reclama youtube lumeasatuluitv
update 26 Jun 2019

S-a înființat Asociația Profesională a Ciobanilor

La începutul lunii mai, în peisajul agricol românesc a fost anunțată înființarea unei noi structuri asociative. Este vorba despre Asociația Profesională a Ciobanilor. Președintele ei, Dan Petrescu, spune că asociația a fost înființată cu scopul de a lupta împotriva represaliilor la care sunt supuși ciobanii. În acest sens a fost constituit și un program strategic care va fi prezentat și autorităților. Ce doleanțe au oierii?

Problema pășunilor în România

Legislația națională care reglementează modul de acordare a pășunilor către crescătorii de ovine/caprine are multe lacune juridice și a creat posibilitatea autorităților locale fie să solicite sume exorbitante care depășesc nivelul subvenției pe suprafață, fie sunt acordate unor grupuri de interese care nu dețin în realitate animale pentru a asigura încărcătura pe pășune

Soluția

‒ Contracte tip la nivel național pentru ca autoritățile locale să nu mai introducă în caietele de sarcini criterii abuzive și să existe o aplicare unitară la nivel național;

‒ Controalele efectuate de către APIA, ANSVSA și ANZ pentru pășunile declarate pe suprafață să reprezinte un procent de minimum 50% pe fiecare an de cerere, în care să fie verificate animalele existente în pășune pentru a se respecta încărcătura pe hectar.

Sprijinul cuplat

Modul de fundamentare a sprijinului cuplat pe care România l-a notificat la CE dezavantajează crescătorii de ovine care nu au oile înscrise în Registrul Genealogic. Principiul instituit de Regulamentul European pentru sprijinul cuplat se referă la producția de carne și lapte.

Pentru perioada 2021-2027 solicităm ca acest sprijin să fie acordat tuturor crescătorilor care livrează lapte/brânză și produși pentru carne.

În acest sens vom veni cu propuneri concrete către MADR pentru a fundamenta corect acest sprijin pentru ca toți crescătorii să beneficieze de acest sprijin

Simplificarea legislației sanitar veterinare de mediu și fiscală pentru a se încuraja înregistrarea fiscală a crescătorilor în vederea accesării de fonduri europene și pentru a putea beneficia de avantajele sistemului public de pensii.

Propuneri

‒ Acordarea pe o perioadă determinată de 10 ani de facilități fiscale celor care doresc să treacă de la persoană fizică care comercializează producția pe carnetul de comercializare la persoană fizică autorizată conform OG nr 44/2008. Dorim să fie exceptați crescătorii de ovine și să nu mai fie impozitat venitul pe o perioadă de 10 ani în Codul Fiscal.

Legislația sanitar veterinară trebuie să țină cont de specificitatea sectorului ovin astfel încât respectarea acestor norme să poată ține cont de condițiile în care ne desfășurăm activitatea. Spre exemplu, în pășunile alpine unde nu există apă curentă și nici alte utilități să se stabilească anumite proiecte de tip stână, care să respecte normele sanitar veterinare.

Problema scrapiei

România figurează cu risc nedeter­minat la scrapie OIE și pentru acest fapt țara noastră nu poate exporta nici în Turcia sau Israel, care sunt piețe foarte bune, și nici tranzita aceste state. Trebuie să se pună în aplicare un program național de scrapie prin care toți berbecii reproducători să fie testați și să existe și despăgubiri pentru reproducătorii care sunt rezistenți. Ajutoarele de minimis pentru achiziția de berbeci reproducători să fie condiționate de efectuarea testelor pentru rezistența la scrapie.

Legislația muncii

Ținând cont de specificitatea sectorului ovin, legislația muncii să fie simplificată astfel încât crescătorii să poată cumpăra vouchere pentru angajații proprii, care să fie alocate lunar ciobanilor care prestează munca la stână. Acest sistem funcționează în multe state membre și respectivele vouchere sunt subvenționate în procente variabile, mergând până la 75% din valoarea lor.

Crearea unui program național de încurajare a consumului de carne de ovine, care să arate beneficiile consumului de proteină animală. Instituirea unei scheme de ajutor de stat prin care crescătorii de ovine să poată construi adăposturi tip cu o intensitate a sprijinului de până la 90% pentru ca mieii să poată fi colectați și vânduți în partide mari pentru a crește forța de negociere a crescătorilor în raport cu achizitorii externi. Această schemă de sprijin se va adresa asociațiilor profesionale, grupurilor de producători și cooperativelor.

Laura Zmaranda

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

România deschide exportul cu oi vii în Golful Persic, acolo unde Australia l-a închis

Organizația pentru protecția animalelor Animals International este indignată de anunțul autorităților potrivit căruia România va exporta 200.000 de oi vii și 10.000 de bovine în 2019 în țările din Golful Persic, în ciuda avertismentului oficial trimis în luna iulie Ministerului Agriculturii de către ONG.

Trădarea animalelor noastre...

„Premierul nostru s-a dus personal în Golf în octombrie pentru a se întâlni cu Al Mawasi, o companie criminală, interzisă în Australia. Compania, disperată să găsească o nouă sursă de oi, a primit-o pe doamna Dăncilă cu ușile deschise, iar în noiembrie Al Mawashi a venit în România și a bătut palma cu secretarul de stat Daniel Botănoiu, care astfel și-a asumat răspunderea pentru ce se va întâmpla cu 200.000 de oi și 10.000 de viței în primul an. Eu numesc această acțiune a Guvernului României nimic mai puțin decât trădare a animalelor noastre, a fermierilor, a economiei și a reputației țării noastre“, a acuzat Gabriel Păun, directorul pe Europa al Animals International. Potrivit unui comunicat al ONG-ului, acordul comercial a fost perfectat după ce Australia a oprit exportul de ovine vii în timpul verii din Orientul Mijlociu din cauză că milioane de oi au suferit din cauza căldurii excesive de pe vapoare, multe dintre ele pierind pe drum. Imagini șocante ale animalelor literalmente coapte de vii de căldura excesivă, în timp ce navele intrau în Golful Persic, au făcut înconjurul lumii și au condus la inițierea a numeroase proiecte de legi de interzicere a comerțului cu oi vii în Parlamentul australian. Vara din Golful Persic durează din mai până în septembrie și este cunoscută drept cea mai fierbinte de pe Planetă, temperaturile maxime ajungând până la 56°C la umbră și nu coboară sub 30°C nici măcar în timpul nopții.

Legislația UE, aplicabilă și peste granițe

Porivit Animals International, legislația UE aplicabilă și după granițele UE pentru transportul animalelor, nu permite aprobarea de jurnale de călătorie când sunt prognozate temperaturi de peste 30˚C.

„Al Mawashi este importatorul Golfului, responsabil pentru moartea a un milion și jumătate de oi australiene pe navele lor. Acum li se interzice prin lege să încarce oi australiene pe navele lor în sezonul de vară extremă și ne-am pomenit cu ei aici să încarce oi românești pe vapoarele morții. Dacă Guvernul României dorește să respecte normele UE, atunci nu va exporta animale vii între mai și septembrie, când vor fi permanent peste 30 de grade“, a avertizat Gabriel Păun. În luna iulie, Animals International a trimis o scrisoare oficială Ministerului Agriculturii din România, avertizând că Al Mawashi ar putea veni în România să ia animale vii, după ce Australia și-a închis porțile. Guvernul român a primit de asemenea acces la filmările și informațiile obținute pe durata a cinci curse ale celui mai performant vapor folosit de Al Mawashi, nava Awassi Express, pe care au pierit de căldură cel puțin 4.000 de oi. Filmările explicite arată că ovinele mor de cald, gâfâind pentru oxigen, sufocate în propriile dejecții, incapabile să se odihnească și să ajungă la hrană sau apă.

Dovezile...

Dovezile documentate de un membru al echipajului, care a devenit informator pentru Animals International, dezvăluie suferințele animalelor, pe care Al Mawashi le știa și le-a tolerat de zeci de ani, până când filmările au fost publicate. „Am trimis încă din vară aceste dovezi autorităților, dar acestea au ales să închidă ochii și să trimită oile în cunoștință de cauză la o suferință îngrozitoare și inevitabilă. Aceste vapoare se transformă literalmente în cuptoare în care animalele se coc de vii în timpul lunilor de vară extremă din Orientul Mijlociu (mai-septembrie). Companiile care se pregătesc să provoace astfel de suferințe oribile animalelor ar trebui să fie urmărite penal, nu să fie recompensate cu tranzacții comerciale. Vom cere medicilor veterinari români să luăm o poziție împreună, așa cum au făcut veterinarii australieni, și să spunem că este complet inacceptabil să supunem animalele la această suferință și la o moarte prelungită și îngrozitoare. Producătorii români vor fi indignați că guvernul nu a negociat exportul de produse cu valoare adăugată, precum carnea, ci transportul de animale vii. Facem publice aceste imagini neplăcute deoarece este ultima șansă de a stopa acest comerț crud înainte ca primul vapor al morții să plece din portul Midia“, explică Păun.

Alternativa? Carnea refrigerată

Animals International a lansat recent primul studiu economic care demonstrează că, dacă România ar exporta carne refrigerată mai degrabă decât animale vii, ar crea 5.311 locuri de munca directe și ar adăuga economiei românești 46,26 milioane de euro anual. Calculele au fost făcute în conformitate cu o eliminare treptată a exportului cu ovine și bovine vii până în anul 2022. „Acesta este primul studiu de acest fel din România și confirmă avantajele economice pentru România prin eliminare treptată a comerțului cu exporturi vii“, a spus Păun. „Prin prelucrarea superioară a resurselor sale, indiferent dacă este vorba de petrol, lemn sau animale, se creează baza pentru noi locuri de muncă și păstrarea mai multor bani în România“, a declarat Claudiu Cazacu, analistul economic care a realizat studiul.

Studiul relevă un fapt surprinzător, dacă nu ar fi trist. Și anume, prin exportul a mai mult de 2,4 milioane de oi și capre anul trecut, România a devenit cel mai mare exportator de ovine din lume. „Nu este nimic de mândrie aici. Este rușinos să fii lider mondial într-o industrie crudă cu animalele. Alte țări dezbat și se distanțează de exportul cu animale vii deoarece societatea nu mai acceptă cruzimea inutilă asupra animalelor. Nicio țară civilizată nu mai dorește să permită animalelor sale să fie expuse riscului de a muri pe nave în căldura extremă a Orientului Mijlociu. Australia a spus «nu» acestui lucru – și așa trebuie să facă și România – în caz contrar, reputația noastră internațională, și așa pătată, va avea de suferit“, a tras concluzia Păun.

Animals International solicită prim-ministrului Viorica Dăncilă să nu permită exportul cu animale vii în Orientul Mijlociu pe timpul verii (mai-septembrie) și să exporte în schimb produse cu valoare adăugată, precum carnea congelată sau refrigerată.

Bogdan Panțuru

Scrapia și alte forme de encefalopatii spongiforme transmisibile (EST) la micile rumegătoare

CE ESTE ESTE SCRAPIA?

Scrapia este o boală degenerativă și fatală, care afectează sistemul nervos central al oilor și caprelor. Boala este asociată cu prezența unor proteine anormale, denumite prioni și face parte dintr-un grup de afecțiuni neurologice cunoscute sub denumirea de encefalopatii spongiforme transmisibile.

