor soluții de susținere a sectorului aflat în dificultate din cauza prețurilor foarte mici la producător.

Șeful MADR a afirmat că este cunoscută situația dificilă cu care se confruntă crescătorii de porci, anunțând sprijinul pe care aceștia îl vor putea primi, respectiv cei 2,3 milioane de euro, dar și faptul că "se caută soluții la nivelul MADR, de exemplu acordarea unui sprijin de minimis".

"În contextul în care criza sectorului cărnii de porc se manifestă la nivelul UE, ministrul Achim Irimescu i-a asigurat că au tot sprijinul din partea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale din România și reprezentanții sectorului împreună cu experții tehnici vor avea în perioada următoare consultări cu Ministerul Finanțelor pentru a vedea care ar fi posibilitățile de identificare a altor căi pentru susținerea sectorului", se precizează în comunicatul MADR.

Asociațiile fermierilor din acest sector avertizau la finele lunii ianuarie că prețul de vânzare al porcului în viu a atins cel mai mic nivel din ultimii cinci ani, fiind de aproape două ori mai mic decât prețul de producție al unui kilogram de carne de porc, în timp ce prețul la raft a rămas neschimbat.

"Prețul de vânzare la poarta fermei a atins pragul de 3,5 lei/kg (27 ianuarie n.r.) , în timp ce prețul de producție al unui kilogram de carne de porc este de aproximativ 6 lei/kilogram. Este cel mai mic preț de vânzare al porcului in viu din ultimii cinci ani, în timp ce prețul la raft al cărnii de porc a rămas neschimbat. Dacă facem comparație cu Franța, prețul unui kilogram de carne de porc astăzi la poarta fermierului francez este echivalentul a aproximativ 6 lei. În plus, Franța poate vinde porc viu către alte state membre, pe când România nu are acest drept", se preciza într-un comunicat al Asociației Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine, Porcine din România (ACEBOPR).

Potrivit sursei citate, vânzarea porcilor vii din ferme a devenit o mare problemă mai ales în contextul ultimelor 60 de zile, când piața a fost efectiv invadată de carne provenită din Polonia, Ungaria și Germania.

Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine, Porcine din România solicita repoziționarea marilor retaileri față de prețul foarte mic al porcului la poarta fermei și monitorizarea urgentă de către Autoritatea de Concurență a situației prezentate, care aduce atingere fermierului și consumatorului român.

AGERPRES

ACEBOP: Embargoul rusesc prelungește agonia fermierului român

Situația gravă din ultima perioadă cu care se confruntă fermierii crescători de porci din România trebuie adusă urgent la cunoștința consumatorilor.

Apelăm la presă pentru a face cunoscută situația reală a sectorului, care subjugă crescătorul  român de porci de mai mulți ani.

Prețul de vânzare la poarta fermei a atins, săptămâna aceasta, pragul de 3,5 ron/Kg, in timp ce prețul de producție al unui Kg de carne de porc este de aprox. 6,0 ron/Kg! Este cel mai mic preț de vânzare al porcului in viu din ultimii cinci ani, in timp ce prețul la raft al cărnii de porc a rămas neschimbat!

Dacă facem comparație cu Franța, prețul unui Kg de carne de porc astazi la poarta fermierului francez este echivalentul a aprox. 6,0 ron. In plus, Franța poate vinde porc viu către alte state membre, pe când România nu are acest drept.

Vânzarea porcilor vii din ferme  a devenit o mare problemă mai ales in contextul ultimelor 60 de zile, când piața a fost efectiv  invadată de carne provenită din Polonia, Ungaria, Germania.

Criza declanșată de embargoul rus la carnea provenită din Uniunea Europeană face ca previziunile pentru prima parte a anului 2016 să fie sumbre, aruncând fermierul român intr-un marasm economic și existențial fără precedent. Toate statele membre produc carne de porc. Piața rusă fiind inchisă, există un război al vânzărilor in care fiecare stat luptă cu armele pe care le are. Noi ne punem intrebarea: România are arme pentru acest război? Cum este protejat fermierul roman față de invazia de carne din statele membre?

Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine, Porcine din România solicită repoziționarea marilor retaileri față de prețul foarte mic al porcului la poarta fermei și monitorizarea urgentă de către Autoritatea de Concurență a situației prezentate, care aduce atingere fermierului și consumatorului român.

 Să aplicăm exemplul Franței, stat al cărui  Guvern  s-a aliat cu asociațiile  și  producătorii naționali, găsind pârghiile legale pentru limitarea și chiar interzicerea in supermarketuri  a comercializării produselor alimentare cu  origine străină.

Sursa: Asociatia Crescatorilor si Exportatorilor de Bovine, Ovine si Porcine din România (ACEBOP)

Pneumonia enzootică a porcului

Pneumonia enzootică a porcului este o boală infectocontagioasă a porcilor crescuţi în sistem intensiv, manifestată clinico-anatomic prin simptome de pneumonie. Boala prezintă importanţă economică prin faptul că porcii afectaţi rămân în urmă cu dezvoltarea corporală.

Pneumonia enzootică este produsă de Mycoplasma hyopneumoniae, bacterie care se găsește, de regulă, în căile respiratorii la porcine.

