Lumea satului 750x100

Pesta Porcină Africană confirmată în două gospodării din comuna Giurgeni, județul Ialomița

În data de 20 iulie a fost confirmată prezența virusului Pestei Porcine Africane la porcii din două gospodării din comuna Giurgeni, județul Ialomița .

În urma confirmării diagnosticului, de către Institutul de Diagnostic si Sănătate Animală București (I.D.S.A.) – Laboratorul Național de Referință pentru Diagnostic și Sănătate Animală, serviciile veterinare au intervenit de urgență.

Gospodăriile respective au fost plasate sub supraveghere oficială și au fost aplicate măsuri de restricție pentru circulația persoanelor, animalelor, a produselor, subproduselor și a mijloacelor de transport si a fost dispusa  uciderea porcinelor din cele două gopodării și ecarisarea carcaselor.

Centrul Local de Combatere a Bolilor Ialomita reunit astăzi, a dispus, conform planului de măsuri adoptate, pentru a preveni răspândirea bolii, uciderea preventivă a porcinelor din cele două gopodării și ecarisarea carcaselor.

Totodată, au fost recoltate probe pentru examene de laborator, de la animalele moarte și cele sacrificate.

Proprietarii animalelor afectate vor beneficia de despăgubiri conform prevederilor HG 1214/2009, modificată și completată prin HG 484/2018.

Ancheta epidemiologică este în desfășurare.

ANSVSA face precizarea că pesta porcină africană nu afectează oamenii, neexistând nici cel mai mic risc de îmbolnăvire pentru oameni, acest virus având, însă, impact la nivel social din punct de vedere economic.

Nutrețul combinat granulat în hrana suinelor - avantaje și dezavantaje

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală - INCDBNA Balotești

Producătorii de carne de porc trebuie să evalueze constant posibilitățile de îmbunătățire a performanțelor de creștere și o reducere a costurilor cu hrana. O hrană corespunzătoare pentru animale presupune obținerea unor beneficii în termen de performanțe și implicit sănătate.

Suinele sunt animale monogastrice cu stomac simplu, care necesită hrană ușor digestibilă și de bună calitate. Un sistem de hrănire modern presupune satisfacerea cerințelor nutriționale, cunoașterea caracteristicilor ingredientelor ce compun hrana, calitate și salubritate a hranei, transport ușor, fără a afecta caracteristicile amestecului de ingrediente.

Granularea este cea mai obișnuită metodă de procesare termică folosită astăzi în industria hranei pentru animale, care presupune condiționarea termică a unui amestec de ingrediente măcinate și compactizarea acestora la trecerea prin sită (matriță). Patton și col., încă din 1937, au accentuat superioritatea din punct de vedere nutrițional a hranei granulate comparativ cu cea obținută sub formă de făină prin măcinarea și amestecarea omogenă a ingredientelor.

Din punct de vedere economic există mari diferențe între furajarea sub formă granulată sau sub formă de făină. Astfel, în condițiile unei granulări de bună calitate se obțin o serie de beneficii: se reduc deșeurile, se realizează o reducere a separării ingredientelor, se îmbunătățește palatabilitatea, dar și digestibilitatea substanței uscate, proteinei și energiei brute ca urmare a procesării termice a amidonului și proteinei și se scurtează perioada de hrănire. Ca o consecință, excreția de substanță uscată și azot descrește, ceea ce conduce la reducerea impactului negativ asupra mediului. Performanțele animalelor și consumul specific pot fi îmbunătățite. Cercetările anterioare au evidențiat faptul că utilizarea sub formă granulată a nutrețului combinat în hrana purceilor constituie o modalitate eficientă de îmbunătățire cu 4-10% a eficienței hrănirii în comparație cu hrănirea sub formă de făină. Pentru scroafele lactante se refac rezervele energetice, ceea ce elimină dificultățile posibile în cazul scroafelor cu stare de întreținere slabă. Energia metabolizabilă nu este afectată de folosirea nutrețului combinat granulat.

Un argument suplimentar al folosirii nutrețului combinat în formă granulată îl constituie scăderea risipei cu hrana, asociată cu reducerea hrănirii selective, o densitate a hranei îmbunătățită și caracteristici mai bune la manipularea furajului. La aceste aspecte se adaugă controlul prafului și distrugerea organismelor dăunătoare.

Pe de altă parte, granularea crește costul de fabricație, investiția suplimentară putând fi compensată prin performanțe superioare și o bună condiție corporală a efectivului matcă. Dacă nu se acoperă cheltuielile suplimentare este de preferat să se folosească hrana sub formă de făină.

În timpul procesului de granulare amestecul de ingrediente sub formă de făină este supus unor temperaturi și umidități ridicate. Temperaturile extreme ridicate conduc însă la riscul apariției Reacției Maillard.

Deși este în general recunoscut faptul că o bună calitate a granulelor îmbunătățește eficiența, creșterea și uniformitatea animalelor, nivelul calității este, în general, dictat de aspectele economice. Cu toate acestea, hrănirea cu o calitate fizică slabă este întotdeauna prea scumpă. Mulți factori afectează procesul de granulare, incluzând umiditatea făinii și sursa ingredientelor. Evaluarea factorilor de granulare pe o perioadă scurtă de timp minimizează unele dintre variabilele necontrolate. Variabilele care nu pot fi eliminate (temperatura de condiționare, amperajul de granulare) trebuie să fie cel puțin contabilizate http://www.allaboutfeed.net/Nutrition/Research/2012).

Calitatea granulelor este dată de mai mulți factori, un rol important fiind ocupat de mecanismele de legare a particulelor de hrană între ele, de liantul folosit. Mai multe produse au fost testate și un număr limitat au fost utilizate ca lianți în obținerea unor granule de calitate. În mod curent sunt folosite următoarele categorii de lianți:

  • lianți bazați pe lignină/ lignosulfonați – un studiu comercial arată că introducerea a 1,25% ligno­sulfat în nutrețul granulat reprezintă echivalentul a 18% grâu;
  • hemiceluloză;
  • lianți minerali (bentonită);
  • gume, amidon, melasă;
  • grăsime (1%).

O serie din acești lianți sunt bazați pe produse secundare de la fabricarea lemnului și a produselor din hârtie.

Folosirea unui nutreț combinat clasic, bazat pe porumb și soia într-un raport dependent de cerințele animalului, impune adăugarea de grâu pentru o bună calitate a granulelor. Grâul este cunoscut pentru proprietățile sale de liant ca urmare a glutenului conținut. Gliadina si glutenina din grâu sunt prezente într-un raport de 1:1, iar împreună reprezintă circa 80% din conținutul de proteine. Glutenul din grâu are astfel și capacitatea de liant alimentar și este o masă elastică, de consistența unei gume. Un procent de 10% grâu sporește durabilitatea granulelor.

Granularea crește, de asemenea, gelatinizarea amidonului de la aproximativ 10% până la 12% în materia primă, până la aproximativ 25% în timpul condiționării și la peste 4% după formarea granulelor. Gelatinizarea amidonului îmbunătățește, de asemenea, durabilitatea granulelor, dar crește și duritatea acestora.

Finețea granulelor este un aspect important în procesul de granulare care nu trebuie ignorat, dat fiind faptul că o finețe mărită afectează tractul gastro-intestinal. O dimensiune optimă a granulelor ar fi de 500-1.600 μm. Particule mai mici de 400 μm nu sunt de dorit.

Aceste aspecte accentuează importanța formei în care se prezintă hrana în orice strategie managerială de conducere a unei ferme, cu atât mai mult cu cât unul dintre obiectivele de creștere a suinelor îl constituie valorificarea cu maximum de randament a hranei al cărei cost este oricum foarte ridicat.

Mihaela HĂBEANU, Horia GROSU

Măsurile care trebuie respectate pentru a preveni răspândirea Pestei Porcine Africane

Pesta Porcină Africană este o boală virală a porcinelor domestice şi sălbatice, cu evoluţie rapidă şi mortalitate de până la  100% pentru porcii care se îmbolnăvesc.

Virusul acestei boli nu se transmite la om și nu afectează omul.

Pentru această boală nu există vaccin, nici tratament. Singurele metode de prevenție eficiente sunt menținerea unui nivel înalt de biosecuritate la ferme și gestionarea rapidă și eficientă a posibilelor focare de boală - raportare, restricții privind mișcarea animalelor, a produselor și subproduselor provenite de la porcine, sacrificarea animalelor susceptibile și controlul circulației animalelor.

Pentru a proteja porcii din exploataţii de această boală, ANSVSA recomandă respectarea următoarelor:

  • nu intraţi în adăposturile unde creşteţi porcii, cu încălţămintea şi hainele cu care aţi umblat pe stradă; este recomandat chiar ca, pentru dezinfecţia la intrarea în adăpost, să puneţi o tăviţă cu paie îmbibate cu o soluţie slabă de sodă caustică;
  • creşteţi porcii doar în spaţii îngrădite, fără posibilitatea de a veni în contact cu porci străini de curtea dumneavoastră, cu porci mistreţi sau cu alţi proprietari de porci domestici;
  • nu hrăniţi animalele cu resturi alimentare provenite de la carnea de porc gătită în familie;
  • dacă există vânători în familie, care aduc carne de mistreţ, sub nicio formă nu daţi porcilor apa provenită de la spălarea cărnii sau resturi de carne;
  • nu scoateţi scroafele sau vierii din exploataţie în scopul montei cu animale din altă exploataţie;
  • nu cumpăraţi purcei din locuri necunoscute, fără a fi identificaţi (cu crotalie) şi fără certificat sanitar veterinar de sănătate eliberat de medicul veterinar de liberă practică împuternicit;
  • nu folosiţi în hrana animalelor iarbă culeasă de pe câmp, pentru că ea ar fi putut să vină în contact cu porci mistreţi bolnavi.

Vânătorii și responsabilii fondurilor de vânătoare trebuie să anunțe DSVSA județene despre orice situație în care au depistat porci mistreți morți, ori cu comportament specific modificat și să transmită probe pentru diagnosticul de laborator.

ANSVSA solicită sprijinul şi înţelegerea cetăţenilor pentru respectarea acestor măsuri, având în vedere gravitatea bolii şi consecinţele economice grave generate de apariţia ei.

Orice suspiciune de boală trebuie anunţată imediat medicului veterinar de liberă practică concesionar, alte autorități, sau DSVSA judeţeană.

Toate animalele suspecte trebuie sacrificate şi neutralizate, iar proprietarii vor fi despăgubiţi de către stat, în condițiile prevăzute de legislaţie.

