cemrom iulie 2018

Crescătorii de ovine vor primi și în 2019 ajutor de minimis pentru comercializarea lânii

În Ședința de Guvern din data de 8 februarie 2019 a fost adoptată o Hotărâre care modifică și completează HG nr.500/2017 privind aprobarea schemei ,,Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a crescătorilor de ovine  pentru comercializarea lânii”.

Prin prezentul act normativ se reglementează continuarea în 2019 a Programului ,,Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a crescătorilor de ovine  pentru comercializarea lânii”, precum și condițiile aferente acestuia. Perioada de înscriere pentru anul 2019 este cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei hotărâri și 28 martie 2019, inclusiv, iar perioada de cerere în care producția de lână poate fi valorificată este între 29 martie-30 septembrie 2019, inclusiv.

Solicitanţii înregistraţi în Registrul unic au obligaţia de a depune la Direcțiile Agricole Județene  documentele justificative care să ateste comercializarea producţiei de lână obţinute până la 1 noiembrie 2019, inclusiv. Comercializarea lânii se realizează către un centru de colectare sau o unitate de procesare a lânii, direct sau printr-un intermediar, care are încheiat un contract de livrare lână cu un centru de colectare sau o unitate de procesare a lânii. 

Pentru acordarea sprijinului, documentele justificative trebuie să ateste că lâna a fost comercializată respectând interesul părților. Este necesar ca documentele justificative (factura sau filele din carnetul de comercializare) să indice cantitatea de lână comercializată, direct sau prin intermediar. În cazul intermediarului, acesta va menționa pe filele din carnetul de comercializare al crescătorului de ovine numărul contractului încheiat cu un centru de colectare sau o unitate de procesare a lânii.

De asemenea, este reglementată plata cantității de lână comercializată în perioada de valorificare corespunzătoare și nedecontată în anul 2018.

Sursa: madr.ro

Perioada de gestație la oi și complicațiile acesteia

După cum se ştie, gestaţia la ovine durează în medie cinci luni. În vederea protejării oilor gestante, se vor evita aglomerările, alergările, loviturile oilor, în special la intrarea şi ieşirea din adăpost. Cu aproximativ o lună înaintea fătării, obligatoriu se face codinitul oilor (tunderea lânii de pe coadă şi partea interioară a coapselor şi din jurul ugerului) pentru a se putea asigura un supt cât mai igienic al mielului. Operaţiunea de codinit trebuie făcută cu multă atenţie, având în vedere gestaţia avansată şi posibilitatea producerii de avorturi prin lovire.

Cu două săptămâni înainte de fătare se face un control al gestaţiei, separându-se oile cu gestaţie avansată şi introducându-se în compartimentul de fătare special amenajat, astfel construit încât să asigure o temperatură optimă. Începerea fătării se manifestă prin simptome ca: oaia devine neliniştită, întoarce capul spre flanc, se ridică şi se culcă des, nu mănâncă și se retrage din turmă.

Avortul campylobacterian

Campylobacterioza ovină sau avortul campylobacterian este o boală infecţioasă cu evoluție enzootică ce afectează oile gestante. Este produsă de Campylobacter fetus subspecia fetus și se manifestă clinic, prin avorturi în ultima perioadă de gestație şi fătări de produşi neviabili.

Perioada de incubaţie este cuprinsă între una şi trei săptămâni. Ca manifestări clinice se remarcă lipsa poftei de mâncare, decubit lateral, inflamarea și înroșirea vulvei ce prezintă o secreție mucoasă sau mucosanguinolentă. Avortul se produce în ultimele 8 săptămâni de gestație. Uneori, poate fi urmat de scurgeri vulvare și complicat cu infecții ale mucoasei uterine sau chiar cu moartea anima­lului, dar astfel de cazuri sunt foarte rare. La ovinele care au avortat, gestaţia şi fătările următoare decurg, de regulă, normal. În general, boala afectează 10-20% din oile gestante. La animalele care au avortat se recurge la administrarea de antibiotice. Putem utiliza cu rezultate foarte bune ERITROMICINĂ 10% soluție injectabilă, PANDROM, OXITETRACICLINĂ 10% soluție injectabilă.

Toxiemia de gestație

Toxiemia de gestație (cetoza oilor gestante, cetonemia de gestație, boala mieilor gemeni) reprezintă o tulburare a metabolismului glucidic. Frigul și transportul acționează ca factori stresanți care măresc necesarul de glucoză. Apare în ultima perioadă de gestație, cu 2-3 săptămâni înainte de fătare. Animalul refuză mâncarea, prezintă salivație, fecale dure, apoi diaree. Tratamentul este dietetic, cu administrarea de fierturi de sfeclă, morcovi, melasă şi injectabil, cu GLUCOZĂ 33%, VITAMINA B1 + B6, VITAMINA AD3E.

Paraplegia antepartum

Este un sindrom care apare în a doua parte a gestației și este caracterizat prin imposibilitatea femelei de a se ridica. Această stare este mai frecvent întâlnită la capră. Paraplegia apare la femelele în gestație avansată și cu mari producții de lapte, dar care beneficiază de puțină mișcare. Primele semne sunt nesiguranța în stațiune, urmată de culcarea și ridicarea greoaie.

Tratamentul constă în administrarea de furaje de bună calitate, tărâțe de grâu, săruri de calciu și drojdie de bere. Se va reface echilibrul mineralo-vitaminic prin administarea de CALCIU-MAGNEZIU, MULTIVITAROM și Vita C, timp de 5-7 zile.

În toate cazurile de fătări greoaie, la animale epuizate, pentru a amplifica eforturile de expulzare a fătului, în retenţie placentară pentru desprinderea şi eliminarea completă a învelitorilor fetale și pentru declanşarea lacaţiei se folosește cu succces produsul ROMOXITOCIN.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA

pandromromoxitocin

Un primar model... ține în frâu o stână de oi și o comună

În comuna Cândești, județul Neamț, o fermă de 1.000 de oi este ținută în frâu de State Daniel Gheorghe, primarul comunei. Fiica sa Alexandra vede un model în acesta și este mândră foc de omul care lasă pantofii de lac la primărie pentru cizmele de cauciuc de la stână.

Fermă de oi dintr-o pasiune

De câțiva ani, familia State se ocupă cu zootehnia. Capul familiei, Gheorghe, este ajutat de fiica sa, Alexandra, care susține cu mare drag pasiunea tatălui său. „Cu toate că noi avem două firme, una cu lemne și o alta cu o brutărie, în prima fază nici nu a fost vorba de așa ceva. Între timp, tatăl meu a ajuns primarul comunei, iar într-o zi acesta a cumpărat 100 de oi, apoi iar încă 100, și tot așa până am ajuns la 1.000 de oi și 50 de vaci. Practic, totul a început dintr-o pasiune a tatălui meu pentru aceste animale“, ne povestește aceasta.

Stand de brânzeturi în piața centrală din Piatra Neamț

„Nu prea aveam unde să ne vindem produsele, pentru că nu ne-am gândit că o să ajungem așa departe“, ne mărturișește Alexandra. Dar, în timp, aceasta a venit cu ideea să își deschidă un stand de brânzeturi în piața centrală din Piatra Neamț, cu lapte proaspăt și diverse produse, precum caș, burduf, smântână, cașcaval și telemea. „Totodată, vindem și în Bacău, unde distribuim săptămânal, în fiecare zi de miercuri. În ultima perioadă îmi scrie multă lume din Iași și Moinești, unde chiar am trimis produse și prin curier. Am avut persoane care au venit și cu copii la noi la stână și toți au fost tare încântați. Ne bucurăm că ne este apreciată munca“.

„Tatăl meu este cel care ține în frâu toată ferma! Astfel, după program își ia cizmele și se ocupă de tot... ar sta acolo până dimineață. Tot el se ocupă de tot ceea ce înseamnă hrana și tratamentele la animale. Avem și o moară, iar acolo le pregătește tot felul de furaje și amestecuri pentru că sunt foarte sensibile. În zona noastră, avem dificultăți să găsim forță de muncă pentru că nu am găsit pe cineva care să dorească să stea acolo permanent... oamenii vin și pleacă imediat deoarece este o muncă destul de solicitantă. De aceea, pentru a avea totul sub control, tata și-a făcut și o cabană la stână, iar pe timpul verii stă acolo și noaptea“, ne spune Alexandra.

Ferma State Candesti Neamt

2 litri de lapte = 5 lei

Aceasta consideră că este o investiție de viitor și mulți ar trebui să cumpere măcar o sticlă de lapte de la piață și nu din magazine. „O sticlă de lapte de 2 litri constă 5 lei, dar știi că bei ceva natural. Din păcate, în piață cei care cumpără sunt doar persoane care au peste 40-50 de ani, rar vezi persoane tinere cumpărând deoarece aceștea preferă supermarketurile.“

„Dacă te gândești la o investiție de genul acesta, trebuie să fii conștient că este multă muncă și că animalele nu știu ce este weekend, ele trebuie hrănite și îngrijite mereu. Sunt mulți cei care încearcă, dar le vând imediat. Noi nu renunțăm deoarece iubim aceste animale și de aceea vrem să ne facem un laborator și să distribuim în mai multe puncte. Ținând cont că acest lucru necesită mulți bani, momentan rămânem la stadiul acesta și sper... să nu îl mai apuce pe tatăl meu să cumpere, iar, în jur de 1.000 de oi“, conchide Alexandra State.

Beatrice Alexandra MODIGA

De ce să folosiţi gardurile electrificate pentru protejarea stânelor?

Informațiile următoare sunt extrase din ghidul numit „Metodologie pentru implementarea sistemelor de protecţie a culturilor agricole, şeptelului şi stupinelor în vederea reducerii pagubelor produse de urşi“, material care ne-a fost pus la dispoziție de Agenția pentru Protecția Mediului Vrancea.

A circulat multă vreme pe Internet o fotografie a unei căprioare în mijlocul unui drum asfaltat care traversa o pădure. Iar mesajul era următorul: „Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par. Căprioara nu traversează drumul, ci drumul traversează pădurea în care trăiește căprioara.“ Și așa cu fiecare drum construit prin pădure oamenii au uitat cine este de fapt invadatorul. Au rupt orice conexiune cu natura și au început să distrugă tot, păduri, râuri, au început să ucidă animalele care, rămase fără habitatele naturale, au pătruns pe teritoriul lor. Proiectele Wolflife și Bearlife derulate de Agenția pentru Protecția Mediului Vrancea vorbesc despre dimensiunea reală a acestor fenomene și despre soluțiile prin care pot fi combătute. Cele mai frecvente conflicte între om și prădători se întâmplă în munți, în preajma stânelor. Ciobanii se plâng de pierderile provocate de urși și lupi și de multe ori cer uciderea acestora. Echipa APM Vrancea a mers la stânele situate în zone frecventate de acești prădători și le-a prezentat ciobanilor alternative care nu presupun finaluri atât de tragice pentru animalele sălbatice. În cadrul proiectului Bearlife au fost donate 120 de garduri electrice, iar în cadrul Wolflife au fost realizate pe baza aceleiași tehnologii șase zone demonstrative. Anul acesta vor fi donate ciobanilor încă 30 de garduri electrice și kituri complete pentru protejarea stânelor.

