reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Jul 2019

Vine primăvara. Medicul veterinar vă recomandă!

Pentru a avea animale sănătoase, primăvara de timpuriu, chiar înaintea ieșirii animalelor la pășunat, în gospodăriile populației trebuie făcute unele acțiuni sanitar-veterinare cu rol în prevenirea apariției unor boli.

În primul rând, se recomandă deparazitarea internă şi externă a tuturor animalelor din gospodărie, inclusiv a câinilor și pisicilor. Aceasta este o acţiune importantă atât pentru sănătatea animalelor, cât şi pentru sănătatea omului şi protecţia mediului înconjurător. Se ştie că animalele parazitate elimină, odată cu fecalele, şi ouă de paraziţi, contaminând păşunile și adăposturile. Ouăle vor fi ingerate de alte animale şi, accidental, de către oameni. Un animal parazitat nu numai că are un răspuns imun necorespunzător în urma vaccinărilor, dar existența bolilor parazitare afectează negativ producţiile.

Produse antiparazitare în funcție de specie

Acţiunea de deparazitare se face la toate animalele din gospodărie, în acelaşi timp, de cel puţin patru ori pe an, începând din primăvară, cu două săptămâni înainte de scoaterea animalelor la păşunat, cu suspensii orale de Ecvirom și Ecvirom I la cabaline, iar la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) cu suspensiile orale Fasciocid, Rombendazol 2,5%, Rombendazol 10%, Romfenbendazol, Rombendazol Plus sau soluţiile injectabile Romavermectin Plus și Romivermectin.

La porcine se recomandă Romoxibendazol comprimate şi pulbere și Romivermectin, soluţie injectabilă.

La păsări se va administra Rombendazol F comprimate, iar pentru deparazitarea externă şi a cuibarelor, produsul Romparatox. Pentru porumbei se folosește antiparazitarul intern și extern, Endectocid.

În cazul câinilor şi pisicilor, deparazitarea internă se face cu Paracan, Total și Romben­dazol Super, sub formă de comprimate, iar deparazitarea externă, cu Parakill.

Igiena adăposturilor

În afară de acestea, este imperioasă aplicarea măsurilor de profilaxie generală, care țin de igiena adăposturilor. Astfel, trebuie aplicate acţiuni de dezinfecţie cu Decontaminol sau Catiorom, de dezinsecţie cu Romparasect 5% şi deratizare care au drept scop distrugerea agenţilor patogeni ai bolilor transmisibile (virusuri, bacterii, ciuperci), ai vectorilor acestora (insecte şi rozătoare), precum și a elementelor parazitare (ouă de paraziți).

Trebuie, de asemenea, să nu neglijăm dezinfecția surselor de apă cu Pursept și Albastru de Metilen.

Acțiuni recomandate și obligatorii pentru crescători

Pentru că în perioada de primăvară poate apărea miodistrofia mieilor, o boală de nutriție cauzată de hiposelenoză şi hipovitaminoza E, care de fapt este o continuare a carenţelor de la oaia gestantă, se recomandă Romselevit injectabil la miei.

În afară de aceste acţiuni pe care pot să le facă gospodarii, există acţiuni sanitar-veterinare cuprinse în Programul Strategic de care sunt responsabili medicii veterinari concesionari şi acțiuni pe care le efectuează medicul veterinar la solicitarea crescătorului de animale.

Gospodarii trebuie să știe că primăvara vaccinarea la animale este obligatorie pentru pseudopesta aviară și antrax.

Vaccinarea împotriva pseudopestei aviare se face la speciile de păsări receptive la virus (găini, curci, bibilici, fazani, prepeliţe, porumbei) cu produse româneşti foarte eficiente precum: Avipestisota, Avipestiol Forte sau Pestiholvac.

Vaccinarea împotriva antraxului (cărbune, dalac sau buba neagră) se face la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) şi la cabaline cu vaccinul Carboromvac.