Sursa: ANSVSA

Perioada de înscriere în Programul de sprijin pentru rasele Bazna-Mangalița s-a finalizat

Până la data de 16 aprilie 2018 inclusiv, participanții la Programul de sprijin pentru crescătorii de porci din rasele Bazna și Mangalița, respectiv furnizorii de purcei din rasele Bazna şi/sau Mangalița, crescătorii de porci din rasele Bazna şi/sau Mangalița și procesatorii/alte persoane juridice, în baza unei cereri, au solicitat înscrierea în Program. Aceștia au avut la dispoziție o perioadă de 90 de zile de la data intrării în vigoare a Hotărârii de Guvern 9/2018 privind aprobarea schemei "Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a crescătorilor de porci din rasele Bazna şi/sau Mangalița în vederea producerii cărnii de porc. Astfel, la nivelul întregii țări, s-au înscris în Program 304 furnizori, 30 procesatori și 6.186 crescători.

Reamintim că în urma întâlnirii din data de 6 noiembrie 2017, care s-a desfășurat la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale au fost agreate toate detaliile privitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească participanții la acest Program. La ședința condusă de ministrul Petre Daea, au participat experți ai Direcției Generale Politici Agricole, vicepreședintele ANSVSA, Laszlo Nagy Csutak, directorul general al ANZ, Iacob Lelior, președintele al Asociației Crescătorilor de Suine Autohtone Mangalița și Bazna, Alexandru Nagy, președintele Romalimenta, Sorin Minea precum și majoritatea crescătorilor de suine din rasele autohtone Bazna și Mangalița.

În aceeași întâlnire, s-a stabilit de comun acord că pentru un purcel livrat la o greutate de minimum 10 kg, valoarea corectă este de 250 lei/cap, preț care să acopere cheltuielile cu producerea și creșterea acestuia.

Cu privire la perioada de timp care trebuie să treacă de la data înțărcării când purcelul are 7 kg până la atingerea greutății de 10 kg fiind greutatea minimă de livrare, precizăm că, este nevoie de maxim 30 zile, ținând cont că, sporul în greutate la această vârstă este între 100 g – 150 g/zi.

Până la această dată, derularea Programului a condus la livrarea unui număr de 94 purcei de la 10 furnizori către 12 crescători, respectiv:

  • 4 furnizori din județul Sibiu au livrat către 4 crescători din același județ un număr de 38 purcei,
  • 1 furnizor din județul Hunedoara a livrat către 1 crescător din același județ un număr de 4 purcei,
  • 1 furnizor din județul Sălaj a livrat către 1 crescător din același județ un număr de 4 purcei,
  • 1 furnizor din județul Ialomița a livrat către 1 crescător din același județ un număr de 4 purcei,
  • 1 furnizor din județul Dâmbovița a livrat către 2 crescători din același județ un număr de 18 purcei,
  • 2 furnizori din județul Alba au livrat către 3 crescători din același județ un număr de 26 purcei.

Facem precizarea că un furnizor a livrat 80 de purcei în județul Buzău, în afara Programului, pentru material de reproducție.

Din cauza faptului că cele două rase erau pe cale de dispariție, materialul de reproducere identificat nu putea asigura o livrare imediată pentru toți cei care doresc să devină crescători ai acestor rase, dar se urmărește atent livrarea materialului biologic, astfel încât, în timp, să poată fi asigurată toată cererea de purcei pentru toți cei interesați.

Informații suplimentare

Hotărârea Guvernului nr. 9/2018 privind aprobarea schemei "Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a crescătorilor de porci din rasele Bazna și/sau Mangalița în vederea producerii cărnii de porc" a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 în data de 16 ianuarie 2018.

Ajutorul de minimis reprezintă purceii primiți cu titlu gratuit de crescătorii de suine care își desfășoară activitatea în sectorul producției primare, pentru aplicarea programului de susținere a producerii cărnii de porc din rasele Bazna și Mangalița, pentru creșterea, îngrășarea și livrarea porcilor din rasele Bazna sau Mangalița către un procesator/altă persoană juridică. Termenul până la care s-au putut realiza înscrierile în program a fost de 90 de zile de la data intrării în vigoare a Hotărârii de Guvern.

Sursa: madr.ro

Situația „Ajutorului de minimis pentru crescătorii de porci din rasa Bazna și Mangalița“ în Moldova

Crescătorii de porci din rasele Bazna și Mangalița pot beneficia, în perioada 2018-2020, de o schemă de sprijin financiar pentru aplicarea programului de susținere a acestora în vederea producerii cărnii de porc, pentru creșterea, îngrășarea și livrarea porcilor din rasele Bazna sau Mangalița. Valoarea totală a schemei de ajutor de minimis pentru anul 2018 este de 4,6 mil. lei.

Ajutorul de minimis reprezintă numărul de purcei primiţi cu titlu gratuit din rasele Bazna şi/sau Mangaliţa de beneficiari, iar valoarea acestuia se calculează solicitantului ajutorului, respectiv furnizorul de purcei, prin înmulţirea numărului de purcei cu 250 lei/cap purcel.

Pentru a beneficia de acest program, crescătorii de porci trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de eligibilitate: să deţină exploataţii înregistrate sau autorizate sanitar veterinar, să încheie un contract cu un procesator sau cu altă persoană juridică, să primească cu titlu gratuit, un număr par de purcei, minim 2 şi maxim 10, de la un procesator sau de la o altă persoană juridică, cu care are încheiat contract, să livreze minimum 50% din purceii primiţi cu titlu gratuit, la procesatorul sau la altă persoană juridică, cu care a încheiat contract, la o greutate, în viu, de minim 130 kg/cap, să respecte structura raţiei furajere stabilită în contractul cu procesatorul sau cu o altă persoană juridică şi să deţină registrul individual al exploataţiei.

După aproximativ două luni de la apariția programului, în trei județe din regiunea Moldovei situația „Ajutorului de minimis pentru crescătorii de porci din rasa Bazna și Mangalița“, diferă de la județ la județ.

Iași

La nivelul județului Iași, până în prezent situația este astfel: „S-au înscris un număr de 185 persoane și doar doi furnizori de purcei Mangalița“, a precizat Roxana Florea, reprezentant comunicare DAJ Iași.

Bacău

La același program la nivelul județului Bacău s-au comunicat următoarele:  „Menționez că până în prezent nu avem niciun furnizor de purcei înscriși. În schimb, avem un singur procesator înscris, cu 30 cap /porci și 96 de crescători cu 914 cap/ porci. Această situație nu este definitivă, deoarece se actualizează permanent până pe data de 16.04.2018“, a precizat Simona Barzaghideanu, Director Executiv DAJ Bacău.

Vaslui

Cu privire la situația din județul Vaslui vă aducem la cunoștință sintetic informațiile următoarele: „Până în prezent nu avem niciun furnizor de purcei înscriși și niciun procesator, iar numărul crescătorilor înscriși este de 68 cu 612 porci solicitați“, a precizat ing. Gigel Crudu, Director Executiv DAJ Vaslui.

Atât furnizorii, cât  crescătorii și procesatorii de purcei din rasele Bazna și/sau Mangalița pot solicita înscrierea în Program, în baza unei cereri, care se depune la Direcția Agricolă Județeană (DAJ), care îi înregistrează în registrele unice corespunzătoare, precum și în registrul de evidență al ajutorului de minimis.

Beatrice Alexandra MODIGA

Startul Programului de sprijin pentru crescătorii de porci din rasele Bazna și Mangalița

Prima livrare de purcei din rasele Bazna și Mangalița, realizată în prezența ministrului Petre Daea care s-a aflat în comuna Roșia, satul Nou, în județul Sibiu, în data de 6 martie 2018, s-a efectuat către un crescător de porci din satul Bradu. Purcelușii din rasele amintite au fost transportați de către procesatorul înscris în Program, demarând astfel programul guvernamental.

Programul de sprijin pentru crescătorii de porci din rasele Bazna și Mangalița a continuat și în data de 7 martie 2018. Astfel,  în comuna Bazna 10 purcei au fost preluați de la un furnizor și livrați către un alt fermier dornic să se alăture Programului.

Tot astăzi, au mai fost preluați 10 purcei din rasa Mangalița din comuna Moșna și livrați către alt producător agricol din aceeași comună și încă 8 purcei din rasa Mangalița au fost preluați de la un producător din comuna Roșia și livrați către alt crescător din comuna Roșia, județul Sibiu.

În cursul zilei de mâine, 8 martie 2018, va avea loc o altă livrare de 4 purcei în județul Hunedoara de la un furnizor din satul Galați, comuna Pui către un crescător din satul Vețel, comuna Vețel.

Purceii pentru creştere şi îngrăşare sunt preluaţi de procesatori de la furnizorii de purcei din rasele Bazna şi/sau Mangaliţa si sunt transportați la crescătorii de porci grași, ocazie cu care se încheie contractul de livrare între procesator și crescătorul de porci. Ajutorul de minimis ce reprezintă 250 lei/cap este acordat furnizorului de purcei livrați la greutatea minimă de 10 kg fiecare.

Transferul de purcei va continua și în alte județe, ținându-se cont de înscrierile în registru și de existența purceilor înțărcați, ajunși la greutatea de livrare.

Sursa: madr.ro

Nea Marin te învață cum să obții 9.000 euro/an din creșterea porcilor Mangalița

Fost boxer de performanță, pasionat de cai și motociclete, un veșnic întreprinzător, Marin Constantin vede viața, de peste 20 de ani, doar din perspectiva crescătorului de animale. Zilele încep cu noaptea în cap, activitatea este trepidantă, pentru că mereu este ceva de făcut în fermă, iar grijile îi scurtează mai mereu nopțile. Totuși, ceea ce a reușit să facă de-a lungul timpului, numărul de animale la care a ajuns și planurile pe care le are îi dau suficient de multă satisfacție să pună suflet în continuare în ferma sa. Pentru că îl cunosc, pot să îl descriu, fără să greșesc, „mână de fier“ cu angajații și „pâinea lui Dumnezeu“ cu prietenii și apropiații.

Fermă în sistem gospodăresc

Gardul frumos al vilei impunătoare nu dă de bănuit că în curtea generoasă cresc sute de animale – cai și ponei, vaci, oi și capre, porci, păsări de curte (găini, rațe, bibilici) și „vreo 70 de struți“, cum afirmă nea Marin cu modestie. Cu excepția struților, mai toate animalele cresc în semilibertate. Atunci când vremea o permite viețuitoarele din fermă stau afară, chiar mișună nestingherite prin curtea neasfaltată din spatele casei. Libertatea de mișcare, dar și hrana cât se poate de sănătoasă, asigurată din resurse proprii, sunt secretul cărnii cu gust. Despre ferma sa, nea Marin spune că este un loc ideal pentru copii, care ar trebui aduși de părinți pentru a vedea animalele domestice în mediul lor natural, nu pe tablete sau telefoane. Bucuria de a vedea purceluși de o zi, de a se juca cu mieii sau de a călări un ponei sunt amintiri care le îmbogățesc sufletul și le rămân o viață. Experiențele acestea au o altă valoare față de orice joc interactiv din lumea virtuală.

