Lumea satului 750x100

Singura șansă pentru Bazna și Mangalița, fermele familiale

În aproape toate campaniile de promovare a Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020 s-a amintit că unul dintre obiectivele lui este susţinerea crescătorilor de animale care au în grijă rase româneşti tradiționale. Pornind de la această premiză, ne-am propus să aflăm ce pregăteşte viitorul pentru două rase de porci, Bazna şi Mangaliţa, ale căror efective au scăzut până aproape de pragul critic. L-am invitat la discuţie pe domnul Mihai Cornea, crescător al acestor rase şi membru al Asociaţiei Crescătorilor de Mangaliţa şi Bazna, organizaţie recent înfiinţată. Concluzia dialogului? Cel puţin până acum, realitatea din teren nu coincide cu realitatea de la tribuna oficială. În consecinţă, susţinerea despre care se vorbeşte ar putea să vină prea târziu, spune domnia sa, iar patrimoniul genetic naţional ar putea deveni mai sărac pentru că Mangaliţa, şi mai cu seamă Bazna,  sunt rase aproape pe cale de dispariţie.

Un nucleu de reproducție pur

Fără a avea ceva în comun cu zootehnia Mihai Cornea a hotărât totuşi să devină fermier. Şi nu orice fel de fermier, ci unul care şi-a asumat misiunea de a lupta pentru salvarea raselor rustice Mangaliţa şi Bazna. Potenţialul lor l-a convins să înceapă un proiect de la care nu aşteaptă obţinerea unor rezultate economice foarte mari, dar care îi oferă în schimb mulţumirea de a se alătura celor pentru care existenţa acestor rase străvechi contează. Aşa se face că în urmă cu doi ani a început în sat Șardu, județul Cluj construirea unei ferme de reproducţie şi selecţie Mangaliţa şi Bazna. Totul a început cu un drum în Ungaria și Serbia de unde a cumpărat primele 11 scrofițe și doi vieri Mangalița. Exemplarele de Bazna le-a cumpărat din țară după căutări asidue în mai multe județe. A reușit în cele din urmă să cumpere șapte scrofițe și un vier. Astăzi ferma construită de la zero pe un teren de 3.000 mp are un efectiv format doar din opt scrofițe plus un vier Mangalița și șase scrofițe plus un vier Bazna în rasă pură. Este un efectiv restrâns, însă nu intenţionează să aibă mai mult de 20 de scrofițe, câte 10 din fiecare rasă. Dl Cornea spune că proiectul l-a costat aproximativ 70.000 de euro şi că investiţia a fost făcută integral din fonduri proprii. Economic vorbind provocarea a continuat şi după finalizarea construcţiei fermei şi popularea ei. Investiţia nu a fost amortizată, despre profit nu poate vorbi încă, iar pentru a-şi menţine sustenabil businessul a trebuit să îl subvenţioneze cu bani obţinuţi din alte resurse. A reuşit până acum să vândă 10 scrofiţe și un vier din rasa Mangalița. Nu este simplu pentru că afacerea sa este una care se adresează celor care cunosc calitatea produselor obţinute din carnea de Mangaliţa şi Bazna şi crescătorilor care mizează pe tradiţie. Iar aceştia sunt tot mai puţini.

Avantaje şi dezavantaje

În pofida tuturor riscurilor economice, dl Cornea spune că Bazna şi Mangaliţa sunt rase la care fermierii români nu ar trebui să renunţe. Primele argumente în susţinerea acestei teorii sunt calitatea foarte bună a cărnii și grăsimii şi gustul lor extraordinar. Din experienţa sa a constatat că oamenii au început să caute aceste rase în special pentru două proprietăţi ale cărnii şi anume conţinutul în Omega 3 și colesterolul pozitiv. Un alt avantaj al celor două rase este tehnologia de exploatare foarte simplă. Sunt animale puţin pretenţioase, care pot fi crescute în semilibertate pe păşuni şi cu puţine furaje. Rasa Bazna nu necesită condiții speciale de întreținere și valorifică bine cele mai variate surse de hrană: pășune, rădăcinoase, cartofi, porumb, resturi menajere. Acesta este un porc rezistent, cu o prolificitate destul de bună, fată de regulă maxim 8 purcei. Mangaliţa este o rasă rezistentă la boli şi la condiţiile climatice mai puţin favorabile, valorifică foarte bine porumbul şi furajele produse în gospodăria ţărănească, iar femela fată în general 6-7 purcei. Şi totuşi, în competiţia cu alte rase de porci Bazna şi Mangaliţa pierd pentru că sunt animale care iau în greutate într-un timp mai îndelungat. Mangalița, spre exemplu, poate fi sacrificat la aproape doi ani când cântăreşte maxim 90 de kilograme, iar Bazna la un an și jumătate când poate atinge 130 kg. Însă valorificarea lor aduce un câştig semnificativ pentru că, spre exemplu, preţul kilogramului în viu la Mangalița este dublu faţă de cel al altor rase.