Cum funcționează

Gardul electric acţionează ca o barieră în faţa animalelor sălbatice deoarece prin reţeaua de fire electrice se descarcă impulsuri de înaltă tensiune, şocul electric (8.000 V, neletal) determinând prădătorii să se retragă imediat. Un generator adaptat surselor de energie disponibile trimite impulsuri electrice de-a lungul firelor gardului. Astfel, un animal (sau vegetația) care atinge firele creează prin corpul său o cale pentru curentul electric spre pământ şi înapoi spre generator pentru a încheia circuitul. Curentul electric (impulsul) sau şocul emis de generator durează doar 0,0003 secunde. Impulsurile sunt despărţite de 1-2-3 sec. Un gard electric este total nepericulos, de fapt sistemul este mult mai prietenos pentru animale decât sârma ghimpată care poate cauza rănirea animalelor care vin în contact cu aceasta. Şocul resimţit este o combinaţie a voltajului din gard şi a timpului impulsului electric. Cu cât este mai mare şocul primit de animal, cu atât mai lungă va fi amintirea acestui şoc. Principala ţintă este aceea de a determina prădătorii să investigheze gardul într-o manieră lentă şi precaută pentru a provoca primul şoc la nas. Dacă şocul este primit în spate, animalele reacţionează adesea prin înaintare, nu prin retragere. Puterea primului şoc va determina adesea comportamentul animalului faţă de gard în viitor.

Componente

Un gard electric este alcătuit din 3 componente:

  • un generator care produce impulsuri de curent;
  • o reţea de conductori care conduce curentul;
  • un sistem de împământare.

Generatorul (sursa de impulsuri electrice) trebuie, în primul rând, să fie adaptat potenţialelor surse de energie electrică disponibilă. Astfel, cele mai eficiente şi ieftine generatoare sunt cele alimentate de la o sursă de 210-220 volţi. Puterea acestora este mare şi pot alimenta sisteme de garduri electrice cu lungimi de până la 5 km. În lipsa unei surse de energie permanente se poate utiliza un generator de impulsuri, alimentat de la acumulatori de 6, 9 sau 12 V, aceştia putând fi reîncărcaţi sau conectaţi la un panou solar.

Cele mai viabile generatoare de impulsuri au încorporate un panou solar şi un acumulator, astfel încât utilizatorul este ferit de eventualele nefuncţionări ale sistemului de protecţie.

Firele gardului (conductorii) conduc curentul, formând un circuit care înconjoară perimetrul protejat. Conductorii pot fi confecţionaţi din fire textile împletite cu elemente metalice, benzi cu fire metalice sau fire din aluminiu sau metale galvanizate. Cu cât rezistenţa conductorului este mai mică, cu atât mai bine este condus curentul, mai uşor şi pe o distanţă mai mare. Conductorii trebuie testaţi şi aleşi şi în funcţie de rezistenţa la rupere. Un gard electric pentru urşi trebuie confecţionat din fire cu rezistenţă mare la rupere.

Izolatorii sunt piese confecţionate în general din PVC şi au diferite forme şi mărimi, adaptate unor modele diferite de prindere pe structuri din metal sau lemn. Când folosiţi stâlpi din lemn moale sau oţel, aveţi nevoie de izolatori pentru a preveni pierderile excesive de putere.

Împământarea – fără un sistem de împământare corect instalat, gardul nu poate funcţiona. Generatorul are nevoie de un sistem de împământare pentru a completa circuitul şi pentru a-i da animalului un şoc eficient. Peste 80% din disfuncţiile sistemelor de garduri sunt legate de o insuficientă împământare.

Un sistem de împământare constă în:

  • baghete galvanizate de împământare;
  • clamă de împământare;
  • cablu de ieşire.

Montarea gardului electric – firele se plasează la distanţa de 20-30 cm unul de altul, cele de la nivelul inferior mai apropiate unele de altele (15 cm între ele), distanţa între fire variind în funcţie de teren şi de specia de prădător:

- în cazul lupilor, firele vor fi concentrate mai aproape de sol pentru a evita ca lupii să poată săpa pe sub firele de jos;

- în cazul urşilor, setarea firelor se va face cât mai uniform posibil;

- când gardul se află pe o pantă, în partea din amonte firele se montează la cel mai înalt nivel pentru a reduce posibilitatea ca animalul să sară înăuntru de pe panta superioară.

Pilonii se fixează la intervale de 5-10 m, acest lucru depinzând de topografie. Acolo unde terenul este neregulat, distanţa dintre piloni va fi mai mică pentru a se putea urmări conturul solului cât mai bine posibil. Trebuie verificat întotdeauna dacă firele au acelaşi spaţiu între ele pe aceşti piloni. S-a observat că diferenţele de spaţii au fost imediat observate de către câinii de pază care au putut să se strecoare înăuntru. Firele nu trebuie să atingă solul sau iarba pentru a evita întreruperea curentului de-a lungul firelor. Se pot utiliza role cu fire de 400 m sau 200 m.

Înălţimea gardului este singura limită pentru animalele care sar. Prin adăugarea unui gard suplimentar în faţa primului pentru a lărgi întregul sistem, săritorul va ezita să treacă pe deasupra lui. Gardul nu va opri un animal de talie mare care aleargă spre el, fără să-l vadă. Mai mult, majoritatea contactelor cu gardul electric se produc noaptea. De aceea gardul trebuie să fie vizibil, iar pentru asta se poate monta un fir alb în partea lui superioară.

Sfaturi practice

Fără un sistem de împământare, curentul nu va putea să-şi completeze circuitul, fiind complet ineficient, iar din această cauză nu vor exista şocuri în gardul electric.

Sistemul de împământare al generatorului este asemenea unei antene radio. Cu cât este mai mare antena, cu atât mai bună este recepţia. La fel şi în cazul gardului electric: o putere mai mare a generatorului necesită un sistem mai mare de împământare pentru a colecta numărul ridicat de electroni din sol.

În soluri afectate sever de uscăciune, cu un conţinut scăzut de minerale, ar trebui folosită o soluţie salină. Sarea este bun conducător de electricitate şi, de asemenea, atrage şi menţine umiditatea. Dacă gardul nu dă şocul aşteptat, este foarte posibil ca de vină să fie sistemul de împământare. Principalele cauze ale unei împământări ineficiente sunt:

– bare de împământare insuficient de lungi;

– fire prost conectate sau fire de diferite tipuri conectate împreună;

– conexiuni slabe cu barele de împământare.

Adâncimea este importantă pentru a ne asigura că partea din pământ se află întotdeauna într-un sol umed.

Când fixăm un gard electric trebuie să fim atenți la îmbinarea firelor. Firele îmbinate incorect pot fi o cauză majoră pentru pierderile de curent. Când uniţi firele la mijlocul gardului, utilizaţi clame de joncţiune. Nu costă mult şi îmbunătăţesc enorm funcţionarea gardului. Niciodată nu îmbinaţi două capete printr-un simplu nod. Pierdeţi prea multă energie (rezistenţa poate fi egală cu un kilometru de fir). Utilizaţi conductori de cel puţin 2 mm (grosimea firului). Cu cât este mai mare diametrul, cu atât mai bună este conductivitatea şi deci cu atât mai puternic este sistemul.

Investiție și amortizare

Un gard electric nu este o măsură de protecţie foarte ieftină. Un astfel de gard costă între 300-1.000 euro (în funcţie de dotări, lungime, accesorii, sursa de energie etc.). În Vrancea s-a calculat o medie a pierderilor la stânele din zona montană de 260 euro pe stână. Acest preţ include animalele omorâte, precum şi cantitatea de lapte pe care ar fi putut să o dea acestea. Pierderile înregistrate la stânele cu garduri electrice au fost de doar 6.70 euro, doar 2,59% din pierderile celorlalte stâne fără garduri elec­trice. Conform acestor calcule, un gard electric care costă aproximativ 300 de euro ar putea să scoată cheltuiala într-un an. Totodată, trebuie ţinut cont de faptul că un astfel de sistem de protecţie poate funcţiona mulţi ani dacă este menţinut corespunzător. De aceea investiţia va fi profitabilă probabil pentru o persoană care deţine multe animale sau care este responsabilă de o turmă pentru o perioadă mai lungă.

  • Gardul electric este uşor de montat (timpul de montaj este cu mult sub timpul necesar pentru instalarea unui gard convenţional din lemn, fier sau sârmă).
  • Poate fi folosit în locuri izolate, departe de drumuri şi oraşe.
  • Poate funcţiona cu o simplă baterie de 12V (baterie auto) care poate fi reîncărcată cu uşurinţă sau aveţi posibilitatea să combinaţi cu utilizarea de panouri solare în cazul în care nu există posibilitatea de acces la o sursă de electricitate de 220V.

Este necesară marcarea gardurilor cu voltaj mare pentru ca oamenii să nu intre în ele sau să se atingă de acestea.

Laura ZMARANDA

România deschide exportul cu oi vii în Golful Persic, acolo unde Australia l-a închis

Organizația pentru protecția animalelor Animals International este indignată de anunțul autorităților potrivit căruia România va exporta 200.000 de oi vii și 10.000 de bovine în 2019 în țările din Golful Persic, în ciuda avertismentului oficial trimis în luna iulie Ministerului Agriculturii de către ONG.

Trădarea animalelor noastre...

„Premierul nostru s-a dus personal în Golf în octombrie pentru a se întâlni cu Al Mawasi, o companie criminală, interzisă în Australia. Compania, disperată să găsească o nouă sursă de oi, a primit-o pe doamna Dăncilă cu ușile deschise, iar în noiembrie Al Mawashi a venit în România și a bătut palma cu secretarul de stat Daniel Botănoiu, care astfel și-a asumat răspunderea pentru ce se va întâmpla cu 200.000 de oi și 10.000 de viței în primul an. Eu numesc această acțiune a Guvernului României nimic mai puțin decât trădare a animalelor noastre, a fermierilor, a economiei și a reputației țării noastre“, a acuzat Gabriel Păun, directorul pe Europa al Animals International. Potrivit unui comunicat al ONG-ului, acordul comercial a fost perfectat după ce Australia a oprit exportul de ovine vii în timpul verii din Orientul Mijlociu din cauză că milioane de oi au suferit din cauza căldurii excesive de pe vapoare, multe dintre ele pierind pe drum. Imagini șocante ale animalelor literalmente coapte de vii de căldura excesivă, în timp ce navele intrau în Golful Persic, au făcut înconjurul lumii și au condus la inițierea a numeroase proiecte de legi de interzicere a comerțului cu oi vii în Parlamentul australian. Vara din Golful Persic durează din mai până în septembrie și este cunoscută drept cea mai fierbinte de pe Planetă, temperaturile maxime ajungând până la 56°C la umbră și nu coboară sub 30°C nici măcar în timpul nopții.

Legislația UE, aplicabilă și peste granițe

Porivit Animals International, legislația UE aplicabilă și după granițele UE pentru transportul animalelor, nu permite aprobarea de jurnale de călătorie când sunt prognozate temperaturi de peste 30˚C.