Revenind la gospodăria din Bolintin, trebuie să vă spun ce m-a animat să fac acest drum. În primul rând, dorința de a afla direct de la un fermier cât de profitabilă este creșterea a două rase de porci – Mangalița și Bazna, dorite de mulți crescători mai ales după lansarea programului de susținere anunțat de autorități.

Așadar, să aflăm cine poate crește aceste două rase și ce eforturi presupun. Răspunsul... „numai dacă stați la bloc nu puteți crește acești porci. Dar un om care stă la țară, sau chiar la curte poate crește 3 până la 10 porci.

Mangalița se crește foarte ușor pentru că rasa aceasta crește atât în mediu natural, cât și în coteț. Oamenii gospodari ar putea crește 10 scrofițe, chiar în paralel cu un serviciu. La 10 porci nu are rost să te lași de serviciu. Hrana lor de bază este lucerna, porumbul, dar mănâncă orice, iarbă, buruiană, orice crește pe câmp. Eu îi cresc cu porumb, îi cresc ecologic, până și locurile le stropesc cu bălegar, nu există azot, pesticide la mine pe câmp“, declară Marin Constantin.

Dar trebuie să știți că, în lipsa concentratelor, creșterea este mult mai lentă. Mangalița sau Bazna nu ajunge la 120 kg în 6 luni, cum mai spun unii, ci după un an și jumătate.

140 de purcei îți aduc 42.000 lei/an

purcei mangalita

Vorbind despre rentabilitate, nea Marin, cum îi spune toată lumea, consideră că aceste rase sunt profitabile. „Cel mai bine se câștigă la valorificarea în viu. Să facem un calcul simplu: dacă ai 10 scrofițe și iei în considerare că fiecare face cam 7-8 pui pe care îi crește, la două fătări pe an (deși pot fi și trei) avem 140 de purcei. Niciun purcel nu se vinde sub 300-350 lei la vârsta de înțărcare (8-9 săptămâni), ceea ce înseamnă 42.000 lei, adică puțin peste 9.000 euro/an. Împărțiți banii ăștia la 12 luni și aveți un venit cât un salariu bun. La 10 scrofițe poți avea foarte bine și un serviciu.

Din ceea ce se încasează, jumătate reprezintă cheltuielile cu hrana și întreținerea, dar restul îi rămân omului în buzunar. Este un porc rezistent, nu cheltui pe tratamente. Sunt extrem de bine adaptați, nu au probleme la temperaturi extreme, dar au nevoie de apă la discreție. Eu îi țin în libertare, pentru că nu vreau să-i chinui. Cred că oricine îi poate crește, voință trebuie să existe.“

Dar, să ne înțelegem, oricine se traduce prin om harnic, „pentru că dacă ești puturos și te trezești la ora 10.00 nu faci nimic. Eu mă scol la 6.00, dacă se anunță ploaie, trebuie să-mi adun lucerna de pe câmp. Dar acum am 30.000 de baloți, nu mă plâng. Muncesc zi lumină. Cam așa stau lucrurile“, explică tot nea Marin.

Dacă cel mai bine merge valorificarea în viu, nici cea de sărbători când porcii sunt sacrificați nu este de neglijat. Prietenii, apropiații, familia și sătenii știu bine de unde să-și procure grăsunul în preajma sărbătorilor. „Ferma o țin în special pentru familia mea. Am o familie numeroasă, toți muncesc aici, de la cumnați, soră, frate, văr, nași. Toată lumea muncește la mine, fiecare își primește câte un porc de Crăciun, plus ce mai trebuie, necesarul casei. În plus, am foarte mulți prieteni care vin și cumpără de la mine“, îmi spunea satisfăcut nea Marin.

Argumentul forte pentru valorificarea porcilor Mangalița este carnea marmorată, împănată cum se mai spune, foarte fragedă și deosebit de gustoasă. Este adevărat că, față de alte rase, „are mai puțină carne, dar carnea raselor Duroc, Marele alb este fadă, nu se compară cu Mangalița. Niciodată nu o să fie untura de la rasele Duroc, Pietrain, Marele alb cum este cea de Mangalița. De aceea se tot vorbește despre această grăsime ca fiind bună, are colesterol bun, o poate mânca și un cardiac, și un diabetic. Dar, normal, dacă ai mâncat o friptură de porc nu este musai să mănânci și un tort, că e clar că te îngrași. Este o carne roșie, mult mai sănătoasă decât puiul, vițelul sau mielul“, ne lămurește fermierul.

În ferma de la Bolintin cresc cele 3 varietăți de Mangalița – cu păr blond, roșcat și negru sau burtă de rândunică. Porcii sunt înregistrați și au origine, după cum spune proprietarul. Dintre cele două rase, Mangalița domină efectivul, exemplarele de Bazna fiind în inferioritate numerică. „Am doar scrofițe Bazna, am ajuns la concluzia că se găsesc mai greu decât Mangalița. La început am procurat animalele din Ungaria, am găsit ceva și pe la Alba Iulia, dar vieruși îmi aduc la 2 ani doar din Ungaria. Pe de altă parte, dintre cele 3 varietăți de Mangalița, cea cu păr roșu are mai multă carne.“

La Bolintin cresc peste 150 de porci Mangalița

După ce a fost curtat și de autorități să participe la programul de susținere a celor două rase – Bazna și Mangalița, nea Marin este conștient că cererile pentru acești purcei vor crește, în perioada următoare, dar acest lucru nu îl pune în dificultate. În fermă sunt acum peste 150 de purcei, dar efectivul este în creștere pentru că zilnic au loc fătări. „În acest moment am 100 de scrofițe, anul acesta voi fi mai tare decât în anii trecuți și sunt convins că lucrurile vor merge foarte bine. Am văzut că se caută purceii și asta este foarte important. De când a ieșit domnul ministru Daea la televizor și a vorbit despre acest program, toată lumea vrea Mangalița. Oamenii chiar mă sună, mă întreabă tot felul de lucruri despre ei. Alții vin cu copiii să viziteze ferma și să știți că îi conduc frumos. Nu le iau niciun ban, îi primesc într-un spațiu frumos, amenajat și nimeni nu pleacă cu mâna goală, le dau câte o felie de brânză și câteva ouă și apoi vin singuri să cumpere. Când revin știu că de la mine pot cumpăra o brânză bună, o găină, ouă, iar pentru mine este un lucru foarte bun, pentru că scot cheltuielile și mai fac și ceva în plus. Așa reușesc să mă dezvolt.“

Și dacă tot vorbim de dezvoltare, planurile lui nea Marin includ o carmangerie, două magazine chiar la poarta fermei, unul cu produse proprii (carne, ouă, brânză) și altul cu pește. Dar pentru aceste obiective nu există un termen limită, ca într-o corporație, ci toate vor veni la timpul lor, dictat de ritmul firesc al dezvoltării în sistem gospodăresc. Față de anii trecuți am găsit în fermă 20 de maternități în plus și asta doar pentru că nea Marin a aflat că există cerere pentru purcei și se orientează repede. De altfel, strategia de dezvoltare are în vedere stagnarea numărului de sacrificări în perioada de Crăciun și creșterea numărului de purcei ce vor fi valorificați în viu.

Vedetele fermei, exemplare cu greutăți excepționale

Nu puteam pleca din fermă fără să văd mândria crescătorului – 3 porci de dimensiuni impresionante. „Este vorba de un Duroc, un porc de origine americană, care are vârsta de 5 ani și cântărește 500 kg, dacă nu chiar mai bine. Are o carne împănată, încă se recoltează sămânță de la el. Mai am un Landrace frumos, are numai 2 ani, este castrat, acum are 300 kg, dar va ajunge la 500-600 kg. Crește mai greu decât rasa Duroc. Cel de-al treilea, cel negru, este un Pietrain, are 350 kg și la fel, îl voi ține până la vârsta de 4-5 ani, să atingă 500 kg. Am eu o chestie, îmi place să am și ceva reprezentativ în fermă. Sunt mândria mea. Am vândut de-a lungul timpului porci la 500 kg. De regulă, rromii cumpără porci atât de mari“, se fălește nea Marin.

Pentru mine, o altă curiozitate a fermei a fost prezența mistreților care se plimbau nestingheriți pe lângă noi. Animalele au fost aduse pentru încrucișarea cu Mangalița. „La cererea unor prieteni am adus mistreți ca să-i încrucișez cu Mangalița. De-a lungul timpului am văzut că așa pot obține un porc cu mai multă carne și o calitate a cărnii (este roșie, gustoasă, dulce) mult îmbunătățită. Acum am 10 scrofițe, 3 masculi și 20 de purcei. Fiecare femelă face 6 până la 10 purcei. Mistrețul, chiar dacă este luat dintr-o fermă și domesticit, își păstrează manierele de mistreț. Unii sunt mai năzdrăvani și sar din padoc, dar alții au învățat să se comporte și stau liberi fără să atace“, își încheie prezentarea crescătorul de animale din Bolintin.

Patricia Alexandra Pop

Mangalița și… beznă!

Guvernul a adoptat recent o hotărâre pentru „susținerea crescătorilor de suine în vederea producerii cărnii de porc din rasele autohtone Bazna și Mangalița“. Inițiativă, lăudabilă de altfel, privită prin ochiul specialiștilor, ridică mai multe semne de întrebare privind cunoștințele de zootehnie, marketing şi industrializare a cărnii ale autorilor proiectului. Să prezentăm, pentru început, câteva informații legate de cele două rase autohtone.

Bazna este o rasă originară din zona Sibiului, răspândită în tot sudul Ardealului. S-a format în urma unor încrucişări nedirijate între scroafe de rasă Mangaliţa şi vieri de rasă Berk, începând din anul 1872, în localitatea Bazna, utilizându-se şi consangvinitatea. Produşii rezultaţi, având însuşiri productive superioare rasei Mangaliţa, au fost apreciaţi de crescători, astfel încât populaţia hibridă s-a răspândit în scurt timp în jurul oraşelor Mediaş, Sighişoara, Sibiu şi Făgăraş datorită precocităţii şi prolificităţii superioare faţă de rasa maternă locală. În anul 1885 şi apoi după anul 1900 s-au făcut importuri de reproducători Berk din Anglia, care au fost utilizaţi în scopul ameliorării şi omogenizării rasei Bazna, în curs de formare şi consolidare. Au mai fost utilizate episodic, pentru infuzie, rasele Yorkshire şi Sattelschwein. În ultimii 30 de ani s-a ameliorat prin utilizarea rasei Wessex. Bazna a fost recunoscută oficial ca rasă de sine stătătoare în anul 1948, după care s-au înfiinţat câteva nuclee de selecţie. Porcinele din această rasă sunt din tipul productiv mixt (carne-grăsime), de talie mijlocie, cu aspect negru cu alb în regiunea spetei. Greutatea optimă de sacrificare (125-135 kg) este atinsă la 9-10 luni. Rasa nu este pretenţioasă la condiţiile de mediu.