Nu putem fi toţi superindustrializaţi

Potrivit dlui Cornea, la momentul actual în România probabil că nu sunt mai  mult de 150 de exemplare de Bazna. Rasa este în cădere liberă şi fără eforturile crescătorilor este posibil ca aceasta să dispară chiar şi din rezerva de gene a ţării. Efectivele de Mangalița sunt ceva mai mari, dar multe exemplare sunt importate din Ungaria, o țară unde se practică infuzia cu Duroc. În contextul acesta, este posibil ca exemplarele în rasă pură să dispară. Ce soluţii ar putea fi avansate pentru salvarea celor două rase de porci? În primul rând, spune crescătorul din Cluj, este nevoie ca cei care sunt la „butoane“ să implementeze nişte legi care să sprijine într-adevăr rasele românești şi să redirecţioneze mai mulţi bani către acest sector. Apoi ar trebui să existe o conlucrare mai bună a oficialităţilor cu asociaţiile din teritoriu. Astfel ar putea vedea care este realitatea din teren, iar măsurile luate ar fi în acord cu ceea ce se întâmplă în ferme şi gospodării. „Deşi economic vorbind nu sunt rase de top, acestea rămân un simbol al zootehniei românești și trebuie păstrate în patrimoniul genetic. Mangaliţa şi Bazna nu sunt rase pentru industrializare, ci sunt porci care se pretează pentru creşterea în ferme familiale. De altfel faptul că nu putem fi toţi superindustrializaţi este singura şansă care le-a mai rămas acestor rase.“ Marjând pe această idee asociația al cărei vicepreşedinte este face demersuri la instituţiile statului pentru a se permite înfiinţarea şi funcționarea abatoarelor de fermă. Având o unitate de sacrificare, spune domnia sa, micii crescători ar putea dezvolta o afacere restrânsă ca dimensiune o afacere de nișă, dar care ar putea aduce profituri bune. Prin funcţionarea unor astfel de abatoare, ar dispărea nişte costuri suplimentare ale crescătorilor de animale, care au nevoie de o mașină autorizată cu care să ducă porcul la sacrificare, iar apoi de o altă mașină autori­zată cu care să fie adusă carcasa de la abator.

După șase săptămâni de la fătare purceii pot fi vânduți, prețurile lor pornesc de la 250 lei și pot ajunge la 500 de lei, iar cei interesaţi pot primi şi pedigree.

Mihai Cornea nu renunţă la speranţa că pentru Mangaliţa şi Bazna există un viitor în fermele familiale. De altfel s-a gândit și la omologarea unor produse tradiționale din carne de Mangaliţa autentice. De ce spunem autentice? Pentru că, în opinia sa, la câte produse tradiționale din carne de Magalița există pe piaţă ar trebui probabil să avem cel puțin de 20 de ori efectivele de acum.

Laura ZMARANDA

Pneumonia enzootică a porcului

Pneumonia enzootică a porcului este o boală infectocontagioasă a porcilor crescuţi în sistem intensiv, manifestată clinico-anatomic prin simptome de pneumonie. Boala prezintă importanţă economică prin faptul că porcii afectaţi rămân în urmă cu dezvoltarea corporală.

Pneumonia enzootică este produsă de Mycoplasma hyopneumoniae, bacterie care se găsește, de regulă, în căile respiratorii la porcine.

Caractere epidemiologice

Sunt receptivi porcii, mai ales tineretul, în primele 3-10 săptămâni de viaţă. Sursele de infecţie sunt porcii bolnavi şi cei trecuţi prin boală, care contaminează adăpostul prin tuse, strănut şi secreții nazale, calea de infecţie fiind de regulă cea respiratorie. Boala se poate transmite și de la scroafă la purcei, tot pe cale respiratorie, dar nu transplacentar.

Factorii favorizanţi în declanşarea bolii sunt reprezentaţi de umiditatea excesivă, temperatura scăzută, excesul de amoniac, alimentaţia carenţată. Odată declanşată, evoluţia este de tip enzootic, staţionar.

Tabloul clinic

Boala evoluează acut sau cronic, după o perioadă de incubaţie variabilă, de 10-16 zile.

Forma acută este relativ rar întâlnită, apărând mai ales în efectivele recent infectate, în care boala nu a fost prezentă anterior. În astfel de efective se îmbolnăvesc porcii de toate vârstele, morbiditatea atingând uneori 100%. Clinic, se constată hipertermie (40-40,5°C), anorexie și apatie, iar după câteva zile apare tusea, de regulă uscată, accentuată la efort sau la administrarea furajelor. Boala se finalizează prin moarte în 5-10% din cazuri sau se cronicizează.

Forma cronică este mai frecvent întâlnită, simptomele instalându-se progresiv. Principalele manifestări clinice sunt tusea şi dispneea, sesizabile mai ales în timpul deplasărilor sau în cazul schimbărilor bruşte de temperatură şi umiditate. Porcii care dezvoltă această formă clinică rămân subdezvoltaţi şi taraţi pentru restul vieţii.

Diagnosticul

Boala se suspicionează când apar simptome respiratorii (tuse, dispnee) la tineret, în preajma perioadei de înţărcare, cu evoluţie lentă şi vindecări spontane la majoritatea animalelor. Confirmarea diagnosticului poate fi făcută prin examen de laborator.

Profilaxia se realizează prin măsuri care vizează asigurarea unor condiţii optime de întreţinere (microclimat şi alimentaţie corespunzătoare, evitarea factorilor de stres) în adăposturile de porcine, precum şi evitarea contactului cu animalele bolnave sau purtătoare de micoplasme. Combaterea se bazează pe remedierea condiţiilor de igienă, tratarea porcilor cu semne clinice, precum şi a celor suspecţi de contaminare.

Tratamentul

În scop terapeutic pot fi folosite individual Enrofloxarom 10%, Tylavet 20% și Oxitetra­ciclină 10% sau masal (la tot efectivul), Doxyciclină 10% și Oxitetraciclină 50%.

Simultan se administrează siropul expectorant Tusifug.

Se recomandă utilizarea Levamisolului ca imunostimulator (adică un sfert din doza antihelmintică: 1 ml/40 kg greutate vie/zi, repetat din 4 în 4 zile, de 3-5 ori).