Caractere epidemiologice

Sunt receptivi porcii, mai ales tineretul, în primele 3-10 săptămâni de viaţă. Sursele de infecţie sunt porcii bolnavi şi cei trecuţi prin boală, care contaminează adăpostul prin tuse, strănut şi secreții nazale, calea de infecţie fiind de regulă cea respiratorie. Boala se poate transmite și de la scroafă la purcei, tot pe cale respiratorie, dar nu transplacentar.

Factorii favorizanţi în declanşarea bolii sunt reprezentaţi de umiditatea excesivă, temperatura scăzută, excesul de amoniac, alimentaţia carenţată. Odată declanşată, evoluţia este de tip enzootic, staţionar.

Tabloul clinic

Boala evoluează acut sau cronic, după o perioadă de incubaţie variabilă, de 10-16 zile.

Forma acută este relativ rar întâlnită, apărând mai ales în efectivele recent infectate, în care boala nu a fost prezentă anterior. În astfel de efective se îmbolnăvesc porcii de toate vârstele, morbiditatea atingând uneori 100%. Clinic, se constată hipertermie (40-40,5°C), anorexie și apatie, iar după câteva zile apare tusea, de regulă uscată, accentuată la efort sau la administrarea furajelor. Boala se finalizează prin moarte în 5-10% din cazuri sau se cronicizează.

Forma cronică este mai frecvent întâlnită, simptomele instalându-se progresiv. Principalele manifestări clinice sunt tusea şi dispneea, sesizabile mai ales în timpul deplasărilor sau în cazul schimbărilor bruşte de temperatură şi umiditate. Porcii care dezvoltă această formă clinică rămân subdezvoltaţi şi taraţi pentru restul vieţii.

Diagnosticul

Boala se suspicionează când apar simptome respiratorii (tuse, dispnee) la tineret, în preajma perioadei de înţărcare, cu evoluţie lentă şi vindecări spontane la majoritatea animalelor. Confirmarea diagnosticului poate fi făcută prin examen de laborator.

Profilaxia se realizează prin măsuri care vizează asigurarea unor condiţii optime de întreţinere (microclimat şi alimentaţie corespunzătoare, evitarea factorilor de stres) în adăposturile de porcine, precum şi evitarea contactului cu animalele bolnave sau purtătoare de micoplasme. Combaterea se bazează pe remedierea condiţiilor de igienă, tratarea porcilor cu semne clinice, precum şi a celor suspecţi de contaminare.

Tratamentul

În scop terapeutic pot fi folosite individual Enrofloxarom 10%, Tylavet 20% și Oxitetra­ciclină 10% sau masal (la tot efectivul), Doxyciclină 10% și Oxitetraciclină 50%.

Simultan se administrează siropul expectorant Tusifug.

Se recomandă utilizarea Levamisolului ca imunostimulator (adică un sfert din doza antihelmintică: 1 ml/40 kg greutate vie/zi, repetat din 4 în 4 zile, de 3-5 ori).

Dr. Gabriela BĂNCILĂ,

Romvac Company SA

Brânca porcului

Pericol pentru porcinele de 3-12 luni

Rujetul este o boală infecțioasă numită popular brâncă, iar în Ardeal, orbanț. Este răspândită pe tot globul, fiind produsă de bacilul rujetului Erysipelotrix rhusiopathiae. Îl întâlnim la porcinele în vârstă de 3-12 luni, mai rar la miei și curci. Rujetul poate fi considerat o boală cu focalitate naturală, germenul fiind eliminat în mediu de un număr mare de specii de animale, dar în primul rând de porcii bolnavi și de cei sănătoși clinic, dar purtători. Sursele secundare sunt reprezentate de solul, apa, furajele și obiectele contaminate. Boala este condiţionată de numeroşi factori care micşorează rezistenţa organismului: climatici (schimbări bruşte de temperatură), alimentari (dezechilibre în raţii, furaje alterate) şi alţi factori de stres (lotizări, transport). Perioada de incubație este de 1-8 zile. La porcine rujetul evoluează supraacut, acut, subacut și cronic.

Forma supraacută (rujetul alb) apare mai ales la grăsunii de 7-8 luni, având o evoluție de la câteva ore până la o zi. Se caracterizează prin febră de peste 42°C, prostrație, lipsa modificărilor cutate și evoluție mortală.

Forma acută este forma obișnuită de evoluție a bolii, cu o durată de 1-5 zile. Se manifestă prin febră mare, lipsa poftei de mâncare, abatere, respirație accelerată, dificultate în deplasare, cianoza mucoaselor, constipație urmată de diaree și poziție culcată. Pe pielea din regiunea urechilor, gâtului, toracelui și abdomenului apar, după 2-3 zile, pete roșii care dispar la apăsarea cu degetul și care ulterior se extind și se învinețesc. În cazul în care tratamentul curativ nu a fost instituit la timp, boala se termină în 80% din cazuri cu moartea animalului.

Forma subacută se întâlnește frecvent și evoluează benign. Temperatura este de 41°C, iar starea generală este puțin modificată. În regiunea dorsală și pe părțile laterale apar pete de formă geometrică regulată (pătrat, romb, dreptunghi), proeminente, de culoare roșie la început, apoi roșie-violacee. După apariția petelor, starea generală se ameliorează, boala terminându-se de obicei prin vindecare. Petele dispar în 6-10 zile.