Din acţiunile efectuate la solicitarea crescătorului de animale se menţionează vaccinarea oilor şi a caprelor contra agalaxiei contagioase (răsfugul alb) cu Agalaxin sau cu Agalaxin Forte care previne și mamita gangrenoasă (răsfugul negru) și vaccinarea contra rujetului la porcine, cu Eryromvac.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Oul Hiperimun PC2 și gama Imunoinstant, soluții pentru învingerea rezistenței la antibiotice a unor bacterii

Rezistența bacteriilor la antibiotice, o realitate dură

Astăzi ne aflăm într-un impas în ceea ce privește lupta împotriva diferitelor infecții deoarece rezistența la antibiotice este din ce în ce mai mare, iar numărul de antibiotice care mai sunt încă eficiente este din ce în ce mai mic. Rezistența la antibiotice (antibiorezistența) este fenomenul prin care bacteriile se modifică pentru a se apăra împotriva antibioticului.

La ora actuală, medicina clasică și industria farmaceutică nu reușesc întotdeauna să remedieze aceste situații ci dimpotrivă, prin folosirea antibioticelor sau a altor medicamente de sinteză pot să crească riscul apariției multor boli. Organizația Mondială a Sănătății, precum și alte organizații medicale prestigioase și reviste științifice de specialitate, raportează tot mai multe cazuri de infecții netratabile. Acestea arată că utilizarea prelungită a antibioticelor, precum și întrebuințarea lor greșită au dus la instalarea fenomenului de antibiorezistență, devenind ineficiente. În consecință, apar infecții, inclusiv infecții intraspitalicești cu diferiți germeni patogeni, rebele la tratamentul clasic (infecții urinare cu Escherichia coli, infecții cu Klebsiella pneumoniae, Staphilococcus aureus etc.).

Soluția vine de la Romvac

De aceea oamenii de știință din întreaga lume încearcă să rezolve aceste probleme folosind terapii alternative. Echipa de cercetare din ROMVAC s-a alăturat gândirii oamenilor de știință din întreaga lume, aducând un aport, prin produsele create, în dezvolta­rea științifică medicală modernă.

Astfel, pentru prima oară în  România s-au produs OUL HIPERIMUN PC2 și GAMA IMUNOINSTANT pe bază de anticorpi (imunoglobuline Y) produși de găină. Aceste produse au rezultat în urma imunizării controlate a găinilor cu diferiți antigeni purificați, reprezentați de bacterii rezis­tente la antibiotice. Ele sunt fabricate conform standardelor europene, fiind testate atât în laborator, cât și pe pacienți din spitale din România și Germania.

Există tot mai des situații în care imunitatea unui organism este foarte scăzută. În acest caz, organismul încetează sau răspunde foarte slab agenților patogeni, fără să mai producă anticorpi meniți să distrugă bacteriile, virusurile, ciupercile etc. În acest caz trebuie să ajutăm organismul prin introducerea de anticorpi produși de alt organism.

Astfel, OUL HIPERIMUN PC2 și GAMA IMUNOINSTANT sunt surse de anticorpi produși de găină, extrași din gălbenușul de ou. Aceste produse sunt suplimente alimentare, dar în același timp au efect profilactic și terapeutic în multe infecții de la nivelul cavității bucale, căilor respiratorii, infecții gastrointestinale, cutanate etc.

Produsele sunt create în mod țintit pentru o anumită infecție sau mai multe

Produsele se adresează persoanelor de toate vârstele (copii, adulți, bătrâni), în general, cu sistem imun slăbit, inclusiv persoanelor de peste 65 de ani, al căror sistem imun nu mai răspunde eficient la diferiți agenți patogeni.