Dr. Gabriela BĂNCILĂ,

Romvac Company SA

De-ale tăiatului porcului de Crăciun

Tot mai adevărat pare a fi faptul că ţăranul român „modern“, cel al zilelor noastre, forţat de domnii-orăşeni şi de „comercianţii“ de datini şi obiceiuri din străbuni („furişaţi“ prin bucătăriile pensiunilor turistice şi restaurantelor lăudăroase că păstrează tradiţia mâncărurilor ţărăneşti) a trebuit să se prefacă că, chipurile, ar fi uitat că „Ignatul“ începe doar cu patru zile înaintea Ajunului Crăciunului. Şi, deci, nu mai devreme! Ca urmare, a con­simţit cum că vechea şi pitoreasca datină din străbuni a locuitorilor satului românesc să înceapă fie odată cu cele dintâi semne ale sosirii iernii, fie imediat după sărbătoarea creştinească a Sfântului Ierarh Nicolae (6 decembrie). Iar dacă, cumva, îl întrebi pe stăpânul porcului înjunghiat, pârlit, spălat şi despicat care să fie rostul unei astfel îndeletniciri mult grăbite, de cele mai multe ori îţi va răspunde că aşa vor fraţii, surorile, cumnaţii, cumnatele, ginerii, nurorile, copiii şi nepoţii de la oraş.

De asemenea, la cumpăna dintre ani revin pe la casele lor cu vechi şi dragi amintiri, ca şi în stranele bătrânelor biserici ale satelor, neamurile plecate la muncă în străinătăţuri. Şi că, dacă şi aşa fac o atât de lungă cale, îi aduc şi pe prietenii lor din ţări străine.

Astfel stând lucrurile, badea Gheorghe şi lelea Floarea se vor vedea obligaţi să facă uitate, pentru o zi-două, canoanele postului Crăciunului, şi mai gustă din tocătura piperată şi usturoiată a cârnaţilor, caltaboşilor şi sângeretelui. Ba mai mult, pentru ca priceputul măcelar să binevoiască să le arate cât îi de groasă slănina ascunsă sub şoricul de la ceafa porcului, vor cinsti împreună un păhărel-două de ţuică fiartă cu piper şi chimen, îndulcită cu „zahăr“ ars. Însă într-atât de „tare“ încât, potrivit zicalei, „curăţă gura de microbi şi trupul de zile“.

Şi tot contra frigului şi mahmurelii, ca şi pentru dezlegarea limbilor, mai beau şi câteva căni cu vin fiert cu scorţişoară. Apoi, când înserarea va prinde a cădea peste uliţele satelor Văii sibiene a Hârtibaciului, toţi cei ai casei se vor aşeza la masă, la „Pomana porcului“, „asortată“ cu o mare mămăligă galbenă ca ceara de albine. Lângă ea, un castron cu varză acră mărunţită, „scăldată“ în moarea sifonată ce poartă în limpezimea ei gusturi şi arome de hrean, mărar şi cimbru. Fi-va atunci una dintre cele mai gustoase mâncăruri din toate câte pot fi puse pe mesele ţăranilor hârtibăcieni, buni gospodari! O vor egala doar sarmalele de Crăciun, gospodina având grijă ca porcul să „calce“ bine cu piciorul în oala din lut ars.

Vor urma, de Anul Nou şi de Bobotează, ciorbele de perişoare, înăcrite cu zeamă de varză, sarmalele umplute cu păsat, în amestec cu creste de slănină şi cu chişcă, precum şi tradiţionalele răcituri, servite, la alegere, cu pâinea coaptă pe vatra încinsă a cuptoarelor din curţile ţăranilor sau cu mămăligă fierbinte, asortate cu un blid zdravăn de ceapă roşie acrită cu oţet şi potolită cu ulei de floarea-soarelui sau de măsline.

Iar, cât vor fi sărbătorile creştine de frumoase, prelungite de lungile nopţi de iarnă, de pe mese nu vor lipsi cozonacii cu mac şi cu miez de nucă, merele, perele şi nucile, ca şi scoverzile şi lichielele, date pe deasupra cu smântână şi cu ouă îndulcite cu miere de albine.

Aşa bănuiesc că se vor petrece sărbătorile creştine ale iernii în casele celor mai vrednici gospodari ai satelor acestei ţări.

Ioan Vulcan-Agniteanul

La ATLAS Gherghiţa - Prahova un inginer de navigaţie dă lecţii în creşterea porcilor

De aproape doi ani, în vasta câmpie a Gherghiţei, veche aşezare românească şi fostă târg domnesc, celebră altădată pentru cultura legumelor, acolo unde apa lină a Prahovei descrie un arc de cerc, înainte de a se întâlni, în aval, la Adâncata de Ilfov, cu apa vie a Ialomiţei, pe o mare suprafaţă de teren, în marginea aşezării ni se înfăţişează, ca o veritabilă cetate, silueta albă a marelui complex de creşterea porcilor, o investiţie organizată de un inginer de navigaţie, grecocipriotul George Leandrou, azi administrator general al societăţii cunoscută drept ATLAS INVESTMENTS GROUP GHERGHIŢA.

Şi cum acestuia, deprins cu limba şi cultura română, nu-i prea place să vorbească despre sine, ni-l recomandă pe principalul său colaborator de aici, pe tânărul medic veterinar Răzvan Merlan, şeful fermei de porcine. În ciuda tinereţii sale, acesta este cel care poartă zi-noapte de grijă directă vieţii marelui complex de porcine de la Gherghiţa Prahovei.