SURSE DE INFECȚIE:

Boala este produsă de un agent infecțios care pare că se transmite de la oaie la miel și de la capră la ied, precum și la alte oi sau capre. Modul în care se transmite de la o oaie sau capră la o alta oaie sau capră nu este cunoscut pe deplin, dar lichidele fetale, placenta sau alte țesuturi probabil că răspândesc agentul pe pășuni sau în exploatație în timpul fătării. Dupa fătare, mâncarea placentei de către oaie sau capră nu trebuie permisă.

Boala poate să apară și în urma consumului accidental de făinuri proteice de origine animală de către ovine și caprine – suplimentele furajere contaminate, mineralele proteice de origine animală, făină de carne, oase, sânge, organe rezultate în urma prelucrării cadavrelor, produselor și subproduselor de bovine, ovine, caprine infectate.

CUM SE SUSPECTEAZĂ?

Poate fi suspectat cu EST/scarpie orice animal viu sau sacrificat sau mort care prezintă sau a prezentat tulburări nervoase sau de comportament sau o deteriorare progresivă a stării generale asociată cu o degradare a sistemului nervos central și pentru care informațiile adunate pe baza examinării clinice, a răspunsului la tratament, a examinării post-mortem sau a analizelor de laborator ante-mortem sau post-mortem nu permit stabilirea unui diagnostic alternativ.

Există adeseori o schimbare a temperamentului sau comportamentului animalului cu câteva săptămâni înaintea apariției semnelor clinice specifice. În majoritatea cazurilor, animalele vor prezenta o combinație de semne, dar nici un semn nu poate fi privit ca o indicație sigură a prezenței scrapiei. Scrapia poate fi suspectată la orice oaie sau capră care prezintă semne nervoase și modificări în comportament.

Daca nu cunoasteți cauza modificării stării de sănătate a animalului și aveți indoieli, trebuie anunțat imediat medicul veterinar de liberă practică imputernicit, care își desfășoară activitatea în raza dumneavostră pentru continuarea investigațiilor.

Pntru mai multe detalii accesați link-ul de mai jos:

GHID PRACTIC pentru: fermieri si detinatori de animale din speciile ovine si caprine, precum si pentru medici veterinari de libera practica imputerniciti si tehnicieni (pdf)

Sursa: ansvsa.ro

APIA demarează plata în avans pentru fermierii care au solicitat sprijin cuplat în sectorul zootehnic pentru speciile ovine și caprine

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că începând de joi, 1 noiembrie 2018, demarează plata în avans pentru fermierii care au solicitat sprijin cuplat în sectorul zootehnic pentru speciile ovine și caprine, în Campania 2018.

În conformitate cu prevederile art. 5 din Hotărârea de Guvern nr. 783/2018 privind stabilirea pentru anul 2018 a cuantumului per hectar al plății unice pe suprafață, al plății redistributive și a intervalelor de suprafață pentru care se acordă aceasta, al plății pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu, al plății pentru tinerii fermieri și a plafonului aferent schemei de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine, plafonul aferent schemei de sprijin cuplat în sectorul zootehnic pentru speciile ovine/caprine este de 56.100 mii euro.

Cuantumul pentru plata avansului este de 11.1815 euro/cap la cursul de schimb valutar de 4,6638 lei pentru un euro, stabilit de către Banca Centrală Europeană la data de 28 septembrie 2018.

Sursa: apia.org.ro

VEȘTI BUNE PENTRU FERMIERI! A fost aprobat cuantumul plăților pe suprafață și a plafonului pentru sprijinul cuplat la ovine/caprine

În ședința de Guvern din 4 octombrie 2018 a fost aprobată hotărârea privind stabilirea pentru anul 2018 a cuantumului per hectar al plăţii unice pe suprafaţă, al plăţii redistributive şi a intervalelor de suprafaţă pentru care se acordă aceasta, al plăţii pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu, al plăţii pentru tinerii fermieri și a plafonului aferent schemei de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine.

Prin adoptarea prezentei HG, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) va putea acorda începând cu 16 octombrie 2018 plăţi în avans în cadrul schemelor de plăţi directe din sectorul vegetal și zootehnic într-un procent conform reglementărilor comunitare în vigoare la data efectuării plăţilor în avans.  

Precizăm că plățile prevăzute în actul normativ se acordă potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru anii 2018 şi 2019.

Prin acest act normativ au fost aprobate cuantumurile pentru plățile directe în sectorul vegetal, respectiv schema de plată unică pe suprafaţă (102,5 euro/ha), plata redistributivă pentru intervalele între 1 ha și 5 ha, inclusiv (5 euro/ha) și peste 5 ha şi până la 30 ha, inclusiv (50,3 euro/ha), plata pentru înverzire (58,2 euro/ha) și plata pentru tinerii fermieri (25,8 euro/ha). Aceste cuantumuri se pot majora sau diminua pentru încadrarea în plafonul financiar alocat, pe baza suprafețelor determinate.

Pentru speciile ovine/caprine, plățile directe pentru schema de sprijin cuplat au un plafon alocat de 56.100.000 euro.

Cuantumurile pentru plățile directe se calculează de către APIA prin raportarea plafoanelor la suprafețele determinate și la efectivul de animale eligibile.

Începând cu data de 1 decembrie 2018, APIA va efectua plățile corespunzătoare diferenței între plafonul financiar al fiecărei scheme prevăzute în prezentul act normativ și cuantumul calculat și acordat în avans în condițiile îndeplinirii de către beneficiari a tuturor criteriilor de eligibilitate.

Plățile se fac în lei, utilizând cel mai recent curs de schimb valutar stabilit de Banca Centrală Europeană anterior datei de 1 octombrie 2018 și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C (4,6638 lei).

Aplicarea prevederilor prezentului act normativ va permite beneficiarilor plăților să-și elaboreze propriul plan de afaceri și programul de dezvoltare pe termen scurt, în condițiile cunoașterii nivelului sumelor pe care urmează să le primească.

Acordarea de plăţi în avans începând cu data de 16 octombrie 2018 va asigura fermierilor capitalul financiar necesar pentru derularea la timp și în cele mai bune condiții a activităţilor specifice agriculturii.

Măsuri de prevenire a apariției pestei micilor rumegătoare

Primul focar de Pestă a Micilor Rumegatoare din Uniunea Europeană a fost confirmat în Bulgaria în data de 23 iunie a acestui an, urmat de confirmarea altor noi focare în 28 iunie și 9 iulie. Din data de 9 iulie și până la data prezentei nu a mai fost confirmat un alt focar de boală în Bulgaria.

Pesta micilor rumegătoare este o boală virală gravă, care nu afectează omul, dar afectează rumegătoarele mici, respectiv ovinele și caprinele. Boala se transmite în principal prin contact direct. Mortalitatea în cazul animalelelor infectate poate ajunge la 70%. În România nu evoluează această boală, având statut de țară liberă de pesta micilor rumegătoare.

Pentru a păstra acest statut, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor ANSVSA a întreprins acțiuni de prevenire a introducerii virusului acesti boli în România:

A transmis în teritoriu note de serviciu, care s-au concretizat prin organizarea de întâlniri cu părțile implicate și interesate, întâlniri care au vizat:

-  informarea medicilor veterinari cu atribuții specifice, a operatorilor economici și a tuturor persoanelor implicate în activitatea de comerț cu rumegătoare din Bulgaria sau cu rumegătoare care tranzitează Bulgaria;

 - intensificarea acţiunilor de supraveghere pasivă, în special în judeţele din sudul ţării;

 - instruirea medicilor veterinari cu privire la recunoașterea semnelor clinice de boală în conformitate cu specificațiile Organizației Mondiale de Sănătate Animală (OIE);

 - întărirea controalelor în punctele de trecere la frontieră în ceea ce privește transporturile  de rumegătoare din Bulgaria și Turcia, având în vedere că  ultimele animalele la care s-a confirmat boala nu prezentau semne clinice, confirmarea făcându-se în baza investigațiilor de laborator.

De asemenea, specialiștii din cadrul Autorității de la nivel central s-au întâlnit cu cei din cadrul Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală pentru a analiza situația epidemiologică din Bulgaria și pentru a stabili măsurile adecvate pentru  supravegherea și diagnosticarea acestei boli.

În data de 21 august este convocată o instruire prin videoconferință cu reprezentanții tuturor DSVSA județene pe acest subiect, urmând ca, în scurt timp să fie organizat un excercițiu de simulare pentru pesta micilor rumegătoare.

Comisia Europeană a adoptat în 04.07.2018, Decizia (EU) 2018/954 de stabilire a anumitor măsuri de protecție pentru prevenirea răspândirii pestei micilor rumegătoare în Bulgaria.

ESTE INTERZISĂ EXPEDIEREA/ACHIZIȚIONAREA din BULGARIA din comunele enumerate mai jos, de rumegătoare mici și material seminal, ovule și embrioni de la rumegătoare mici și introducerea acestora pe teritoriul României:

  • Comunele Bolyarovo și Elhovo din regiunea YAMBOL.
  • Comunele Sredets, Sozopol, Primorsko, Malko Tarnovo și Tsarevo din regiunea BURGAS.

ANSVSA precizează că ambele regiuni se află în apropierea graniței Bulgariei cu Turcia.

Pe această cale, ANSVSA solicită operatorilor economici din România implicați în activitatea de comerț cu rumegătoare să acorde maximă atenție instrucțiunilor transmise de ANSVSA prin intermediul DSVSA județene, pentru a își proteja efectivele  de rumegătoare mici de această boală.

Orice suspiciune de boală trebuie notificată în cel mai scurt timp DSVSA județene.