Forma cronică este mai rar întâlnită, având localizare cardiacă (insuficiență cardiacă, oboseală rapidă), cutanată (necroză sau gangrenă uscată a pielii, cu apariția de cicatrici pe zonele afectate ) și articulară (artrite seroase care în 1-2 săptămâni produc paralizie).

Diagnosticul de rujet este ușor de stabilit pe baza simptomatologiei în forma subacută. În celelalte forme este necesar un diagnostic diferenţial faţă de alte boli cu care se aseamănă clinic: pesta porcină, pasteureloza, salmoneloza, intoxicaţiile acute și şocul caloric. Diagnosticul de certitudine se pune, însă, prin examen de laborator.

Profilaxie și combatere

Rujetul este o boală declarabilă și supusă măsurilor de carantină de gradul al doilea. Animalele bolnave se izolează și se tratează, iar cele cu forme clinice grave și forme cronice se sacrifică. Animalele sănătoase se vaccinează cu vaccin ERYROMVAC și se țin sub observație. Înainte și după executarea vaccinării nu se fac tratamente cu antibiotice timp de 5 zile.

Tratamentul formelor acută şi subacută se face cu antibiotice injectabile: de primă intenție cu AMOXYLROM (amoxicilină, penicilină semisintetică), AMOXICOLISTIN AMPICILINĂ, ENROFLOXAROM sau OXITETRACICLINĂ, timp de 4-5 zile. De asemenea, pentru a înlătura sursele de infecţie se recomandă dezinfecţia cu DECONTAMINOL, CATIO­ROM, PURSEPT şi deratizarea cu RATITOX F sau BRO­DITOP.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ,

Romvac Company SA

Bazna, salvată de la dispariţie în ferma medicului Cleja

Undeva, în Bucerda Gârnoasă, judeţul Alba, medicul veterinar Ioan Cleja (Neluţu, printre cunoscuţi) a avut ambiţia personală, dublată de pasiune, de a nu lăsa porcul Bazna să dispară. Nu este singur în acest efort de salvare a unei rase autohtone, obţinută de ţăranii din comuna Bazna – Sibiu, acum 142 de ani. Dar ceea ce a început ca hobby a căpătat până la urmă răsplata şi s-a transformat în afacere. Dr. Cleja are o parte din fermă la casa părintească, iar o alta la Blaj, acolo unde locuieşte.

– Dle Cleja, întâi vorbiţi-ne despre locul în care ne aflăm.

– Comuna Bucerda Grânoasă datează din anul 1303, dar a devenit unitate administrativ-teritorială de sine stătătoare în 2006, când patru sate s-au desprins de Crăciunelu de Jos. Locul unde ne aflăm acum este cunoscut sub numele popular de Sub Harast. Cândva, aici erau 250 de case, iar azi dacă mai sunt vreo 25. Erau moşieri mulţi, comuniştii au avut tot interesul să-i scoată din sat, unora le-au stricat casele, dar a noastră a fost mai apropiată de sat şi a scăpat.

– De când aţi devenit crescător de rasă Bazna?

– În urmă cu 10 ani, am avut posibilitatea să văd, în Germania, la Rudolf Bühler, exemplare nucleu pentru reproducţie, luate din România. M-a surprins să văd porcul Bazna la nemţi, când ştiam că noi aproape nu-l mai avem. Întors acasă, obiectivul meu a fost să nu las să dispară rasa. La început am fost descurajat, credeam că n-o să pot reînvia Bazna. Cu timpul, totul s-a transformat în hobby. În primii ani, după ce terminam programul, plecam în diverse sate din mai multe judeţe, acolo unde-mi spuneau prietenii, unii tot medici veterinari, că au văzut rasa. Bine, se întâmpla uneori să nu fie, dar până la urmă am găsit câteva scrofiţe.

– Cum a ajuns în Germania, dacă rasa a fost obţinută în România?

– Saşii, când au plecat, în diverse etape ale istoriei, din România, au strecurat cu ei şi nişte exemplare Bazna. Acolo, nemţii au descoperit că-i un alt gust al cărnii faţă de cea obişnuită, pe care o găseau de vânzare, la raft, şi mai mulţi fermieri au început să promoveze rasa. Vă spun şi eu din ce mi-au povestit ei, o perioadă a mers bine cu tăierile, la abatoare, dar, la un moment dat, s-a trezit cineva să spună că porcul are prea multă grăsime. Crescătorii s-au strâns în jurul familiei Bühler, un nume foarte important la ei, şi au organizat o acţiune de stradă neobişnuită, care a fost şi o bună lovitură de imagine, mediatizată puternic: au dus porcii la Stuttgart, i-au plimbat pe străzi, i-au lăsat în faţa abatorului. Până la urmă abatorul le-a cumpărat toate animalele, iar din acel moment le-a crescut şi valoarea. Carnea de Bazna e produs de lux, se vinde în hotelurile exclusiviste din Tokio şi New York, la preţuri foarte mari. Ei au acum un nucleu de reproducţie, pentru păstrarea rezervorului de gene, au lucrat şi la ameliorare, obţinând un produs Swabian-Hall apreciat, au un abator propriu foarte mare, iar asociaţia număra, în urmă cu un dece­niu, 500 de crescători. Nu ştiu acum câţi membri are. Bănuiesc că dublu.

– Ce are Bazna deosebit?