„Investiţia, pornită cu ceva timp în urmă, ne spune interlocutorul nostru, a fost pusă integral în funcţiune în august 2012, prin popularea cu animale de rasă superioară, aduse din Franţa de domnul George Leandrou, cel care a şi organizat aici această mare investiţie, pe locul unde, cu peste două decenii în urmă, a funcţionat Complexul intercooperatist de profil din localitate, care ajunsese în ruină.“

Tehnologia ultramodernă asigură succesul

„Ceea ce este foarte important, ne explică şeful complexului, este faptul că unitatea noastră a fost organizată în sistem cu circuit închis, cu profil complex: adică un sector de reproducţie, un altul de creştere şi un altul de îngrăşare a porcinelor. În cei aproape doi ani de când funcţionăm astfel, cu tehnologie ultramodernă, am crescut sistematic efectivele. De la 5.000-6.000 la 10.000-11.000, efective record, în prezent! Totul se realizează aici. Avem tineret porcin, vieri, scrofiţe, dar şi porci la îngrăşat. Cum folosim o înaltă tehnologie, aşa cum se poate lesne observa şi din imaginile alăturate (prezentate de Andrei Şarpe, directorul de marketing), atât îngrijirea cât şi hrănirea animalelor se realizează după reţete speciale, pe categorii de animale. Practic, totul se face aici automatizat, cu ajutorul calculatorului. Cam 99 la sută! Cu numai 10 oameni, cu toţii localnici, calificaţi aici, la noi. Aceştia, pentru a asigura condiţiile de zooigienă impuse, potrivit cerinţelor contractuale nu au voie să deţină porci în gospodăria proprie. De altfel, cum toate operaţiunile sunt automatizate, inclusiv asigurarea, transportul şi administrarea hranei (omul nu pune mâna pe mâncarea porcului, fie el la îngrăşat, a scrofiţei sau a celorlalte animale, dar nici la transportul hranei şi nici măcar la degajarea şi stocarea dejecţiilor), numărul angajaţilor este redus. Acesta este compus azi numai din 39 de oameni, cu administrator cu tot. Marea majoritate, localnici. Schema complexului este una simplă: un medic veterinar, un inginer zootehnist, un director de marketing şi un morar FNC. Cele 10.000-11.000 de animale populează numai cinci adăposturi ultramoderne!“

Cuvântul de ordine: CALITATEA!

Totul porneşte de la intrare, unde sunt evidente ordinea şi curăţenia strictă. Condiţii de zooigienă speciale, impuse oricăruia care păşeşte aici. De aceea sănătatea animalelor la ATLAS Gherghiţa este una dintre cele mai bune. Şeful fermei, dar şi dl Andrei Şarpe, directorul de marketing, au mari motive de mulţumire. Faptul că se insistă foarte mult pe aplicarea strictă a unor norme de biosecuritate; de la intrare şi pe tot spaţiul complexului, de altfel bine îngrijit şi protejat corespunzător împotriva eventualelor inundaţii, este evident. Înainte de a pătrunde în sectoarele lor de activitate îngrijitorii lasă în vestiare speciale hainele de acasă, fac un duş şi apoi îmbracă echipamentul de lucru. Aici se lucrează ca într-un veritabil laborator, aşa cum de altfel este şi însăşi unitatea de la Gherghiţa! Asta am observat când am poposit aici, de la intrarea în unitate. Valorificarea nu este o problemă.

„Săptămânal livrăm la abatoarele de specialitate câte 200-250 de exemplare, la greutatea standard de 105-110 kg, iar lunar câte 1.000-1.200 animale. La intervale fixe, de două săptămâni, livrăm câte 500 purcei la îngrăşat pe bază de comandă altor unităţi, precum şi cetăţenilor, spre a fi crescuţi în gospodăria ţărănească. Vindem chiar şi material seminal, la cerere. Avem clienţi de aici, din Gherghiţa, până în Moldova şi în Maramureş, din Argeş la Călăraşi. În acelaşi mod livrăm şi scrofiţe. Avem numai animale performante, din rasa Marele alb! Scrofiţele sunt din rasa Landras, iar vierii, din Marele alb. Deci avem la Gherghiţa un porc foarte căutat, de carne, cu un strat subţire de grăsime!“

Obiective: creşterea efectivelor şi a numărului de clienţi

În final purtăm un dialog şi cu administratorul societăţii. Fie mai direct, fie mai puţin direct, iar traducerea o avem graţie tânărului director de marketing, Andrei Şarpe. Aflăm astfel cum că cipriotul, un om foarte serios, dar şi volubil, care declară că îndrăgeşte mult România, îşi doreşte să dea lecţii de creştere şi îngrăşare a porcilor nu doar gospodarilor, ci şi acelora din fermele de profil din judeţ Adaugă cu modestie, zâmbind, că este decis să menţină unitatea la cote înalte şi să dezvolte chiar activitatea fermei de la Gherghiţa atât prin extinderea sa pe piaţa internă, dar şi pe piaţa externă. Evident, în condiţiile în care se va putea conta şi pe sprijin guvernamental adecvat, astfel încât ATLAS Gherghiţa să pătrundă în tot mai multe ţări ale Uniunii Europene.

Cristea BOCIOACĂ

Fermele mici de porci, ameninţate de faliment

Crescătorii de porci cu ferme de tip Muntenia acuză Asociaţia Producătorilor de Carne de Porc că nu le reprezintă interesele şi că favorizează fermele vechi. Mai mult, aceştia se plâng că funcţionarii de la APIA îi împiedică să primească ajutoarele pentru bunăstare. Or, în absenţa acestor bani, circa 150 de ferme cu efective de aproximativ un milion de animale sunt sortite falimentului.

Neînţelegeri la nivel de asociaţie

Micii crescători susţin că sunt marginalizaţi în cadrul Asociaţiei Producătorilor de Carne de Porc, care apără interesele marilor companii prezente pe piaţă şi se gândesc chiar să îşi facă propria organizaţie.

„Suntem membri ai asociaţiei dar, chiar dacă suntem mulţi ca număr, nu cred că per total contăm. Acolo sunt proprietarii mari, de exemplu Smithfield, Marex, şi noi suntem marginalizaţi. Am cerut ajutorul asociaţiei, încercăm să purtăm dialog cu APIA, cu Ministerul Agriculturii, încercăm să tragem toate pârghiile necesare pentru a nu fi daţi la o parte. Există o presiune în momentul de faţă din partea APIA locală în ceea ce priveşte bunăstarea la porc“, afirmă Miron Dascălu, un crescător de porci cu ferme în trei judeţe. Acesta a construit prima fermă din România pe modelul Muntenia – despre care spune că lucrează la o capacitate de 20.000 capete pe serie.