În concluzie, ouăle au fost și sunt o componentă importantă în alimentația omului. Acum, prin Oul Hiperimun PC2 și al Gamei Imunoinstant (sub formă de granulă de ou integral, lichid buvabil, picături pentru nas, ungvent etc.), pe lângă componentele normale (vitamine, microelemente etc.), sunt puse la dispoziția organismului și resurse generoase de imunoglobuline Y (anticorpi) care participă efectiv la tratarea cauzei unor infecții și susținerea sistemului imun al organismului.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale, Romvac Company SA

Recuperarea metabolică a păsărilor (porumbei, găini, curci)

Factorii de stres pentru păsări și urmările

Păsările – și în special porumbeii – sunt supuse unui număr extrem de mare de factori stresanți care pot conduce la clacarea organismului:

- oboseala după efort intens (zboruri);

- excesul de antibiotice (multe cu efect hepatotoxic și nefrotoxic dovedit);

- hrana în exces (cu multe leguminoase; bogată în glucide);

- micotoxinele (care contaminează hrana);

- temperatura ridicată;

- niveluri ridicate de estrogen (la femele);

- stresul de orice fel afectează funcționarea optimă a ficatului, principalul organ implicat în detoxifierea organismului.

În plus, în contrast cu mamiferele, unde lipogeneza (sinteza acizilor grași) are loc cu precădere în țesuturile adipoase, la păsări are loc în ficat.

La femele, la maturitatea sexuală și în timpul ouatului, lipogeneza „crește“ dramatic cu nivele înalte ale lipidelor plasmatice în sânge, necesare pentru sinteza ovocitelor. Rezervele hepatice de lipide (grăsimi, în special trigliceride) cresc enorm în acest interval.

Ficatul crește în volum (hepatomegalie), devine galben la culoare și foarte friabil, putându-se rupe foarte ușor, apărând hemoragie intensă, urmată de moarte (sindromul ficatului gras – hemoragic).

La masculi, care prezintă aceleași caracteristici hepatice (hepatomegalie, „ficat decolorat“, ruptură hepatică), acestea sunt induse de micotoxine (inclusiv la femele pot apărea aceleași simptome).

În România micotoxicozele ocupă un rol important în patologia aviară, implicit columbofilă.

Intoxicațiile fungice, în special aflatoxicoze, apar în urma consumului de boabe de cereale contaminate, inclusiv arahide.

În timp apar letargia, scăderea apetitului și a performanțelor sportive, sterilitatea și moartea după ciroză sau cancer hepatic, în special.

Recuperarea greoaie, uneori nereușită, a porumbeilor după eforturi intense (zboruri) sau la găini după ouat poate fi consecința acestor intoxicații.

Preventiv, dar și curativ se pot administra diverse hepatoprotectoare / recuperatoare / antitoxice:

– FITO-LIV – soluție formulată din ierburi, cu acțiune dovedită științific a avea acțiuni hepatostimulatoare. Combinația acestor extracte din plante inspirate din medicina tradițională indiană ayurvedică are efect sinergic în protecția și regenerarea ficatului.

– HEPATOPROTECT, pulbere hidrosolubilă cu metionină, vitamina B1, vitamina C și glucoză, este de asemenea un antitoxic eficient.

Se administrează hepatoprotectoare/antitoxice obligatoriu în special după zboruri, în ziua sosirii din cursă, după administrarea de medicamente, în intoxicații, în convalescență, timp de 3-6 zile. Au și efect diuretic, contribuind la eliminarea mai rapidă spre exemplu a acidului lactic care apare în febra musculară.

Practic, la întoarcerea din concursuri se administrează un recuperator/antitoxic (ex.: FITO-LIV), asociat cu electroliți (pentru refacerea echilibrului electrolitic al organismului, ex.: COLUM­BOCLIN etc.) și glucide (pentru refacerea glicemiei; dextroză, fructoză, sorbitol ex.: GLUCOVIT etc.), timp de 1-2 zile.

Fiind un produs natural, FITO-LIV poate fi utilizat la câini, pisici, porci și oi în steatoza hepatică („ficat gras“), hiperlipemie, hipercolesterolemie, ciroze, hepatite cronice (virale, medicamentoase sau etilice), în scăderea activității serice a transaminazelor (ASAT-GOT; ALAT-GPT, GGT), în colestază și hipokinezia biliară (diskinezie).

Nu se utilizează în cazul cancerului hepatic și biliar sau a prezenței calculilor biliari sau/și renali.

Doza este de 4 ml/zi, timp de 5-10 zile/lună, în decursul a 3 luni.