– Carnea e suculentă, marmorată, fragedă, aromată, are consistenţă. În ziua de azi nu se mai vorbeşte despre aceste calităţi, ci doar despre randamentul la sacrificare. Interesul este cum să fie carne mai multă. Pe urmă, porcul este puţin pretenţios şi se adaptează uşor la orice condiţii: poate fi crescut în coteţ sau în libertate, afară, doarme în paie chiar şi iarna, se poate hrăni doar cu verdeaţă şi porumb, nu necesită cheltuieli cu hrana, aşa cum solicită porcul crescut în sistem industrial. De exemplu, noi doar în perioada dinaintea şi din timpul recoltării porumbului îi ţinem închişi cu gard electric, dar tot în spaţiu deschis.

– Câţi porci aţi luat la început?

– Am început cu doi porci, luaţi din Germania. Am dat 8.000 de euro, fiindcă nemţii se vând foarte scump, dar mie îmi trebuia vierul, pe care n-am reuşit să-l găsesc niciunde în România, şi am dat banii. Ca să fac o comparaţie, în urmă cu 15-20 de ani saşii cumpărau Bazna de la noi şi plăteau atât cât le ceream, chiar şi dublul preţului. Dar tot era avantajos şi infinit mai puţin decât la ei. De când noi am pierdut rasele autohtone, nemţii merg în Ungaria să ia Mangaliţa.

– Acum câţi porci aveţi?

– În jur de 45-50 capete cu totul, împărţiţi în mai multe loturi, fiindcă, aşa cum spunem, nu sunt porci care se pot creşte industrial, vorbesc despre Bazna original, ci au nevoie de mult spaţiu. Eu sunt însă preocupat nu doar de creşterea lor pur şi simplu, ci de a obţine liniile cele mai valoroase. Vierul, cum spuneam, l-am adus din Germania. Dar pentru scrofiţe a trebuit să colind în sate unde abia ajungeai cu piciorul, în Ursici, Federi, Odăile, Alecuş, Cergău etc.

– Ce anume caracteristici urmăriţi?

– Primul lucru pe care l-am vrut a fost să recapăt gustul acela ştiut de Bazna, cu calităţile pe care le-am enumerat mai înainte, care deosebesc fundamental  această rasă de porcul industrial, cu carne tare, fadă. Acum lucrez la culoarea lui. Bazna este cunoscută ca rasa de culoare neagră, cu un brâu alb. Eu am regăsit valoarea cărnii la porcul negru şi fac metisări în acest sens, să am exemplare cu mai mult negru şi mai puţin alb. Pe de altă parte, urmăresc şi uniformizarea rasei, inclusiv ca mărime. Pot să spun că am ajuns într-un punct bun, cu adulţi care ating, într-un an şi jumătate, 220-230 kg. Problema a fost că am avut multe exemplare consangvine. Le-am desconsangvinizat şi fac metisarea diferitelor linii, să obţin ceea ce doresc eu.  Acum am tot ce mi-am dorit.

– Este creşterea porcului Bazna o afacere?

– Acum e o afacere. În primii patru ani n-am câştigat nimic, am fost pe pierdere, dar de doi ani am început să vând.

– Cu cât? Sunt căutaţi?

– Un purceluş sugar, la şase săptămâni, se vinde cu 350 lei, la opt săptămâni, cu 400 lei. O scroafă înţărcată ajunge la 2.700 lei. Cumpără în special oamenii cu bani, care au auzit ori sunt buni cunoscători ai beneficiilor consumului acestui tip de carne.

– Care e raportul carne-grăsime?

– Cam 50-50%.

– Şi e rentabil? Cum i-aţi convinge pe alţii să crească această rasă de porc?

– Din acest punct de vedere, al randamentului de carne, nu e, dar totul este compensat de calitate. Se ştie, Bazna conţine grăsimi (lipide) cu densitate mică şi cu capacitate redusă de reţinere a apei, are mai puţin colesterol rău şi mai mult colesterol bun. Niciodată slănina de porc crescut în sistem industrial nu se va putea compara cu cea de Bazna, care se topeşte realmente între degete. Este şi cât se poate de bio, de vreme ce creşte doar în mediul natural şi mănâncă porumb nemăcinat şi verdeaţă, iarbă, ca să zic aşa. Se întreţine fără costuri mari, carnea e mai sănătoasă şi foarte gustoasă.

Maria BOGDAN

La ATLAS Gherghiţa - Prahova un inginer de navigaţie dă lecţii în creşterea porcilor

De aproape doi ani, în vasta câmpie a Gherghiţei, veche aşezare românească şi fostă târg domnesc, celebră altădată pentru cultura legumelor, acolo unde apa lină a Prahovei descrie un arc de cerc, înainte de a se întâlni, în aval, la Adâncata de Ilfov, cu apa vie a Ialomiţei, pe o mare suprafaţă de teren, în marginea aşezării ni se înfăţişează, ca o veritabilă cetate, silueta albă a marelui complex de creşterea porcilor, o investiţie organizată de un inginer de navigaţie, grecocipriotul George Leandrou, azi administrator general al societăţii cunoscută drept ATLAS INVESTMENTS GROUP GHERGHIŢA.