„Al Mawashi este importatorul Golfului, responsabil pentru moartea a un milion și jumătate de oi australiene pe navele lor. Acum li se interzice prin lege să încarce oi australiene pe navele lor în sezonul de vară extremă și ne-am pomenit cu ei aici să încarce oi românești pe vapoarele morții. Dacă Guvernul României dorește să respecte normele UE, atunci nu va exporta animale vii între mai și septembrie, când vor fi permanent peste 30 de grade“, a avertizat Gabriel Păun. În luna iulie, Animals International a trimis o scrisoare oficială Ministerului Agriculturii din România, avertizând că Al Mawashi ar putea veni în România să ia animale vii, după ce Australia și-a închis porțile. Guvernul român a primit de asemenea acces la filmările și informațiile obținute pe durata a cinci curse ale celui mai performant vapor folosit de Al Mawashi, nava Awassi Express, pe care au pierit de căldură cel puțin 4.000 de oi. Filmările explicite arată că ovinele mor de cald, gâfâind pentru oxigen, sufocate în propriile dejecții, incapabile să se odihnească și să ajungă la hrană sau apă.

Dovezile...

Dovezile documentate de un membru al echipajului, care a devenit informator pentru Animals International, dezvăluie suferințele animalelor, pe care Al Mawashi le știa și le-a tolerat de zeci de ani, până când filmările au fost publicate. „Am trimis încă din vară aceste dovezi autorităților, dar acestea au ales să închidă ochii și să trimită oile în cunoștință de cauză la o suferință îngrozitoare și inevitabilă. Aceste vapoare se transformă literalmente în cuptoare în care animalele se coc de vii în timpul lunilor de vară extremă din Orientul Mijlociu (mai-septembrie). Companiile care se pregătesc să provoace astfel de suferințe oribile animalelor ar trebui să fie urmărite penal, nu să fie recompensate cu tranzacții comerciale. Vom cere medicilor veterinari români să luăm o poziție împreună, așa cum au făcut veterinarii australieni, și să spunem că este complet inacceptabil să supunem animalele la această suferință și la o moarte prelungită și îngrozitoare. Producătorii români vor fi indignați că guvernul nu a negociat exportul de produse cu valoare adăugată, precum carnea, ci transportul de animale vii. Facem publice aceste imagini neplăcute deoarece este ultima șansă de a stopa acest comerț crud înainte ca primul vapor al morții să plece din portul Midia“, explică Păun.

Alternativa? Carnea refrigerată

Animals International a lansat recent primul studiu economic care demonstrează că, dacă România ar exporta carne refrigerată mai degrabă decât animale vii, ar crea 5.311 locuri de munca directe și ar adăuga economiei românești 46,26 milioane de euro anual. Calculele au fost făcute în conformitate cu o eliminare treptată a exportului cu ovine și bovine vii până în anul 2022. „Acesta este primul studiu de acest fel din România și confirmă avantajele economice pentru România prin eliminare treptată a comerțului cu exporturi vii“, a spus Păun. „Prin prelucrarea superioară a resurselor sale, indiferent dacă este vorba de petrol, lemn sau animale, se creează baza pentru noi locuri de muncă și păstrarea mai multor bani în România“, a declarat Claudiu Cazacu, analistul economic care a realizat studiul.

Studiul relevă un fapt surprinzător, dacă nu ar fi trist. Și anume, prin exportul a mai mult de 2,4 milioane de oi și capre anul trecut, România a devenit cel mai mare exportator de ovine din lume. „Nu este nimic de mândrie aici. Este rușinos să fii lider mondial într-o industrie crudă cu animalele. Alte țări dezbat și se distanțează de exportul cu animale vii deoarece societatea nu mai acceptă cruzimea inutilă asupra animalelor. Nicio țară civilizată nu mai dorește să permită animalelor sale să fie expuse riscului de a muri pe nave în căldura extremă a Orientului Mijlociu. Australia a spus «nu» acestui lucru – și așa trebuie să facă și România – în caz contrar, reputația noastră internațională, și așa pătată, va avea de suferit“, a tras concluzia Păun.

Animals International solicită prim-ministrului Viorica Dăncilă să nu permită exportul cu animale vii în Orientul Mijlociu pe timpul verii (mai-septembrie) și să exporte în schimb produse cu valoare adăugată, precum carnea congelată sau refrigerată.

Bogdan Panțuru

Finalizarea controlului la fața locului pentru acordarea subvențiilor în sectorul zootehnic

Agenția Națională de Zootehnie (ANZ) a finalizat controlul la fața locului în vederea verificării respectării condițiilor de eligibilitate privind acordarea ajutoarelor naționale tranzitorii și a sprijinului cuplat în sectorul zootehnic pentru solicitanții ajutoarelor naționale tranzitorii la speciile ovine și caprine și a sprijinului cuplat în sectorul zootehnic, în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin acordate crescătorilor de animale. Controlul la fața locului a fost realizat de către specialiștii ANZ, în baza procedurii de control.

Ajutoarele naționale tranzitorii (ANT) se acordă fermierilor crescători de animale din speciile bovine, ovine/caprine, înscriși în evidența APIA, care dețin cod unic de identificare, în funcție de criteriile de eligibilitate, pentru urmatoarele scheme: specia bovine, (lapte și carne), speciile ovine/caprine.

Sectorul zootehnic beneficiază, de asemenea, de sprijin cuplat (SCZ). Acesta se acordă fermierilor crescători de animale din speciile bovine, ovine/caprine, în funcție de efectivul de animale solicitat de beneficiar, din următoarele categorii: bivolițe de lapte, ovine și caprine, taurine din rase de carne și de lapte, precum și metișii acestora.

Eșantionul cu beneficiarii care au fost supuși controlului la fața locului a fost selectat în conformitate cu procedura de eșantionare APIA. Astfel, pentru anul 2018, au fost eșantionați la nivel național pentru verificarea la fața locului 4669 beneficiari, solicitanți ANT/SCZ, cu variații cuprinse între 24 – 250 beneficiari/județ.

În urma finalizării controlului la fața locului, specialiștii ANZ introduc in prezent în aplicație rezultatele rapoartelor de control la fața locului aferente campaniei 2018, în vederea acordării plăților finale către fermieri.

Sursa: madr.ro

Scrapia și alte forme de encefalopatii spongiforme transmisibile (EST) la micile rumegătoare

CE ESTE ESTE SCRAPIA?

Scrapia este o boală degenerativă și fatală, care afectează sistemul nervos central al oilor și caprelor. Boala este asociată cu prezența unor proteine anormale, denumite prioni și face parte dintr-un grup de afecțiuni neurologice cunoscute sub denumirea de encefalopatii spongiforme transmisibile.

SURSE DE INFECȚIE:

Boala este produsă de un agent infecțios care pare că se transmite de la oaie la miel și de la capră la ied, precum și la alte oi sau capre. Modul în care se transmite de la o oaie sau capră la o alta oaie sau capră nu este cunoscut pe deplin, dar lichidele fetale, placenta sau alte țesuturi probabil că răspândesc agentul pe pășuni sau în exploatație în timpul fătării. Dupa fătare, mâncarea placentei de către oaie sau capră nu trebuie permisă.

Boala poate să apară și în urma consumului accidental de făinuri proteice de origine animală de către ovine și caprine – suplimentele furajere contaminate, mineralele proteice de origine animală, făină de carne, oase, sânge, organe rezultate în urma prelucrării cadavrelor, produselor și subproduselor de bovine, ovine, caprine infectate.

CUM SE SUSPECTEAZĂ?

Poate fi suspectat cu EST/scarpie orice animal viu sau sacrificat sau mort care prezintă sau a prezentat tulburări nervoase sau de comportament sau o deteriorare progresivă a stării generale asociată cu o degradare a sistemului nervos central și pentru care informațiile adunate pe baza examinării clinice, a răspunsului la tratament, a examinării post-mortem sau a analizelor de laborator ante-mortem sau post-mortem nu permit stabilirea unui diagnostic alternativ.

Există adeseori o schimbare a temperamentului sau comportamentului animalului cu câteva săptămâni înaintea apariției semnelor clinice specifice. În majoritatea cazurilor, animalele vor prezenta o combinație de semne, dar nici un semn nu poate fi privit ca o indicație sigură a prezenței scrapiei. Scrapia poate fi suspectată la orice oaie sau capră care prezintă semne nervoase și modificări în comportament.

Daca nu cunoasteți cauza modificării stării de sănătate a animalului și aveți indoieli, trebuie anunțat imediat medicul veterinar de liberă practică imputernicit, care își desfășoară activitatea în raza dumneavostră pentru continuarea investigațiilor.

Pntru mai multe detalii accesați link-ul de mai jos:

GHID PRACTIC pentru: fermieri si detinatori de animale din speciile ovine si caprine, precum si pentru medici veterinari de libera practica imputerniciti si tehnicieni (pdf)

Sursa: ansvsa.ro

APIA demarează plata în avans pentru fermierii care au solicitat sprijin cuplat în sectorul zootehnic pentru speciile ovine și caprine

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că începând de joi, 1 noiembrie 2018, demarează plata în avans pentru fermierii care au solicitat sprijin cuplat în sectorul zootehnic pentru speciile ovine și caprine, în Campania 2018.

În conformitate cu prevederile art. 5 din Hotărârea de Guvern nr. 783/2018 privind stabilirea pentru anul 2018 a cuantumului per hectar al plății unice pe suprafață, al plății redistributive și a intervalelor de suprafață pentru care se acordă aceasta, al plății pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu, al plății pentru tinerii fermieri și a plafonului aferent schemei de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine, plafonul aferent schemei de sprijin cuplat în sectorul zootehnic pentru speciile ovine/caprine este de 56.100 mii euro.

Cuantumul pentru plata avansului este de 11.1815 euro/cap la cursul de schimb valutar de 4,6638 lei pentru un euro, stabilit de către Banca Centrală Europeană la data de 28 septembrie 2018.

Sursa: apia.org.ro

VEȘTI BUNE PENTRU FERMIERI! A fost aprobat cuantumul plăților pe suprafață și a plafonului pentru sprijinul cuplat la ovine/caprine

În ședința de Guvern din 4 octombrie 2018 a fost aprobată hotărârea privind stabilirea pentru anul 2018 a cuantumului per hectar al plăţii unice pe suprafaţă, al plăţii redistributive şi a intervalelor de suprafaţă pentru care se acordă aceasta, al plăţii pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu, al plăţii pentru tinerii fermieri și a plafonului aferent schemei de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine.

Prin adoptarea prezentei HG, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) va putea acorda începând cu 16 octombrie 2018 plăţi în avans în cadrul schemelor de plăţi directe din sectorul vegetal și zootehnic într-un procent conform reglementărilor comunitare în vigoare la data efectuării plăţilor în avans.  

Precizăm că plățile prevăzute în actul normativ se acordă potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru anii 2018 şi 2019.

Prin acest act normativ au fost aprobate cuantumurile pentru plățile directe în sectorul vegetal, respectiv schema de plată unică pe suprafaţă (102,5 euro/ha), plata redistributivă pentru intervalele între 1 ha și 5 ha, inclusiv (5 euro/ha) și peste 5 ha şi până la 30 ha, inclusiv (50,3 euro/ha), plata pentru înverzire (58,2 euro/ha) și plata pentru tinerii fermieri (25,8 euro/ha). Aceste cuantumuri se pot majora sau diminua pentru încadrarea în plafonul financiar alocat, pe baza suprafețelor determinate.

Pentru speciile ovine/caprine, plățile directe pentru schema de sprijin cuplat au un plafon alocat de 56.100.000 euro.

Cuantumurile pentru plățile directe se calculează de către APIA prin raportarea plafoanelor la suprafețele determinate și la efectivul de animale eligibile.