*Detalii privind pesta micilor rumegătoare se pot regăsi accesând link:

http://www.ansvsa.ro/sanatate-bunastare-si-nutritie-animala/sanatatea-animalelor/boli-ovine/

Evaluarea noninvazivă a calității carcaselor la ovine și caprine prin metoda ecografică

Carnea de ovine și de caprine este cu precădere consumată de țările asiatice și câteva țări europene cu tradiție în creșterea acestora ca Spania, Franța, Anglia, Cehia, Grecia, Italia, dar și România. În țara noastră, de exemplu, capra este popular cunoscută ca vaca săracului, fiind ușor de întreținut în sistem tradițional de micii fermieri datorită puterii mari de adaptabilitate în condiții rustice, pe pășunile și izlazurile marginale, cu o bună rezistență la îmbolnăviri în clima secetoasă. Ovinele sunt crescute de două milenii pe aceste meleaguri, iar transhumanța încă se mai practică în zona Sibiului, Branului, Brașovului.

evaluare evaziva animale

Evaluarea calității cărnii la ovine și caprine în vederea atingerii atributelor genetice importante pentru selecție și reproducție se poate efectua prin utilizarea unei tehnologii noi, moderne, noninvazive, metoda cu ultrasunete sau ecografică. Această metodă este eficientă, rapidă și în conformitate cu noile reglementări europene care încurajează reducerea numărului de animale sacrificate în scop experimental, constituind o alternativă pentru clasificarea și aprecierea calității carcaselor la caprine și ovine. Metoda ecografia a fost utilizată pentru prima oară în România la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – IBNA Balotești, unde s-a efectuat un studiu comparativ între metoda clasică prin sacrificare și cea ecografică, măsurătorile fiind efectuate cu un ecograf Echo Blaster 64 echipat cu sonda LV 7.5 65/64, TELEMED ultrasound medical systems. În urma studiului s-au obținut corelații mari între măsurătorile pe carcasă și cele ecografice: cantitatea de carne din jigou a fost foarte strâns corelată cu suprafața ochiului de mușchi Longissimus Dorsi (0.90), cu profunzimea mușchiului LD (0.76) și perimetrul mușchiului LD (0.85). Imaginile au fost înregistrate și analizate cu un software Echo Wave II 1.32. Animalele pot fi analizate in vivo, fără a fi necesară sacrificarea lor în vederea obținerii de informații referitoare la cantitatea și calitatea producției de carne. Indivizii analizați sunt contenționați în poziție corectă, astfel încât coloana vertebrală să fie dreaptă. Măsurătoarea se efectuează în zona lombară, la nivelul mușchiului Longissimus Dorsi (LD), între a 3-a și a 4-a vertebră lombară și în dreptul celei de a 12-a coaste, situate perpendicular pe coloana vertebrală la 5 cm distanță de aceasta. Între cele două puncte de măsurare se află o pondere importantă a mușchiului LD, care ne oferă informații prețioase și exacte cu privire la cantitatea și calitatea cărnii în carcasă. Parametrii ecografici vizați sunt grosimea stratului de grăsime subcutanată, profunzimea mușchiului LD, suprafața ochiului de mușchi LD și perimetrul mușchiului LD. Aceste măsurători sunt înregistrate în timp real prin imaginea ecografică și de aceea putem spune că este o metodă rapidă și eficace de obținere a parametrilor ecografici. Se pot efectua de timpuriu în viața animalului, începând de la o vârstă fragedă după înțărcare. Astfel, putem lua rapid decizia de a selecționa sau nu indivizii analizați fără a mai aștepta o perioadă mai lungă de testare, care este costisitoare și presupune și sacrificarea animalelor. Metoda ecografică ne permite astfel selecția indivizilor valoroși, utilizarea lor la reproducție, transmițând calitățile superioare la descendenți.

Cristina LAZAR

Revista Lumea Satului nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 36

Awassi, rasa pentru lapte recomandată fermelor de șes

Tot mai mulți fermieri din țara noastră optează pentru creșterea ovinelor pentru lapte, iar în prezent există numeroase rase dintre care pot alege pentru a-și asigura producția zilnică scontată. Una dintre acestea este Awassi, o rasă care, deși este recomandată și pentru carne, producția de lapte de aproximativ 300 de litri în 250 de zile de lactație face ca acesta să fie principalul motiv pentru care ovinele se regăsesc și în fermele de la noi.

Istoric și specific

Awassi este una dintre cele mai vechi rase de ovine, iar astăzi se regăsește cu precădere în țări precum Israel, Siria, Iordania, Iran, Irak și Arabia Saudită, dar și în Europa în țările din bazinul Mării Mediterane - Spania, Franța, Italia, Grecia sau Albania. În țara noastră este întâlnită în special în fermele din zona de câmpie deoarece nu tolerează clima rece și umedă.

Ovinele Awassi s-au format într-o perioadă mai lungă, în zonele de semideșert, motiv pentru care se adaptează foarte bine în ariile în care climatul este mai secetos. Corpul oilor este îngust și lung, coada lată, iar la baza ei are o cantitate de grăsime ce poate atinge câteva kilograme, asemeni rasei Karakul. Capul este îngust și lunguieț, iar urechile sunt mari și atârnă, iar berbecii au coarnele bine dezvoltate. Greutatea femelelor este cuprinsă între 55-65 kg, iar a berbecilor poate ajunge și la 110 kg. Lâna este groasă, dar neuniformă, dispusă în șuvițe de 36-38 microni, iar culorile pot varia de la alb la nuanțe de maro și chiar negru. Deoarece corpul nu este uniform acoperit cu lână, cantitatea obținută la tundere este de aproximativ 2 kg la oi și 3 kg la berbeci.

awasi oi a

Producția medie de lapte obținută este de 200-300 litri în 200-250 zile de lactație și are coeficientul de grăsime cuprins între 5,5-6,5%. În țara de origine, Israel, la ovinele obținute prin selecție controlată și care beneficiază de pășuni îngrijite s-au înregistrat și producții de peste 500 de litri, iar recordul a depășit 1.000 de litri.

S-a constat faptul că rasa dispune de caracteristici fiziologice puternice, deci rezistența la boli și paraziți este una ridicată. Chiar și în condițiile unor deplasări pe distanțe lungi între pășuni, ovinele s-au dovedit a nu prezenta probleme speciale. Se adaptează ușor în alte medii de creștere, însă singura condiție de care au nevoie pentru o bună dezvoltare și apoi o bună producție de lapte este temperatura, care nu trebuie să fie prea scăzută. De asemenea, fiind o rasă ce provine din zone cu temperaturi mai ridicate, Awassi valorifică foarte bine și pășunile mai uscate, cum de multe ori, din cauza secetei, s-au constat a fi și în zonele de câmpie din țara noastră. Astfel, datorită potențialului ridicat de producere a laptelui chiar și în condiții dificile, ovinele au fost adesea selecționate pentru încrucișări cu rase asiatice, europene sau afri­cane, motiv pentru care a devenit a doua cea mai cunoscută rasă de oi de lapte după Friesian de Est sau Friză.

Încrucișare cu rase autohtone

În țara noastră, ovinele Awassi au fost importate în special pentru realizarea de hibrizi cu rasele locale, iar procesele de încrucișare s-au desfășurat în special în stațiunile de creștere a ovinelor de la Bacău și Rușețu. În toate variantele s-a constat o creștere semnificativă a producției de lapte, iar cei mai reușiți hibrizi au fost obținuți în urma încrucișărilor cu rasele Țigaie, Merinos de Transilvania sau Țurcană Albă.

Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 38

Miorița, în colimatorul „băieților deștepți“?

Protestul fără precedent al ciobanilor și oierilor din fața Palatului Parlamentului de la jumătatea lunii decembrie a anului trecut a ținut prima pagină a presei zile întregi. De altfel, a fost cel mai „nervos“ protest din ultimii 26 de ani din locația respectivă. Între timp, lucrurile s-au calmat, ciobanii s-au liniștit, iar „miorița“ pare că și-a revenit. Amintim că subiectul principal al scandalului au fost câinii ciobănești al căror număr ar fi fost limitat prin noua legislație. Asta să fi fost miza „adevărată“? Unii (majoritatea) spun că da... Alții, mult mai puțini, spun că nu și că de fapt se pusese de o adevărată conspirație...

Când aparențele înșală

În aparență, motivul conflictului gâlcevii pe Legea Vânătorii a fost unul pe cât de simplu pe atât de supărător pentru oieri, și anume obligația de a reduce la minimum a numărului câinilor de stână sub sancțiunea că cine nu respectă legea plătește o amendă de 15.000 de lei. Astfel, legea spunea că o stână de munte are dreptul la 3 câini, una de deal, doi câini, iar una de câmpie, la un singur câine. În plus, vânătorii pot să împuște câinii ciobanilor, dacă sunt în plus, fără să fie sancționați. Cum s-a ajuns la aceste aberații? Greu de spus. Cert este că proiectul de modificare a Legii Vânătorii prevedea că „autorizația de vânătoare acordă un drept de servitute vânătorului“ pe orice teren, fapt ce încălca dreptul la proprietate prevăzut de Constituție. De remarcat că proiectul legislativ, în forma lui inițială, nu prevedea nici acest drept de servitute, dar nici interzicerea pășunatului. Totuși, atât în Senat cât și în Camera Deputaților s-a spus ulterior că aceste prevederi sunt „bune“. Mai mult, în februarie 2014, proiectul legislativ a fost trimis la Comisia pentru agricultură și Comisia pentru mediu din Camera Deputaților pentru un raport suplimentar comun. În iunie 2014 s-a ajuns la un consens asupra amendamen­telor. Și așa s-a ajuns și la interzicerea pășunatului. Cum?  Printr-o modificare făcută în iunie 2014, în Comisii. Astfel, art. 23, alin (1) s-a modificat cu următorul cuprins: „În scopul gestionării durabile a faunei cinegetice, se interzic: (...) c) pășunatul animalelor domestice în terenul agricol între 6 decembrie și 24 aprilie“. Modificarea, se precizează în raportul suplimentar, a fost făcută „din considerente de tradiție sanitar-veterinare și de protecție a solului și habitatelor naturale“. Nu e oare puțin cam ciudat să interzici cuiva să folosească proprietatea lui cum dorește pe timp de pace? În privința numărului câinilor de la stână, Legea nr. 103/1996 - Legea fondului cinegetic și a protecției vânatului, prevedea, la art. 24, că „în  scopul ocrotirii și gospodăririi raționale a vânatului se interzice însoțirea turmelor și cirezilor, pe fondurile de vânătoare, de câini (...) în număr mai mare de trei în zona de munte, de doi în zona de deal și de unu la câmpie“. Problema, neobservată însă de presă, este că interdicția și limitarea numărului de câini era valabilă doar în spațiul fondurilor de vânătoare... 

Despre ce e vorba în propoziție?

Așadar, problema e veche de când lumea, după cum bine s-a remarcat... Numai că ne cam scapă logica acestei legi noi - vechi și de ce s-au încins spiritele tocmai la sfârșitul anului trecut? „Băieții deștepți din România au o miză uriașă în acest scandal: aproape 10 miliarde de euro pe care ar putea să pună mâna dacă ar distruge oieritul românesc. Un proces de distrugere care s-a făcut cu pași mărunți, ca să nu tulbure brusc apele“, scrie Opiniatransilvana. De ce este o miză de miliarde de euro? Subvențiile pentru pajiștile montane, aproximativ 3 milioane de hectare, sunt de 1,2 miliarde de euro/an. La un proiect de subvenționare de 7 ani, ajungem la 8,4 miliarde de euro. Și nu este vorba numai de subvenții. Vorbim de multe alte resurse pe care „băieții deștepți“ vor să le administreze, fără ca „ciobanii“ să poată observa manevrele. Așadar, vorbim de zone uriașe destinate defrișărilor, industriei eoliene sau „altele“ care se pot dezvolta la munte... Mai multe decât atât, terenurile ar putea fi reconcesionate pentru exploatarea resurselor solului (metale rare sau gaze de șist). Într-un cuvânt, zeci și zeci de miliarde de euro care ar ajunge în buzunarele „băieților deștepți“ și ale firmelor pe care aceștia le-ar simpatiza. De aceea, ca să îi facă pe oieri să plece din munte și, eventual, să se lase de oierit, s-au dat legi prin care se interzice accesul oilor și vacilor în pădure (vezi Legea silviculturii) sau legi prin care ciobanii ar trebui să își omoare câinii de pază și să nu își mai poată proteja animalele (vezi „fosta“ Lege a vânătorii) și altele…

Concluzia?