Şi cum acestuia, deprins cu limba şi cultura română, nu-i prea place să vorbească despre sine, ni-l recomandă pe principalul său colaborator de aici, pe tânărul medic veterinar Răzvan Merlan, şeful fermei de porcine. În ciuda tinereţii sale, acesta este cel care poartă zi-noapte de grijă directă vieţii marelui complex de porcine de la Gherghiţa Prahovei.

„Investiţia, pornită cu ceva timp în urmă, ne spune interlocutorul nostru, a fost pusă integral în funcţiune în august 2012, prin popularea cu animale de rasă superioară, aduse din Franţa de domnul George Leandrou, cel care a şi organizat aici această mare investiţie, pe locul unde, cu peste două decenii în urmă, a funcţionat Complexul intercooperatist de profil din localitate, care ajunsese în ruină.“

Tehnologia ultramodernă asigură succesul

„Ceea ce este foarte important, ne explică şeful complexului, este faptul că unitatea noastră a fost organizată în sistem cu circuit închis, cu profil complex: adică un sector de reproducţie, un altul de creştere şi un altul de îngrăşare a porcinelor. În cei aproape doi ani de când funcţionăm astfel, cu tehnologie ultramodernă, am crescut sistematic efectivele. De la 5.000-6.000 la 10.000-11.000, efective record, în prezent! Totul se realizează aici. Avem tineret porcin, vieri, scrofiţe, dar şi porci la îngrăşat. Cum folosim o înaltă tehnologie, aşa cum se poate lesne observa şi din imaginile alăturate (prezentate de Andrei Şarpe, directorul de marketing), atât îngrijirea cât şi hrănirea animalelor se realizează după reţete speciale, pe categorii de animale. Practic, totul se face aici automatizat, cu ajutorul calculatorului. Cam 99 la sută! Cu numai 10 oameni, cu toţii localnici, calificaţi aici, la noi. Aceştia, pentru a asigura condiţiile de zooigienă impuse, potrivit cerinţelor contractuale nu au voie să deţină porci în gospodăria proprie. De altfel, cum toate operaţiunile sunt automatizate, inclusiv asigurarea, transportul şi administrarea hranei (omul nu pune mâna pe mâncarea porcului, fie el la îngrăşat, a scrofiţei sau a celorlalte animale, dar nici la transportul hranei şi nici măcar la degajarea şi stocarea dejecţiilor), numărul angajaţilor este redus. Acesta este compus azi numai din 39 de oameni, cu administrator cu tot. Marea majoritate, localnici. Schema complexului este una simplă: un medic veterinar, un inginer zootehnist, un director de marketing şi un morar FNC. Cele 10.000-11.000 de animale populează numai cinci adăposturi ultramoderne!“

Cuvântul de ordine: CALITATEA!

Totul porneşte de la intrare, unde sunt evidente ordinea şi curăţenia strictă. Condiţii de zooigienă speciale, impuse oricăruia care păşeşte aici. De aceea sănătatea animalelor la ATLAS Gherghiţa este una dintre cele mai bune. Şeful fermei, dar şi dl Andrei Şarpe, directorul de marketing, au mari motive de mulţumire. Faptul că se insistă foarte mult pe aplicarea strictă a unor norme de biosecuritate; de la intrare şi pe tot spaţiul complexului, de altfel bine îngrijit şi protejat corespunzător împotriva eventualelor inundaţii, este evident. Înainte de a pătrunde în sectoarele lor de activitate îngrijitorii lasă în vestiare speciale hainele de acasă, fac un duş şi apoi îmbracă echipamentul de lucru. Aici se lucrează ca într-un veritabil laborator, aşa cum de altfel este şi însăşi unitatea de la Gherghiţa! Asta am observat când am poposit aici, de la intrarea în unitate. Valorificarea nu este o problemă.

„Săptămânal livrăm la abatoarele de specialitate câte 200-250 de exemplare, la greutatea standard de 105-110 kg, iar lunar câte 1.000-1.200 animale. La intervale fixe, de două săptămâni, livrăm câte 500 purcei la îngrăşat pe bază de comandă altor unităţi, precum şi cetăţenilor, spre a fi crescuţi în gospodăria ţărănească. Vindem chiar şi material seminal, la cerere. Avem clienţi de aici, din Gherghiţa, până în Moldova şi în Maramureş, din Argeş la Călăraşi. În acelaşi mod livrăm şi scrofiţe. Avem numai animale performante, din rasa Marele alb! Scrofiţele sunt din rasa Landras, iar vierii, din Marele alb. Deci avem la Gherghiţa un porc foarte căutat, de carne, cu un strat subţire de grăsime!“

Obiective: creşterea efectivelor şi a numărului de clienţi

În final purtăm un dialog şi cu administratorul societăţii. Fie mai direct, fie mai puţin direct, iar traducerea o avem graţie tânărului director de marketing, Andrei Şarpe. Aflăm astfel cum că cipriotul, un om foarte serios, dar şi volubil, care declară că îndrăgeşte mult România, îşi doreşte să dea lecţii de creştere şi îngrăşare a porcilor nu doar gospodarilor, ci şi acelora din fermele de profil din judeţ Adaugă cu modestie, zâmbind, că este decis să menţină unitatea la cote înalte şi să dezvolte chiar activitatea fermei de la Gherghiţa atât prin extinderea sa pe piaţa internă, dar şi pe piaţa externă. Evident, în condiţiile în care se va putea conta şi pe sprijin guvernamental adecvat, astfel încât ATLAS Gherghiţa să pătrundă în tot mai multe ţări ale Uniunii Europene.