Mangaliţa este o rasă veche şi bine consolidată genetic, specializată pentru producţia de grăsime, cu o carne gustoasă şi suculentă. Animalele din această rasă valorifică foarte bine resursele furajere ieftine. Rasa Mangaliţa provine din suinele primitive europene de talie mare, cu părul lung şi creţ (din Balcani), infuzată cu unele rase de origine asiatică aduse de către romani în Europa. Este o rasă specializată pentru producţia de grăsime şi are cinci varietăţi: blondă, roşie, neagră, cu abdomen de rândunică şi bariţ. În ţara noastră se creşte de peste 160 de ani, iar după alţi autori de cca 200 de ani (din anul 1803). Se creşte în efective reduse, în gospodăriile populaţiei, dar şi în unităţi de stat, din vestul şi centrul ţării şi mai rar în sud (Tulcea). Sunt animale de talie mare, cu corpul relativ scurt, dar adânc. Corpul este acoperit cu păr ondulat sau creţ (prevăzut şi cu subpăr). Capul este relativ mic, cu urechi potrivit de mari şi semiblegi. Gâtul este scurt, gros şi musculos. Trunchiul este masiv, cu aspect de butoi (linia spinării uşor convexă, iar cea a abdomenului lăsată). Şuncile posterioare sunt slab dezvoltate. Prolificitatea este redusă, între 5-6 purcei la fătare, iar scroafele, pe lângă capacitatea de alăptare slabă, prezintă un instinct matern slab conturat. Este o rasă semiprecoce, însă carcasele sunt cele mai corespunzătoare pentru prepararea salamului de Sibiu și a produselor tradiționale. Nu este pretenţioasă la hrană, mulţumindu-se cu păşunea, unele fructe de pădure, dar reacţionează pozitiv la suplimentarea hranei cu concentrate. În condiţiile unei diete controlate, are o valoare a grăsimii polinesaturate mai mare decât a raselor de porci crescute în sistem industrial. Varietatea blondă posedă un grad ceva mai ridicat de ameliorare faţă de celelalte varietăţi. A fost mult apreciată de localnici pentru calitatea cărnii şi în special a slăninei, iar carnea este potrivită pentru obţinerea unor produse tradiţionale. Consumul specific este de 5,5-6 kilograme de hrană, iar sporul mediu zilnic este de 450-500 de grame. După cum se vede, ambele rase sunt caracterizate de un spor mediu zilnic redus, Menționăm că în literatura de specialitate din Ungaria, unde mangalița este considerată tot „rasă autohtonă“, se arată că, în cazul acestei rase, greutatea de 130 kg se atinge în 11-13 luni. Aceeași sursă precizează că purceii înţărcaţi la vârsta de 8 săptămâni au greutatea de 6-8 kg. Facem aceste precizări pentru a arăta una dintre dificultățile de administrare a programului, așa cum este el încropit.

O scurtă analiză a Hotărârii de Guvern

Schema de ajutor se doreşte a fi una „de minimis“. Acordarea ajutoarelor de acest tip se face din fonduri naționale, dar, cum bine se precizează și în Capitolul 1 al documentului, nu se poate acorda dacă:

- cuantumul ajutorului este stabilit pe baza preţului sau a cantităţii de produse cumpã­rate sau puse pe piaţă;

- ajutoarele sunt subordonate utilizãrii produselor naționale în detrimentul celor importate.

În condițiile în care acest ajutor stabilește atât prețul de achiziție a purceilor, cât și prețul de achiziție a porcilor, iar rasele susținute sunt „autohtone“, credem că aceste două excepții de acordare a ajutorului de minimis pot constitui o problemă în procesul de aprobare de către UE a acestei scheme de ajutor. În ceea ce privește părțile implicate în derularea programului, considerăm că identificarea tuturor verigilor – ferma de reproducție, crescător, abator/procesator, ANARZ – este corectă și utilă, dar nu pare să fi existat o consultatre reală a acestora, ceea ce a și dus la crearea unei scheme ce nu este susținută de realitatea din teren. Vom prezenta mai jos câteva argu­mente. Documentul analizat stabilește greutatea purceilor incluşi în schema de ajutor la minimum 10 kg și maximum 12 kg. După cum am arătat, greutatea purceilor la înțărcare este de 6-8 kg, iar sporul mediu zilnic este de 450/500 grame. Ca atare, producătorul și procesatorul au 4 (patru) zile la dispoziție pentru a livra purceii la crescător.

- Prețul de 250 lei/purcel plătit producătorului

La o simplă căutare pe Internet putem vedea că purceii proveniți din aceste două rase sunt vânduţi cu 300-400 lei. Ca atare, această „subvenție“ nu încurajează producătorii, suma fiind mai mică decât cea obținută din piață, asta fără a lua în calcul impactul financiar al înregistrării exploatației, precum și al fiscalizării acestor venituri.

- Prețul de 11 lei/kg plătit crescătorului

Preţul este identic cu cel de piață din momentul actual, iar menținerea lui pe tot parcursul anului poate încuraja crescătorii. Chiar și cu un consum specific mult mai mare decât la alte rase, poate asigura un profit substanțial crescătorului.

Partea care revine procesa­torului:

- Asigurarea transportului de la producător la crescător și de la crescător la abator: un vehicul autorizat pentru transport animale solicită un preț de 5-6 RON/km, iar numărul de purcei de transportat este unul foarte mic, costul per kilogram devenind unul foarte ridicat.

- Prețul de 11 lei/kg este unul identic cu cel de piață și trebuie achitat într-un termen foarte scurt.

Aici mai sunt de menționat câteva aspecte:

- Nu există nicio bază de date cu abatoarele mici care ar putea gestiona acest tip de afaceri.

- Aceste rase se preteazã la procesarea unor produse tradiționale, cu timpi de măturare de peste 30 zile, timpul de recuperare a banilor fiind de cel puțin 60-90 de zile.

- Chiar și în aceste condiții, afacerea ar putea funcționa doar pentru abatoarele care au și secții de procesare și maturare tradițonală.

- Timpul de așteptare de „numai“ 7-10 luni până când purceii contractați ajung la greutatea de sacrificare

Am fi vrut să facem câteva precizări și privind implicarea ANARZ în acest program, însă respectabila instituție nu mai are site activ și nu știm dacă are personal disponibil și calificat. Cât despre generarea bazei de date în care să se administreze programul…

Clement LUPU

Rețea europeană pentru factorii care afectează echilibrul microbial gastrointestinal și impactul asupra stării de sănătate a porcilor

INCDBNA este preocupat de dezvoltarea de parteneriate îndreptate spre creșterea gradului de integrare în Spațiul European de Cercetare (ERA), în special participarea în proiecte europene de diverse tipuri. Un exemplu sunt rețelele COST, având ca avantaje derularea de stagii pentru tinerii cercetători, școli de vară, inițierea de noi propuneri de proiecte, stimularea realizării de publicații / comunicări etc.

INCDBNA este implicat în șase astfel de rețele. Unul dintre ele este proiectul Acțiunea COST 1401: Rețea europeană pentru factorii care afectează echilibrul microbial gastrointestinal și impactul asupra stării de sănătate a porcilor. Coordonator: dr. Paolo TREVISI, Bologna University, Italy.

Tematica proiectului este următoarea:

Folosirea excesivă de antibiotice de crescătorii de animale a dus la creșterea rezistenței la antibiotice în mediul fermei, ceea ce reprezintă o amenințare pentru sănătatea animală și umană. Deși se știe că o microbiotă diversificată la nivelul tractului gastrointestinal (GIT) este esențială pentru o stare bună de sănătate și performanțe optime de creștere, factorii care favorizează dezvoltarea și menținerea unei microbiote intestinale echilibrate nu sunt cunoscuți integral.

PiGutNet formează prima rețea europeană axată pe acest subiect, unind specialiști din toate domeniile de cercetare. Proiectul va defini atât factorii de mediu, cât și cei ai gazdei, care afectează microbiota din tractusul gastrointestinal, precum și interacțiunile complexe dintre microbiotă și maturarea tractusului pentru a menține o stare bună de sănătate a acestuia pe întreaga durată a vieții.

Rețeaua va coordona baze de date și va dezvolta instrumente inovative pentru definirea statutului eubiozei intestinale la porc. Cele mai importante rezultate vor fi studii de asociere la nivelul genomului/metabolomului și stabilirea unei foi de traseu pentru creșterea rezistenței porcilor la infecții. Aceasta va permite companiilor europene să dezvolte strategii în domeniul aditivilor furajeri folosiți în creșterea animalelor, ceea ce va duce la o mai bună stare de sănătate și bunăstare a animalelor, la protecția consumatorilor și la un avantaj competitiv pentru agricultura europeană.

21 de țări din Uniunea Europeană.

3 țări din afara Uniunii Europene.

– 33 de institute de cercetare;

– 10 companii;

– 5 asociații ale crescătorilor;

– Federația Europeană de Zootehnie (EAAP).

5 grupuri de lucru: WG1 – Caracterizare microbială; WG2 – Genetică / mediu; WG3 – Strategii de furajare; WG4 – Antibiotic și disbioză; WG5 – Diseminare.

Obiectivele rețelei PiGutNet

  1. Evaluarea riscurilor asociate expunerii îndelungate la antibiotice pentru variabilitatea microbiotei intestinale și cuantificarea efectului acesteia asupra sănătății porcului.
  2. Dobândirea de noi cunoștințe despre efectul/interacțiunea dintre factorii de mediu, nutriție și genetici asupra compoziției microbiotei din tractul gastrointestinal al porcilor și îmbunătățirea managementului riscului asociat rezistenței la antibiotice în creșterea porcilor.
  3. Schimbul de experiență și cunoștințe, protocoale, proiectare experimentală, achiziția de date și de strategii de analiză între partenerii PiGutNet.
  4. Diseminarea rezultatelor și a celor mai bune practici către fermieri, cercetători, industrie, factorii politici și publicul larg din Europa și nu numai.