Începând cu data de 1 decembrie 2018, APIA va efectua plățile corespunzătoare diferenței între plafonul financiar al fiecărei scheme prevăzute în prezentul act normativ și cuantumul calculat și acordat în avans în condițiile îndeplinirii de către beneficiari a tuturor criteriilor de eligibilitate.

Plățile se fac în lei, utilizând cel mai recent curs de schimb valutar stabilit de Banca Centrală Europeană anterior datei de 1 octombrie 2018 și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C (4,6638 lei).

Aplicarea prevederilor prezentului act normativ va permite beneficiarilor plăților să-și elaboreze propriul plan de afaceri și programul de dezvoltare pe termen scurt, în condițiile cunoașterii nivelului sumelor pe care urmează să le primească.

Acordarea de plăţi în avans începând cu data de 16 octombrie 2018 va asigura fermierilor capitalul financiar necesar pentru derularea la timp și în cele mai bune condiții a activităţilor specifice agriculturii.

APIA va efectua plata ajutorului de stat în sectorul creșterii animalelor, aferent serviciilor prestate în luna iulie 2018

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că începând de luni, 01.10.2018, Centrele judeţene APIA vor efectua plata ajutorului de stat în sectorul creșterii animalelor, aferent serviciilor prestate în luna iulie 2018.

Suma totală autorizată la plată este de 1.225.111 lei  și se acordă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru un număr de 27 solicitanţi care au accesat această formă de ajutor în conformitate cu Hotărârea de Guvern nr. 1179/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat în sectorul creșterii animalelor, cu modificările şi completările ulterioare.

APIA: Sprijinul cuplat în sectorul zootehnic, speciile ovine și caprine, se prelungeşte până la 3 septembrie

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că luni, 3 septembrie 2018, este ultima zi de depunere a documentelor specifice prevăzute de articolul 78 alin. (3) literele a) și b) din Ordinul MADR nr.619/2015 cu modificările și completările ulterioare, pentru fermierii care au  depus cerere unică prin care au solicitat în Campania 2018 sprijin cuplat în sectorul zootehnic - speciile ovine și caprine.

În conformitate cu prevederile articolului 781, alin. (3) din Ordinul mai sus menționat, documentele specifice, respectiv adeverinţa eliberată de asociaţia/agenţia acreditată pentru înfiinţarea şi menţinerea registrului genealogic al rasei, avizată de către ANZ prin oficiile pentru zootehnie judeţene sau adeverinţa eliberată de oficiul pentru zootehnie județean, se depun la Centrele Judeţeane/Locale ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, respectiv la Centrul Municipiului Bucureşti, unde a fost depusă cererea de plată, până la data de 1 septembrie a anului de cerere 2018.

Având în vedere faptul că 1 septembrie 2018 este zi nelucrătoare, termenul de depunere se prelungeşte până la data de 3 septembrie 2018, inclusiv.

Măsuri de prevenire a apariției pestei micilor rumegătoare

Primul focar de Pestă a Micilor Rumegatoare din Uniunea Europeană a fost confirmat în Bulgaria în data de 23 iunie a acestui an, urmat de confirmarea altor noi focare în 28 iunie și 9 iulie. Din data de 9 iulie și până la data prezentei nu a mai fost confirmat un alt focar de boală în Bulgaria.

Pesta micilor rumegătoare este o boală virală gravă, care nu afectează omul, dar afectează rumegătoarele mici, respectiv ovinele și caprinele. Boala se transmite în principal prin contact direct. Mortalitatea în cazul animalelelor infectate poate ajunge la 70%. În România nu evoluează această boală, având statut de țară liberă de pesta micilor rumegătoare.

Pentru a păstra acest statut, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor ANSVSA a întreprins acțiuni de prevenire a introducerii virusului acesti boli în România:

A transmis în teritoriu note de serviciu, care s-au concretizat prin organizarea de întâlniri cu părțile implicate și interesate, întâlniri care au vizat:

-  informarea medicilor veterinari cu atribuții specifice, a operatorilor economici și a tuturor persoanelor implicate în activitatea de comerț cu rumegătoare din Bulgaria sau cu rumegătoare care tranzitează Bulgaria;

 - intensificarea acţiunilor de supraveghere pasivă, în special în judeţele din sudul ţării;

 - instruirea medicilor veterinari cu privire la recunoașterea semnelor clinice de boală în conformitate cu specificațiile Organizației Mondiale de Sănătate Animală (OIE);

 - întărirea controalelor în punctele de trecere la frontieră în ceea ce privește transporturile  de rumegătoare din Bulgaria și Turcia, având în vedere că  ultimele animalele la care s-a confirmat boala nu prezentau semne clinice, confirmarea făcându-se în baza investigațiilor de laborator.

De asemenea, specialiștii din cadrul Autorității de la nivel central s-au întâlnit cu cei din cadrul Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală pentru a analiza situația epidemiologică din Bulgaria și pentru a stabili măsurile adecvate pentru  supravegherea și diagnosticarea acestei boli.

În data de 21 august este convocată o instruire prin videoconferință cu reprezentanții tuturor DSVSA județene pe acest subiect, urmând ca, în scurt timp să fie organizat un excercițiu de simulare pentru pesta micilor rumegătoare.

Comisia Europeană a adoptat în 04.07.2018, Decizia (EU) 2018/954 de stabilire a anumitor măsuri de protecție pentru prevenirea răspândirii pestei micilor rumegătoare în Bulgaria.

ESTE INTERZISĂ EXPEDIEREA/ACHIZIȚIONAREA din BULGARIA din comunele enumerate mai jos, de rumegătoare mici și material seminal, ovule și embrioni de la rumegătoare mici și introducerea acestora pe teritoriul României:

  • Comunele Bolyarovo și Elhovo din regiunea YAMBOL.
  • Comunele Sredets, Sozopol, Primorsko, Malko Tarnovo și Tsarevo din regiunea BURGAS.

ANSVSA precizează că ambele regiuni se află în apropierea graniței Bulgariei cu Turcia.

Pe această cale, ANSVSA solicită operatorilor economici din România implicați în activitatea de comerț cu rumegătoare să acorde maximă atenție instrucțiunilor transmise de ANSVSA prin intermediul DSVSA județene, pentru a își proteja efectivele  de rumegătoare mici de această boală.

Orice suspiciune de boală trebuie notificată în cel mai scurt timp DSVSA județene.

*Detalii privind pesta micilor rumegătoare se pot regăsi accesând link:

http://www.ansvsa.ro/sanatate-bunastare-si-nutritie-animala/sanatatea-animalelor/boli-ovine/

Cea mai mare problemă a ciobanilor de la munte: „Statul nu ar trebui să ne ia nimic pe pășunat“

Am pornit pe urmele ciobanilor seculari, în Munții Bucegi, ca să descoperim moștenirea pe care au lăsat-o generațiilor de acum. Ne-am oprit la stâna lui Constantin Iordan. Nori negri, cu parfum de ploaie, apăsau muntele. În anumite momente aveai impresia că, dacă întinzi mâna spre ei, îi atingi. Muntele era maiestuos și sălbatic, iar modesta construcție de lemn la adăpostul cărei ciobanii pregăteau burduf în coajă de brad era perfect integrată în această imagine. Înăuntru câțiva bulgări de jăratec aprinși cu un alt scop încălzeau camera destul de răcoroasă pentru o zi din mijlocul lunii iunie. Întregul peisaj era uimitor. Și cred că aceasta este imaginea pe care cei mai mulți dintre turiști o păstrează în minte. Și nimic concret despre truda reală a ciobanilor de acolo, despre problemele lor sau despre ce înseamnă practic să stai în munți cu oile. Noi am plecat de acolo cu imaginea idilică reținută de turiștii obișnuiți, dar și cu o înțelegere mai profundă a ceea ce presupune oieritul în timpul de acum. Iordan Constantin este urmașul unei familii pentru care creșterea animalelor a fost tradiție. De aici și amărăciunea cu care, mai târziu, îmi spunea că nu înțelege cum de toată lumea vine să îi învețe pe ciobani cum se cresc oile.

Pășunea, cea mai mare îngrijorare

Alături de propria sa familia continuat tradiția, iar acum are 800 de oi și 50 de vaci. Mărturisește însă că este foarte greu pentru că statul, în pofida tuturor declarațiilor oficiale, nu îi sprijină pe ciobani în niciun fel. De fapt, spune Constantin Iordan, ciobanii sunt un fel de filtru pentru că, într-un final, banii pe care îi primesc pe subvenție se întorc la stat prin banii pe care crescătorii de oi îi plătesc pentru pășune, spre exemplu.

„Toți cei din zonă au probleme. Este nedrept că noi, adevărații crescători de animale – iar cei de la primărie și Consiliul Local ne cunosc – suntem nevoiți, spre exemplu, să participăm la licitațiile pentru pășune.  Și nu doar atât. Mulți dintre cei care vin la aceste licitații nu au animale decât pe hârtie. Nu sunt crescători de animale, ci niște interpuși care vin și ridică prețul licitației. Și ciobanii plătesc, că nu au de ales. Ei au nevoie de munte pentru animalele lor. Suntem un filtru. Noi luăm subvenția, dar participăm la licitație și plătim, vine apoi un control, ne dă o amendă că pentru vreo eventuală neregulă și uite așa se duc banii ciobanilor. Iar cei de la primărie și-au luat banii și asta este, nu ne mai cunoaștem după. Nu-i interesează dacă avem bani să investim, să ne facem stâne moderne sau adăposturi pentru animale. Iarba de pe munte nu mai este de calitate. Nimeni nu mai însămânțează și este justificat pentru că nu avem bani ca să facem și asta. Interesul lor este să ne ia banii. Venim pe muntele Dichiu de 14 ani și în ultimii cinci ani am semnat contracte cu drept de prelungire, dar acum primăria nu a mai vrut să le prelungească. Nici în momentul de față pășunea nu a fost scoasă la licitație. Și de aici apar greutățile. Dacă mă duc în ședință la consiliu zic că mă plâng și mă întreabă de ce îmi mai trebuie. În zona de munte nu ar trebui să taxeze ciobanii pentru că este foarte greu.“

Angajarea cu carte de muncă este absolut necesară

O altă problemă adusă în lumină de Constantin Iordan este cea a forței de muncă. Sunt încurajați tinerii să mai vină la stână? Răspunsul este unul fără echivoc. Nu. Problemele adevărate le aflați de la oamenii din teren, nu de la cei care stau în fața birourilor.

„Cu personalul este foarte greu. Dacă unul dintre ciobanii mei pleacă în liber, deja este o problemă. Salariile sunt așa cum sunt pentru că nu ai de unde să le dai mai mult. Statul îți ia impozitul pe animale, pe teren, pășunea o plătești. De unde să le dai salarii mai mari? Ciobănia este foarte grea și este nevoie de salarii atractive.