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA

Salmonelozele animalelor, o problemă de sănătate publică

Salmonelozele sunt boli infecțioase cauzate de bacterii din familia Enterobacteriacee, întâlnite la diferite specii de mamifere și păsări. Există o multitudine de serovariante de salmonele, cu tablou clinic variat, preponderent la nivelul aparatului digestiv animal și uman.

Sub denumirea de salmoneloze, se descriu infecțiile salmonelice primare care determină boala la animale (mamifere și păsări). Aceste infecții cauzează pagube extrem de ridicate prin mortalitate, avorturi, confiscări de carcase, dar constituie și o problemă de sănătate publică. Există însă și infecții salmonelice secundare care pot să complice alte infecții virale, bacteriene sau parazitare.

Salmonelozele sunt foarte răspândite în natură, iar sursele de infecție sunt numeroase deoarece salmonelele se găsesc ca epifite în organismul a numeroase specii de animale, în special în tubul digestiv, de unde sunt eliminate prin fecale care pot contamina apa, furajele și alimentele. Salmonelele se pot găsi atât la animalele bolnave, dar și la cele sănătoase, dar purtătoare. Un rol important în răspândirea germenilor îl au rozătoarele (șoareci și șobolani), purtători frecvenți de Salmonella typhymurium sau S. enteritidis implicate des în toxiinfecțiile alimentare la om.

Salmonelele își datorează patogenitatea fie unor factori de virulență, fie unor factori de toxicitate, iar de multe ori aceștia acționează simultan.

Produsele alimentare de origine animală necontrolate pot constitui importante surse de infecție pentru om. Ca alimente incriminate, se consideră pe prim-plan consumul de carne de la animale tăiate de necesitate sau clandestin, preparate din carne, ouă, lapte, creme sau alte preparate alimentare necontrolate sanitar-veterinar. Trebuie să se știe că salmonelozele (paratifozele) palmipedelor (rațe, gâște) pot cauza, prin consumul ouălor și al cărnii, toxiinfecții alimentare grave la om. De asemenea, mâncarea infectată cu salmonele are proprietăți organoleptice normale, de obicei aceasta arătând și mirosind normal.

Ca sursă de infecție importantă sunt considerate și apele reziduale în care salmonelele eliminate de animale prin fecale se conservă și chiar se multiplică. Salmonella poate fi de asemenea găsită în fecalele animalelor de companie, în special a celor care prezintă diaree. Reptilele sunt în mod particular purtătoare de Salmonella. De aceea se recomandă întotdeauna spă­larea pe mâini după contactul cu animalele.

Calea principală de infecție este cea digestivă, salmonelele pătrunzând în organism odată cu alimentele sau apa infectată.

Pentru prevenirea îmbolnăvirii animalelor trebuie păstrată igiena animalelor, trebuie făcută deparazitarea acestora, iar în adăposturi trebuie luate măsuri de dezinfecție cu DECONTAMINOL sau CATIOROM, dezinsecție și deratizare cu RATITOX și BRODITOP. De asemenea, este foarte important să sprijiniți personalul veterinar la efectuarea acțiunilor obligatorii de prevenire și combatere a bolilor transmisibile atât la animale, cât și la om (recoltări de sânge, vaccinări etc.).

Pentru evitarea toxiinfecțiilor alimentare la om este necesar să achiziționăm alimente, în special carne și lapte, numai din unități înregistrate sanitar-veterinar, evitând comerțul stradal.

De asemenea, trebuie evitat consumul de lapte crud, ouă crude sau insuficient pregătite; să se păstreze igiena în bucătărie, având în vedere că alimentele se pot contamina și în timpul procesului de pregătire. De aceea, igiena mâinilor și a ustensilelor folosite este foarte importantă.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Agalaxia contagioasă și mamita gangrenoasă a oilor și caprelor

Agalaxia contagioasă și Mamita gangrenoasă a oilor și caprelor sau Răsfugul alb și Răsfugul negru sunt două boli prezente pe tot globul, inclusiv în țara noastră. Aceste boli provoacă pagube economice însemnate la oi și capre, atât prin mortalitate, cât și prin afectarea producției de lapte.