Ionelia Țăranu, Daniela Eliza Marin, Gina Cecilia Pistol, Mihai Laurențiu Palade, Iulian Grosu

ACEBOP - “Suntem în alertă de 2 zile, porcii ajunși în Republica Moldova acum patru zile, nu mai sunt buni astăzi! ”

Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine, Porcine din România (ACEBOP) își exprimă îngrijorarea față de modul în care țara vecină înțelege să comunice informații importante în relațiile comerciale dintre România și Republica Moldova – mai ales când este vorba de animale vii! Oare nu sunt suficiente fondurile pe care le plătim Moldovei să se pună la punct?

„Suntem în alertă de două zile pe fondul situației revoltătoare din vama Albița unde s-a blocat un export de porci, fără a se lua în considerare ce se întâmplă cu animalele din camion. Ca urmare, din cauza unui vid legislativ și a unui sistem informatic care nu permite redirecționarea animalelor, circa 200 de porci se află în situația de a muri de frig, foame și sete, cu pierderi însemnate pentru fermierul român. În urmă cu 4 zile același fermier a mai făcut un transport de porci în R. Moldova. Nu înțeleg cum este posibil ca în doar câteva zile porcii proveniți din același lot, de la același furnizor să nu mai fie acceptați pentru livrare pe teritoriul țării vecine” – spune Dr. Mary Pană, președinte ACEBOP.

Transportul cu 200 de capete porcine a primit permisiunea din partea DSVSA Vaslui pentru trecerea spre R. Moldova. Vama moldovenească a respins transportul din motive comerciale, explicând că au interdicție să primească porci din UE. Este vorba despre un ordin apărut peste noapte, care nu a fost adus la cunoștință autorităților din România. ACEBOP a contactat toate instituțiile responsabile și solicită intervenția de urgență a domnului Ministru Petre Daea pentru rezolvarea acestui caz fără precedent în istoria comunitară a României. 

“Suntem deja asaltați de întrebări din partea ONG-urilor, pentru că vorbim aici de bunăstarea animalelor și felul în care sunt tratate pe timpul transportului. Fermierul nostru este disperat că nu reușește să înțeleagă ce se întâmplă, animalele fiind blocate  între cele două granițe. În același timp, autoritățile române spun că sistemul informatic TRACES nu permite reorientarea animalelor pe traseul spre un abator din România în vederea abatorizării. Până la această oră, nu avem o rezolvare, situația ne depășește. Știm că animalele au fost totuși descărcate în vama românească. Încercăm să rezolvăm problema alături de autorități, dar multe telefoane sunt închise, responsabilitatea pare o noțiune greu de înțeles. Să nu uităm totuși că sunt porcii României, care se află pe teritoriu românesc„ – mai completează Președintele ACEBOP.

Recomandări privind sacrificarea porcilor şi consumul cărnii de porc

Creşterea porcinelor este o activitate de tradiţie importantă, românii fiind mari consumatori de carne de porc, fapt ce o defineşte ca o afacere rentabilă, porcul furnizând 47 - 48% din totalul producţiei de carne, precum şi alte produse care sunt foarte valoroase cum ar fi grăsimea, pielea, părul, gunoiul de grajd.

Carnea de porc în stare naturală este săracă în clorură de sodiu şi are un conţinut bogat de proteine. Aceasta reprezintă, de asemenea, o sursă bună de vitamine şi minerale, necesare unui organism sănătos: fier, magneziu, fosfor, potasiu şi zinc, precum şi o serie de vitamine din grupa B, cum ar fi vitamina B6, B12, acid nicotinic, tiamina, riboflavina, De asemenea conţine grăsimi, esenţiale metabolismului, dintre care saturate circa 50%, nesaturate 45% şi polisaturate 5%.

 Calitatea cărnii de porc este influenţată de rasă, sistemul de creştere (industrial sau gospodăresc)  precocitate (ideal este porcul care la 180-200 de zile are o greutate de 110-120 kg) Carnea de la un animal mai tânăr este de culoare rozie, mult mai nutritivă şi mai fragedă decât de la cel mai în vârstă, iar raportul dintre grăsimile nesaturate (bune) şi cele saturate (rele) este mult mai bun.

În acest context, dar şi comform unui obicei tradiţional specific poporului român, în perioada premergătoare Sărbătorilor de Iarnă, populaţia care locuieşte la ţară sau în zonele mărginaşe ale oraşelor, sacrifică porcul crescut în gospodărie, sau achiziţionat de la alţi crescători, pentru a-şi asigura carnea şi preparatele din carne rezultate, necesare în familia respectivă.

Pentru ca această tradiţie să-şi continue cursul în cadrul legal şi pentru a prevenii apariţia unor situaţii neplăcute, atenţionăm crescătorii de porcine, comercianţii de carne de porc şi pe consumatorii de astfel de produse, că au obligaţia să respecte normele sanitare veterinare prevăzute în legislaţia U. E. implementată în legislaţia naţională, cu referire la această activitate.

Astfel, legislaţia privind protecţia animalelor în timpul sacrificării, (Directiva 93 / 113 C.E. şi  Ordinul A.N.S.V.S.A  nr. 180 / 2006)  stabileşte condiţiile de sacrificare a animalelor (inclusiv a porcinelor) numai în abatoare autorizate, cu respectarea normelor specifice pe timpul efectuării acestei operaţiuni. Actul normativ prevede că autoritatea veterinară poate acorda derogare pentru sacrificarea unor specii de animale (porcine, ovine, caprine) în afara abatoarelor de către proprietarii de animale. dar numai pentru consumul propriu, în gospodărie, cu recomandarea ca animalele respective să fie asomate în prealabil, adică să fie ferite de suferinţă sau durere în timpul contenţionării (prinderii) şi a înjungherii.

Asomarea, care la specia porcină se efectuiază cu un pistol cu glonţ captiv, este un procedeu care atunci când este aplicat unui animal cauzează acestuia pierderea cunoştinţei până în momentul înjungherii.      

Operaţiunea de asomare a animalelor înainte de sacrificare se practică obligatoriu în abatoarele autorizate şi se practică la cerere şi în gospodăriile individuale cu animale, majoritatea oamenilori fiind conştienţi că animalul nu trebuie să fie stresat şi să sufere în timpul înjungherii, 

Menţiunăm că operaţiunea de asomare nu afectează sub nici o formă  tăierea tradiţională a porcului de Crăciun, deoarece după asomare  urmează înjunghierea cu  cuţitul pentru sângerarea  animalului.

În virtutea respecării acestei cerinţe legislative, de protecţie a animalelor în timpul sacrificării, medicii veterinari cu liberă practică din cadrul circumscipţiilor sanitare veterinare din localităţiile judeţului Sibiu, au în dotare asomatoare  (pistol cu glonţ captiv şi capsele aferente) urmând să efectueze  această operaţiune la solicitarea proprietarilor de animale din localitatea respectivă.

Pentru a prevenii îmbolnăvirea populaţiei consumatoare de carne şi preparate derivate, după sacrificarea porcilor domestici, sau de vânat sălbatic (mistreţ, urs) proprietarul sau consumatorul are obligaţia să solicite medicului veterinar:

  • verificarea stării de sănătate a animalului înainte de sacrificare;
  • asomarea porcului înaintea sacrificării, pentru a scuti animalul de suferinţă şi pentru a obţine o carne de calitate şi cu un gust mai bun;
  • consultanţă privind prelevarea probelor după sacrificare şi analizele ce trebuie făcute pentru protejarea sănătăţii;
  • examinarea clinică a cărnii, în special pentru diagnosticul trichinelozei.

Ce este trichineloza?

Trichineloza este o boală parazitară, ce se transmite de la animale la om, fiind produsă de un parazit numit Trichinella Spiralis. Principalul rezervor şi vector al acestui parazit îl constituie animalele din preajma locuinţelor umane: şobolanii, şoarecii, carnivorele domestice (câinele şi pisica)  animale din zona silvatică (vulpe, jder) şi porcii sau alte specii infestate.

Cum se imbolnaveste omul?

Omul se îmbolnăvesţe consumând carne infestată de porc, nutrie, mistreţ, urs, neexaminată de medicul veterinar şi insuficient friptă, fiartă, sau preparată crudă, sărată, sau  afumată.

Boala, la om se manifestă prin : febră ridicată (38-40 grade), tulburări digestive (dureri abdominale, greţuri, vărsături, diaree), dureri în masele musculare însoţite de edeme ale fetei „boala capetelor umflate”.

Trichineloza la om poate fi tratată, reuşita tratamentului fiind condiţionată în primul rând de rapiditatea instituirii diagnosticului.

Ce masuri trebuie aplicate pentru prevenirea cazurilor de imbolnaviri la om?

Măsurile de prevenire cele mai eficiente sunt :

  • controlul sanitar veterinar al cărnii provenite de la animale sacrificate în abatoare şi în gospodăriile individuale (porc, nutrie, cal) precum şi al vânatului comestibil (mistreţ, urs) prin examen trichineloscopic;
  • achiziţionarea cărnii de porc numai din abatoare, hale, măcelarii sau magazine autorizate sanitar veterinar, pe care este aplicată marca de sănătate (ştampila);
  • carnea proaspătă destinată comercializării în unităţile autorizate sanitar veterinar, trebuie să provină numai din abatoare autorizate sanitar- veterinar, să fie marcată (ştampilată) şi însoţită de certificat sanitar veterinar, eliberat de medicul veterinar oficial al unităţii de origine care atestă salubritatea şi calitatea acesteia;
  • carnea provenită de la porcii crescuţi în gospodăriile individuale poate fi utilizată numai pentru consum familial, în exploataţia de origine, după efectuarea obligatorie a examenului trichineloscopic, la sediul circumscripţiilor sanitare veterinare care funcţionează în municipiile, oraşele şi comunele judeţului, fiind interzisă comercializarea acesteia, inclusiv în unităţile autorizate sanitar veterinar;
  • pentru efectuarea examenului se prezintă o probă de cca. 100 - 200 grame de carne recoltată din pilierii diafragmatici (baiera unturii) din diafragmă (iepurele) muschiuleţi, muşchii limbii şi muşchii intercostali.
  • în cazul porcilor mistreţi se recoltează eşantioane cântărind cel puţin 10 g dintr-un membru anterior, din musculatura limbii sau din pilierii diafragmatici.
  • proba de carne prezentată pentru analiză, va fi însotiţă în mod obligatoriu de elementul de identificare (crotaliul), care va fi predat medicului veterinar care examinează carnea.
  • carnea rezultată în urma sacrificării să fie păstrată în cogelator, sau în frigider la temperaturi mai mici sau egale de 4 grade Celsius, sau în mod tradiţional, sărată, afumată, sau prăjită şi conservată în recipiente cu untură;
  • folosirea la prepararea produselor din carne numai a apei potabile, a ustensilelor (cuţite, blaturi de lemn, vase, etc) şi echipamente curate şi dezinfectate;

Pentru prevenirea contaminarii porcilor, dar şi a altor animale receptive la trichinella spiralis, sunt necesare urmatoarele acţiuni:

  • reducerea numerică prin limitarea înmulţirii şi a răspândirii vectorilor care transmit boala prin deratizarea şi igienizarea adăposturilor, a altor spaţii din gospodărie şi vecinătăţi, urmată de strângerea şi distrugerea cadavrelor de rozătoare;
  • menţinerea condiţiilor de igienă în gospodăriile populaţiei;
  • salubrizarea locurilor menajere;
  • excluderea din hrana porcilor a deşeurilor de abator;

În cazul apariţiei unor situaţii deosebite se recomandă să fie sesizat personalul sanitar veterinar arondat pentru a se întervenii operativ şi eficient.