La fel de important este să le facem oamenilor angajări cu carte de muncă. Plus că am avea și noi siguranța că omul care vine la stână își asumă responsabilitatea pentru ceea ce face. Altfel poți să te trezești că cel care are grijă de oile tale a lăsat animalele și a fugit. Nu are carte de muncă, nu ai niciun contract cu el, nu ai ce să îi mai faci. Dar dacă statul ne jupoaie, ce putem să mai facem noi? Ce salarii să le oferim? Vă spun, peste 10 ani nu o să mai fie niciun sfert din ce vedeți astăzi. Tinerii nu vor mai veni la stână, iar bătrânii cât vor mai rezista? Ar trebui ca statul să nu ne ia nimic pe pășunat, să putem beneficia într-adevăr de subvenții, să putem face cărți de muncă oamenilor care muncesc la stână. Eu am 800 de oi, dar o să mai țin doar 400 și, dacă la anul merge mai rău, nu o să mai țin deloc.“

stana IMG 20180618 125020

„Dacă cine conduce nu se pricepe...“

Ciobanul de pe Muntele Dichiu avea multe de spus. Sunt multe probleme care din biroul autorităților nu se văd, nu sunt înțelese sau nu par a fi atât de copleșitoare pe cât le resimte fermierul român. S-a gândit oare vreun om cu ștaif din autoritățile responsabile de agricultură că sunt și ciobani nemulțumiți de faptul că subvențiile sunt diferite în funcție de rasă? Ei bine, Constantin Iordan spune că nu înțelege de ce există această diferență și că el, pentru a se putea alinia normelor impuse, a trebuit să facă niște eforturi financiare suplimentare.

„În zona de munte poate fi crescută o singură rasă,Țurcana. Aș putea încasa o subvenție mai mare pentru o rasă de carne, spre exemplu, dar dacă nu poate fi crescută aici, ce să fac? De ce se fac diferențe între subvenții? O altă problemă este cu animalele de rasă, că asta ni se cere acum. Trebuie neapărat să bage oaia în controlul oficial ca să primesc subvenție? Dar ce are dacă nu o bag?

 Nu poate să vină cineva acum să îmi spună mie că animalele pe care le am nu mai sunt bune. Eu am avut berbeci foarte frumoși, dar m-au obligat să iau berbeci cu certificat. Animale care erau oloage sau oarbe. Sunt de acord ca animalele să fie verificate, să se constate că sunt sănătoase. Vino și ia sânge, fă-le analize. Dar dacă e sănătos animalul, lasă-mă să îl păstrez. Mă obligi tu, statul, să iau de la nu știu cine berbeci și apoi trebuie să îi țin închiși pentru că se adaptează la zona asta? Am dat 2.000 de lei pe un berbec care nu se compara cu cei pe care îi aveam eu. O cheltuială suplimentară Gândiți-vă că la munte oile stau în stabulație cinci luni, nu trei luni cum se întâmplă la câmpie. Am avut 2.600 de saci de porumb. Banii pe subvenții și cei pe care i-am câștigat din vânzarea brânzei i-am dat pe porumb. Ne trebuie mult nutreț și se face foarte greu. Iar subvenție la motorină nu primim pe motiv că suntem în zona de munte.

Un pachet de țigări, mai scump decât kilogramul de brânză

Oaia de la munte nu o mulgi mai mult de 50 de zile pentru că iarba nu mai este de calitate și lactația este puțină, spune dl Iordan. De la șeptelul pe care îl are obține în jur de 650 de litri de lapte pe zi. În perioada de vară, iunie-iulie-august,  fac brânză de burduf, iar în celelalte luni ale anului fac telemea. Un kilogram de brânză de burduf este 30 de lei, telemeaua de oaie 25 de lei, telemeaua amestec (lapte de oaie și vacă) 14 lei. „Salariile sunt așa cum sunt, toate prețurile au crescut, iar prețul brânzei a rămas la fel. Ca să înțelegeți mai bine ce spun o să vă dau un exemplu. Acum zece ani cu o bucată de telemea luam o pungă de țigări, acum nu mai pot să iau un pachet. Prețurile sunt mici,  piața de cumpărare este slabă și trebuie să ne adaptăm. Am reușit să ne facem o clientelă și nu rămânem cu producția de la un an la altul.“

Este nedrept să rezumi în câteva rânduri îngrijorarea omului acesta simplu de la munte și toate poverile pe care le poartă cu sine. Dar poate că cineva se va ridica de la birou și va merge pe teren. Acolo unde realitatea se vede altfel. Mai clar. Și din perspectiva celor care ne pun pâinea pe masă.

  • Constantin Iordan: „Cine vine în control nu vine să te învețe. Îți dă amendă din prima. Acum toată lumea se pricepe la crescut animale. Și cei de la parc, și cei de la jandarmerie. Noi nu ne mai pricepem. Vin ei și ne învață ce să facem. Nu mi se pare în regulă. Am crescut într-o familie cu tradiție în oierit și acum vine un neica nimeni să mă învețe să cresc oi.“
  • Diana Iordan: „Este o muncă grea, continuă, fără pauze. Totul trebuie să fie pe flux continuu. Nu știu dacă merită, dar aici în zona de munte suntem oarecum obligați să facem asta. Ar fi trebuit mai mult sprijin din partea autorităților, să fim încurajați cu subvenții și încheierea unor contracte pe perioadă mai mare pentru pășune. Astfel am putea construi niște stâne moderne, am crea alte condiții și mă refer aici în primul rând la igienă. O cameră cu gresie, faianță, o cameră frigorifică pentru păstrarea produselor. Viitorul este incert și nu știu dacă din urmă vor mai veni alte persoane care să mai facă această muncă.“

Laura ZMARANDA

Și Parlamentul European susține oaia!

UE ar trebui să stimuleze finanțarea crescătorilor de ovine și caprine, să-i ajute să crească compe­titivitatea fermelor și să-și promoveze mai bine produsele. Totodată, ar trebui și să se gândească de două ori înainte de deschiderea pieței pentru importurile din acest sector. Acesta este mesajul rezoluției adoptate de Parlamentul European cu 507 voturi pentru, 112 împotrivă și 27 de abțineri.

Stimularea sprijinului pentru agricultori

Crescătorii europeni de ovine și caprine ar trebui să beneficieze de o nouă plată, supli­mentară, pentru serviciile pe care le furnizează mediului, cum ar fi îmbunătățirea terenurilor și conservarea ecosistemelor, au afirmat deputații europeni. Această recomandare a fost deja formulată în concluziile Forumului UE pentru ovine din 2016.

Parlamentarii europeni doresc ca, cel puțin, să se mențină ajutorul voluntar cuplat pentru creșterea ovinelor și caprinelor, să se extindă plățile agroecologice la pășunile utilizate pentru pășunatul de ovine și caprine și să sprijine mai consistent fermierii care iau măsuri suplimentare pentru bunăstarea animalelor.

Tinerilor agricultori și noilor intrați în domeniu ar trebui să li se ofere un sprijin mai mare și noi stimulente pentru înființarea sau preluarea fermelor de ovine și caprine, subliniază deputații europeni. Aceștia cer, de asemenea, Comisiei UE să sporească competitivitatea sectorului prin intensificarea sprijinului acordat cercetării în domeniul metodelor inovatoare de producție și să investească mai mult în promovarea produselor din fermele de ovine și caprine, atât din UE, cât și din străinătate.

Compensații pentru pierderile provocate de prădători

UE și statele sale membre ar trebui să își armonizeze nivelurile de toleranță pentru erorile neintenționate în etichetarea ovinelor și să caute modalități de a crea un sistem de identificare mai flexibil și mai simplu, în special pentru turmele mici în producție extinsă, ceea ce ar reduce birocrația pentru crescătorii de animale. Dar acest lucru nu trebuie să submineze trasabilitatea eficientă a produselor, adaugă ei.

În același context, agricultorii ar trebui să profite la maximum de măsurile Omnibus aprobate recent, care le permit să-și unească forțele atunci când negociază contracte de livrare cu prelucrători sau comercianți cu amănuntul, spun deputații europeni. De asemenea, acestea solicită o mai mare transparență pe piață, de exemplu prin instituirea unui observator european care să monitorizeze prețurile și costurile de producție a cărnii de ovine și caprine și solicită noi instrumente pentru a ajuta agricultorii să facă față crizelor.

UE ar trebui să facă mai mult pentru a controla și a gestiona răspândirea prădătorilor, cum ar fi lupii și câinii sălbăticiți, care nu sunt protejați, mai ales în zonele de pășunat, spun deputații europeni. Aceștia solicită, de asemenea, compensarea corespunzătoare a pierderilor cauzate de atacurile unor prădători mari, care nu sunt protejate de legislația UE.

„Sectorul ovinelor și caprinelor din UE, deși ocupă un milion și jumătate de oameni, suferă încă din anii 1980. Din 2001 până acum, producția a scăzut cu până la 20%. Consumul de carne de oaie și de capră a scăzut, de asemenea, considerabil – acum doar două kilograme/an/persoană“, a declarat raportoarea Esther Herranz García (PPE, ES).

„Această rezoluție propune o serie întreagă de măsuri pentru a inversa această tendință negativă în sectorul ovinelor și caprinelor. Sper că recomandările noastre vor fi transpuse de către Comisie în propuneri legislative pentru următoarea reformă a PAC“, a adăugat ea.

Alexandru GRIGORIEV

Fabrica de lapte, visul unei microferme din Iași

În comuna Șipote, din județul Iași, a luat viață în anul 2010 o microfermă de vaci de lapte, iar viitorul sună promițător, ne spune Șerpoi Dorel, cel care a pus sudoarea frunții întâi de toate pentru dragostea de animale, cu toate că multă vreme a fost condiționat de partea financiară. A pornit la drum cu două capete, iar în prezent a ajuns la un efectiv de 40 capete bovine adulte pentru lapte și vițeii aferenți acestora.

Șerpoi Dorel a revenit la o pasiune mai veche de a sa, cu toate că multă vreme altele au fost prioritățile. De altfel, încă din copilărie a existat o dragoste specială pentru animale, pentru fermă și pentru viața la țară, dar peregrinările în lung și în lat, în căutarea unui trai mai bun, l-a adus în județul Iași: „Sub denumirea de SC Crido Rar SRL administrez împreună cu familia o microfermă de vaci de lapte în localitatea Șipote, județul Iași. De loc, sunt din ținutul Neamțului, mai exact din Târgu Neamț, unde am și absolvit Liceul Tehnologic Agricol „Ion Creangă“, după care am continuat studiile la Iași, în Copou, la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“, absolvind Facultatea de Zootehnie. Pasiunea pentru animale o am înrădăcinată de mic, crescând mai mult pe la bunici, la țară și la muncile câmpului. Am făcut totul din dragoste pentru animale și acum o fac la fel, doar că acum mă mai condiționează și partea financiară, întreținerea familiei și altele, de care nu eram interesat la acea vârstă fragedă.“

ferma IMG 1987

Fermier încrezător

Până a ajunge la propria fermă multe drumuri au fost străbătute, dar experiența își spune cuvântul și de-abia după o lungă perioadă ajungi să îți culegi laurii: „Când am început să lucrez în acest domeniu? Păăi... dacă pot spune așa, am călcat în acest domeniu oficial ca practicant pe la diverse activități la liceu și facultate, apoi am avut un schimb de experiență în ferma Smithfield – Timișoara, fostul Comtim, iar după absolvirea facultății, în anul 2008, am lucrat în ferme de vaci de lapte, dar nu pentru mult timp deoarece nu îmi erau chiar la îndemână instrumentul financiar, distanța, plus multe altele care, adunate, m-au făcut să mă îndepărtez puțin de acest domeniu. De asemenea, după o mică pauză am fost solicitat de un fost coleg de facultate să lucrez la fabrica acestuia din comuna Șipote, respectiv la SC Trans Gigel SRL, la firma tatălui său, domnul Munteanu Gheorghe. Aici am întâlnit-o pe actuala mea soție cu care m-am căsătorit după ceva timp și cu care am trei copii.“