Agalaxia contagioasă a oilor și caprelor, numită popular „răsfugul alb“, este o boală infectocontagioasă la care sunt sensibile, de obicei, femelele în lactație, dar se pot îmbolnăvi și femelele sterpe, masculii, precum și tineretul. Agentul etiologic al bolii este Mycoplasma agalactiae, cu rezistență redusă în mediul exterior, dar care poate să rămână în stare latentă în glanda mamară un timp îndelungat.

Sursele principale de infecție sunt reprezentate de animalele bolnave și animalele purtătoare care elimină bacterii prin urină, fecale, secreții genitale și lapte. Boala se transmite rapid și prin intermediul mâinilor mulgătorilor.

Clinic, boala evoluează cu mai multe localizări: mamară, articulară, oculară. Localizarea mamară apare la animalele în lactație și se caracterizează prin modificări calitative și cantitative ale laptelui. Acesta devine verzui sau gălbui, se separă în două straturi și coagulează la fierbere. Secreția lactată scade brusc sau încetează. Boala poate evolua ca o mamită benignă sau gravă (ireversibilă), glanda mamară fiind congestionată, mărită în volum, caldă și dureroasă, se poate atrofia, prezentând focare indurate sau abcese. Celelalte localizări se întâlnesc mai ales la miei, tineret berbeci și oi sterpe. În localizarea articulară apar artrite manifestate prin șchiopături, paraplegii care duc la slăbire și moarte. În localizarea oculară pot să apară forme benigne, reversibile (epiforă, fotofobie, conjunctivite), dar și forme ireversibile, soldate cu pierderea globului ocular.

Mamita gangrenoasă a oilor și caprelor, numită și „răsfugul negru“, este o boală infectocontagioasă gravă, întâlnită la oile și caprele în lactație. Aceasta apare sporadic sau enzootic, fiind influențată de anumiți factori favorizanți: plăgi accidentale ale tegumentului mamar, mulsul traumatizant, condiții de igienă necorespunzătoare.

Agentul etiologic al bolii Staphylococcos aureus este epifit pe tegumentul mamar al animalelor sănătoase. Sursa principală de infecție o reprezintă oile bolnave care elimină bacterii prin secrețiile mamare, contaminând obiectele din jur, devenind surse secundare de infecție. Boala se transmite de la un animal la altul prin mâinile mulgătorilor sau prin mieii care sug și provoacă răniri mameloanelor.

Clinic, mamita gangrenoasă debutează brusc, cu febră, abatere, lipsa poftei de mâncare, a rumegării, accelerarea pulsului și respirației, animalul deplasându-se cu greutate. Mamela devine caldă, tumefiată și dureroasă. De obicei, este afectată numai jumătate din glanda mamară, care devine insensibilă, de culoare violacee, iar secreția lactată dispare, fiind înlocuită cu o secreție roșiatică cu grunji. În mod obișnuit, după o evoluție de 3-5 zile, boala se termină prin moartea animalului. La animalele care supraviețuiesc, mamela este compromisă, prin eliminarea jumătății gangrenate.

Diagnosticul în ambele tipuri de boli se pune pe semnele clinice și prin anchetă epidemiologică.

Confirmarea diagnosticului se pune numai în laborator.

Prevenirea celor două boli se realizează prin măsuri generale și specifice.

Profilaxia specifică se bazează prin folosirea vaccinurilor inactivate contra agalaxiei contagioase a oilor și caprelor AGALAXIN și AGALAXIN FORTE (conține germeni de Mycoplasma agalactiae și Staphylococcus aureus inactivați).