Cristea BOCIOACĂ

Depunere cereri pentru Măsura 215 - porcine

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) aminteşte că în perioada 12 – 30 august 2013,inclusiv,se depun Cererile de plată pentru Măsura 215 – pachet a) - plăţi privind bunăstarea animalelor – porcine.

Pot depune cereri de plată beneficiarii Măsurii 215 - pachet a) - Plăți în favoarea bunăstării porcinelor, care au depus cereri de ajutor în conformitate cu prevederile OMADR nr. 149/2012.

Cererea de plată poate fi completată pe format de hârtie sau online de către beneficiar, individual prin accesarea site-ului www.apia.org.ro.  După completarea online, cererea se tipăreşte şi, la fel ca şi cererea completată pe format de hârtie,se depune la Centrul  Judeţean al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, respectiv al municipiului Bucureşti, pe a cărui rază teritorială se află sediul social sau pe raza teritorială unde are capacitatea de producție cea mai mare. Eventualele greşeli care se fac la completare se corectează de către beneficiar prin tăiere cu o linie orizontală, iar informaţia corectă va fi înscrisă alături, confirmând corecţia efectuată prin semnarea şi datarea acesteia de către beneficiar. Dovada depunerii cererii de plată o reprezintă bonul de mână care conține următoarele date: centrul judeţean, numărul cererii din registrul special, data și ora înregistrării, numele lizibil și semnătura funcţionarului APIA care a primit cererea.

Cererilor de ajutor vor fi însoţite, obligatoriu, de următoarele documente:

  1. copie CUI / CIF, după caz;
  2. copie buletin/carte de identitate a titularului/administratorului/reprezentantului legal/ împuternicitului;
  3. copie autorizaţie sanitar-veterinară/copie înregistrare sanitar-veterinară pentru exploataţiile comerciale tip A, după caz sau
  4. copii autorizaţii sanitar-veterinare/copii înregistrări sanitar-veterinare pentru exploataţiile comerciale tip A, după caz pentru mai multe exploataţii cu cod ANSVSA;
  5. copia schiţei adăpostului/adăposturilor pentru fiecare cod ANSVSA (din care să reiasă suprafaţa liberă de pardoseală a spaţiilor de cazare și suprafața utilă pe boxă/ compartiment pentru fiecare hală);
  6. programul de iluminat: vară/ iarnă (în funcţie de dată schimbării orei) care să conțină intervalul orar pe perioade, in functie de tehnologia de crestere si categoria de porcine, după caz;
  7. graficul de livrare estimat anual;
  8. graficul de populare estimat anual;
  9. copia declarației pe suprafață, dacă este cazul;
  10. împuternicire şi copii acte de  identificare  împuternicit, dacă este cazul;
  11. document coordonate bancare;
  12. alte documente justificative, dacă este cazul.

În cadrul angajamentelor încheiate, beneficiarii trebuie să respecte standardele de eco-condiţionalitate (SMR) aplicabile terenurilor agricole aparţinând fermei şi activităţilor agricole desfăşurate la nivelul fermei. În cadrul acestei măsuri este exclus sprijinul pentru investiţii.

Legislație :

  • OMADR nr. 784/2013 publicat în Monitorul Oficial 509/13.08.2013 - pentru aprobarea modelului cererii de plată privind măsura 215 - pachet a) - Plăți în favoarea bunăstării porcinelor pentru sesiunile 1 și 2 și pentru completarea Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 239/2012 privind aprobarea modelului Cererii de ajutor privind măsura 215 - Plăți privind bunăstarea animalelor - pachetul b) – păsări.

Exportatorii români de animale vor practici fiscale corecte

Asociaţia Crescătorilor şi Exportatorilor de Bovine, Ovine şi Porcine din România (ACEBOP) a organizat la Mizil, la sediul uneia dintre companiile fondatoare, o întâlnire cu ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin, la care au participat oficialii judeţului Prahova şi directorii principalelor structuri deconcentrate agrare ale statului.

Fondată în 2013 şi afiliată la Federaţia Naţională PRO AGRO, asociaţia reprezintă circa 120 de mari fermieri din România. Preşedintele acesteia, Iustin Paraschiv, deţinătorul unei importante companii de profil din România, a declarat cu ocazia vizitei oficialilor MADR că principala menire a asociaţiei este să lupte împotriva practicilor fiscale incorecte şi incoerente din sector. Asociaţia a identificat mai multe probleme punctuale, pe care le-a prezentat ministrului Daniel Constantin, fiecare dintre acestea venind la pachet şi cu posibilitatea de rezolvare: plata impozitului aferent subvenţiei după încasarea efectivă a acesteia; revizuirea sistemului de rambursare a TVA; susţinerea investiţiilor din sectorul de reproducţie a porcinelor prin crearea unui program special de finanţare a acestui tip de ferme; eliminarea disfuncţionalităţilor privind crotalierea animalelor în segmentul micilor crescători; exceptarea transporturilor de animale vii de la restricţia de circulaţie pe DN1 a camioanelor cu masa maximă autorizată mai mare de 7,5 tone; reînfiinţarea unităţilor şcolare şi a acelor profile de învăţământ care să formeze muncitori în agricultură; comasarea terenurilor.