De această dată nu mai are rost să ajungem la nicio concluzie... Pentru că nu mai are rost să ne punem nicio întrebare în logica bunului simț atunci când vine vorba de economia sau industria românească oricare o mai fi ea... Pentru că deja avem răspuns la o serie de întrebări de genul: „Mai avem industrie românească? Dar sistem bancar? Dar comerț? Dar economie?“ Întrebări grele pentru un răspuns ușor – „NU“

Reacții...

Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine, Porcine din România

(...) Intrarea în vigoare a Legii nr. 149 din 2015, care modifică Legea Vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407 din anul 2006, prejudiciază în mod abuziv crescătorii de rumegătoare din România, dreptul la asociere al vânătorilor și îngrădește dreptul la proprietate. În epoca dialogului social instituționalizat, asociațiile crescătorilor de animale nu au fost consultate cu ocazia modificării unei legi dintr-un domeniu atât de sensibil! Într-o perioadă acută a existenței noastre, marcată de boli și restricții comerciale, de prețuri la carne mult sub cele ale altor state membre, de ajutoare naționale și comunitare întârziate, controale întărite și abuzive, falimentarea multor crescători, ajungerea în imposibilitatea de plată a datoriilor către bănci și imposibilitatea susținerii propriilor familii, suntem puși in fața unei legi cu care nu suntem de acord și pe care nu o vom accepta.

PRO AGRO

(...) Crescătorii de animale nu țin câinii de plăcere, ci păstrează un număr de câini suficient în funcție de mărimea turmei care să asigure protecția oilor, dar și a ciobanilor. Pagubele produse de animalele din fondul cinegetic asupra culturilor vegetale, pomilor fructiferi și pășunilor trebuie despăgubite de către gestionarii fondului cinegetic pe raza căruia s-a produs dauna (...). Solicităm introducerea în conținutul Legii nr. 149/2015 a unui articol care să prevadă obligativitatea vânătorilor din fondurile cinegetice de a-și dimensiona încărcătura pe habitate conform prevederilor legale în vigoare și asigurarea hranei animalelor din habitat. Considerăm de bun simț ca pentru organizarea vânătorilor să fie dat și acordul scris al proprietarului/concesionarului/ arendatorului terenului pe raza căruia se desfășoară și introducerea acestei prevederi în conținutul legii (...).

Bogdan PANȚURU

Agalaxia contagioasă și mamita gangrenoasă a oilor și caprelor

Agalaxia contagioasă și Mamita gangrenoasă a oilor și caprelor sau Răsfugul alb și Răsfugul negru sunt două boli prezente pe tot globul, inclusiv în țara noastră. Aceste boli provoacă pagube economice însemnate la oi și capre, atât prin mortalitate, cât și prin afectarea producției de lapte.

Agalaxia contagioasă a oilor și caprelor, numită popular „răsfugul alb“, este o boală infectocontagioasă la care sunt sensibile, de obicei, femelele în lactație, dar se pot îmbolnăvi și femelele sterpe, masculii, precum și tineretul. Agentul etiologic al bolii este Mycoplasma agalactiae, cu rezistență redusă în mediul exterior, dar care poate să rămână în stare latentă în glanda mamară un timp îndelungat.

Sursele principale de infecție sunt reprezentate de animalele bolnave și animalele purtătoare care elimină bacterii prin urină, fecale, secreții genitale și lapte. Boala se transmite rapid și prin intermediul mâinilor mulgătorilor.

Clinic, boala evoluează cu mai multe localizări: mamară, articulară, oculară. Localizarea mamară apare la animalele în lactație și se caracterizează prin modificări calitative și cantitative ale laptelui. Acesta devine verzui sau gălbui, se separă în două straturi și coagulează la fierbere. Secreția lactată scade brusc sau încetează. Boala poate evolua ca o mamită benignă sau gravă (ireversibilă), glanda mamară fiind congestionată, mărită în volum, caldă și dureroasă, se poate atrofia, prezentând focare indurate sau abcese. Celelalte localizări se întâlnesc mai ales la miei, tineret berbeci și oi sterpe. În localizarea articulară apar artrite manifestate prin șchiopături, paraplegii care duc la slăbire și moarte. În localizarea oculară pot să apară forme benigne, reversibile (epiforă, fotofobie, conjunctivite), dar și forme ireversibile, soldate cu pierderea globului ocular.

Mamita gangrenoasă a oilor și caprelor, numită și „răsfugul negru“, este o boală infectocontagioasă gravă, întâlnită la oile și caprele în lactație. Aceasta apare sporadic sau enzootic, fiind influențată de anumiți factori favorizanți: plăgi accidentale ale tegumentului mamar, mulsul traumatizant, condiții de igienă necorespunzătoare.

Agentul etiologic al bolii Staphylococcos aureus este epifit pe tegumentul mamar al animalelor sănătoase. Sursa principală de infecție o reprezintă oile bolnave care elimină bacterii prin secrețiile mamare, contaminând obiectele din jur, devenind surse secundare de infecție. Boala se transmite de la un animal la altul prin mâinile mulgătorilor sau prin mieii care sug și provoacă răniri mameloanelor.

Clinic, mamita gangrenoasă debutează brusc, cu febră, abatere, lipsa poftei de mâncare, a rumegării, accelerarea pulsului și respirației, animalul deplasându-se cu greutate. Mamela devine caldă, tumefiată și dureroasă. De obicei, este afectată numai jumătate din glanda mamară, care devine insensibilă, de culoare violacee, iar secreția lactată dispare, fiind înlocuită cu o secreție roșiatică cu grunji. În mod obișnuit, după o evoluție de 3-5 zile, boala se termină prin moartea animalului. La animalele care supraviețuiesc, mamela este compromisă, prin eliminarea jumătății gangrenate.

Diagnosticul în ambele tipuri de boli se pune pe semnele clinice și prin anchetă epidemiologică.

Confirmarea diagnosticului se pune numai în laborator.

Prevenirea celor două boli se realizează prin măsuri generale și specifice.

Profilaxia specifică se bazează prin folosirea vaccinurilor inactivate contra agalaxiei contagioase a oilor și caprelor AGALAXIN și AGALAXIN FORTE (conține germeni de Mycoplasma agalactiae și Staphylococcus aureus inactivați).

În profilaxia curentă vaccinurile se administrează la oi și capre în a doua parte a gestației, iar la celelalte categorii de ovine și caprine se administrează primăvara, în luna mai.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Căldura și insectele - o amenințare serioasă pentru sănătatea oilor!

Unele dintre bolile frecvente care ameninţă sănătatea animalelor în sezonul cald sunt miazele cutanate. Aceste boli parazitare ale pielii afectează în special oile și sunt produse prin dezvoltarea pe piele, plăgi sau în cavităţile naturale a larvelor de muşte din familia Calliphoridae sau Sarcophagidae.

Musca, principalul vinovat

Cel mai des întâlnite insecte ale căror larve parazitează animalul sunt musca albastră de carne, musca verde şi musca de cadavre. Adulţii acestor insecte sunt activi mai ales în sezonul cald. Atrase de mirosul caracteristic, femelele depun ouă pe pielea animalului, în pliuri sau pe pielea murdară de fecale, mai ales la baza cozii, zona fesieră sau dorso-lombară şi baza coarnelor.

Contaminarea animalelor se realizează în perioada iunie - septembrie, pe măsura apariţiei insectelor adulte în natură, sub influenţa temperaturii şi umidității. Receptivitatea la boală este influenţată de specie, rasă și starea de întreţinere. Cele mai sensibile rase sunt cele ameliorate, cu piele fină şi umedă, precum Merinos și Corriedale. Rasele locale sunt mai rezistente, în special Ţurcana şi metişii acesteia.

Semnele care indică boala

Oile afectate de miazele cutanate sunt agitate, bat din picioare, scutură coada, apucă cu gura zona afectată sau se scarpină de obiectele din jur. În zonele unde se găsesc larvele lâna se desprinde uşor, lăsând loc unor zone roase care sângerează. În fazele avansate de boală apar zone de piele putrezită şi puroi în care se regăsesc larvele şi ouăle de muscă. Zona afectată miroase respingător, lâna este murdară şi aglomerată într-un loc din cauza secreţiilor bubelor. Animalele nu mai au poftă de mâncare şi slăbesc, iar în stări toxice fac temperatură, stau mai mult culcate şi în câteva zile mor.

În funcţie de localizarea larvelor pe corpul animalului, se diferențiază miaza corpului cu leziuni în regiunea dorso-lombară, greabăn şi flancuri; miaza codală şi pericodală produsă în urma tăierii cozii şi care cuprinde baza cozii, zona anusului şi vulva; miaza pericornuală care apare în perioada montei la berbecii cu leziuni la baza coarnelor și miaza mamară care apare mai ales la oile în lactaţie.

Diagnosticul se stabileşte prin examenul leziunilor, recoltarea şi identificarea larvelor din secreţii şi exudate.

Pierderi economice mari

Prognosticul este favorabil, în special în cazurile diagnosticate în faza de început, agravându-se atunci când apar leziuni la nivelul pielii, septicetie şi toxiemie. Pierderile economice sunt însemnate ca urmare a scăderii producţiei de lână şi lapte, a reducerii sporului de creştere, la care se adaugă deprecierea pieilor şi a cazurilor de mortalitate.

Profilaxie şi tratament

Fiind dificil să ferim animalele de insectele adulte, în sezonul de păşunat este indicat să se aplice măsuri de dezinsecţie în jurul adăposturilor, în perioada de zbor a insectelor. Se recomandă insecticide persistente ca ROMPARASECT 5% și TETRACIP. Dezinsecţiile trebuie făcute începând cu sezonul de iarnă pentru distrugerea eventualelor larve, astfel încât să se întrerupă ciclul biologic al insectei şi, ca urmare, să nu mai apară insecte mature anul următor. Foarte importantă este deparazitarea animalelor cu soluţie injectabilă ROMIVERMECTIN 1%. În cazurile grave, se îndepărtează ţesutul afectat şi se administrează timp de 3-5 zile antibiotic injectabil AMOXYLROM 10% sau AMOXICOLISTIN, iar pe zona respectivă se aplică soluţia cicatrizantă CICATRISOL.

Ca măsură de prevenire, lâna trebuie menţinută uscată prin combaterea oricăror stări diareice sau a altor surse de umezire. La oi, înainte de fătare se practică codinitul, iar la mieii din rasele de lână, după 3 săptămâni, se tund părţile laterale ale perineului pe o distanţă de 2-5 cm. Tunsul oilor se face cu atenţie pentru evitarea producerii plăgilor.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA

Ţigaia de Serbia, „comoara“ din fermele teleormănenilor

Fără a minimaliza importanţa şi calităţile raselor autohtone, trebuie să spunem că în fermele româneşti sunt crescute din ce în ce mai multe rase străine. Explicaţia este simplă. Agricultura este, în fond, un business, iar crescătorii de animale s-au adaptat noilor reguli de joc căutând exemplare valoroase prin calităţile morfoproductive, puţin costisitoare şi care să aducă un profit considerabil. Ciprian Stafie face parte din categoria celor care au optat să crească rase străine. În ferma pe care o deţine în comuna Dracea, satul Florica din judeţul Teleorman, „regină“ este Ţigaia de Serbia, o oaie despre care spune că este net superioară raselor pe care le-a crescut anterior. În interviul pe care ni l-a acordat ne-a vorbit despre calităţile oii sârbeşti, dar şi despre ce înseamnă să fii fermier în România zilelor noastre.