În cazul altor fermieri situaţia este mai complicată, pentru că mulţi nu au apucat decât să finalizeze investiţia, fără să populeze fermele, pentru că nu primesc banii pentru bunăstare.

„Sunt ferme noi, unele nici n-au intrat pe exploatare, care nu pot să primească acest ajutor, iar fără el nu pot să meargă mai departe. Vorbim nu de cât profit se face, ci este vorba de faliment sau de posibilitatea de a merge mai departe. Mi se pare aberant să spui despre o fermă înfiinţată de 1-2-6 ani că nu corespunde şi că nu poate să ia acest ajutor, spre deosebire de fermele de 50 ani. Şi aceasta pentru că sunt ferme mici, sub 2.000 de capete“, se plânge Dascălu.

Problemele legate de subvenţia pe bunăstare au apărut de ceva vreme, de vreo cinci-şase luni cel puţin durează şicanele APIA, susţin crescătorii, în contextul în care sumele alocate sunt fixe, iar numărul celor care solicită acest ajutor este în creştere. Crescătorii beneficiază de această formă de sprijin începând cu 2011, după ce un an mai înainte subvenţiile au fost sistate. Mihai Lungu, fost secretar de stat la Ministerul Agriculturii şi fost preşedinte al cooperativei Muntenia, afirmă că ajutorul pentru bunăstare începe să devină un element de concurenţă neloială, în sensul că unii crescători o primesc, iar alţii nu, iar totul se întâmplă deoarece suma totală este limitată.

„Sumele sunt fixe, crescând producţia, şi sunt tot mai mulţi cei care cer bani pe bunăstare. Sumele sunt plafonate, aceasta este şi disputa din asociaţie. Fermele vechi încearcă să obţină cât mai mulţi bani din aceste fonduri. Asociaţia nu apără corect toţi membrii, există o luptă acum să scoată de la anumiţi „fermieri nişte măsuri, să nu le dea anumiţi bani, iar alţii să primească mai mulţi“, declară Mihai Lungu. Acesta acuză direct APIA că „profită de anumiţi fermieri mai puţin informaţi şi îi sperie să îşi retragă cererile pe anumite măsuri.“

Mărul discordiei, ajutorul pentru bunăstare

Micii crescători afirmă că situaţia porneşte în primul rând de la legislaţia stufoasă pe care APIA o aplică şi pe care nici funcţionarii proprii nu o cunosc. Ei se plâng chiar că aceştia au fost „instruiţi“ că fermele Muntenia nu se încadrează, din start, nici la pachetul de iluminat, nici la transport şi cu greu pot primi fonduri pentru microclimat.

„Avem pe cineva care n-a primit bani pentru transport, acum şi-a luat camion, dar nu primeşte banii pentru că nu-l avea anul trecut, când a depus cererea iniţială, nici pentru creşterea de efective nu se primeşte ajutorul. Au scos nişte norme interne ale acestor măsuri, care închistează foarte mult dezvoltarea“, se plânge Dascălu.

Fără ajutorul pentru bunăstare – ultimii bani au fost primiţi în decembrie 2010, după cum susţin fermierii – unii crescători au renunţat chiar să mai populeze fermele. Aceştia se mai plâng şi de modificările aplicate retroactiv pentru un dosar depus cu un an înainte sau de transmiterea unor penalităţi în iulie 2013 pentru iulie 2012.

„Noi producem kilogramul de carne de porc cu 6 lei şi îl vindem cu 5,4 lei pe o piaţă sezonieră. Mulţi dintre noi n-o să mai populăm. Eu stau cu ferma nepopulată din luna mai, pentru că nu am primit banii de la APIA. Am adus bani şi de acasă, dar nu mai am de unde. Pentru 2013 nu se ştie nici când vor veni fondurile şi nici câţi bani vom primi“, afirmă Daniela Popa, medic veterinar de profesie, care administrează o fermă de porci.

Crescătorii se plâng şi de încetineala cu care se derulează lucrurile. A devenit ceva obişnuit ca între momentul depunerii actelor pentru proiectele cu bani europeni şi finalizarea investiţiei să treacă pe puţin câţiva ani, timp în care multe se pot schimba, inclusiv ajutoarele primite de fermieri.

„Depui proiectul în 2010, acesta se aprobă în 2011, iar în 2012 începe implementarea. În 2013, când s-a terminat investiţia, te trezeşti că nu se mai numeşte nici subvenţie, nici ajutor, nici bunăstare şi, în plus, nu mai există nici loc pentru că suma este fixă. Aceasta este problema cea mai mare“, spune Dan Spătaru, un fermier din Braşov. Iar la o fermă Muntenia cu 2.000 capete pe an suma ajunge la circa 180.000 de euro.

În opinia crescătorilor, soluţiile pentru ieşirea din această situaţie sunt fie alocarea de sume de la bugetul naţional, fie fermierii să dea statului mai puţin din TVA-ul colectat, aşa cum se întâmplă în Italia.

„Nu cred că bunăstarea va mai rezista cinci ani, va trebui găsită altă soluţie, ori pe buget naţional, ori pe model italian. Cu un astfel de TVA firmele rămân în piaţă şi dispare evaziunea fiscală“, spune Dascălu.

Ioana GUŢE

Prima ediţia a Festivalului "Mangaliţa" dedicat promovării acestei rase de porc

Asociaţia Producătorilor de Produse Tradiţionale şi Ecologice din Maramureş organizează prima ediţia a Festivalului "Mangaliţa".

Potrivit organizatorilor, acesta este un eveniment unic la nivel naţional şi va consta într-o sesiune de comunicări pe teme de agricultură, concursuri gastronomice, degustări de produse tradiţionale şi o expoziţie, toate având ca principală tema porcul din rasa Mangaliţa. 

