reclama youtube lumeasatuluitv
update 24 Feb 2020

Gripa aviară, o boală cu consecinţe grave şi implicaţii financiare dezastruoase

Gripa aviară este un tip de gripă care afectează în principal păsările, dar poate infecta și unele specii de mamifere. Aceasta constituie o mare problemă a aviculturii mondiale deoarece patogenitatea virusului variază de la boli respiratorii uşoare până la forme grave de infecții viscerotrope şi pansistemice cu mortalitate de 100%. Păsările sălbatice sunt rezervorul de virus al gripei aviare și de aceea o eradicare a bolii nu este practic posibilă. Această boală infecțioasă are consecinţe grave şi implicaţii financiare dezastruoase.

Gripa aviară este produsă de un virus din familia Orthomyxo - viridae care se subdivide în trei tipuri antigenice diferite, și anume tipul A, singurul care are importanță în medicina veterinară, tipul B și tipul C.

Tipurile antigenice A sunt diverse și se caracterizează prin apariţia pe suprafaţa virusului a antigenelor hemaglutinante şi a neuraminidazei.

Transmiterea bolii

Păsările migratoare, rațele sălbatice în mod special, sunt sursa naturală de gripă aviară, ele fiind și cele mai rezistente la infecții şi transmit boala efectivelor de păsări domestice cu biosecuritatea sub standarde. Dacă nu se iau măsuri urgente de contracarare a bolii, forma înalt patogenă produce îmbolnăvirea întregului efectiv şi chiar a unei întregi regiuni prin intermediul deplasării oamenilor, a vehiculelor și a insectelor sau prin praful şi penele duse de vânt. Această situaţie este întâlnită în ţările cu comerţ intens de păsări vii.

Simptome

Influenţa aviară înalt patogenă – HPAI – provoacă declinul producţiei de ouă, prin creșterea rapidă a mortalitaţii, caracterizată prin simptome respiratorii şi nervoase. În forma acută de gripă aviară, păsările vor muri până la o săptămână. Tulpinile slab patogene determină apariţia traheitei, a edemului pulmonar şi a aerosaculitei, acestea fiind urmate de infecţii supraadăugate bacteriene.

Anatomopatologic, HPAI se caracterizează prin hemoragii, chiar pe seroasele viscerelor şi prin edeme subcutanate ale capului. Totodată, pot apărea vezicule pe crestele şi bărbiţele păsărilor.

Diagnosticul

Diagnosticul bolii se face pe baza analizelor de laborator. Astfel, se izolează virusul hemoaglutinant folosind embrioni SPF sau culturi celulare și în felul acesta virusurile sunt identificate şi serotipizate. Cele mai comune și des folosite teste sunt testul de imunodifuzie în gel de agar și testul ELISA.

Profilaxia și combaterea

Focarele de gripă aviară sunt eradicate prin aplicarea unui program intensiv ce cuprinde diagnosticarea rapidă, sacrificarea şi neutralizarea efectivelor afectate, carantina zonelor cu păsări bolnave, supravegherea constantă a păsărilor din crescătorii și eliminarea celor seropozitive.

Se impun restricţii de deplasare a păsărilor prin interzicerea târgurilor şi a comerțului cu produse din zonele infectate. Există şi vaccinuri autogene inactivate sau recombinante. Vaccinarea elimină manifestarea clinică a bolii, dar virusul se menţine în populaţia de păsări.

Măsurile stricte de biosecuritate pot elimina răspândirea virusului gripei aviare în fermele comerciale.

Pursept

Pentru acțiuni bactericide, fungicide și micobactericide se pot folosi produse precum PURSEPT, sub formă de tablete efervescente cu dicloroizocianurat de sodiu.

Dr. Viorica CHIURCIU
Doctor în științe medicale Veterinare, CSI

Ce trebuie să faceți dacă ați găsit un pui de pasăre sălbatică

Materialul de față este dedicat naturii și viețuitoarelor ei. Și ca să înțelegem mai bine cum funcționează ecosistemele naturale trebuie să dăm drept la replică specialiștilor pe care îi avem. Articolul din rândurile următoare este realizat cu sprijinul Societății Ornitologice Române și ne oferă informații prețioase cu privire la acțiunile noastre atunci când găsim un pui de pasăre.