Oaia, mai puţin costisitoare şi mai rentabilă

În esenţă, povestea tânărului fermier teleormănean nu diferă de cele ale altor fermieri. S-a născut şi a crescut într-un sat de câmpie, într-o familie pentru care creşterea animalelor era o tradiţie. A studiat ştiinţele exacte şi a devenit profesor de matematică, dar a înţeles că remunerarea meseriei pe care şi-a ales-o este la limita decenţei. Constrâns de această împrejurare, dar şi dintr-o dragoste „mocnită“ faţă de munca pământului, şi-a întors faţa către agricultură şi şi-a asumat misiunea de a duce mai departe tradiţia familiei. Într-un spirit de glumă spune că a ales să crească oi pentru că în venele poporului român curge sânge de cioban. Dincolo de această metaforă există însă şi o raţiune economică de care profesorul de matematică a ţinut cont atunci când a făcut această alegere. Aceea că oile sunt mult mai puţin costisitoare şi mai rentabile decât alte specii.

După o experienţă de 14 ani ca şi crescător de animale, Ciprian Stafie mărturiseşte că nu mai poate sta departe de zootehnie, chiar dacă vremurile nu mai sunt favorabile creşterii oilor. S-a convins că afinitatea lui pentru agricultură este extrem de puternică atunci când, determinat de lipsa forţei de muncă, a renunţat la ferma de oi pe care o avea. Nu a durat totuşi mult şi a revenit la statutul de fermier. Astăzi are un efectiv de 100 de oi şi 150 de capre, două specii despre care spune că sunt complementare, oaia excelând prin producţia de carne, iar capra printr-o producţie de lapte mai mare şi îndelungată. Cu o participare activă la târgurile de profil, Ciprian Stafie este acum recunoscut în tagma agricultorilor ca fiind unul dintre cei mai mari crescători de Ţigaie Sârbească din sudul ţării.

Teleormanul, fruntaş în creşterea oii sârbeşti

Debutul în zootehnie şi l-a făcut alături de o rasă autohtonă, Oaia cu cap negru de Teleorman. După câţiva ani în care a crescut Carabaşă, dar şi exemplare din rasa Ţigaie de Bulgaria, a descoperit la un târg de profil o oaie care i-a atras atenţia prin statura impozantă. În urma unei documentări ample a decis că Ţigaia de Serbia va fi rasa pe care o va creşte în ferma lui. Astăzi mărturiseşte că a fost o decizie înţeleaptă pentru că este o rasă superioară celor pe care le crescuse până atunci. Pentru a-şi cumpăra primele 40 de exemplare a plecat în Serbia, ţara al cărei nume îl poartă, deşi nu se ştie exact dacă aceasta este patria ei de formare. Intenţia de a-şi crea propriul nucleu de reproducţie valoros genetic a fost una destul de costi­sitoare pentru că preţul unui singur exemplar a ajuns şi la 1.000 de euro. Însă a făcut toţi banii pentru că a cumpărat doar animale de mare valoare genetică şi şi-a putut astfel dezvolta ferma. Ţigaia de Serbia este o rasă mixtă, exploatată atât pentru carne, cât şi pentru lapte. Cu toate acestea, fermierul din Teleorman a ales să se ocupe în special de activitatea de selecţie. Astfel a devenit un promotor al acestei rase în ţara noastră, dar are, fireşte, şi beneficii importate prin vânzarea exemplarelor de reproducţie. În funcţie de valoarea genetică, preţul unui berbecuţ poate depăşi 350 de euro. Câştigă suficient cât să-şi menţină activitatea şi preferă să rămână la acest nivel chiar dacă ar putea obţine un profit şi mai mare. A ales să fie aşa pentru că, spune el, iubeşte mai mult liniştea decât banii.

Există date care susţin că această rasă a fost foarte apreciată în România secolului al XVIII-lea, când oile sârbeşti erau predominante în turmele ciobanilor noştri. Istoria genealogică a Ţigaiei de Serbia sugerează că aceasta ar avea ca strămoşi rase vechi din Asia Mică, însă originea ei nu este pe deplin cunoscută. Ţigaia de Serbia impresionează prin statura impozantă, fiind de altfel considerată oaia cu cea mai mare greutate din Europa. O oaie din această rasă poate ajunge la 150 de kilograme, iar berbecii chiar şi până la 170-180 de kilograme. La fătare mieii cântăresc şi şapte kilograme, pentru ca în trei luni să ajungă la 30-33 de kilograme. În ceea ce priveşte producţia de lapte, media este un litru pe zi, dar în vârf de sezon, adică martie-aprilie, de la o oaie se pot obţine şi doi litri de lapte.

Deşi calităţile o recomandă în topul celor mai productive rase de oi, Ţigaia de Serbia are dezavantajul de a fi mai sensibilă comparativ cu rasele autohtone. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu a cunoscut încă o răspândire foarte mare în România. Teleormanul este singura regiune din ţară unde oamenii au înţeles ce comoară reprezintă de fapt Ţigaia de Serbia.

Laura ZMARANDA

Cele mai frecvente boli parazitare întâlnite la ovine

Ovinele, indiferent de vârstă, pot fi infestate cu diferiți paraziți și de aceea, înainte de scoaterea lor la pășune, acestea trebuie deparazitate atât intern, cât și extern. Această acțiune este deosebit de importantă deoarece se evită contaminarea pășunilor cu paraziți de la animale și, în consecință, infestarea altor turme de oi. Prin deparazitarea animalelor se evită atât pierderile economice, cât și riscul îmbolnăvirii omului din cauza paraziților care se pot transmite de la animale la om. Totodată, este obligatorie dehelmintizarea câinilor, având în vedere rolul acestora ca gazdă pentru unii paraziți, făcând parte din ciclul biologic al acestora. Astfel, prin consum de carne sau organe crude de la oi infestate cu paraziți, câinii vor transmite prin fecale ouă de paraziți atât la om, cât și la animale, îmbolnăvindu-le grav. Cele mai frecvente boli parazitare întâlnite la ovine sunt: fascioloza, dicrocelioza, dictiocauloza, cenuroza, moniensioza, scabia și oestroza.

Fascioloza (gălbeaza mare sau gușa) este una dintre cele mai grave boli întâlnite la ovine atât sub aspectul mortalităților, cât și prin scăderea producțiilor. Boala este produsă de un parazit în formă de frunzuliță care se localizează în canalele biliare. Infestarea animalelor are loc în special la pășune, iar gazda intermediară este un melc de apă dulce. Semnele clinice sunt în funcție de anotimp și de gradul de infestație a oilor cu paraziți. Animalele slăbesc, prezintă semne de anemie, lâna devine sfărâmicioasă și cade, apar edeme, în special la nivelul pleoapelor și submandibular (gușă). La oile gestante apar avorturi, iar mieii fătați sunt debili, nedezvoltați, iar cantitatea de lapte este redusă.

Dicrocelioza (gălbeaza mică) este produsă de un vierme asemănător cu cel din fascioloză. În general, boala nu se manifestă clinic, dar în infestații masive animalele slăbesc și au o dezvoltare încetinită. De cele mai multe ori, gălbeaza mare coexistă cu gălbeaza mică, agravându-se reciproc.

Dictiocauloza (bronhopneumonia vierminoasă) este o parazitoză a aparatului respirator, cauzată de viermi geohelminți cu corpul filiform care se dezvoltă în arborele traheobronșic. Infestarea animalelor se face în special la pășune mai ales vara, în anii ploioși. Boala se manifestă prin jetaj (curge nasul), respirație accelerată, tuse mai ales, dimineața sau în urma eforturilor. Uneori apar diaree și sete exagerată, animalele nu au poftă de mâncare și slăbesc foarte mult.

Moniensioza (panglica mieilor) – parazitoză produsă de tenii care se localizează în intestin, mai frecvent la miei. Simptomele bolii constau în slăbirea avansată, anemie, colici, constipație și diaree, mieii devin tarați, rămân în urma turmei, fiind numiți de ciobani „toboșari“. Oile adulte pot fi parazitate, fără să manifeste semne clinice, dar sunt purtătoare de paraziți și sursă de contaminare a pășunilor.

Cenuroza (căpiala) este produsă de larva unei tenii care parazitează ca adult în intestinul câinelui sau al altor carnivore. Câinele se contaminează cu parazitul prin consum de capete crude (creier) de la oi infestate, apoi transmite din nou parazitul animalelor chiar și omului, prin intermediul fecalelor. Boala se manifestă în mod special la miei, la care se constată semne nervoase exprimate prin mișcări circulare, poziție înclinată a capului pe o parte sau pe spate, animalele se lovesc de obstacole, prezintă spasme și crize epileptiforme etc.

Măsurile de profilaxie ale acestor parazitoze constau în deparazitarea oilor cu două săptămâni înainte de scoaterea acestora la pășune, cu următoarele produse: suspensii buvabile de ROMBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS, ROMFENBENDAZOL, FASCIOCID; soluții injectabile de ROMIVERMECTIN sau ROMAVERMECTIN PLUS.

De asemenea, este obligatorie deparazitarea internă a câinilor din gospodărie cel puțin trimestrial, cu PARACAN, ROMBENDAZOL SUPER sau TOTAL.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
Romvac Company SA

Riscul îmbolnăvirii oilor în perioada de iarnă-primăvară (I)

În perioada de iarnă, când majoritatea oilor sunt gestante, există un risc crescut ca acestea să fie expuse la diferiți agenți infecțioși care cauzează pagube importante prin mortalitate, inclusiv prin avorturi.

După fătare, când glanda mamară este mai solicitată, iar traumatismele sunt mai frecvente, receptivitatea acesteia la infecții este mai mare.

Principalele boli infecțioase care apar la oi în această perioadă:

Avortul salmonelic este o boală infecțioasă specifică oilor, produsă de o bacterie (Salmonella abortus ovis) care are ca simptom principal avortul în a doua perioadă a gestației. Boala poate evolua singură sau asociată și cu alte infecții abortigene. În general, oile care avortează sunt aparent clinic sănătoase, unele putând avea febră ușoară, abatere, lipsa poftei de mâncare, diaree, scurgeri vaginale și edem mamar. Chiar dacă o parte din oi ajung la termen, acestea dau naștere la miei neviabili. Vaccinarea contra acestei boli nu are o eficiență prea mare.

Avortul campylobacterian este o boală infecțioasă (Campylo­bacter fetus), manifestată clinic în principal prin avorturi și fătări de miei neviabili. Avortul este total și survine în ultima parte a gestației, fără să fie precedat de alte semne de boală. Profilaxia prin vaccinare nu este folosită pe scară mare.

Avortul chlamidian (avortul enzootic al oilor) este o boală infecțioasă produsă de Chlamidya psitacii, bacterie cu afinitate pentru uterul gestant. Boala evoluează ca enzootie de efectiv și are ca exprimare clinică avortul și fătări premature cu produși neviabili sau subdezvoltați. Avortul are loc, de obicei, cu 2-3 săptămâni înainte de termenul fătării, fără niciun semn prodromal. Uneori, animalul prezintă scurgeri vaginale roșietice, colici, febră ușoară, iar, după puțin timp, avortează. Prevenția prin vaccinare nu și-a găsit o aplicabilitate largă în practică din cauza eficienței sale limitate.