Deblocarea exportului de ovine către Turcia şi Israel

Membrii ACEBOP i-au cerut ministrului să rediscute condiţiile de certificare a exportului de ovine către Israel, pentru a elimina din conţinutul documentelor sanitar-veterinare testele pentru o serie de boli care nu mai există în România. În fapt, cele două ţări şi-au dat acordul oficial pentru acest schimb comercial şi au convenit asupra setului de analize care trebuie să însoţească anima­lele. Numai că, deşi a semnat acest parteneriat, România, din diferite motive, nu are capacitatea să efectueze toate analizele, motiv pentru care exportul către Israel este ţinut pe loc. Şi în cazul în care laboratoarele ar dispune de condiţiile tehnice necesare, exportatorii cred că preţul cerut de către ANSVSA este „astronomic“, 100 lei/cap de animal. De asemenea, fermierii i-au solicitat oficialului de la MADR să reia ori să intensifice discuţiile cu Turcia pentru a ridica interdicţia comerţului cu animale vii provenite din România. Crescătorii de oi au recunoscut că Turcia este partenerul cel mai profitabil pentru ei, preţurile oferite fiind mai mari cu 30% decât cele rezultate din comerţul cu restul ţărilor mari consumatoare de carne de oaie.

Bursele europene, soluţia în combaterea evaziunii fiscale

Dar cea mai mare problemă a fermelor zootehnice este cea a evaziunii fiscale. Şi nu oricare evaziune, ci cea practicată de firmele importatoare româneşti cu acţionariat din afara UE. Producătorii autohtoni susţin că, chiar şi în condiţiile unei pieţe reglementate, ei sunt dezavantajaţi de nivelul ridicat de TVA. Iar la acesta se mai adaugă şi practicile speculative, inclusiv în comerţul intracomunitar, cu produse care intră pe piaţa neagră ori care sunt declarate la preţuri foarte mici, fraudând astfel bugetul statului. Iustin Paraschiv susţine că „apar situaţii în care importatorii declară preţuri mai mici de import, plătesc deci taxe reduse corespunzătoare unor preţuri de bază subevaluate şi introduc sute sau chiar mii de tone de produse agroalimentare în perioade scurte de timp, fapt ce conduce la dezechilibrul pieţei în ceea ce priveşte preţul de desfacere şi mai departe la falimentul producătorilor interni“. Pe lângă măsurile luate de Ministerul de Finanţe privind introducerea sistemului de urmărire a achiziţiilor, ACEBOP propune instituirea obligativităţii publicării preţului lunar la principalele burse europene care să fie luate în considerare ca etalon în cazul comerţului în interiorul UE.

Vizite în ferme

Daniel Constantin n-a avut cum să găsească răspunsuri la toate aceste probleme, dar a promis că le va studia, în vederea unei eventuale includeri ale lor în politica agrară viitoare. Întâlnirea a fost urmată de două vizite, una la ferma deţinută de Pajo Holding, cu acţionariat 100% românesc, profilată pe creşterea taurinelor pentru carne, cu un volum al afacerilor de 15 milioane de euro, şi cealaltă – la olandezii de la Dutch Trading, axaţi pe creşterea şi ex­portul viţeilor de lapte şi al tineretului ovin, cu o cifră de afaceri, în 2012, de 20 milioane de euro.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013

APIA a încheiat aal 2-lea act adiţional la convenţiile de finanţare a capitalului de lucru necesar crescătorilor de porcine

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a încheiat cel de-al doilea act adiţional la convenţiile privind finanţarea capitalului de lucru pentru desfăşurarea activităţilor curente de către beneficiarii Măsurii 215 - Plăţi privind bunăstarea animalelor - pachet a porcine, conform unui comunicat remis, joi, AGERPRES.

Potrivit acestor acte adiţionale, APIA emite, la cererea solicitantului, adeverinţa prin care se atestă că acesta a depus cerere de ajutor pentru Măsura 215 - Plăţi privind bunăstarea animalelor şi, de asemenea, suma înscrisă în adeverinţă reprezentând diferenţa dintre valoarea  cumulată a deconturilor justificative depuse de beneficiar şi valoarea celor 2 adeverinţe eliberate de către Centrele Judeţene ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură. 

Agenţia a încheiat acte adiţionale cu CEC Bank, Raiffeisen Bank, Banca Română pentru Dezvoltare, OTP Bank, Unicredit Ţiriac, Banca Comercială Română, Banca Centrală Cooperatistă Creditcoop, Banca Comercială Carpatica, Banc Post, Piraeus Bank Romania, Banca Comercială Intesa Sanpaolo Romania, Agricover IFN.Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN şi Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii garantează 80% din valoarea creditului contractat de fermier.

Banca (creditorul) are dreptul de a impune, pe lângă o serie de adeverinţe /acte doveditoare necesare dosarului, propriile condiţii de creditare, stabilite de către creditor şi aprobate de către Banca Naţională a României. Aici sunt incluse şi garanţii pe care creditorul le poate solicita din partea beneficiarului.AGERPRES

Comunicat de presă - APIA

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) informează că în perioada 14 ianuarie - 15 februarie 2013 inclusiv, se pot depune Cereri de ajutor pentru Măsura 215 - plăţi în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a - porcine (a doua sesiune de depunere) acordate fermierilor care îşi vor asuma, în mod voluntar, angajamente privind bunăstarea animalelor pentru o perioadă de minim 5 (cinci) ani de la data de 15 februarie 2013.