  • Dacă puiul este golaș – nu are pene sau puf – este clar că nu poate supraviețui decât dacă revine în cuib. În acest caz trebuie să verificați dacă în zonă sunt arbori bătrâni care să aibă scorburi de unde ar fi putut cădea. Dacă aceștia nu există, este posibil să fi căzut de la streașina unei case sau de la un cuib amplasat pe un aparat de aer condiționat. Urmăriți unde sunt alte păsări și încercați să identificați cuibul ca să puteți pune puiul înapoi.
  • Chiar dacă puiul pe care l-ați găsit are puf, tot trebuie să ajungă înapoi în cuib. Dacă ați constatat că a căzut dintr-un cuib aflat la înălțime mare, fără posibilitatea de a ajunge la el, va trebui să improvizați un cuib temporar. Luați o cutie de carton (poate chiar una pentru pantofi) și puneți un șervețel de hârtie în ea. În lipsa unei cutii de pantofi puteți folosi un coșuleț sau un vas care să susțină greutatea puilor. Montați cutia în copac, aproape de cuibul inaccesibil, și puneți puiul în ea. Părinții îi vor auzi strigătele și vor veni să îl hrănească. Dacă au trecut deja două ore de când ați montat cuibul provizoriu, iar părinții nu vin să hrănească pasărea, e posibil ca mama puilor să fi murit. În acest caz căutați un centru de reabilitare, dar nu luați puii din cuib până nu vă consultați cu specialiștii.
  • Puii care au pene sunt pe sol nu pentru că au căzut din cuib, ci pentru că l-au părăsit. Puii de pasăre nu stau doar în cuib. Uneori dorm și pe crengile de lângă și sunt momiți de părinți în afara cuibului pentru a învăța să zboare și să își caute hrana. Așa se face că în timpul unor astfel de lecții ajung pe sol în căutarea hranei (insecte, firimituri, semințe etc.). Dacă un om se apropie, părintele va fi primul care va zbura. Dacă puiul este obosit și nu mai are putere să zboare, este prins cu ușurință. Un astfel de pui nu mai are nevoie să fie amplasat în cuib. Este de ajuns să îl puneți în copac sau aproape de tufișul unde l-ați găsit. Așa se va putea odihni, părinții îl vor chema și el va pleca din creangă în creangă, tot mai sus, în afara pericolului.

Apelați la un specialist dacă...

...puiul pe care l-ați găsit este lovit, sângerează, are vreo aripă ruptă. Contactați un medic veterinar cu experiență în păsări sălbatice. Cel mai bine este ca puiul să ajungă la un centru de reabilitare.

...ați găsit un pui de drepnea neagră (Apus apus). Aceste păsări nu au cuiburi accesibile (folosesc fisuri din pereții clădirilor, coloanelor de aerisire, locurile de sub siglele convexe) și puii au nevoie de îngrijiri speciale. Nu le oferiți hrană și faceți tot posibilul să ajungă la un centru de reabilitare.

Martinased dreamstime m 11613753

Excepții

Unele specii de păsări nu se feresc de om. Inițial, o cioară de semănătură sau un pescăruș pontic se vor retrage de la apariția omului. Dacă vă apropiați de puiul de pe sol, țineți cont că aceste specii pot să vă și atace. Ar fi ideal să aveți o umbrelă ca să vă feriți de loviturile lor. Este indicat să puneți puiul într-un loc ferit și să plecați de acolo. În cazul puilor de pescăruș pe care îi găsiți lângă bloc, cuibul lor este, de obicei, sus pe clădire. Au ieșit la ore de zbor și probabil încă nu au aripile destul de dezvoltate, de aceea au ajuns pe sol. Nu îi puneți în copac, încercați să îi duceți pe bloc.

Cum trebuie manipulate păsările sălbatice

În timpul în care așteptați ajutor specializat luați pasărea în mâini, dar purtați mănuși, dacă este posibil. Plasați-o într-o cutie de carton, bine ventilată, cu multe găuri și acoperiți-o pentru a împiedica pasărea să evadeze. Puneți șervețele pe fundul cutiei. Țineți puiul la cald, ferit de zgomot, într-un loc întunecat. Dacă păsării îi este frig, amplasați cutia în apropierea unei surse de căldură, dar să nu fie excesivă. Feriți-o de foc și de temperaturi extrem de ridicate. De asemenea, puteți umple o sticlă de plastic cu apă caldă și să o plasați alături de pasăre în cutie. Înveliți sticla într-o cârpă, astfel încât să nu frigă pasărea. Asigurați-vă că sticla nu are scurgeri la capac, astfel pasărea se va uda și va suferi de frig. Nu îi oferiți lichide păsării. De obicei acestea își procură o mare parte din lichide chiar din hrana pe care o consumă, astfel încât nu au nevoie să înghită lichide foarte des. În cazul în care este deshidratată, poate fi periculos să încercați să îi turnați apă în cioc deoarece se poate sufoca foarte ușor. Nu îi oferiți hrană păsării până nu știți ce specie este și care este dieta ei. Există păsări cărora le veți face mai mult rău dacă le oferiți pâine sau altă hrană decât cea specifică. Cereți sfatul unui profesionist înainte de a hrăni pasărea. Spălați-vă pe mâini cu apă caldă și săpun de fiecare dată când ați atins pasărea. Spălați toate obiectele cu care pasărea a luat contact – haină, prosop etc. – pentru a preveni răspândirea unor boli sau paraziți. Țineți păsărea într-un mediu cât mai liniștit, ferită de factori de stres.

Pupaza5

De ce nu trebuie luați puii acasă

Un om nu poate îngriji o pasăre sălbatică așa cum ar trebui. Spre exemplu, puii de pițigoi mare (Parus Major) au nevoie de câteva sute de omizi zilnic. Pentru o dezvoltare normală trebuie hrăniți de la răsărit la apus, o dată la câteva minute. Ar trebui să învețe să caute hrană, să se ferească de prădători și să se ascundă. Sunt lucruri pe care nu le pot învăța de la oameni, ci doar de la părinți. În plus, la păsări apare fenomenul de imprinting. Practic, se obișnuiesc cu prezența umană atât de mult încât uită că sunt păsări sălbatice. Nu își mai caută adăpost, hrană sau apă, ci doar așteaptă să fie hrănite. Este nevoie de muncă serioasă și specializată pentru ca o astfel de pasăre să poată fi reintegrată în natură.

Laura ZMARANDA

  • Publicat în Mediu
Abonează-te la acest feed RSS