"Festivalul care durează trei zile este menit să promoveze rasa de porci Mangaliţa, parte a patrimoniului românesc. Vom avea şi o sesiune de comunicări ştiinţifice pe teme de agricultură tradiţională şi ecologică şi foarte multe informaţii legate de rasa Mangaliţa. Va fi o expoziţie, un târg de porci Mangaliţa, un târg de produse tradiţionale şi ecologice inclusiv preparate din Mangaliţa, iar pe toată perioada acestui festival va mai exista unul folcloric", a declarat, joi, pentru AGERPRES, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Produse Tradiţionale şi Ecologice Maramureş, Ioan Tătăran. 

Pentru a atrage interesul vizitatorilor, producătorii şi bucătarii prezenţi la eveniment vor face demonstraţii de preparare a frigăruilor, cârnaţilor sau a gulaşului, toate având la bază carnea de porc Mangaliţa. 

Unul dintre obiectivele evenimentului este acela ca producătorii să intre în contact direct cu cumpărătorii. 
Ioan Tătăran a precizat că, în urma unei analize solicitate Institutului de Cercetări Alimentare Bucureşti pe o bucată de slănină, a rezultă că ponderea acizilor graşi nesaturaţi este de 70%, aproape identică cu cea din carnea de somon. 

Festivalul "Mangaliţa" se deschide, vineri, în municipiul Baia Mare şi durează până pe 14 aprilie.

Sursa: AGERPRES

S-a înfiinţat Asociaţia Crescătorilor de Porci Mangaliţa

Dacă până de curând vorbeam despre porcii Mangaliţa ca fiind o rasă rustică a Europei, aflată în declin în România, apreciată doar de gurmanzii cunoscători ai cărnii marmorate, fragede şi suculente a acesteia, iată că în ultimul timp crescătorii de porci Mangaliţa au prins curaj şi fac front comun pentru a conserva şi promova potenţialul genetic al acestei rase.

Ambiţii măreţe

Anul trecut, Asociaţia Producătorilor de Produse Tradiţionale şi Ecologice (APPTE) din judeţul Maramureş, după câteva sesiuni de seminarii şi dezbateri avute cu cercetători, profesori, ingineri din domeniul zootehnic, hotăra înfiinţarea unei asociaţii care să reunească interesele tuturor crescătorilor de porci din rasa Mangaliţa. „Ideea înfiinţării unei asociaţii a crescătorilor de porci Mangaliţa rezidă din necesitatea unirii eforturilor proprietarilor de porci din această rasă pentru a o face cât mai cunoscută pentru calităţile gustative şi curative ale cărnii. De asemenea, este necesară o creştere a numărului de producători, precum şi a efectivelor“, a declarat Ioan Tătăran (foto), pre­şedintele APPTE. Aşa se face că, în primele luni ale lui 2013, este înfiinţată Asociaţia Crescătorilor de Porci Mangaliţa în care sunt înscrişi primii 20 de membri. Deşi cei peste 100 de proprietari de Mangaliţa din Maramureş deţin efec­tive mici de 2-4 capete, aceştia au înţeles că asocierea sub o singură titulatură le poate aduce mult mai multe beneficii decât ar fi reuşit să obţină singuri. „Scopul asociaţiei este de a putea valorifica mai uşor animalele şi de a avea capacitatea de negociere cu oficialităţile centrale, respectiv reprezentanţii Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în vederea acordării de subvenţii pentru rasele autohtone. Dorim ca prin asociaţia noastră să luăm legătura şi cu crescătorii din celelalte ţări şi, totodată, să încercăm valori­ficarea cărnii împreună“, a mai spus Ioan Tătăran.

Străinii apreciază tot ceea ce românii trec cu vederea

Zona Transilvaniei era cunoscută cândva pentru numărul mare de porci Mangaliţa, iar slănina afumată şi jumările ardeleneşti din Mangaliţa erau bine cunoscute chiar şi peste graniţe. În timp ce România lăsa această rasă să decadă, considerând-o nerentabilă, ungurii şi austriecii câştigau teren, dezvoltând o piaţă pe nişa cărnii de Mangaliţa. În felul acesta, ţara noastră a pierdut şansa de a fi un exportator important de jambon de Mangaliţa, doar pentru că specialiştii noştri nu au ştiut să aprecieze „grăsimea de calitate“. Nicio problemă pentru europeni, ei ştiu să o aprecieze şi o achiziţionează cu bani grei de la unguri, deveniţi principalii furnizori pentru ţările occidentale, unde cererea a devenit tot mai mare în ultimii ani. Piaţă încă mai există, concurenţa nu este acerbă, iar nişa are un potenţial fantastic. Numai dacă ne gândim că la Paris, de exemplu, jambonul de Mangaliţa este o delicatesă ce se vinde cu circa 165 euro/kg. La fel ca şi carnea de vită din rasa Angus, carnea porcului Mangaliţa este apreciată de europeni pentru aspectul său marmorat dat de grăsimea intramusculară, gustul deosebit, frăgezimea şi suculenţa acesteia. Este adevărat că un porc Mangaliţa de doi ani cântăreşte 140 kg şi are pe spate un strat gros de grăsime de 11-14 cm. Însă carnea de culoare închisă, al cărei gust aminteşte de cea a mistreţului, conţine mult mai puţin colesterol decât carnea de porc din standardele europene, care doar optic pare să fie mai slabă. Stratul gros de grăsime de care s-au speriat românii i-a atras pe străinii care denumesc această rasă Uleiul de măsline cu 4 picioare, pentru conţinutul mare de acizi graşi nesaturaţi asemenea unor produse precum uleiul de măsline sau grăsimea de somon. Ferma austriacului Josef Göltl din landul Burgenlad furnizează materia primă pentru mari fabrici de preparate din carne, care aduc pe piaţă preparate faimoase precum jambon, lardo (o specialitate italienească din slănină) sau bacon. „Avem o colaborare strânsă cu firma Thum, pentru care abatorizăm porcii la cerere aici, în apropiere, la Parndorf. După aceea, uni­tatea de procesare a şuncii din Viena creează din carnea de Mangaliţa tot felul de delicatese“, a declarat Josef Göltl.