În această zonă tot timpul primii pași sunt timizi, dar încrederea în propriile forțe, experiența și cunoștințele bine înfiripate își spun cuvântul: „În schimb, cu văcuțele am început prin vara anului 2010, cu doar două capete, iar pe parcurs, văzând că am sprijin și de la socrii mei, am achiziționat mult mai multe și am zis «să punem de o microfermă»… și microfermă se făcu’. Așa am ajuns în prezent la un efectiv de 40 capete bovine adulte pentru lapte și vițeii aferenți acestora. Cu adăpostul a fost mai dificil la început, dar ușor, ușor am început să ne planificăm un nou adăpost, iar acest lucru s-a materializat în toamna anului 2017. Furajarea se face exclusiv cu plante de câmp anuale și perene (fân, semifân, lucernă, borceaguri și paie de ovăz sau grâu într-o mai mică proporție pentru a asigura cantitatea de balast necesară în rumen), fără concentrate specifice producției de lapte. Furajele sunt toate tocate la o moară cu bandă, acționată de priză, la tractor. Introducem în rația zilnică și nutreț murat, respectiv siloz de porumb făcut de noi în fermă, conservat doar cu sare, fără inoculați sintetici pentru menținere, în amestec cu făină de porumb, (făcută la moara proprie) și tărâțe de grâu. Creșterea vițeilor se face în țarcuri separate, aceștia primind lapte la biberon câte 10 litri pe zi, fiecare, până la vârsta de 3 luni, când sunt înțărcați și redirecționați pe sectorul de îngrășare sau vânzare. Pe lângă viței și vaci, mai avem și un cal metis de Semigreu Lipițan, sur, de peste 1.000 kg; mai avem și câteva oi din rasa Karakul, vreo 30 de porci, câțiva stupi de albine și câteva sute de rațe, gâște și păsări.“

„Lipitori“ de azi pe mâine

În această zonă, în schimb, forța de muncă nu există. Pe de altă parte, cerințele pentru accesarea fondurilor europene dau probleme de cap fermei: „Am vrut să accesez și ceva fonduri europene, dar nu am reușit deoarece sunt multe cerințe, puține informații utile și puțini specialiști cu adevărat. Deci, am făcut ce am putut cu bani cash, obținuți prin multă muncă și multe sacrificii. Însă mai departe apar realele probleme, adică cele legate de forța de muncă, care lipsește cu desăvârșire în satele din România. Nu poți să îi angajezi pentru că nu ai bază în ei că stau la muncă, iar ei pun această condiție imediat, dar ca pretext pentru a renunța sau refuza un loc de muncă. Consider că este vina statului român pentru că le dă ajutor social și i-a învățat să stea ca «lipitorile» de azi pe mâine...“

ferma IMG 1983

Cu siguranță când vorbim de perspective de viitor este mult până mâine, ne spune fermierul: „De ce zic asta? Pentru că sunt trecut prin așa ceva. Azi aveam un om la treabă și mâine am pățit că nu mai venea niciunul, dar sperăm să fie bine și să ne putem ocupa de ce avem. Mai ales că vreau să perfecționez rasa, prin însămânțări dirijate, și doar cu tauri de rasă pură deoarece de anul acesta am intrat și în COP (controlul oficial al performanțelor pentru a obține o rasa curată). Menționez că lucrez și la o fabrică de lapte, cum spuneam mai sus, unde livrăm și laptele obținut în fermă. Mulsul se face mecanizat, cu aparate de muls, după care se pune într-un tanc de răcire, cu capacitatea de 1.000 l, acesta este răcit la 2,5-3°C, iar apoi este livrat către procesator, respectiv la SC Trans Gigel SRL. Producția medie la ora actuală este de aproximativ 18-20 litri pe cap de animal cu o grăsime de cca 3.9-4% și 3,4-3,45 % proteină.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Inventata inflație din preajma Paștelui a dat cea mai odioasă lovitură crescătorilor de oi

Cât de întortocheate sunt căile Domnului? Nu îmi pun pentru prima dată această întrebare. Cert este că, la aproape 80 de ani ai mei, dacă o accepta Dumnezeu să-i împlinesc la 15 februarie 2019, am întâlnit și m-am rătăcit fără speranță în labrinturile proiectate de încornorații pe care am ajuns să călcăm ca pe dude în luna lui Cuptor. La ora actuală România este cel mai cumplit poligon pe care se antrenează unități pentru toate armele, arme de ultimă generație, creație care, fără să spargă timpanele, să lase în urmă sângele victimelor – în marea lor majoritate colaterale – care ajung să fie întotdeauna câștigătoare, deși nu au mizat nici măcar un ban.

Jocul este mai ordinar și mai tâlhăresc decât „alba-neagra“ și face din păduchi ploșnițe și uneori chiar broaște țestoase. În jocul acesta nemernic – și eu știu ce spun – fără umbră de conștiință și fără inimă, al oamenilor cu toracele golite de orice fel de sentimente, hienele intră lepădături și ies așa cum îi întâlniți fără să-i recunoașteți, deși la început ați fi putut să-i striviți între unghiile mari. Acum ei nu-și mai încap în pielea moștenită de la mamele lor pe care nu le mai recunosc. Aceste vipere, cu veninul oricând gata de a fi împroșcat la prima înțepătură, calcă pe cadavre care, cu cât sunt mai multe, se transformă în trepte ale scărilor folosite pentru a ajunge tot mai sus. Ce nu știu ei este faptul că, mai devreme sau mai târziu, vor cădea și își vor rupe gâtul și coloana vertebrală, atâta câtă mai au și, dacă vor supraviețui, vor rămâne niște morți vii fără certificate de deces.

Cine sunt ei? Cei care nu au nicio meserie, neștiind să țină în mână vreun ciocan, o daltă, un patent sau un stilou sau altă unealtă, cei care nu au construit nimic în viața lor, dar care fabrică zvonuri și pun în stare de alertă gloata credulă și debusolată, gata să intre în ape adânci fără să fi învățat vreodată să înoate. Ei nu au alte sarcini decât să repete, dintr-un loc într-altul, știrile inventate și gata să fie preluate care se întind precum pojghița de ulei ars pe luciul apelor pe care le otrăvesc și infestează.

Așa s-a petrecut cu vreo două săptămâni înaintea Sărbătorilor de Paști, când prin târguri, oboare, piețe, hale și supermarket-uri a început vânzoleala, s-a răspândit zvonul că miei vor avea un preț greu de acceptat, se vorbea despre 30-35 de lei/kilogram și, odată cu prețul cărnii de miel, au sărit la gâtul cumpărătorilor prețurile legumelor, ale lactatelor și ale altor produse de sezon.

Și totul se întâmpla pe fondul scurtelor ieșiri pe „sticlă“ ale reprezentanților Băncii Naționale a României care, cu timiditatea curvelor cere îți pun somnifere în cafea și îți fură tot ce ai, încet dar apăsat, anunțau: „Criza crizelor e la Ruse, la Debrețin, la Nădlag și Turnu Severin“. Și uite așa în Postul Mare și Săptămâna Patimilor sărmanul român rămânea și fără somn, nemaiputându-se odihni gândind la ce pune în oala pe care nu o să aibă cu ce s-o ungă, s-o facă de dulce.

Cu prețurile băgate în criză, standurile cu mărfurile foarte căutate s-au transformat în expoziții permanente – în special mieii spânzurați în cârligele măcelăriilor. Și cum clienții nu prea aveau curaj să se apropie, negustorii au început să lase din preț. În ajunul Paștelui carnea de miel, care la începutul săptămânii era 35-40 de lei/kilogram, a ajuns la 21-22 de lei, iar la stână, dacă ajungeai, o cumpărai cu 15 lei kilogramul. A fost un adevărat fiasco pentru crescătorii de oi. Dacă la sfârșitul lunii martie mieii în viu se cumpărau la 12-13 lei/kilogram, după Paște samsarii arabi care cutreieră satele au adunat tot ce nu s-a vândut cumpărând și cu 8 lei kilogramul.

Mulți dintre crescătorii de oi declară că pierderi ca în această primăvară nu au mai avut vreodată și că oricum zvonacii și mai-marii lor le-au înlesnit arabilor câștiguri, nu jucărie.

Vorba unui cioban venit de prin Munții Buzăului: „Dacă BNR o ține tot așa cu criza și inflația orășenii or să moară de foame, iar ciobanii vor rămâne fără oi și cioareci!“

Mihai VIȘOIU

Anul acesta preţul mieilor a oscilat de la stână la stână

Anul acesta, Paștele Catolic și cel Ortodox au picat mai devreme, respectiv în zilele de 1 și 8 aprilie, iar acest lucru i-a mulțumit doar pe oierii care au reușit să programeze fătările din timp, astfel încât mieii să ajungă în perioada Sărbătorilor Pascale la o greutate optimă. După o iarnă prelungită, unii crescători de ovine au cerut de la 12 lei până la 22 lei pe kilogramul de carne. Datorită faptului că fătările au început, în cele mai multe cazuri, în luna ianuarie, iar mieii au fost mici, între 8 și 10 kg, mult căutata pastramă a fost puțină și la un preț destul de mare faţă de anii trecuţi. Motivul scumpirilor este cauzat de oferta limitată de carne de miel.

În Moldova, în funcție de zonă, prețurile au variat destul de mult, iar cei care şi-au dorit să pună în ziua de Paște preparate din carne miel pe masă au fost nevoiţi să scoată din buzunar, pentru un miel tranșat, între 180 și 200 de lei.

Botoșani. În judeţul Botoșani, în apropierea Paştelui greutatea mieilor vânduți pe Internet de crescători a variat între 10 și 15 kilograme. Clienţii care au cumpărat mieii în viu au plătit între 11 și 12 lei pe kilogram, iar cei care au ales carcasă, gata tăiat, au plătit  între 20 și 22 de lei pe kilogram.

Iași. Locuitorii județului Iași au fost nevoiţi să scoată din buzunar pentru un kilogram de carne de miel 12 lei/kg în viu sau 22 lei/kg tăiat, la fel ca anul trecut, iar comercianţii nu au negociat deloc preţul. Mieii scoşi la vânzare au cântărit între 10 şi 13 kilograme, iar comercianţii au susţinut că nu pot scădea preţul în condiţiile în care a fost un an greoi pentru ei, iar costurile pe care le-au avut au fost mai mari.

Vaslui. La fel ca anul trecut, vasluienii au plătit pentru carnea de miel între 20 lei/kg carcasa de miel, cuprinsă între 8 și 15 kilograme, şi cu 15 lei/kg carcasa de 15-20 de kilograme, iar în viu cu 12 lei/kg. În felul acesta pentru vasluieni un miel întreg a costat între 180-250 lei. La stânele din Todirești, Tătărani, Dănești mielul s-a dat cu 22 lei/ kg carcasă, iar la Bârlad, Hupca și Oprișița prețul kilogramului de miel viu a oscilat între 12 și 15 lei.