Atenţie ! Nu consumaţi carnea şi nu o preparaţi, până nu obţineţi de la medicul veterinar confirmarea că a fost examinată pentru Trichinella Spiralis, cu rezultat negativ.

Recomandarea este valabilă şi pentru carnea obţinută de la porcii mistreţi.

 Dr.  Penţea Ioan - Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul  Sibiu

Superporcii modificați genetic guiță în Cambodgia

Un fermier din Cambodgia a decis că este mai bine pentru afaceri să pună pe piață porci modificați genetic. Acesta se laudă pe paginile de socializare că superporcii au o masă musculară dublă față de un porc normal și aduc bani buni per capita. Potrivit mirror.co.uk, porcii sunt rezultatul unei modificări genetice, care provoacă o creștere anormală a mușchilor. Problema e că bietele animale abia se pot mișca din cauza musculaturii. În timp ce fermierul din Cambodgia se declară mândru de munca sa, mai ales că postează fotografii regulat, internauții care au văzut pozele pe o rețea de socializare s-au arătat de-a dreptul indignați.

Ionică Rășinar, un împătimit al raselor de porci autohtone

Dl Ionică Rășinar este un mai vechi prieten al revistei noastre. Domnia sa este un ardelean tipic: cumpătat și hotărât. Când își pune ceva în minte, dacă este convins că face bine ce face, atunci nici munții nu îi stau în cale. Nici chiar birocrația nu îl poate opri. Așa s-a întâmplat anul trecut, când a ridicat problema inexistenței unui cadru legal pentru creșterea și promovarea rasei de porci tradiționale Mangalița. S-a făcut luntre și punte, a mers peste tot unde a trebuit, a constituit o asociație. Acum Mangalița este o rasă recunoscută și există un Registru al Cărții de Rasă.

Porcul de Bazna se află pe cale de dispariție

Odată lucrurile intrate pe făgașul normal, dl Ionică Rășinar și-a pus energia în slujba răspândirii unei alte rase tradiționale de porci, odinioară foarte apreciată: Bazna.

Deocamdată a cumpărat patru scrofițe și un vieruș de doar o lună, cu certificat de atestare emis de Institutul de la Turda. La târgul AGROMALIM de la Arad a venit atât cu scrofițe de Bazna, cât și cu exemplare din toate varietățile de Mangalița: brună, blondă și burtă de rândunică.

După părerea domniei sale, rasa Bazna se află aproape de dispariție. În toată țara nu mai există decât vreo 50 de capete de porcine din această rasă care să posede și certificat de origine. Ele se găsesc în județele Albă, Cluj și, firește, Arad. Există doar patru fermieri care cresc această rasă. E adevărat că în destul de multe gospodării se găsesc metiși de Bazna, dar acest lucru nu îmbunătățește cu nimic situația.

Motivul pentru care s-a ajuns în această situație rămâne necunoscut. Dar faptul rămâne fapt și situația trebuie remediată.

Bazna si mangalita

Când există bunăvoință, se poate!

Față de anul trecut lucrurile s-au mișcat foarte mult și înspre mai bine, consideră fermierul. După publicarea unor articole și a unor emisiuni TV, guvernanții au venit în sprijinul crescătorilor de Mangalița ca rasă tradițională. Pe lângă înlesnirea creării Registrului de Carte de Rasă, au fost acordate și alte facilități sau au fost îndreptate unele prevederi absurde. Așa se face că a dispărut obligativitatea fermierilor de a deține câte o jumătate de hectar de pământ pentru fiecare purcel Mangalița, ca o condiție de acordare a subvenției. „Acum se vorbește de un program național pentru această rasă, în cadrul căruia să se acorde un ajutor de minimis pentru cumpărarea de scrofițe. Deocamdată nu s-a stabilit o sumă, dar important este că problema rămâne în actualitate“, consideră Ionel Rășinar. În cadrul unei întâlniri a ministrului Agriculturii, Petre Daea, cu președintele Federației Crescătorilor de Porci Mangalița, s-a discutat și includerea în ajutorul de minimis și a unor fonduri destinate echipării fermelor cu garduri electrice și adăposturi în câmp. Este știut că o caracteristică a acestei rase este că, pentru a se dez­volta conform standardelor, cel mai bine se dezvoltă în semisălbăticie. Subvenția rămâne însă neschimbată, cel puțin până în 2020, fiind stabilită la 88 euro/scrofiță.

Rezultatele nu au întârziat să apară. Dacă anul trecut dl Rășinar avea 12 scroafe Mangalița, acum are 40. „Toate sunt gestante, n-au fătat încă, dar purceii sunt deja vânduți. Este o cerere fantastică!“, destăinuie domnia sa.

Cererea depășește oferta

Recent, în urma discuțiilor avute cu ministerul, în programul pentru dezvoltarea rasei Mangalița a fost introdusă și rasa Bazna. Însă problema cea mai mare o reprezintă lipsa unor exemplare atestate, cu care să se poată (re)constitui cel puțin un nucleu de rasă. Chiar dacă există patru crescători în țară, majoritatea exemplarelor existente provin din aceeași linie. Prin consangvinizare s-ar produce degradarea rasei. De aceea este necesar un plus de atenție la selectarea exemplarelor pentru montă și la încrucișarea liniilor.

Rasa Mangalita roscata

Ca planuri pentru viitorul apropiat, fermierul și-a propus să își dezvolte ferma aflată la Lipova. Își dorește să ajungă la 100 de capete de Mangalița, blonde și burtă de rândunică, iar pe lângă ele să dezvolte, atât cât va fi posibil, și un nucleu de Bazna. Principala destinație a porcilor crescuți în fermă va fi reproducția. Dar, va exista și o linie de sacrificare. În jur de 40 de capete vor fi destinate tăierii, în preajma Crăciunului. „Oamenii se înscriu, din timp, iar când facem sacrificarea vin și iau animalul, fie porc, fie purcei la înțărcare. E o cerere mai mare decât putem noi acoperi“, spune fermierul.

Promovarea raselor tradiționale, ca manifestare patriotică

Ionică Rășinar recunoaște că motorul care stă în spatele acțiunilor sale este pasiunea. „M-am obișnuit cu aceste rase din copilăria petrecută în Munții Apuseni. Am o fotografie din anul 1965 cu porcul Mangalița pe care îl creșteam atunci în curte.“

Ca toți cei proveniți din zona Apusenilor, domnia sa se consideră un patriot, iar acesta este modul în care înțelege să-și manifeste patriotismul: prin creșterea și răspândirea raselor autohtone. „Am rămas surprins și mâhnit când am văzut că nu pot cumpăra Bazna cu certificat de origine. Asta m-a motivat să alerg și o voi face în continuare. Cu atât mai mult cu cât văd că Mangalița se mișcă foarte bine acum“.

Și, în fond, cine ar putea să îl contrazică pe Ionel Rășinar?

Porcul de Mangalița reprezintă o valoare, grație calităților pe care carnea sa le are. Compoziția grăsimii acestei varietăți de porc este izbitor de asemănătoare cu cea a grăsimii de somon. Iar soiul este unul tradițional românesc. Or, dacă nici promovarea tradițiilor naționale, indiferent în ce domeniu, nu e patriotism, atunci ce mai este?

Alexandru GRIGORIEV

Rusia a restricționat importurile de porci și produse din carne de porc provenite din România

Autoritatea Federală Sanitar-Veterinară din Rusia (Rosselkhoznadzor) a anunțat miercuri că, începând din 2 august, a introdus restricții temporare privind importurile de porci vii, precum și de produse pe bază de carne de porc din România, după descoperirea unui focar de pestă porcină africană, informează Itar TASS.

Rosselkhoznadzor precizează că produsele vizate de aceste restricții și care vor ajunge la punctele de trecere a frontierei în Rusia după data de 2 august vor fi întoarse din drum indiferent de data înscrisă pe documentele veterinare însoțitoare. În plus, Rosselkhoznadzor a decis să restricționeze și tranzitul porcilor vii din România pe teritoriul Rusiei.

Primul focar de pestă porcină africană în România a fost confirmat luni de Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală într-o gospodărie localizată la periferia municipiului Satu Mare, acesta extinzându-se ulterior și la o a doua gospodărie, a anunțat, marți, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA).

Președintele Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), Geronimo Brănescu, a declarat că România își menține statutul de țară liberă de pestă porcină clasică, obținut în luna mai, deoarece nu are nicio legătură cu pesta porcină africană, confirmată în gospodării din Satu Mare, care este o boală total diferită. Acesta a adăugat că se fac destul de des confuzii între cele două boli, precizând că niciuna dintre aceste boli nu generează vreun risc pentru consumatori, "nici de contact și nici de consum".

Sursa: AGERPRES

Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor acordă României statutul de țară liberă de pestă porcină clasică

Asociaţia Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR) salută decizia Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor – OIE (World Organisation for Animal Health) de a acorda României statutul de țară liberă de pestă porcină clasică.

APCPR felicită autoritățile statului şi, deopotrivă, fermierii, care au demonstrat că, în România, fermele comerciale de creştere a porcilor au implementat și menţin standarde sanitar veterinare înalte iar supravegherea, monitorizarea şi controlul în sectorul cărnii de porc sunt o garanţie pentru procesatorii, comercianţii și consumatorii din orice ţară.

Este rezultatul unui efort îndelungat din partea autorităților sanitare veterinare centrale și locale, a fermierilor, a medicilor veterinari din sectorul suin, de a implementa și aplica programe la nivel național sau personalizate, condiții de biosecuritate și supraveghere în creșterea, protecţia și circulația porcilor în tot sectorul suin prin care se asigură un status corespunzător de sănătate a animalelor și trasabilitatea cărnii de porc.