Pot depune cereri beneficiarii Măsurii 2.1.5. - pachet a - Plăţi în favoarea animalelor - pachetul a - porcine, care nu au depus cereri de ajutor în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 149/2012 pentru aprobarea modelului cererii de ajutor privind măsura 215 - Plăţi pentru bunăstarea animalelor - porcine, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.489 din 17 iulie 2012.

Plăţile pentru bunăstarea animală se vor acorda doar pentru acele angajamente care depăşesc cerinţele minime evidenţiate în Ordinul nr.149/2012, care prezintă nivelul de referinţă neremunerat, considerat drept punct de pornire pentru elaborarea plăţilor compensatorii. În cadrul angajamentelor încheiate beneficiarii vor trebui să respecte standardele de eco-condiţionalitate (SMR) aplicabile terenurilor agricole aparţinând fermei şi activităţilor agricole desfăşurate la nivelul fermei.

Beneficiari:
- exploataţiile comerciale din sectorul de creştere a porcinelor autorizate sanitar veterinar şi exploataţiile comerciale de tip A specifice sectorului de creştere a porcinelor, care îşi asumă voluntar angajamente în favoarea bunăstării animalelor, în conformitate cu art. 40 din Regulamentul CE nr. 1698/2005.

Condiţii de eligibilitate:
- este înregistrat în Registrul Naţional al Exploataţiilor al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi deţine un cod de exploataţie; 
- deţine autorizaţie sanitară veterinară pentru întreaga exploataţie sau, în cazul exploataţiilor comerciale de tip A specifice sectorului de creştere a porcilor, este înregistrat sanitar-veterinar;
- se angajează să menţină condiţiile de bunăstare şi să respecte cerinţele specifice pachetelor pentru care aplică pe o perioadă de minim 5 ani, de la data de 15 februarie 2013.

Cererea de ajutor va fi completată on-line de către beneficiar, individual prin accesarea site-ului www.apia.org.ro. 
După tipărire se depune la Centrul judeţean al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, respectiv al municipiului Bucureşti, pe a cărui rază teritorială se află sediul social al beneficiarului. Cererea de ajutor cuprinde angajamentele şi informaţiile aferente tuturor exploatatiilor cu cod ANSVSA deţinute de un beneficiar, indiferent pe raza cărui judeţ îşi desfăşoară activitatea beneficiarul . 

Dovada depunerii cererii de ajutor la Centrul judeţean al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, respectiv al municipiului Bucureşti împreună cu documentele obligatorii pentru beneficiari o reprezintă bonul de mână care va conţine următoarele date: centrul judeţean, numărul cererii din registrul special, data şi ora înregistrării, numele lizibil şi semnătura funcţionarului A.P.I.A. care a primit cererea.

Cererea de ajutor pentru Măsura 215 - plăţi în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a - porcine va fi însoţiţă, obligatoriu, de următoarele documente:
- copie CUI / CIF, după caz;
- copie buletin/carte de identitate a titularului/administratorului /reprezentantului legal/împuternicitului;
- copie autorizaţie sanitar-veterinară/copie înregistrare sanitar-veterinară pentru exploataţiile comerciale tip A, după caz sau copii autorizaţii sanitar-veterinare/copii - - - înregistrări sanitar-veterinare pentru exploataţiile comerciale tip A, după caz pentru mai multe exploataţii cu cod ANSVSA;
- copia schiţei grajdului pentru fiecare cod ANSVSA (din care să reiasă adresa şi suprafaţa spaţiilor de cazare/ spaţiul maxim de cazare pe boxa);
- programul de iluminat: vară/ iarnă (funcţie de dată schimbării orei) care să conţină intervalul orar pe perioade, în funcţie de tehnologia de creştere şi categoria de porcine, după caz;
- graficul de livrare estimat anual;
- graficul de populare estimat anual;
- copia declaraţiei pe suprafaţă, dacă este cazul;
- împuternicire şi copii acte de identificare împuternicit, dacă este cazul;
- document coordonate bancare.

SERVICIUL RELAŢII CU PUBLICUL ŞI COMUNICARE

Sursa: AGERPRES

O comoară uitată: rasa de porci Mangaliţa

Procesatorii mari din industria cărnii nici nu vor să audă de Mangaliţa. Pe piaţă însă carnea de Mangaliţa este la mare căutare la târgurile de produse tradiţionale, dar şi în hipermarketuri, mai ales că tot mai mulţi români au aflat de calităţile acestei rase de porci: carnea nu conţine toxine, are conţinut scăzut de apă şi calităţi gustative deosebite. În plus, grăsimea de porc conţine Omega 3 (acizi graşi nesaturaţi) la fel ca şi grăsimea de somon, fiind recomandată în alimentaţia persoanelor cu boli cardiovasculare. Mulţi numesc acest porc şi „uleiul de măsline cu patru picioare“ pentru calităţile sale.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Ioana GUŢE
LUMEA SATULUI, NR.24, 16-31 DECEMBRIE 2012

Abonează-te la acest feed RSS