Noi însă vorbim din amintiri. Domnul Lazăr, proprietar a 7 porci Mangaliţa din judeţul Timiş, povesteşte că, pe vremuri, reţeta originală a salamului de Sibiu se făcea din carnea scroafelor de Mangaliţa.

După ce a pierdut startul, România speră să recupereze piaţa

La nivel naţional se estimează un efectiv de 30.000 de capete, însă maramureşenii au ambiţia ca prin muncă de lămurire, pliante, seminarii, conferinţe şi chiar festivaluri să atragă noi membri şi să sporească numărul animalelor la 20.000 de capete doar în judeţul lor. De asemenea, şi-au propus ca în viitor să realizeze un abator de capacitate mică şi chiar să exporte carnea şi produsele din carne de porc Mangaliţa.

Chiar dacă rasa în discuţie ajunge la 100 kilograme în 15 luni, în timp ce competitorii din rasele York, Landrace sau Marele Alb au o rată de creştere mult mai rapidă, având aceeaşi greutate în doar 6 luni, Mangaliţa compensează prin alte beneficii aduse omului. Fie că vorbim de Mangaliţa cu burtă albă, Mangaliţa cu păr blond sau Mangaliţa roşcat, această rasă rustică se poate creşte fără prea mari pretenţii la cazare şi masă, ceea ce se traduce în costuri de întreţinere mai mici faţă de alte rase, iar, „în funcţie de efectivul deţinut de fermier, afacerea poate deveni rentabilă din anul al doilea“, după cum spune Ioan Tătăran.

„Trebuie să recunosc că porcii mei Mangaliţa sunt foarte rezistenţi la condiţii climatice destul de aspre“, afirmă Josef Göltl, mândru fiind de turma sa din Austria, care numără 80 de capete de porci cu păr des. „Aceşti purcei, de exemplu, au fost fătaţi într-o noapte în care termometrele arătau temperaturi sub zero grade. Şi totul s-a întâmplat sub cerul liber! Acum deja aleargă prin zăpadă şi se cuibăresc să doarmă într-o «mână» de fân.“

Vechea rasă autohtonă a Europei şi-a demonstrat de-a lungul timpului adaptabilitatea, dovedindu-se uşor de domesticit şi cu o mare rezistenţă la boli şi stres, probabil mulţumită stratului consistent de grăsime care îl acoperă. Mai mult, aceste animale îşi pot procura hrana din natură, fără ca omul să intervină, iar purceii fătaţi sunt hrăniţi doar de scroafă timp de 8-10 săptămâni. După acest interval ei trec pe hrană normală, alături de porcii maturi. Singurul moment în care omul intervine în dieta acestor grăsuni este iarna, când se intervine cu cereale, cartofi, fân şi trifoi uscat. Dacă le asiguraţi şi un spaţiu suficient pentru a se răcori în noroi pe timpul verii, vor fi foarte fericiţi.

Performanţele rasei:

- Prolificitate: 6-7 purcei;
- Spor mediu zilnic: 400 grame;
- Consum specific: 5,5-6 kg;
- Procent de carne: 45%;
- Raport carne grăsime: 1,1/1.

Patricia Alexandra POP
LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2013

 

O comoară uitată: rasa de porci Mangaliţa

Procesatorii mari din industria cărnii nici nu vor să audă de Mangaliţa. Pe piaţă însă carnea de Mangaliţa este la mare căutare la târgurile de produse tradiţionale, dar şi în hipermarketuri, mai ales că tot mai mulţi români au aflat de calităţile acestei rase de porci: carnea nu conţine toxine, are conţinut scăzut de apă şi calităţi gustative deosebite. În plus, grăsimea de porc conţine Omega 3 (acizi graşi nesaturaţi) la fel ca şi grăsimea de somon, fiind recomandată în alimentaţia persoanelor cu boli cardiovasculare. Mulţi numesc acest porc şi „uleiul de măsline cu patru picioare“ pentru calităţile sale.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Ioana GUŢE
LUMEA SATULUI, NR.24, 16-31 DECEMBRIE 2012

INS: Producţia de carne de porc, pasăre şi oaie a crescut în septembrie

Producţia de carne a crescut în septembrie 2012 faţă de luna precedentă la porcine, ovine, caprine şi păsări, iar la bovine a scăzut, potrivit unui comunicat al Institutului Naţional de Statistică /INS/ remis miercuri AGERPRES.

În luna septembrie 2012, faţă de luna precedentă, numărul animalelor şi al păsărilor sacrificate a scăzut la bovine şi păsări, iar la porcine şi ovine şi caprine a crescut.
În comparaţie cu aceeaşi lună a anului 2011, numărul animalelor şi al păsărilor sacrificate şi greutatea lor în carcasă au scăzut la bovine, iar la porcine, ovine şi caprine şi păsări au crescut.

Comparativ cu august 2012, numărul total de bovine sacrificate şi greutatea lor în carcasă au scăzut cu 21,7%,respectiv cu 22,3%. În unităţile industriale specializate numărul de bovine sacrificate a rămas constant, iar greutatea în carcasă a acestora a scăzut cu 5,9%. În luna septembrie 2012, ponderea bovinelor sacrificate în unităţile industriale specializate a reprezentat 29,8% din totalul sacrificărilor de bovine.