În profilaxia curentă vaccinurile se administrează la oi și capre în a doua parte a gestației, iar la celelalte categorii de ovine și caprine se administrează primăvara, în luna mai.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Vaccinarea, cea mai economică și eficientă metodă de prevenție în unele boli infecțioase

La animale există boli infecțioase foarte grave, unele cu mare difuzibilitate atât în focar, cât și în afara lui, cuprinzând efective mari de animale, cu morbiditate și mortalități crescute. Unele dintre aceste boli sunt zoonozele, adică boli care se transmit la om, așa cum sunt antraxul și rabia. Profilaxia în asemenea boli nu se poate obține decât prin coordonarea măsurilor generale nespecifice (respectarea tehnologiilor de creștere și a condițiilor de microclimat, o alimentație corespunzătoare, dezinfecții, dezinsecții și deratizări periodice etc.) cu cele de imunoprofilaxie specifice, respectiv prin vaccinarea animalelor.

Vaccinarea reprezintă un mijloc economic și eficient în multe boli infecțioase. Aceasta constă în inocularea, într-un organism, a unei cantități mici de virusuri sau bacterii atenuate sau inactivate. În urma acestor inoculări, organismul respectiv răspunde prin producere de anticorpi care îl vor apăra în cazul expunerii la agentul patogen față de care s-a făcut vaccinarea.

Astfel, prin vaccinare, în efectivele de animale expuse infecției este prevenită îmbolnăvirea clinică sau se imprimă bolii o evoluție benignă, fără perturbarea activității de producție. Trebuie să se știe că vaccinarea eficientă este condiționată de o stare perfectă de sănătate a animalului. Orice boală sistemică, deficiența de nutriție sau prezența paraziților interni sau externi pot afecta răspunsul imunitar în urma administrării vaccinului. De aceea, înainte de vaccinare trebuie să deparazităm animalele. Deparazitările tuturor animalelor din gospodărie se fac și toamna înainte de intrarea animalelor în stabulație.

Vaccinările obligatorii

Vaccinările obligatorii, cuprinse în Programul strategic, care se fac toamna sunt vaccinul contra pseudopestei aviare la galinacee și vaccinul contra rabiei la câini și pisici. Primăvara se face vaccinarea contra antraxului (cărbune) cu vaccinul CARBOROMVAC la bovine, ovine caprine și cabaline.

Pseudopesta aviară (boala de Newcastle) este o boală infecțioasă și contagioasă a galinaceelor, fiind deosebit de păgubitoare din punct de vedere economic, prin morbiditatea accentuată și mortalitatea ridicată, afectând producția de carne și ouă. De asemenea, fiind o boală declarabilă și carantinabilă, antrenează mari cheltuieli prin restricțiile impuse de această situație. Pseudopesta aviară este considerată o zoonoză deoarece omul este receptiv la infecția cu virusul pseudopestei, reacționând fie prin conjunctivite, fie prin sindrom gripal însoțit uneori de afecțiuni pulmonare. La copii apar uneori tulburări nervoase (sindromul Newcastle).

Rabia (turbarea) este o boală infecțioasă întâlnită la toate speciile de animale homeoterme, caracterizată prin tulburări nervoase, exprimate prin hiperexcitabilitate și agresivitate, urmate de paralizie și moarte. Rabia se transmite la om prin mușcătura sau zgârietura unui animal infectat, în general câine, fiind o zoonoză gravă.

În afara acestor vaccinări obligatorii, în funcție de situația epizootologică din zonă, se mai pot face și alte vaccinări la cererea crescătorului de animale. Astfel la găini, în perioada de toamnă, se face vaccinul contra holerei aviare, PESTIHOLVAC FORTE (vaccin mixt contra pseudopestei și holerei aviare), iar la palmipede (gâște, rațe), HOLEPAL. La porcine se recomandă vaccinarea contra rujetului cu ERYROMVAC. La ovine și caprine se face vaccinarea contra agalaxiei contagioase a oilor și caprelor și contra mamitei gangrenoase, cu AGALAXIN FORTE. La iepuri vaccinarea contra mixomatozei și a bolii hemoragice a iepurelui se realizează cu vaccinul MIXOHEMOVI­ROVAC. La câine, în afara vaccinării antirabice, se mai face vaccinarea contra parvovirozei canine cu CANIPAR­VOVAC, iar contra bolii Carré, hepatitei, parvovirozei și leptospirozei canine, cu vaccinul TETRAVALENT LCHP.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Trichineloza - o zoonoză gravă!