Pentru prima dată, după zece ani de restricții, recunoașterea internațională a României ca țară liberă de pestă porcină clasică reprezintă o șansă reală de dezvoltare a sectorului de creștere a porcilor.

Bolile de nutriţie la porci

La porc, carenţa în proteine apare ca urmare a administrării unor raţii deficitare în substanţe proteice. Deficitul cantitativ se referă la procentul de proteină brută şi digestibilă în raţie, iar calitativ la nivelul aminoacizilor esenţiali pe care organismul nu-i poate sintetiza. De asemenea, raportul proteină/energie este de mare importanţă, manifestările carenţei în proteine apărând mai repede şi mai distincte atunci când raţia este bogată în calorii.

Primele simptome vizibile la adult sunt: slăbire progresivă, tulburări ale sferei genitale şi scăderea producţiei. La purceii mai mari de trei săptămâni pot apărea dermatite, anemii, tulburări ale funcţiei ficatului, diaree, pete roşii-violacee pe suprafaţa urechilor, paralizia membrelor din spate, uneori suprainfectarea cu virusuri şi bacterii.

Diagnosticarea carenţelor şi a exceselor de proteine se face pe baza analizei furajelor şi a aspectului clinic.

Osteoporoza

La porc, lipsa de proteine din hrană poate provoca osteoporoza. Aceasta este o atrofie osoasă ce se manifestă prin deformarea şi fragilitatea oaselor lungi. Din cauza rezistenţei scăzute a oaselor, la cele mai mici eforturi sau traumatisme se produc fracturi la nivelul oaselor lungi (femur, humerus, tibie, radius, coaste). Simptomatic se observă slăbire, tendinţa de a sta culcat și constipaţie. Malnutriţia se întâlneşte în special la animalele castrate ca urmare a faptului că hor­monii sexuali sunt implicaţi în metabolismul proteic şi al calciului.

Boala edemelor

Boala edemelor la purcei, numită şi enterotoxiemia colibacilară, este o formă particulară de colibaciloză foarte gravă, obişnuit mortală, care afectează de obicei purceii, frecvent în primele 2 săptămâni după înţărcare. Boala apare sub formă de cazuri sporadice şi afectează purceii cei mai dezvoltaţi sau supraalimentaţi.

Boala edemelor evoluează supraacut şi acut. Forma supraacută este lipsită de semne clinice, purceii fiind găsiţi morţi, mai ales dimineaţa. Forma acută se exprimă prin abatere, lipsa poftei de mâncare şi încordări în mers, tulburări de echilibru, tremurături musculare, scrâşnituri din dinţi, mişcări de pedalare ale picioarelor, pareze, paralizii etc. Un semn caracteristic al bolii este edemul pleoapelor, care poate să cuprindă fruntea, baza urechilor şi alte regiuni ale corpului. La cea mai mică excitaţie, purceii guiţă, se rostogolesc şi prezintă crize epileptiforme. Animalele mor prin asfixie de cele mai multe ori, în primele 24 - 36 de ore.

Diagnosticul se suspicionează atunci când în efectiv apar mortalităţi bruşte la purceii recent înţărcaţi sau pe baza semnelor clinice ale celor care sunt în viaţă.

Tratament şi profilaxie

Tratamentul purceilor (în boala edemelor sau în cazul suprainfecţiilor bacteriene) se face întregului efectiv, prin administrarea de antibiotic, precum: Colistirom, Colistirom I și Amoxicolistin. De asemenea, se va administra în raţie Romzeofort sau Cavitrom, iar pentru purceii în creştere se recomandă premixul proteino-vitamino-mineral, Romstarter 9+1 P.

Romstarter pentru purcei Romvac

Dr. Gabriela Băncilă

Romvac Company S.A.

Revista Lumea Satului nr. 6, 16-31 martie 2017 – pag. 38

Furajarea lichidă a porcilor

În 2007 pe piaţa din România îşi făcea debutul o nouă companie distribuitoare de echipamente pentru fermele de rumegătoare, în special vaci şi capre, care ulterior şi-a mărit paleta de activitate prin adăugarea în portofoliu şi a unor tehnologii complete pentru fermele de porci şi păsări. În articolul de faţă ne vom opri asupra unei tehnologii puţin cunoscută fermierilor din ţară, dar despre care reprezentantul companiei AHIS Consulting, dl Ovidiu Bădulescu, spune că are multiple avantaje şi că este un element decisiv în atingerea eficienţei ridicate a fermei. Este vorba despre furajarea lichidă a porcilor.

În termeni tehnici această tehnologie presupune un sistem de compartimentare identic cu cel în care porcii sunt hrăniţi cu furaj uscat. Diferenţa este că, în loc ca hrana să fie distribuită în stare uscată printr-un sistem de transport clasic cu noduri, este folosită o staţie de amestec concepută cu bazine de apă şi agitatoare pentru prepararea nutreţului şi recuperarea apei rezultate din clătirea sistemului. Este o tehnologie recomandată în special fermelor de reproducţie. Explicaţia este că în perioada de lactaţie scroafele au nevoie de cantităţi mari de furaj şi de apă, acest lucru influenţând în mod direct producţia lor de lapte şi implicit sporul de creştere în greutate a purceilor. Prin această tehnologie, sporurile zilnice de creştere sunt mai mari, iar purceii sunt mai viguroşi şi consumă mai repede laptele.

Cum funcţionează tehnologia? Furajul uscat ajunge într-un bazin unde se amestecă cu apa şi este apoi pompat printr-o reţea de conducte către fiecare compartiment din fermă, în cantităţile stabilite de un computer industrial. Ulterior, apa folosită în acest scop este reţinută într-un bazin-tampon pentru furajul rezidual şi reutilizată la pregătirea următorului tain.

Principalul avantaj al acestui sistem este că animalul primeşte un furaj palatabil gustos şi este deja o certitudine că porcul este mult mai atras de mâncarea lichidă decât de cea solidă. În plus, spre deosebire de sistemul clasic, în care pot apărea probleme cu administrarea apei din cauza unui nit înfundat, spre exemplu, prin furajarea lichidă animalul bea o cantitate mai mare de apă. Este foarte important ca animalul să fie suficient de bine adăpat, iar în foarte multe ferme, spune dl Bădulescu, acest aspect este neglijat. În acest sistem se folosesc doar furaje măcinate, nu boabe, iar agitatoarele în care nutreţul este amestecat cu apa sunt concepute în aşa fel încât acesta să devină omogen şi să nu formeze crustă deasu­pra. Astfel este evitat riscul înfundării ţevilor.

Preţul acestui sistem este similar cu cel al sistemului clasic, însă ca să fie rentabil ar trebui însoţit şi de alte tehnologii precum furajarea separată cu lapte praf preparat special încă din primele zile de viaţă a purceilor.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 39

Afacerile cu porci rentează doar în preajma Sărbătorilor de iarnă

Mai este puțin și va începe „febra“ cumpărăturilor pentru Sărbătorile de iarnă. Firește că va fi o abundență de oferte în supermarketuri , iar galantarele abia dacă vor respira sub greutatea produselor din carne de porc. Va fi frenezie și prin târgurile de animale, unde crescătorii de porci vor încerca să încline balanța vânzărilor către ei. Va începe un război al prețurilor, iar perdanții se știu de pe acum. Anticipat, am fost la o fermă familială de creștere a suinelor din satul Burduca, comuna Dragodana, județul Dâmbovița. Ne-am așezat la vorbă cu Ion Mihalache, un fermier cu tradiție. Am discutat despre valorificare, despre eforturile micilor producători de a rezista în competiția cu marile magazine și despre istoria fermei sale.

Totul a început cu un cal şi o căruţă

Fermierul din Burduca spune că are în descendența sa generații întregi de agricultori și că această tradiție a fost îmbrățișată și de familia sa. Alături de soție și de cei doi fii lucrează cca 60-70 de hectare de pământ – 20 hectare proprietate personală, restul luat în arendă – pe care cultivă grâu, porumb, orz, floarea-soarelui, plante de nutreț, dovleci plăcintari. Ion Mihalache se mai ocupă şi de creșterea animalelor. Această activitate, care a început cu un cal și o căruță, a căpătat caracter de afacere în urmă cu patru ani, când a hotărât să acceseze fonduri europene pentru dezvoltarea unei ferme familiale de creștere a porcilor. A mers alături de unul dintre fii săi la Grupul de Acțiune Locală Găești și la o firmă de consultanță din Târgoviște pentru a vedea în ce condiții poate accesa fondurile europene pe Măsura 112. Proiectul său a fost aprobat, suma primită a fost de 40.000 de euro, iar ferma, concentrată în 400 mp, a fost populată cu un număr de 52 de porci din rasele Marele Alb și Pietran, care au mai puțină grăsime. În plus, a cumpărat o vacă și doi viței și cca 100 de păsări. În timp, și-a dezvoltat propriul nucleu de reproducție – în așteptare sunt 4-5 scrofițe care vor produce purceii pentru fermă –, iar efectivul a crescut. Acum are 70 de porci, trei vaci cu lapte și două juninci.

Utilajele au compensat lipsa forţei de muncă

Pentru că avea deja o parte din infrastructură, a folosit banii europeni pentru a extinde și moderniza adăposturile și pentru a achiziționa utilajele. Fermierul spune că mecanizarea este extrem de importantă pentru că nu se mai găsește aproape deloc forță de muncă. Astăzi dispune de toate utilajele de care are nevoie pentru munca în câmp și la fermă. Din colecția sa de utilaje fac parte trei tractoare cu pluguri, o grapă cu discuri, semănători, cositoare, greble, instalație de erbicidat, remorci, combină pentru treierat și un tractor adaptat pentru munca în fermă. Cu aceste utilaje lucrează pământul care îi asigură baza furajeră pentru fermă. Porcii sunt hrăniți cu un concentrat din grâu, porumb, orz și floarea-soarelui, iar restul producției este valorificată pe piață. Spune că ar vrea să achiziționeze niște hrănitoare pentru a mai reduce astfel munca în fermă, însă nu știe dacă va reuși să facă asta din resurse personale proprii, pentru că „anul acesta a fost o vară secetoasă și, de parcă nu ar fi fost de ajuns, a început o toamnă ploioasă care a creat probleme în recoltarea producțiilor de pe câmp“.

Pentru a sublinia această problemă a fermierilor, Ion Mihalache ne-a spus că în urmă cu 2-3 ani o parte din producţia de porumb a rămas pe câmp şi a fost recoltată, atât cât a mai rămas din ea după ce a servit ca meniu pentru animalele sălbatice, abia după Paşte.