Bacău. Mielul s-a vândut la acelaşi preţ sau chiar mai ieftin ca anul trecut. Locuitorii municipiului Bacău au reuşit să cumpere carne de miel pentru Paşti începând de la 13-17 lei/kg în viu și 20 lei/kg în carcasă. La acest preţ, un miel întreg a ajuns la aproximativ 170-180 lei. La stânele din localitatea Bogdănești mielul s-a vândut cu 25 lei/kg carcasă, în timp ce la Strugari prețul acestuia a fost mai scăzut, respectiv de 23 lei/kg carcasă, iar de la Onești băcăuanii au achiziționat un kilogram de carne de miel în carcasă cu 20 lei.

Dacă ne amintim bine, anul trecut preţul cărnii de miel a fost cuprins între 9-10 lei pe kilogram în viu și 18-22 de lei/kg, tăiat.

Beatrice Alexandra MODIGA

Măsuri pentru prevenirea Antraxului la animale

Antraxul (cărbunele sau dalac) este o boală infecţioasă comună omului şi animalelor, fiind întâlnită mai frecvent la paricopitate (bovine, caprine, ovine) produsă de  un bacil, (Bacillus anthracis)  care în mediul ambiant se transformă în spori, o formă de supravieţuire a acestui microb, care îi conferă o rezistenţă înaltă la acţiunea factorilor mediului extern (razele solare, substanţele dezinfectante) şi care favorizează menţinerea focarelor telurice (teritorii cu sol contaminat cu spori) pe o perioadă îndelungată de zeci de ani şi îmbolnăviri la animale mai frecvente primăvara şi în anii cu precipitaţii abundente.

Animalele se pot îmbolnăvii prin intermediul furajelor şi a apei infectate, un risc major îl reprezintă organele şi ţesuturile animalului bolnav sau care a murit de această boală, inclusiv carnea, pielea, lâna, oasele, coarnele, copitele.

Omul se poate contamina în timpul îngrijirii animalelor bolnave, la sacrificarea şi tranşarea lor, la prelucrarea pielii şi lânii, sau la contactul tegumentelor cu solul contaminat.

Semnele clinice se manifestă prin hipertermie, precedată de tulburări generale, hiperemia mucoaselor, cordul pocnitor metalic, pulsul filiform, respiraţia accelerată, dispneică, mersul oscilant, frisoane, hematurie, animalul cade în decubit, are contracţii musculare, cu final letal. Cadavrele animalelor cu antrax se balonează imediat, iar la nivelul cavităţilor nazale, bucală şi anală apar scurgeri sangvinolente, acestea fiind primele indicii ale antraxului.

Rapiditatea evoluţiei simptomelor este în funcţie de forma bolii, respectiv supraacută, acută sau subacută, finalizată cu moartea animalului în câteva ore sau la 3 – 6 zile de la debutul înfecţiei.

În cazul de suspiciune sau îmbolnăvire  ale unui animal, proprietarul are obligaţia:

  • să solicite consultarea aimalului (animalelor, după caz) de către medicul veterinar;
  • să nu sacrifice a animalele bolnave fără permisiunea autorizată a medicului veterinar;
  • este interzis a fi întrebuinţată în alimentaţie, în scopuri tehnice, sau pentru comercializare, carnea şi produsele (pielea, lâna, alte subproduse) provenite de la animalele bolnave;
  • utilizarea în activitatea lucrativă a hainelor de protecţie (salopetă, şorţ, mănuşi, cizme etc);
  • gestionarea corectă prin colectarea, înlăturarea şi inactivarea deşeurilor animaliere;
  • persoanele care au fost în contact cu animalul bolnav sau cu produsele provenite de la acesta, trebuie să se prezine la medicul de familie pentru a solicita asistenţa medicală de specialitate;

Antraxul este o boală care se poate prevenii prin măsuri profilactice care includ acţiuni şi responsabilităţi din partea proprietarilorr de animale, a autorităţiilor locale,  în colaborare cu serviciile sanitare veterinare, respectiv:

  • Proprietarii de animale să comunice medicului veterinar, la data producerii, mişcările survenite în efectivul din exploatație, prin fătări, cumpărări, vânzări,donații, sau mortalităţi.
  • Să permită medicului veterinar monitorizarea stării de sănătate a animalelor din proprietate şi să anunţe cazurile de îmbolnăviri sau de mortalităţi la speciile pe care le au în exploataţie.
  • Să implementeze normele de biosecuritate, normele de protecţie şi bunăstare a animalelor din exploataţiile comerciale şi exploataţiile din gospodăriile populaţiei,
  • Să se respecte legislaţia privind circulaţia animalelor pe teritoriul local, naţional şi în activitatea de import- export.
  • Să se efectuieze curăţirea mecanică, dezinfecţia adăposturilor şi acţiunile de deratizare, cu unităţi şi personal de specialitate.
  • Implementarea legislaţiei cu privire la ecarisarea teritoriului şi protecţia mediului, prin utilizarea spaţilor de colectare a cadavrelor şi a deşeurilor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman, in scopul distrugerii la unitatea Protan.
  • Interzicerea tăierii animalelor în scopul comercializării cărnii sau produselor rezultate pentru consum public, în alte locuri sau spaţii decât cele autorizate sanitar veterinar, solicitând medicului veterinar examenul de specialitate.
  • Să asigure sprijinul personalului veterinar pentru efectuarea operaţiunilor de vaccinare anticărbunoasă, pentru toate cabalinele, bovinele, caprinele şi ovinele, după împlinirea vârstei de o lună, în campanile organizată o dată pe an, înainte ca animalele să fie scoase la păşunat, urmată de vaccinări de complectare pentru animalele sub vârstă sau care nu au fost vaccinate în campania organizată.
  • Educaţia sanitară a populaţiei, a personalului care lucrează cu animalele şi consumă produsele obţinute de la acestea prin:
  • informarea, ori de câte ori este cazul, cu teme din domeniile specifice privind sănătatea animalelor şi siguranţa alimentelor, având ca surse mass-media sau consultări cu personal de specialitate;
  • achiziţionarea alimentelor, în special carne, numai din spaţii sau unităţi autorizate / înregistrate sanitar veterinar, evitând comerţul ”stradal”.
  • evitarea consumului de produse şi subproduse de origine animală necontrolate sanitar veterinar.

Sursa: COLEGIUL  MEDICILOR  VETERINARI  FILIALA SIBIU

Ovinele și cele mai frecvente boli parazitare ale acestora

Ovinele, indiferent de vârstă, pot fi infestate cu diferiți paraziți și de aceea, înainte de scoaterea lor la pășune, trebuie deparazitate atât intern, cât și extern. Această acțiune este deosebit de importantă deoarece se evită contaminarea pășunilor cu paraziți de la animale și, în consecință, infestarea altor turme de oi. Prin deparazitarea animalelor se înlătură atât pierderile economice, cât și riscul îmbolnăvirii omului din cauza paraziților care se pot transmite de la animale la om. Totodată, este obligatorie dehelmintizarea câinilor, având în vedere rolul acestora ca gazdă pentru unii paraziți, făcând parte din ciclul biologic al acestora. Astfel, prin consum de carne sau organe crude de la oi infestate cu paraziți câinii vor transmite prin fecale ouă de paraziți atât la om, cât și la animale, îmbolnăvindu-le grav. Cele mai frecvente boli parazitare întâlnite la ovine sunt: fascioloza, dicrocelioza, dictiocauloza, cenuroza, moniensioza, scabia și oestroza. 

Fascioloza (gălbeaza mare sau gușa) este una dintre cele mai grave boli întâlnite la ovine atât sub aspectul mortalităților, cât și prin scăderea producțiior. Boala este produsă de un parazit în formă de frunzuliță care se localizează în canalele biliare. Infestarea animalelor are loc în special la pășune, iar gazda intermediară este un melc de apă dulce. Semnele clinice sunt în funcție de anotimp și de gradul de infestație a oilor cu paraziți. Animalele slăbesc, prezintă semne de anemie, lâna devine sfărâmicioasă și cade, apar edeme, în special la nivelul pleoapelor și submandibular (gușă). La oile gestante apar avorturi, iar mieii fătați sunt debili, nedezvoltați, iar cantitatea de lapte este redusă.

Dicrocelioza (gălbeaza mică) este produsă de un vierme asemănător cu cel din fascioloză. În general, boala nu se manifestă clinic, dar în infestații masive animalele slăbesc și au o dezvoltare încetinită. De cele mai multe ori, gălbeaza mare coexistă cu gălbeaza mică, agravându-se reciproc.

Dictiocauloza (bronhopneumonia vierminoasă) este o parazitoză a aparatului respirator cauzată de viermi geohelminți cu corpul filiform care se dezvoltă în arborele traheobronșic. Infestarea animalelor se face, în special la pășune mai ales vara, în anii ploioși. Boala se manifestă prin jetaj (curge nasul), respirație accelerată, tuse mai ales, dimineața sau în urma eforturilor. Uneori apar diaree și sete exagerată, animalele nu au poftă de mâncare și slăbesc foarte mult.

Moniensioza (panglica mieilor) este o parazitoză produsă de tenii care se localizează în intestin, mai frecvent la miei. Simptomele bolii constau în slăbire avansată, anemie, colici, constipație și diaree, mieii devin tarați, rămân în urma turmei, fiind numiți de ciobani „toboșari“. Oile adulte pot fi parazitate fără să manifeste semne clinice, dar sunt purtătoare de paraziți și sursă de contaminare a pășunilor.

Cenuroza (căpiala) este produsă de larva unei tenii care parazitează ca adult în intestinul câinelui sau al altor carnivore. Câinele se contaminează cu parazitul prin consum de capete crude (creier) de la oi infestate, apoi transmite din nou parazitul animalelor, chiar și omului, prin intermediul fecalelor. Boala se manifestă în mod special la miei la care se constată semne nervoase exprimate prin mișcări circulare, poziție înclinată a capului pe o parte sau pe spate, animalele se lovesc de obstacole, prezintă spasme și crize epileptiforme etc.

Măsurile de profilaxie ale acestor parazitoze constau în deparazitarea oilor cu două săptămâni înainte de scoaterea acestora la pășune, cu următoarele produse: suspensii buvabile de ROMBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS, ROMFENBENDAZOL, FASCIOCID; soluții injectabile de ROMIVERMECTIN sau ROMAVERMECTIN PLUS.

De asemenea, este obligatorie deparazitarea internă a câinilor din gospodărie cel puțin trimestrial, cu PARACAN, ROMBENDAZOL SUPER sau TOTAL.

ROMBENDAZOL

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar Doctor în ştiinţe medicale

Romvac Company SA

Creşterea oilor, între pasiune şi rentabilitate

Problemele crescătorilor de ovine par să nu se mai termine. Desfacerea cărnii, a produselor rezultate din lapte şi valorificarea lânii îi fac pe fermieri să renunţe la oierit. Zootehniştii suceveni consideră că este necesară elaborarea unei politici a zootehniei pe termen lung, care să nu se schimbe în funcţie de conducerea politică a ţării şi prin care să fie create bazele valorificării tuturor produselor de origine animală. Fermierii consideră că salvarea oieritului nu trebuie să fie numai subvenţia, valorificarea lânii şi a pieilor de animale, putând aduce plus valoare acestui sector zootehnic.

Formarea unor nuclee de selecţie valoroase prin controlul oficial al producţiei

Asociaţia crescătorilor de ovine şi caprine „Mioriţa“ este una dintre cele mai importante structuri din judeţul Suceava, care reprezintă interesele câtorva sute de fermieri, crescătorii de ovine şi caprine. În această perioadă, asociaţia se implică pentru întocmirea dosarului de acreditare cu scopul de a obţine controlul oficial al producţiei. Înscrierile în Controlul Oficial al Performanţelor şi Registrul Genealogic sunt obligatorii pentru crescătorii de bovine şi ovine în vederea obţinerii sprijinului cuplat în zootehnie pentru un număr de peste 32.000 de ovine care aparţin membrilor asociaţiei.