Măsuri de prevenire

Toate aceste boli infecțioase pot fi prevenite prin măsuri de profilaxie specifice, adică prin vaccinare, metodă care nu întotdeauna este eficientă.

Măsurile generale de profilaxie sunt, din acest motiv, cele mai importante și constau în evitarea factorilor favorizanți: condițiile necorespunzătoare de întreținere și igienă, frigul, hrana dezechilibrată calitativ și cantitativ, furajele mucegăite și înghețate etc.

De aceea, în timpul iernii, când furajele verzi lipsesc, alimentația oilor trebuie suplimentată cu vitamine și minerale, în special cu BLOCURI PENTRU LINS care conțin, pe lângă sare și vitamine, și minerale necesare organismului în această perioadă. În plus, condițiile zooigienice necorespunzătoare favorizează apariția infecției și menținerea surselor de germeni în adăposturi.

De aceea, mai ales în perioada fătărilor, igiena trebuie îmbunătățită prin aplicarea curățeniei mecanice și a dezinfecțiilor în saivane cu DECONTAMINOL, CATIOROM și PURSEPT.

În cazul îmbolnăvirilor, animalele se izolează și se supun unui tratament antiinfecțios cu antibiotice, în funcție de afecțiune și antibiogramă: AMOXILROM, OXITETRACICLINĂ, ENROFLOXAROM sau DOXYCICLINĂ. În caz de metrite și retenții placentare, se va face tratament local cu METROSEPT.

La animalele bolnave se face și un tratament de susținere și stimulare a organismului cu GLUCOZĂ, VITAMINA B1-B6, MULTIVITAROM, COMPLEX POLI­VITAMINIC BUVABIL ROMVAC 3, CAVITROM, ROMZEOFORT etc..

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar, doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Campania de fătări la ovine

O etapă prioritară în tehnologia de creştere a ovinelor o constituie activitatea de reproducţie (monta şi obţinerea de miei prin fătări în campanii organizate) care asigură venituri importante prin vânzarea de miei vii, carne de miel, precum şi creşterea efectivului sau înlocuirea animalelor reformate sau moarte.

Campania de fătări la ovine se desfăşoară în perioada februarie – martie, în funcţie de data introducerii berbecilor reproducători în turmele cu oile stabilite pentru reproducţie.

Pentru desfăşurarea în condiţii optime se vor asigura următoarele:

- Identificarea şi înregistrarea în Baza Naţională de Date a ovinelor din exploataţie şi a mieilor nou-născuţi.

- Asigurarea unui personal suficient şi care are cunoştinţe de bunăstare, manipulare a animalelor,  mulgere, tehnici de dezinfectare şi tundere.

- Adăpostirea ovinelor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă, care să asigure în principal densitatea şi zooigiena la parametri normali (aşternut curat, spaţii dezinfectate şi văruite).

- Suprafaţa totală de adăpostire pentru toate animalele şi dimensiunea grupului se determină în funcţie de vârstă, mărime şi alte caracteristici biologice ale ovinelor. Densitatea trebuie să permită suficientă libertate de mişcare animalelor, respectiv 1,5 m² pe cap de oaie adultă şi 0,35 m² pe miel. Padocul în aer liber trebuie să asigure o suprafaţa minimă de 2,5 m² pe cap de adult şi de 0,5 m² pe miel.

- Ovinelor care nu sunt ţinute în adăposturi închise trebuie să li se asigure protecţia necesară împotriva intemperiilor, contra animalelor de pradă, accesul la apă şi la hrană.

- Compartimentarea adăpostului în funcţie de starea fiziologică a efectivului (oi gestante, oi în fătare, oi cu miei).

- Asigurarea microclimatului optim, respectiv o temperatură de 18-20°C, coeficientul de luminozitate, 1:12, – 1:15, umiditatea să fie cuprinsă între 65-70% şi împrospătarea continuă a aerului prin ventilaţie naturală.

- Menţinerea în stare de igienă şi funcţionare a echipamentelor din adăposturi, respectiv echipamentele de muls (unde este cazul), sistemele de încălzire şi de ventilaţie.

- Hrana să fie echilibrată nutritiv şi furnizată în condiţii igienice, aditivată cu suplimente minerale adecvate, atunci când este necesar şi cu un aport mai mare pe bază de cereale în această perioadă.

- Să se asigure un front de furajare care să permită tuturor ovinelor să se hrănească simultan şi să aibă acces la o sursă de apă potabilă de bună calitate.

- Mieii trebuie să primească o cantitate suficientă de colostru, furnizat la temperatura corpului, în decurs de 20-30 minute de la fătare. Hrănirea cu lapte trebuie să continue pentru cel puţin primele opt săptămâni de viaţă. De la sfârşitul primei săptămâni de viaţă, mieii să aibă acces treptat la alte produse alimentare proaspete, fibroase sau concentrate şi la apă de calitate la discreţie.

- Protejarea surselor de apă şi furaje pentru a nu fi supuse îngheţului şi evitarea administrării de furaje (silozuri sau rădăcinoase) îngheţate care pot provoca avorturi sau alte afecţiuni grave.

- Inspectarea zilnică a efectivului de ovine, acordându-se o atenţie specială aspectului corporal în ansamblu, mişcărilor animalelor, rumegării, schimbărilor de comportament, existenţei unor diverse răni sau plăgi şi stării ongloanelor.

- Efectuarea coditului la oile fătătoare, înlăturarea învelitorilor fetale şi a straturilor de aşternut ud cu lichidele scurse în timpul fătării, prevenind astfel răspândirea unor boli.

- Ovinele bolnave sau rănite să fie izolate în adăposturi sau boxe speciale, cu aşternut uscat şi confortabil şi să fie consultate de un medic veterinar.

Este necesar să existe o colaborare permanentă cu personalul sanitar-veterinar.

Dr. Ioan PENŢEA, DSVSA Sibiu

Îngrijirea oilor iarna

Având în vedere caracteristicile biologice ale speciei și condițiile de climă din țara noastră, în timpul celor 155-156 de zile cât durează stabulația se impun câteva măsuri privind adăpostirea, furajarea și îngrijirea tuturor categoriilor de ovine, astfel încât, prin condițiile create, animalele să-și poată exprima întreg potențial productiv.

Adăposturile pentru ovine (saivanele) sunt cu atât mai necesare cu cât în sistemul tradițional de creștere și exploatare reprezintă spațiile în care iarna se derulează o bună parte a perioadei de gestație, au loc fătarea și, parțial, alăptarea mieilor. Înainte de a fi populate, adăposturile se repară, se curăță și se dezinfectează cu soluții de sodă caustică sau formol, atât suprafețele acoperite cât și mobilierul specific pentru furajare și adăpare. După dezinfecție, adăposturile se închid și rămân goale 20 de zile. Apoi se văruiesc pereții și se introduce așternutul, alcătuit dintr-un strat de coceni – cu rol de filtru pentru apă și dejecțiile lichide –, peste care se pune un strat de paie curate de 10-15 cm. Nu se recomandă folosirea ca așternut rumegușul de lemn, cojile de floarea-soarelui sau paiele tocate, pentru a evita împâslirea lânii. Așternutul utilizat se scoate o dată pe an, la sfârșitul perioadei de stabulație.

Deoarece ovinele adulte și tineretul de reproducție se întrețin în cea mai mare parte a iernii în padocuri, în zilele fără ploi sau viscol ușile saivanelor rămân deschise, pentru ca oile să poată ieși sau intra după voie. Noaptea însă, ușile se închid, ceea ce face ca temperatura interioară să crească datorită respirației animalelor și a fermentației gunoiului. Din acest motiv, dimineața, obișnuirea cu temperatura exterioară trebuie făcută treptat, prin deschiderea ușilor și bararea ieșirii cu o poartă mobilă din scânduri. Scoaterea în padoc se face după 1-2 ore, în funcție de temperatura exterioară, timp în care se curăță grătarele și jgheaburile și se administrează furajele și apa. Pentru a evita aglomerația, un îngrijitor va sta la ușă și va dirija ieșirea oilor, pentru a se evita strivirile și eventualele avorturi.

Un adăpost bine amenajat trebuie să ofere condiții optime de microclimat și o suprafață optimă de cazare. În zilele foarte reci, temperatura interioară nu trebuie să scadă sub 8°C în spațiul oilor adulte, iar în compartimentul de fătare și cel pentru miei cruzi (în primele 10 zile de viață), prevă­zute cu tavan și ferestre luminoase, să fie de 14-15°Celsius.

Apa din jgheaburi, dejecțiile eliminate, respirația și transpirația animalelor – mai ales noaptea – sunt factorii ce creează umiditate în adăpost, ale cărei valori nu trebuie să depășească 70%.

În adăposturile neamenajate corespunzător, supraaglomerate, umiditatea depășește limita menționată, ceea ce face ca nici temperatura interioară de 8-15°C să nu poată fi asigurată.

Pentru buna desfășurare a fătărilor, pe 1/3 din suprafața acoperită se amenajează boxe de fătare individuale, cu dimensiuni de 1,20 x 0,8 m, iar pentru oile fătate cu miei zburați (20-30 de zile (boxe comune, asigurând 1,6 m2 pentru fiecare oaie cu mielul respectiv.

Administrarea furajelor de volum și suculente în adăpost și padocuri se va face în iesle-grătar, prevăzute la bază cu jgheaburi (tăvi) pentru colectarea frunzelor și a florii de fân ce se scutură în timpul consumului, dar și ca suport pentru bulgării de sare ce trebuie să fie în permanență la dispoziția animalelor. Tot în aceste jgheaburi se administrează suplimentul de concentrate.

Calității furajelor trebuie să i se acorde cea mai mare atenție. Nutrețurile cu început de muce­găire sau înghețate nu se vor administra în hrană, pentru a preîntâmpina îmbolnăvirile grave și avorturile. Atunci când rația cuprinde furaj murat și rădăcinoase, din cauza umidității mari, acestea îngheață foarte repede, ceea ce impune scoaterea din siloz numai a cantității necesare unui tain.

Adăpatul, ce trebuie făcut de cel puțin două ori pe zi, dimineața și seara, constituie o altă problemă importantă a întreținerii oilor în perioada de stabulație. Dacă sursa de apă este o fântână, înainte de a aduce oile la adăpat se va sparge gheața din jgheaburi, după care vor fi umplute cu apă scoasă atunci din fântână. Când adăpatul se face la râuri curgătoare sau lacuri, gheața de lângă mal se sparge și se înlătură. În ambele cazuri adăpatul trebuie făcut numai după administrarea prealabilă a unei porții de furaje fibroase sau concentrate. După adăpat, oile nu vor fi băgate direct în saivan, ci vor face o plimbare de cel puțin o jumătate de oră. Pentru asigurarea apei necesare adăpării oilor aflate în ultima parte a perioadei de gestație sau a celor proaspăt fătate, în adăpost vor fi instalate butoaie, din care se va pune apă în jgheaburi sau în gălețile din compartimente ori boxe. Aceste inconveniente pot fi înlăturate dacă în adăpost există o sursă de apă curentă, ce asigură în permanență cantitatea necesară adăpatului.