Trichineloza este o helmintozoonoză gravă la om, produsă de un viermişor invizibil cu ochiul liber (Trichinella spiralis), care îşi desfăşoară ciclul de viaţă într-un singur organism animal sau uman, adică se localizează ca adult în intestin şi ca larvă, în musculatura striată a aceluiași individ.

Trichinella spiralis infestează omul, diferite animale domestice (porcul, câinele pisica, calul, nutria) sau sălbatice (mistreţul, ursul, lupul, vulpea, jderul, dihorul) şi, mai ales, şobolanii şi şoarecii care întreţin parazitoza în condiţii naturale. În România au fost identificate până în prezent 19 specii de mamifere cu trichineloză şi o pasăre – cioara de semănătură.

Epidemiologie

Trichineloza este o zoonoză (adică se transmite de la animal la om) răspândită pe toate continentele datorită atât receptivităţii animalelor la diferitele specii de Trichinella, dar şi marii puteri de adaptabilitate a parazitului.

Contaminarea pentru toate speciile de animale se face prin consumul cărnii infestate cu larve de Trichinella spiralis. Parazitul difuzează de la o specie la alta, ca urmare a relaţiilor trofice dintre acestea, rezultând un lanţ al infestaţiilor fără sfârşit.

Pentru om, în ţara noastră sursa de contaminare cea mai frecventă este carnea de porc, precum şi cea de vânat (mistreţ, urs) infestată.

Porcul se poate infesta, în principal, prin consumul şobolanilor şi şoarecilor vii sau morţi, dar şi prin consumul accidental al cadavrelor unor animale din gospodării (câini, pisici) sau sălbatice, precum şi al resturilor de carne crudă, infestată. Unele lucrări de parazitologie semnalează faptul că infestarea se poate face şi prin consumul unor gândaci sau insecte necrofage care pot conţine larve de Trichinella.

Şobolanii trăind în colonii se infestează mâncându-se unul pe altul sau prin consumul de alte cadavre şi astfel boala se difuzează în scurt timp, trecând la porc, om, câine, pisică și şoarece.

Câinii şi pisicile se pot infesta cu resturile de carne de la porcii infestaţi din gospodării, cu resturi de cadavre din gunoaie sau vânând şobolani şi şoareci infestaţi.

Evoluţia trichinelelor la porc se aseamănă – cu mici diferenţe – cu aceea de la om. Astfel, în urma ingerării de carne infestată, sub acţiunea sucului gastric, aceasta este digerată şi se elibereză larvele care trec în intestine, unde în două zile devin adulţi – masculi şi femele – care se împere­chează. Femelele depun apoi circa 10.000 de larve fiecare, care după circa 7 zile migrează din intestin, prin intermediul circulaţiei, în diferite organe: ficat, pulmon, cord, splină, creier, afectând grav integritatea lor. În final, acestea se localizează în musculatura striată, unde se spiralează după 21 de zile de la infestare şi astfel carnea devine infestantă pentru alte animale. După 3-4 săptămâni, larva spiralată se încapsulează şi formează chistul trichinelic care, după 5-6 luni, începe să se calcifice, larva rămânând viabilă.

Aspectele clinice

La porc aspectele clinice lipsesc, astfel că nu se poate deosebi un porc infestat de unul sănătos decât prin control trichineloscopic.

La om aspectele clinice şi modificările patologice sunt cu atât mai grave cu cât bolnavul a ingerat un număr mai mare de larve odată cu carnea sau preparatele de carne. Primele semne pot să apară din prima săptămână de la ingerarea cărnii infestate şi constau în febră (40-41°C), diaree apoasă, uneori cu sânge, greţuri, vărsături și dureri abdominale. Mai târziu apar edeme ale capului (boala capetelor mari) și membrelor, erupţii cutanate, dureri musculare și tulburări cardiace şi respiratorii. În cazuri grave, bolnavul sfârşeşte prin moarte.