Extinderea depinde de valorificare

crescatori porci 2

Dl Mihalache spune că prioritatea de acum este de a menține ferma pe această linie. Extinderea depinde de valorificare și cum asta este o problemă, cel puțin deocamdată, dezvoltarea va rămâne în stand-by. Fermierul din Burduca spune că speranța crescătorilor de porci sunt sărbătorile tradiționale. Atunci se înregistrează un apogeu al vânzărilor, pentru că în restul anului acestea nefiind atât de mari. În plus, dl Mihalache ne-a semnalat un aspect deja cunoscut – acela că uneori prețurile de valorificare abia dacă acoperă costurile de producție.

„Dacă ar mai crește un pic prețul kilogramului în viu evident ne-ar fi mai bine. Deocamdată prețul mi se pare destul de scăzut la noi, la producători. Dacă te duci la raftul magazinelor găsești prețul dublu și ne mirăm și noi cum este posibil. Cerealele sunt ieftine, dar doar în timpul campaniilor agricole, când oferta este mare. Spre iarnă prețurile cresc și dacă aș fi fost nevoit să cumpăr, spre exemplu, porumbul cu 1 leu/kg nu mi-ar fi rămas nimic din vânzarea porcilor.“

Dl Mihalache spune că a încercat toate variantele de valorificare care i-au fost la îndemână. A discutat chiar și cu reprezentanți ai abatoarelor, dar prețul oferit era de 4-4,50 lei/kg în viu și spune că dacă ar fi ales să abatorizeze ar fi fost o pierdere clară.

La momentul de față prețul kilogramului în viu este de 7-7,50 lei, dar s-a vândut și cu 6 lei. Fermierul spune că sunt speranțe ca până de Crăciun să mai crească prețul. Deși ferma familiei are clienți constanți care vin să cumpere direct de aici, uneori se întâmplă ca până în Sărbători chiar toți porcii să fie rezervați. Dacă nu reușește să vândă toate exemplarele merge cu ei la obor. Anul acesta are spre valorificare 50 de porci a căror greutate variază între 110-300 kg.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 21, 1-15 noiembrie 2016 – pag. 42-43

Porcul Mangalița este și el un brand românesc

Mangalița și Bazna sunt două rase de porci despre care cei mai mulți dintre tineri, specialiști sau nu, nu mai știu decât din cărți și din povești. Asta cu toate că ambele rase sunt tradițional românești, iar odinioară erau foarte răspândite. Acum au devenit rarități, în ciuda calităților deosebite pe care o are carnea lor. Ionel Rășinar, un fermier din județul Arad, și-a propus să încerce schimbarea acestei situaţii.

Porcul cu carne de somon

După spusele specialiștilor, rasa Mangalița ar fi fost obținută pe la începutul secolului al XIX-lea de către crescătorii din nordul Transilvaniei și din Ungaria, prin încrucișarea unor rase locale de porci cu ruda lor sălbatică, mistrețul. A rezultat un hibrid viguros, ușor de crescut și care seamănă, ca aspect, mai degrabă cu mistrețul. Există trei varietăți: roșu, alb sau „coadă de rândunică“.

Cercetările recente au demonstrat că și carnea sa este destul de mult diferită de cea a porcilor din rasele comune, precum York sau Landrace. Conform analizelor, procentul de acizi grași nesaturați ajunge la 70%, la fel ca în carnea de somon sau uleiul de măsline. Carnea acestei rase este de culoare mai închisă și este apreciată pentru aspectul său marmorat, frăgezime şi suculenţă, date de grăsimea intramusculară, iar gustul, datorită nivelului redus de colesterol, aminteşte, mai degrabă, de carnea de mistreţ. Specialiștii în nutriție recomandă celor care suferă de boli cardiovasculare consumul de carne de porc din rasa Mangalița .

Din păcate, la noi nu se poate cumpăra din magazin!

Amintiri din copilărie cu Mangalița

Ionel Rășinar este un fermier care suferă foarte mult din cauza acestui aspect. „Eu am crescut în zona Munților Apuseni și pot să spun că practic am crescut cu acești porci. Dar, încet-încet, creșterea lor a fost abandonată“, își amintește domnia sa. Dar întâmplarea a avut grijă să aranjeze lucrurile într-un fel. Acum patru ani, umblând printre amintiri de familie, fermierul a găsit o fotografie realizată în anul 1965. În imagine se afla el, copil, alături de un porc Mangalița.

„A fost ca un impuls pentru mine. Atunci m-am hotărât să mă apuc de crescut porci din rasa asta.“ A cumpărat două scroafe și un vier din Ungaria, unde această rasă este foarte răspândită. I-a adus în ferma sa și a început să îi crească așa cum știa încă din copilărie. Adică mai mult pe pășune decât în cocină. „Trebuie crescut atât în padoc, cât și la pășune“, spune Ionel Rășinar. „Dacă nu e crescut la pășune, nu mai are aceeași calitate a cărnii.“

Ionel Rasinar j

Avantaje multe, dezavantaje minore

Creșterea porcilor Mangalița este oarecum diferită față de alte rase din mai multe puncte de vedere. Există avantaje și dezavantaje. La acest din urmă capitol, cel mai important este acela al câștigului lent în greutate. Abia după un an și jumătate, chiar doi, ajunge la 150 kg, greutatea optimă de sacrificare. Prin comparație, un porc din rasele obișnuite europene, crescut în fermă, atinge aceeași greutate în cca 6-7 luni.

Pe de altă parte, e un animal puțin pretențios. De la ruda sa sălbatică, mistrețul, a moștenit o imunitate ridicată la diverse boli. Nu este pretențios la mâncare, astfel că se hrănește și cu ghindă, jir, resturi de legume rezultate din îngrijirea grădinii, coji de pepene sau pepeni întregi, dovleci și tot felul de ierburi. În sezonul rece poate fi hrănit cu porumb simplu. Foarte important pentru fermieri este că nu are nevoie de nutrețuri speciale, combinate.

Din Europa, dar nu „european“

Caracteristicile acestei rase de porci, împreună cu modul deloc sofisticat în care crește, ar face-o ideală pentru micile ferme individuale. Și chiar sunt destui care ar dori să crească Mangalița, căci pe piață a început să apară o cerere care deocamdată nu poate fi acoperită. S-a format chiar și o asociație a crescătorilor de suine din rasele autohtone Bazna și Mangalița, cu sediul la Turda. Asociația ține un registru genealogic și poate oferi certificate de origine. Numai că, ca în orice domeniu, există o problemă: crescătorii nu pot primi subvenții. Ionel Rășinar ne explică ce se petrece: „Teoretic, în Pachetul 8, Măsura 10 prevede că se acordă subvenții pentru creșterea raselor locale în pericol de abandon. Așadar, ne încadrăm perfect. Condiția este să ai cinci scroafe pe care să le ții cinci ani. În această perioadă poți să le rotești. Deci, din nou totul este foarte bine. Numai că mai apare o prevedere, și anume că trebuie să ai câte o jumătate de hectar de pășune pentru fiecare scroafă, ceea ce este aberant atât timp cât pentru o vacă trebuie un hectar.“

mangalita IMG 0725 j

„La alții de ce se poate?“

Cei de la Asociație au făcut demersuri pe unde au putut să schimbe această prevedere, în sensul reducerii la o dimensiune rezonabilă a dimensiunilor de pășune. „Am vorbit și cu oameni de la Minister, și cu senatori și deputați, și cu cine s-a mai putut. Toți au răspuns că așa prevăd normele europene. Dar eu am constatat un lucru, și anume că atunci când oamenii din poziții de decizie nu cunosc o problemă se grăbesc să invoce normele europene“, spune dl Rășinar. „Eu mi-aș dori ca de acum cei de la MADR să ne vorbească mai puțin despre directivele europene și să ne ajute mai mult. Altfel o să pierdem aceste două rase, Bazna și Mangalița, și ar fi păcat, pentru că sunt ale noastre. De ce peste graniță, în Ungaria, sunt șase milioane de capete de Mangalița, iar la noi 6.000? Avem o țară în care avem toate condițiile să creștem așa cum trebuie porci din rasa aceasta“, își varsă focul fermierul.

Fără abatoare totul este degeaba!

Pentru anii următori, Ionel Rășinar își dorește să crească porci Mangalița și să ofere fermierilor doritori scrofițe pentru reproducție. „Eu zic că o să se rezolve la un moment dat problema asta cu subvențiile și atunci oamenii o să fie interesați. Rasa asta de porci trebuie crescută pentru copii și nepoți, căci este o carne sănătoasă. Ar fi mare păcat să se piardă, în loc să se înmulțească.“

Dar, ca fermierii mici și mijlocii să aibă un motiv în plus să crească porci, ar mai fi de rezolvat o problemă: aceea a abatoarelor. „Ordinul nr. 35/10 august 2011 prevede condiții mult prea severe pentru un abator. Eu cred că ar trebui simplificat, astfel încât fermele să poată avea abatoare proprii. Acum, în județul Arad există un singur abator, în care nu are acces toată lumea. Eu, de exemplu, am și magazin și restaurant, dar nu pot să vând acolo produse de la purceii mei Mangalița. Aceștia se vând pe bază de comandă și se sacrifică tradițional. În felul acesta nu se poate ajunge într-un circuit comercial normal. Eu cred că lucrurile ar trebui reglementate în așa fel încât fermierii să poată sacrifica animalele și să aibă acces la lanțul comercial. Altfel, totul este degeaba“, încheie Ionel Rășinar.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 38-39

România poate face comerț intracomunitar cu porci vii

În urma schimburilor de informații și a motivației din expunerea delegației ANSVSA la reuniunea din 13 – 14 septembrie 2016 a Comitetului Permanent pentru Plante, Animale, Alimente și Furaje (SCoPAFF), secțiunea Sănătatea și Bunăstarea Animalelor, de la Bruxelles, s-a decis ca fermele comerciale de creștere a porcilor din România pot face comerț intracomunitar și export cu porci vii, se arată într-un comunicat de presă al Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România.

Astfel, după opt ani de restricţii, fermele comerciale de creştere a porcilor şi unităţile de procesare vor putea să-şi valorifice producţia de porci vii și de carne de porc în mod liber și egal cu toți producatorii din statele membre UE.

Decizia este rezultatul unui efort îndelungat din partea fermierilor, a medicilor veterinari din sectorul suin, a autorităților sanitare veterinare centrale și locale de a respecta condiții de biosecuritate și supraveghere în creșterea și circulația porcilor în tot sectorul suin. În același timp este rezultatul aplicării unor programe personalizate sau la nivel naţional care au vizat identificarea şi circulaţia porcilor, biosecuritatea, protecţia porcilor în ferme şi trasabilitatea cărnii de porc.

Abonează-te la acest feed RSS