Îngrijirea corporală constă în curățirea ongloanelor, tratarea de padodermatită infecțioasă (sau necrobaciloza podală), ce apare la un picior sau la toate picioarele, atrăgând atenția prin șchiopătură.

Pentru a preveni infecțiile de fătare și a ușura suptul, oilor ges­tante li se va tunde lâna din zona ugerului și de pe coadă (codinit), cu două săptămâni înainte de fătare.

Ing. Bogdan MACOVSCHI

Oaia zootehniei românești, tot mai „neagră“ pe zi ce trece

Anul 2014 s-a încheiat, pentru agricultura românească, cu bune și cu rele. „Relele“ au fost mai ales în zootehnie, unde boala „limbii albastre“ a făcut numeroase „victime“ printre fermierii care-și vindeau animalele la export. Numeroase „victime“ în rândul crescătorilor autohtoni au făcut și importurile de carne din Occident redirecționate către România pe motiv de embargo impus Rusiei. Și asta în condițiile în care industria cărnii de la noi era deja amenințată de faliment, motivul fiind prețurile mai mari ca în Vest. Ce face statul? Mai nimic. Cel puțin așa cred trei crescători de oi și de capre care nu prevăd nimic bun nici pentru anul 2015.

„Iluzia“ abundenței

Până recent, presa din România spunea că fermele care au ca domeniu creșterea ovinelor și caprinelor sunt un real „succes“, în condițiile în care cererea de produse lactate este în creștere. Peste tot, în toate magazinele vedem tot felul de produse din lapte de oaie și capră. Numai că Marian Cîrnu, care deține o fermă de capre în județul Constanța, spune că această „avalanșă“ de produse ascunde ceva necurat. „Am tot văzut și eu în presă opinii de genul că afacerea cu capre este una de viitor, este ceva extraordinar. Nimic mai fals... Eu cred că lumea fabulează. În lumea «reală» este cu totul altfel. Caprele sunt, de fapt, o afacere medie. Dar atât timp cât ne confruntăm cu probleme grave din producția de brânzeturi și lactate – și aici mă refer la laptele praf care vine de la bulgari și care este folosit de anumiți procesatori în amestec cu lapte de vacă și scot așa-zisa brânză de capră la 13 lei kg – situația se agravează pe zi ce trece. Asta spune totul... Sărăcia ne îndeamnă să cumpărăm orice, oricum – adică ieftin, prost și toxic. De exemplu, eu am 40 de capre care dau în medie 120 de litri de lapte pe zi. Practic, în ceea ce mă privește, asta e cererea. Dacă ar fi fost mai mare aș fi avut mai multe capre! Și observ că încep să mă descurc din ce în ce mai prost“, explică Marian Cârnu. „În privința subvențiilor de la stat... e o formă a mea de a nu mă mai înscrie pe liste pentru acea subvenție... Pentru că este o bătaie de joc. Să dai câteva zeci de lei pe an ca să ții un animal este josnic... Și asta pentru că politicienii noștri negociază mult și prost la Bruxelles, de aceea nu sunt în stare să ne scoată o subvenție bună. Uitați-vă la situația cu fermele de porci. Ce mai poți să zici?“, conchide Cîrnu.

Pășunile, la marile companii

Iulian Vizoiu este antreprenor în sectorul ovin, din județul Argeș. „Pentru noi oieritul e o plăcere. În privința rasei de mioare am considerat că țurcanele s-ar potrivi cel mai bine cu nevoile noastre de produse – lapte, brânză, carne, iar în acest moment avem în stână cu totul 1.400 de bucăți. Marea noastră problemă e că statul nu prea ne ajută. De exemplu, de când cu povestea bolii «limbii albastre»“, statul a sistat toate exporturile și am rămas cu berbecuții nevânduți – o mare pagubă pentru noi. Și din această cauză a trebuit să să-i dăm cu prețuri foarte mici, aproape de pomană. Or, cred că statul ar fi trebuit să facă ceva ca noi, oierii, să nu ajungem în situația asta. Să acorde ajutoare așa cum s-a întâmplat prin alte țări, doar am văzut la televizor. Nu e posibil ca, de la 10 lei în viu, prețul berbecuților să scadă la jumătate și poate și mai mult... Pe noi boala nu ne-a afectat. Berbecuții sunt vioi, dar ne-a afectat prețul... Asta e... Iar în condițiile acestea nu o să-i mai putem ține. E trist... Mai mult decât atât și subvenția ne-a scăzut-o statul de la 38 de lei pe oaie la vreo 20 de lei. Deci autoritățile nu fac aproape nimic, mai ales în sectorul nostru, ovin. Dacă se continuă așa ne îndreptăm toți spre faliment, iar în 2015, dacă mai rămân jumătate din stâne, e mare lucru. Toți colegii cu care am stat de vorbă mi-au zis că în scurt timp li se vor înjumătăți efectivele pentru că nu mai fac față“, ne-a declarat Iulian Vizoiu. În opinia acestuia, „o altă mare problemă pe care o avem e cea cu pășunile. Pentru că aproape toate pășunile au fost luate de firmele mari și stăm mai mult la mâna lor. Toate islazurile sunt la ei și, dacă vor să ni le închirieze și nouă pentru pășunat e bine, dacă nu, ne chinuim prin alte părți. Toate aceste probleme au făcut ca afacerile să ne scadă cu circa 30%, ceea ce pentru noi e destul de mult.“

Frica de bani „străini“

Burlacu Costel, cioban la o stână al cărei patron este membru al Asociația Crescătorilor de Ovine „Plaiurile Bucovinei“, ne-a spus că banii de investiții sunt din ce în ce mai puțini. „Lucrez în domeniu de 7 ani ca cioban. Acum lucrez la un patron care se ocupă de rasa Bucălaie. Noi, în Suceava, avem o pășune de vreo 70 ha care este însămânțată cu iarbă ecologică, cum e moda acum, care ajunge la cele 1.800 de mioare, câte avem cu totul. În privința fondurilor europene... Da, cum să nu... Sunt mulți bani în aceste fonduri... Dar pentru cei care deja au bani... Nu sunt pentru noi, dragă domnule... Noi nu am reușit decât să «accesăm» propriile noastre fonduri. Nimeni nu ne-a ajutat cu nimic... Iar din cauza «limbii albastre», acum e rău cu afacerea asta...“. În privința lui Marian Cîrnu, acesta a destăinuit că nu crede că vreodată va fi „ajutat“ financiar de vreo instituție. „Nici măcar nu am încercat să accesez fondurile europene. Deși activez într-o zonă defavorizată, nu le-am accesat. De ce? Trebuie să spun un adevăr pe care nu îl spune nimeni. Legea spune că plătim consultanța și acea întocmire de plan de afaceri după ce primim banii din Fondurile Europene. Or, nicio firmă de consultanță nu muncește gratis, vrea banii înainte. Trebuie să ai 1.300 de euro pentru firma de consultanță, care se apucă să facă proiectul, în condițiile în care nimeni nu garantează că vei obține și finanțarea acelui proiect. Așa că nu-mi permit să arunc 1.300 de euro... În privința creditelor bancare, nici nu s-a pus problema, din motivele pe care le știe toată lumea.“

Concluzia?

O trage Iulian Vizoiu, cioban: „De unde să facem rost de bani pentru afacere, nu știu... Am încercat să accesăm inclusiv fonduri europene, dar sunt atâtea piedici, că ne-am lăsat păgubași. Cu creditele la bancă, la fel. Ne e frică să le luăm... Practic, nu am făcut decât să ne autofinanțăm. Noi ne-am ajutat pe noi. Atât...“

Bogdan PANȚURU

Întreţinerea oilor pe timp de iarnă

Datorită caracteristicilor biologice, oile sunt mai puţin pretenţioase decât alte specii de animale, acestea putând fi întreţinute în iernile mai blânde chiar fără să fie adăpostite.

Având în vedere, însă, că oile matcă sunt gestante la intrarea în stabulaţie, iar fătarea şi alăptarea mieilor se desfăşoară pe timp de iarnă, este necesar ca acestea să fie adăpostite respectând anumite măsuri tehnico-organizatorice (furajarea, adăpostirea, crearea de compartimente pentru fătat şi spaţiu de refugiu pentru miei). Alimentaţia oilor pe timp de iarnă este, însă, cea mai importantă, aceasta trebuind să fie echilibrată atât calitativ, cât şi cantitativ.

În această perioadă trebuie să se evite administrarea de furaje mucegăite sau îngheţate. Furajarea oilor în timpul stabulaţiei se face în funcţie de starea fiziologică, greutate şi rasă. Astfel oile, în primele 2-3 luni de gestaţie, îşi păstrează rezervorul de grăsime depus toamna, consumând fân şi grosiere. Perioada de gestaţie avansată (lunile 4-5) este cea mai critică, deoarece fetusul creşte rapid, scăzând capacitatea de ingestie pentru furaje. De aceea este obligatoriu să se introducă concentrate în raţie (200-500 g/zi).

Ţinând cont că iarna lipsesc furajele verzi, acestea trebuie suplinite cu BLOCURI PENTRU LINS, care conţin, pe lângă sare, vitamine şi micro­elemente (calciu, magneziu, seleniu etc.).

O alimentaţie carenţată are influenţă negativă atât asupra viabilităţii şi greutăţii mieilor la fătare, cât şi asupra oilor, ducând la diferite afecţiuni ca: cetonemia de gestaţie, o tulburare cauzată de hrănirea cu furaje sărace în glucide. Oile cele mai afectate sunt, în special, cele cu gestaţie gemelară sau cu fetus mare.

Pentru a preveni această afecţiune trebuie introduse în alimentaţie, în ultima perioadă de gestaţie şi morcovi, sfeclă, melasă. O altă afecţiune frecventă este miodistrofia enzootică cauzată de hrănirea oilor gestante cu furaje sărace în vitamina E şi/sau seleniu, carenţe care se reflectă asupra sănătăţii mieilor. Pentru prevenirea şi combaterea acestei afecţiuni recomandăm produsul ROMSELEVIT injectabil sau buvabil la oile gestante, cu 2-3 săptămâni înainte de fătare, iar la miei, în caz de miodistrofie sau tulburări de creştere, mai ales în fătări timpurii.

În această perioadă, pe lângă avorturile cauzate de alimentaţie sau traumatisme, pot să apară şi avorturi infecţioase (frecvent avortul salmonelic) şi mamite. Astfel, în atenţia crescătorilor de ovine trebuie să fie şi vaccinările contra unor boli infecţioase, făcute în perioada de gestaţie.

Astfel, recomandăm vaccinarea contra agalaxiei contagioase cu vaccin AGALAXIN. Vaccinarea contra agalaxiei contagioase, dar şi a mamitei gangrenoase a oilor şi caprelor se face cu AGALAXIN FORTE. De asemenea, recomandăm vaccinarea contra avortului salmonelic, mai ales în efectivele unde a evoluat boala, şi vaccinarea contra anaerobiozelor.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA

Primul semnal de alarmă pentru crescătorii de oi

Fânul, mai scump decât grâul

Oierii se tem de falimente în acest an pentru că, în 2012, pentru prima dată în ultima jumătate de secol, preţul fânului l-a depăşit pe cel al grâului, pe fondul secetei. La aceasta se adaugă restrângerea pieţelor tradiţionale de export, precum Turcia şi ţările arabe, dar şi subvenţiile mici.