Numărul total de porcine sacrificate şi greutatea lor în carcasă au crescut cu 12,8%, respectiv cu 9,8%. În luna septembrie 2012, sacrificările de porcine în unităţile industriale specializate au reprezentat 77,3% din totalul porcinelor sacrificate. Numărul de porcine sacrificate în unităţile industriale specializate a scăzut cu 7,1%, iar greutatea lor în carcasă a crescut cu 5,0%.

Numărul total de ovine şi caprine sacrificate şi greutatea lor în carcasă au crescut cu 8,7%, respectiv cu 27,9%.
Tăierile în unităţile industriale specializate, care deţin o pondere de 2,7% din totalul sacrificărilor de ovine şi caprine au scazut atât numeric cât şi la greutatea în carcasă de 2,3 ori, respectiv de 1,8 ori.

Numărul total al păsărilor sacrificate a scăzut cu 6,8%, iar greutatea în carcasă a acestora a crescut cu 4,3%.
În unităţile industriale specializate s-au realizat 88,0% din totalul tăierilor de păsări. Sacrificările în acest tip de unităţi au scăzut atât la numărul de păsări sacrificate cât şi la greutatea în carcasă a acestora cu 8,5%, respectiv cu 6,0%.

Comparativ cu septembrie 2011, numărul total de bovine sacrificate şi greutatea lor în carcasă au scăzut cu 23,0%, respectiv cu 26,6%. Sacrificările de bovine în unităţile industriale specializate şi greutatea lor în carcasă au crescut cu 16,7%, respectiv cu 9,3%.

Numărul total de porcine sacrificate şi greutatea în carcasă a acestora au crescut cu 6,0%, respectiv cu 1,1%.
Sacrificările de porcine în unităţile industriale specializate şi greutatea lor în carcasă au crescut cu 6,3%, respectiv cu 18,2%.
Numărul total de ovine şi caprine sacrificate şi greutatea lor în carcasă au crescut cu 7,7%, respectiv cu 27,3%.
Tăierile în unităţile industriale specializate şi greutatea lor în carcasă au scăzut de două ori, respectiv de 1,8 ori.

Numărul total al păsărilor sacrificate şi greutatea în carcasă a acestora au crescut cu 10,0%, respectiv cu 12,8%. În unităţile industriale specializate s-au înregistrat creşteri atât la numărul păsărilor sacrificate cât şi la greutatea în carcasă a acestora cu 7,8%, respectiv cu 7,9%.

Sursa AGERPRES

Preţurile la carnea de porc vor creşte de Sărbători cu maximum 15%

Preţurile la carnea de porc ar putea creşte cu maximum 15% în preajma Sărbătorilor de iarnă, însă ce se va întâmpla cu exactitate este greu de estimat, a declarat, joi, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR), Ioan Ladoşi.

"Este o chestiune speculativă. Nu cred că pot creşte (preţurile - n.r.) cu mai mult de 15%, pentru că se vorbeşte despre suportabilitate. Preţurile vor creşte atât cât suportă piaţa, cât poate omul să ducă şi să cumpere", a spus Ladoşi, întrebat despre o eventuală majorare a preţurilor la carnea de porc în preajma Crăciunului.

Preşedintele APCPR a explicat că, în prezent, preţurile la carnea de porc practicate în România nu diferă de cele din străinătate, însă la noi există o particularitate care dereglează piaţa, mai exact faptul că înainte de Crăciun ţăranii încep să taie porcii din gospodăriile proprii pe care îi vând.

''Pot să vă spun că la ora actuală preţurile nu diferă de ce-i afară. Suntem pe linia preţurilor din afară şi aşa vom merge în continuare. Însă, noi, în România, avem o particularitate şi anume că în preajma Sărbătorilor de iarnă se mai taie câte trei milioane (de porci n.r) în fundul curţii şi atunci se dereglează piaţa în mod direct. Nu avem cum să estimăm cât vor tăia ţăranii înainte de Crăciun. Asta este diferenţa majoră între noi şi ei, pentru că există încă pe atâţia porci. Nu ştim ce se întâmplă cu ei şi unde ajung'', a spus Ioan Ladoşi.
El a estimat că preţurile cu care se vor vinde aceşti porci vor fi mai mari decât cele practicate de producătorii de carne de porc.

"Ca în fiecare an, preţurile la aceşti porci pe care îi taie ţăranul s-ar putea să fie mai mari decât cu ce vindem noi la ora actuală. Deci, noi vindem cu circa 6 lei/kg în viu la poarta fermei, or, pe marginea drumului, dacă mergeţi şi vă uitaţi prin satele României, veţi vedea că au început să apară acele oferte cu 'vând porc pregătit pentru Crăciun cu cereale bio' şi aşa mai departe la preţuri mai mari, de 8-9 lei /kg", a subliniat el.

În altă ordine de idei, Ioan Ladoşi a adăugat că producătorii de carne de porc ar trebui să majoreze preţurile cu 10 - 15% pentru a-şi acoperi costurile şi să nu apeleze la credite.
"Ar trebui să creştem preţurile cu 10-15% pentru a acoperi cheltuielile şi să nu trăim din credit", a încheiat Ioan Ladoşi.

Sursa AGERPRES

Crescătorii de porci pot merge la abatoare

Crescătorii individuali de porci vor putea să îşi vândă animalele pe piaţa liberă sau să îi abatorizeze, a declarat preşedintele Agenţiei Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), Mihai Ţurcanu.

Preşedintele ANSVSA a emis un ordin în acest sens, care va da posibilitatea populaţiei să îşi valorifice animalele. "Din păcate, de şase ani încoace, a fost interdicţia de a mişca porcii dintr-o gospodărie în alta sau de a-i putea tăia în abatoare. Cu destule presiuni, noi am reuşit să scoatem acest ordin, iar de săptămâna viitoare gospodarii noştri vor putea să îşi valorifice porcii în unităţile de abatorizare", a afirmat Ţurcanu.

Sursa: Puterea

Abonează-te la acest feed RSS