„Controlul producţiei presupune un sprijin mai bun pe cap de animal. Anul acesta cine face controlul primeşte 25 de euro, iar cine nu îl are va primi 5 euro/animal.

Noi trebuie să facem performanţă, să avem animale de rasă, produse de calitate. Prin înscrierea animalelor în Registrul Genealogic putem contribui la formarea unor nuclee de selecţie valoroase, putem avea berbeci de reproducţie, inclusiv mioare şi miori cu certificate de origine. Dacă facem montă dirijată, supravegheată, cunoaştem părinţii şi bunicii fiecărui animal pe care îl împerechem, ştim provenienţa teritorială și putem face performanţă în acest sector zootehnic. Dacă nu facem nimic, dacă nu se vede un plus în producţie, în ameliorarea raselor, mergem în pierdere. Iar dacă nu ne dăm interesul să avem acest control, pe viitor nu vom mai primi nici subvenţie“, ne-a spus Ioan Chihaia, preşedintele Asociaţiei „Mioriţa“.

Ioan Chihaia crescator de oi

Infrastructura nu permite exportul în ţările arabe

Cei aproape 300 de membri ai Asociaţiei „Mioriţa“ deţin oi din rasele ţurcană, karakul şi, într-o proporţie mai mică, metişi. Cele mai multe oi sunt din rasa ţurcană pentru că este o oaie mai rezistentă şi foarte bine adaptată la clima din nordul ţării. Deşi doresc o valorificare superioară a animalelor şi laptelui, interesul populaţiei este scăzut pentru carnea de oaie. În judeţ există un abator mare, autorizat, la Ilişeşti, dar nu taie câteva oi, cât vinde un fermier la magazinul propriu din piaţă în câteva zile. Oierii bucovineni consideră că deschiderea pieţei arabe pentru comerţul cu carne de oaie ar salva o tradiţie românească veche de peste 2.000 de ani. Pe lângă lipsa unor acorduri comerciale între România şi piaţa arabă, realizarea unui terminal cargo pe aeroportul din Suceava şi construcţia unor depozite frigorifice de mare capacitate au rămas la stadiul de promisiune. În Suceava există un singur abator certificat Halal care asigură recunoaşterea şi desfacerea produselor din carne pe pieţele arabe, dar care preferă să cumpere oile la preţuri mici de la fermieri. Fermierii din nordul ţării susţin că exportul în Grecia şi Italia se face numai primăvara, pentru că în aceste ţări se solicită carcase mici, de 5-12 kg, care sunt la câteva luni după ce se nasc mieii. Arabii vor carcase mari, disponibile tot timpul anului, dar este greu de asigurat ritmic cantităţile solicitate. Pentru a îmbarca în avion 18 tone de carne de oaie este nevoie de 47 de tone de carne în viu, arabii fiind interesaţi doar de carcasă, fără cap.

În România nu există o piaţă a cărnii de oaie

Crescătorii de animale suceveni susţin că preţurile de achiziţie la cele două abatoare din judeţul Suceava, acreditate pentru comerţ extern în Uniunea Europeană, sunt mici în raport cu cerinţele solicitate la achiziţia animalelor şi preferă să rămână cu animalele în stână. Este o problemă a ciobanilor nu numai acum, la începutul lui 2018, ci de peste 20 de ani.

„Ministrul Agriculturii, Petre Daea, promovează oaia prin sloganul «Alege oaia» şi poate şi în zona noastră se va obişnui populaţia să mănânce carnea acestui animal. Carnea de oaie este un produs foarte bun, dar înainte de 1989 ne-am dezobişnuit să o consumăm. La abator kilogramul de carcasă este 8 lei, în piaţă preţurile ajung în jur de 17-20 de lei, dar nu este cerere. Prin asociaţie am încercat să vindem, dar nu avem cui. Nu putem face export pentru că se cer cantităţi foarte mari, semnarea de contracte certe şi pe termene lungi. Noi sacrificăm în general oile bătrâne, bolnave, berbecii care nu mai sunt folosiţi ca reproducători şi miei. Ne trebuie abator autorizat pentru ovine, cu o capacitate mare de sacrificare, prelucrare primară şi refrigerare. Apoi este problema transportului spre ţările arabe. Aceste aspecte sunt în discuţie de câţiva ani, dar nu s-a întâmplat nimic.

Existenţa fermei de ovine este asigurată din procesarea laptelui şi vânzarea brânzei şi urdei pe care le valorificăm pe piaţă. De aici rezultă câştigul nostru. Anul trecut, la începutul sezonului, kilogramul de caş s-a vândut cu 10 lei, iar spre toamnă a fost 15 lei. La preţurile care sunt la ora actuală este puţin, pentru că animalul trebuie tratat, îngrijit, hrănit, altfel nu ai rezultate.

La nivel de asociaţie este greu de realizat o fabrică de procesare, membrii fiind răspândiţi pe întreg judeţul, producţia de lapte de oaie este din luna mai până în septembrie, nu găseşti personal care să lucreze în fabricile de procesare, monopolul prelucrării laptelui în judeţ este deţinut de multinaţionale, iar intrarea pe piaţa marketurilor este anevoioasă“, susţine Ioan Chihaia.

„Alege oaia“, în pensiuni şi restaurante

cascaval din lapte de oaie

Oierii suceveni consideră că în achiziţia cărnii de oaie ar trebui preluat, de către proprietarii de pensiuni şi restaurante, modelul cumpărării legumelor direct de la producători. Proprietarii restaurantelor ar trebui să încheie contracte ferme cu fermierii şi, pe bază de comandă, aceştia să le livreze carne de oaie şi produse de stână.

„Am încercat să obţinem un spaţiu în care să valorificăm produsele asociaţiei, dar toate demersurile au fost zadarnice. În cadrul programului «Alege oaia» ar fi o oportunitate ca cei care au pensiuni, restaurante să facă contracte cu fermierii şi să aibă mâncăruri de oaie. Carnea de oaie se sleieşte imediat, indiferent cât de bună ai face-o. Dar la un restaurant, unde este rulaj, această situaţie poate fi evitată. Cel mai bine preparată este sub formă de pastramă, dar şi sub formă de tocăniţe, cu multe legume, servită fierbinte. Poate avea mare căutare dacă va fi promovată corespunzător, iar proprietarii de pensiuni vor dori să asigure mâncăruri sănătoase din produse româneşti“, este de părere Ioan Chihaia.

Lâna şi pieile de oaie, aruncate la gropile de gunoi

În acest moment lâna nu este valorificată în niciun fel, dimpotrivă este aruncată la gropile de gunoi, iar pierderile sunt şi mai mari dacă ţinem cont de faptul că un crescător plăteşte trei lei pentru tunsul unei oi. Din lâna rezultată, în condițiile în care aceasta ar fi valorificată la preţul de un leu pentru un kg, aşa cum s-a propus la nivel de minister în cadrul programului „Alege oaia“, proprietarul de animale ar câştiga doi lei. Oamenii spun că lâna pe care acum pur şi simplu o aruncă ar putea fi folosită în industria textilă sau în construcţii pentru izolarea locuinţelor, acest produs fiind recunoscut ca un bun izolator termic.

„Sunt promisiuni din partea Ministerului Agriculturii că anul acesta lâna va fi strânsă. Până acum fiecare cioban o aruncă pe unde poate. Plătim trei lei de tuns o oaie, dar nimeni nu are nevoie de lână. Dacă pieile de oaie, în urmă cu 10-12 ani, se plăteau cu 25 de lei bucata, acum le aruncăm la groapa de gunoi. La fel şi pielicelele mieilor; înainte se făceau căciuli; acum, dacă găseşti un comerciant şi îţi dă 10 lei pe o piele de karakul, ai luat un preţ bun. Înainte plăteau un dos de căciulă cu 200 de lei, o căciulă de miel ajungea la 300-600 de lei, iar un cojoc sau palton din pielicele de karakul, la 2.000 de lei. Acum au ieşit hainele sintetice, ieftine, aduse din import din ţările asiatice şi nu se mai poartă hainele din piele naturală, bundiţele, cojoacele, căciulile. Lâna ţine cald, este foarte bună faţă de hainele sintetice. Înainte se făceau ciorapi, pulovere, veste de lână, covoare. Lâna ţurcană era folosită pentru covoare, ţigaia pentru îmbrăcăminte. Acum nu mai este darac, nu mai toarce nimeni, nu se mai fac pulovere din lână. Am ajuns să aruncăm lâna la maşina care colectează gunoiul menajer. Dacă va fi implementat programul «Alege oaia» avem speranţe că va fi valorificată lâna, chiar dacă preţul prognozat, 1 leu/kg, nu este unul care să aducă beneficii. De pe o oaie tundem 2-3 kilograme de lână, deci lucrăm tot în deficit, dacă ne gândim la cât costă tunsul, dar e mai bine decât să o aruncăm. Cel mai bine ar fi să vină un investitor care să facă o fabrică de prelucrare a lânii. Se pot obţine lucruri foarte frumoase din lână din firul vopsit, care are un preţ destul de mare pe plan mondial; se fac de la covoare la îmbrăcăminte sau poate fi folosită pentru izolaţii termice“, am aflat de la Ioan Chihaia.

oi proprietar chirila

Izolaţii termice şi fonice cu lână de oaie

O altă soluţie pe care o văd crescătorii de ovine suceveni ar fi o investiţie pentru tratarea şi pregătirea lânii brute pentru izolaţii. De mult timp, pe pieţele din străinătate lâna este folosită pentru izolare termică şi fonică pentru acoperişuri, pereţi interiori şi exteriori, tavane şi podele sub formă de role sau saltele. Izolaţia din lâna presată nu mai trage umezeala, fiind folosită la construcţii în locul vatei minerale sau a celei bazaltice.

Pe piaţa românească sunt puţine firme care doar promovează noul material ecologic de izolare termică a locuinţei şi acesta provine din import. Lâna este spălată, pieptănată mecanic şi presată în straturi mici, rezultând un fel de pături de diverse grosimi şi mărimi, cum sunt cele de vată bazaltică. Pe lângă faptul că este un material ecologic, lâna fabricată pentru izolarea termică este ignifugă, are un comportament foarte bun la umiditate, este rezistentă împotriva dăunătorilor de origine animală şi la mucegai, oferind un coeficient termic de 0,039 W/mK, în timp ce celelalte materiale folosite la termoizolare au coeficienţi termici între 0,3 şi 0,4 W/mK. Suprafaţa încreţită a fibrelor de lână face ca termoizolaţia să devină şi un excelent izolant fonic.

„Noi câştigăm de la oaie din mai până în octombrie. Din octombrie până în mai nu facem cinci bani, cheltuim. În jumătate de an nu câştigăm nimic, ci doar cheltuim, iar când câştigi, sumele sunt mult mai mici decât ar fi normal. Dacă vrei să întreţii un animal şi să ai performanţă, costurile sunt destul de mari. O astfel de investiţie ar aduce un câştig tot timpul anului“, crede Ioan Chihaia.

Silviu Buculei

Abonează-te la acest feed RSS