„Acum doi ani prețul porumbului era de 0,65 lei pe kilogram, iar anul trecut porumbul a ajuns la un leu. Unde mai pui că în 2012 kilogramul de fân a fost mai scump decât kilogramul de porumb, lucru care nu s-a întâmplat în 25 de ani de când mă ocup de creșterea oilor“, spune Nicu Cioranu, unul dintre cei mai mari crescători de ovine din România, care deține și funcția de vicepreşedinte al Federaţiei Crescătorilor de Ovine şi Caprine Romovis.

Anul trecut, oierii și-au coborât turmele cu mult înainte de termen, pentru că animalele riscau să moară de foame.

„Fânul a fost mai scump decât grâul anul trecut. Am făcut un mic stagiu la o stână, două săptămâni, în luna iulie, iar în 15 iulie am coborât cu oile de pe munte pentru că nu mai aveau ce mânca din cauza secetei. Nu-mi aduc aminte să mai fi existat vreun an ca cel precedent“, declară Tiberiu Ștef, președintele Asociației Agrorom Ro din Mureș.

Pe lângă condițiile climatice, au existat și ceva probleme de mentalitate și de optimizare a efectivelor.

„A fost un an secetos, cu o producție de fân la o treime din cea normală. N-ar fi trebuit să fim atât de afectați dacă cei care dețineau animale ar fi avut și fânețe suficiente sau dacă s-ar fi coordonat mai bine cu cei care dețineau fânețe, dar nu aveau animale. Până la urmă, această criză a condus și la o optimizare a șeptelului“, este de părere Ioan Agapi, directorul executiv al Federației Agricultorilor de Munte Dorna din Suceava.

Ministerul Agriculturii, la curent

Aparent, ministerul Agriculturii este pe deplin conștient de problemele grave cu care se confruntă crescătorii de oi.

„În sectorul ovinelor se simte o nevoie de a avea un sprijin mai mare. Preţul furajelor a crescut și pentru ovine și pentru bovine din cauza secetei generalizate la nivel global – Rusia, Statele Unite, Europa și atunci sigur că activitatea a fost afectată“, declara recent ministrul Agriculturii, Daniel Constantin.

„Necazul este că, fiind secetă în 2012, din toamnă n-au rămas resturi vegetale pe câmp. Așa că fermierii sunt obligați să cumpere toate materialele, dar la prețuri duble față de anul trecut. Din acest motiv, acum mulți fermieri sunt în pragul falimentului. Cea mai mare parte din crescători au lipsă de furaje, unii încercând să-și vândă animalele“, explică și Marcel Andrei, președintele Asociației Crescătorilor de Ovine Sibiu, citat de Agerpres.

Și, cum un necaz nu vine niciodată singur, nici piețele nu mai sunt ce au fost, mai ales că s-a pierdut piața turcă.

Crescătorii de oi cred că, pentru a compensa creșterea prețului furajelor, carnea de miel ar trebui să se scumpească cu aproximativ 40%, lucru care n-ar putea fi susținut de piață. Cu toate acestea, fermierii sperau ca de Paște să obțină un preț de circa 15 lei pe kilogram în viu, față de 12 lei pe kilogram, cât a fost anul trecut.

Scumpirea cărnii, măsură de recuperare a pierderilor

Nici anul 2013 nu dă semne că ar fi ferit de secetă. Crescătorii de oi se tem că se va repeta scenariul de anul trecut.

„Se pare că și anul ăsta va fi la fel: lunile iulie și august, când plantele au cea mai mare nevoie de apă în zona de munte, vor fi la fel ca anul trecut. În zona montană, la peste 900 de metri altitudine, plantele au un ciclu de vegetație mai lung, faza de îmbobocire începe mai târziu, iar în lunile iulie și august plantele au nevoie de 40% din apa necesară întregului ciclu de vegetație“, avertizează președintele Asociației Agrorom Ro din Mureș.

Furajele reprezintă aproximativ 60% din prețul final al cărnii, așa că fermierii vor fi nevoiți să crească prețurile în acest an pentru a mai reduce din pierderi. De altfel, crescătorii de animale apreciază că în acest an vor fi scumpiri de circa 10% la toate sortimentele de carne – pui, vită, oaie, porc. Singurul sortiment ceva mai stabil cu privire la creșterile de prețuri este cel al cărnii de vită, pentru că oferta este mare.

Seceta a scăzut dramatic producţia de cereale anul trecut, așa încât prețul cerealelor s-a dublat. Dacă porumbul şi grâul s-au vândut cu peste 1 leu kilogramul, la furaje preţul a sărit de 740 de dolari/tonă. Cei mai afectați de aceste creșteri au fost crescătorii care lucrează în sistem industrial și care nu dispun de fânețe sau de suprafețe de teren proprii pe care să cultive cereale, fiind nevoiți, astfel, să ia toate furajele de pe piață.

Chiar dacă prețurile pentru fân și paie s-au mai redus în ultima vreme, au rămas totuși la cote ridicate. Potrivit ofertelor din piață, baloții de fân de 15 kilograme se vând cu 14-15 lei bucata, iar baloții de paie la 0,55 lei kilogramul, cu transportul inclus în preț.

România s-a confruntat anul trecut cu una dintre cele mai severe secete din ultimii 60 de ani. Temperaturile din luna iunie 2012 au înregistrat un nivel cu 3,7-5,1°C mai mari decât media naţională. Precipitaţiile au reprezentant doar 15-60% din medie, iar temperaturile solului au atins un nivel record. Zone întinse din țară s-au confruntat cu insuficienţă de apă, respectiv cu o reducere cu 5% în comparaţie cu mediile nivelelor minime de apă înregistrate în ultimii 32 de ani.

Marius ŞERBAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2013

Sibienii şi-au vândut oile eco la licitaţie

Cu exact o săptămână înainte de Paştele ortodox, oierii din judeţul Sibiu, împreună cu autorităţile locale, au organizat la Vurpăr a doua ediţie a expoziţiei de oi crescute ecologic cu vânzare prin licitaţie. A fost momentul oportun pentru vânzarea de miei, dar şi pentru prezentarea şi vânzarea celor mai valoroase exemplare de berbeci şi oi pentru prăsilă din rasele româneşti.

83 de capete adjudecate prin licitaţie

Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Sibiu, alături de Grupul de Producători din Regiunea Hârtibaciului „Eco Mioriţa“, Primăria Comunei Vurpăr, Consiliul Judeţean Sibiu şi Camera Agricolă a judeţului Sibiu au reunit în duminica Floriilor peste 20 de oieri dispuşi să-şi prezinte şi să-şi vândă o parte din animale în cadrul expoziţiei cu vânzare prin licitaţie. Aceştia au introdus în ţarcul de prezentare atât berbeci, oi, cât şi miei din rasele Carabaşă Sârbească, Ţigaie şi Ţurcană Românească, Carabaşă de Teleorman, Suffolk şi Lacaune. Înainte de a ajunge în faţa licitatorilor, animalele au fost examinate sanitar-veterinar şi le-au fost verificate documentele de însoţire. Cei prezenţi au avut ocazia să admire cele mai productive exemplare şi să evalueze aspectele reprezentative ale raselor. Dintr-un efectiv de peste 100 de ovine participante la licitaţie, 83 de capete şi-au găsit alţi stăpâni, fiind adjudecate de cei mai generoşi cumpărători.

Cel mai frumos berbec din rasa Ţurcană Românească, aparţinând domnului Cornel Dobrin din Vurpăr, membru al Asociaţiei „Eco Mioriţa“, s-a vândut cu 2.000 de lei, în timp ce confraţii acestuia aparţinând altor rase au fost vânduţi cu 1.400 lei. Unul dintre expozanţi, George Traian din Vurpăr, venit la licitaţie cu 12 oi şi 12 miei din rasa Ţigaie, se declară mulţumit de ceea ce a reuşit să vândă. „Am dat 1 oaie cu 600 de lei, 1 berbec cu 500 de lei şi 3 mieluţe cu câte 480 lei fiecare. Aş fi vrut să obţin mai mult pe ele, dar tot e bine“, a declarat George Traian.

Deşi unii dintre crescătorii de oi şi-ar fi dorit să plece cu buzunarele mai pline cu bani, în unele cazuri preţul de pornire a fost negociat în minus, vânzătorul fiind nevoit să dea animalul sub preţul cerut. Au fost şi cazuri în care oierii şi-au prezentat animalele în faţa licitatorilor, însă au anunţat că nu sunt dispuşi să le vândă, scopul prezenţei lor la expoziţie fiind prezentarea rasei, pentru ca doritorii să-i poată contacta în viitor, după înţărcarea mieilor.

Oi certificate ecologic şi crescute tradiţional

Evenimentul de la Vurpăr a fost dedicat în principal oilor crescute după tradiţia oieritului moştenit din moşi-strămoşi, pe plaiuri mioritice nepoluate.

După spusele organizatorilor, evenimentul a avut ca scop nu doar crearea unui spaţiu în care cererea să se întâlnească cu oferta, ci mai ales promovarea animalelor cu valoare biologică ridicată şi certificate ecologic. „Mă bucur că aceşti oameni minunaţi au înţeles rolul acestei expoziţii cu vânzare prin licitaţie, acela de a îmbunătăţi rasa de animale cumpărând exemplare cu valoare biologică ridicată. Expoziţia îşi va continua parcursul şi anul viitor, încercând să aducă cât mai mulţi crescători de ovine, nu doar certificate ecologic, ci şi crescute tradiţional“, a declarat Georgeta Purima, director al Camerei Agricole Sibiu.

Un rol important în astfel de acţiuni îl are şi Asociaţia „Eco Mioriţa“ care deţine un efectiv de 14.000 oi ecologice şi un număr de 36 de membri. „Animalele noastre sunt crescute cu fân, pe păşuni care nu au fost tratate cu erbicid, cu azot, iar porumbul este la fel, produs de noi, fără pesticide. Oaia, mielul sunt crescute natural, nu sunt forţate cu nimic“, a subliniat Florin Dragomir, preşedintele Asociaţiei „Eco Mioriţa“.

Pentru alţi fermieri veniţi în vizită la expoziţie a fost un prilej de a-şi cunoaşte mai bine breasla şi a face schimb de impresii şi experienţe. „Am venit să văd oferta de animale şi să cumpăr o Carabaşă. M-am informat destul de bine despre această rasă şi consider că poate ameliora rasele din zona noastră. Mă gândesc că o încrucişare dintre un berbec Carabaşă şi o Ţurcană ar da un produs care poate prelua foarte bine din rezistenţa rasei Ţurcane şi din productivitatea rasei Carabaşă. Eu am 220 de oi, majoritatea Ţurcane, şi vreau să fac nişte încrucişări să văd ce rezultate obţin“, a declarat unul dintre vizitatorii expoziţiei.

După încheierea licitaţiei, manifestarea a continuat în ritmuri de cântec şi voie bună, asigurate de Nelu Albu şi Mariana Anghel, doi rapsozi de muzică populară, pe parcursul unei alte expoziţii, de data aceasta cu produse tradiţionale şi ecologice realizate cu măiestrie de artizanii zonei Hârtibaciului.

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2013

Abonează-te la acest feed RSS