Diagnosticul la animale se face numai prin control trichineloscopic, prezentând medicului veterinar probe de carne din pilierii diafragmatici, diafragmă, mușchii intercostali etc.

Prevenirea trichinelozei

Aceasta constă în prevenirea infestării animalelor din gospodărie prin deratizări permanente cu RATIKILL D, RATITOX F, RODEXIT B sau BRODITOP, urmate de strângerea şi incinerarea cadavrelor de şobolani. De asemenea, se fac dezinsecţii cu ROMPARASECT 5% și deparazitarea tuturor animalelor din gospodărie, acţiune prin care se reduc sursele de infestare ale omului nu numai cu trichinela, dar şi cu alţi paraziţi. Deparazitarea internă se poate realiza la porci cu ROMOXIBENDAZOL și ROMIVERMECTIN, iar la câine și pisică cu TOTAL, PARACAN sau ROMBENDAZOL SUPER.

Prevenirea infestării omului care se face prin controlul sanitar-veterinar al cărnii (control trichineloscopic). Trebuie menţionat că, prin acest control, se pot descoperi şi alți paraziţi cu implicaţii în sănătatea omului.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Parazitozele câinelui, un potențial pericol pentru sănătatea omului (2)

Câinele nedeparazitat este un rezervor de paraziţi pe care poate să-i transmită atât animalelor din curtea omului, cât și omului. Paraziţii sunt diverși: protozoare, nematode, cestode etc.

PROTOZOARELE sunt paraziți unicelulari, cu o multitudine de specii care produc boli parazitare (protozooze), frecvent întâlnite la animale, dar și la om.

Din această clasă face parte Giardioza, parazitoză cauzată de mai multe specii de Giardia, care afectează tineretul unor animale: căței, pisoi, viței, păsări de colivie etc. În organismul animal și uman Giardia se găsește sub formă vegetativă, iar în mediul exterior, sub formă de chiști eliminați prin fecale. Infestarea animalelor și a omului se face prin ingerarea acestor forme chistice care sunt foarte rezistente în mediul exterior.

Semnele clinice la animale sunt tulburările digestive, iar la copii boala se manifestă prin greață, vomă, dureri de cap, balonament abdominal și diaree.

CESTODELE sunt viermi al căror corp este plat și segmentat, în formă de panglică cu dimensiuni variabile de la câțiva milimetri până la câțiva metri. Acești viermi au două forme de evoluție - adult și larvă - care trăiesc în gazde diferite. Viermele adult trăiește în intestinul subțire al câinelui (gazda definitivă), iar larva sa în musculatură sau organele interne ale unor animale domestice sau sălbatice, inclusiv în diferite insecte, purici, râme (gazde intermediare) etc. Elementul de bază, în acest sens este legătura între gazda definitivă și intermediară. Din clasa cestode fac parte dipilidioza și hidatidoza.

Dipilidioza este produsă de o tenie care trăiește ca adult (cu o lungime de 20-80 cm) în intestinul câinelui și al pisicii, iar ca larvă, în puricele și păduchele câinelui. Câinele și omul se infestează cu tenie ingerând, odată cu hrana, purici sau păduchi de câine care conțin în corpul lor larve de tenie.

Semnele clinice la animalele tinere se manifestă prin prurit anal, animalul târându-se cu fundul pe pământ. De asemenea, animalele sunt slabe şi prezintă tulburări digestive și nervoase. Segmentele de tenie sunt eliminate prin fecale și sunt asemănătoare cu boabele de orez.

Hidatidoza este o boală parazitară produsă de o tenie foarte mică (Echinococcus granulosus), de circa 6 mm, care trăiește în intestinul subțire al câinelui și pisicii, dar și la animale sălbatice (vulpe și lup), aceste specii fiind gazde definitive pentru parazit. Larvele parazitului sunt formate din mai multe vezicule învecinate, prinse una de alta, putând ajunge la mărimi exagerate - cât o portocală sau cât un cap de copil - și se localizează în diferite organe interne (ficat, pulmon, rinichi, creier, oase etc.), atât la om cât și la animale (gazde intermediare). Animalele de interes economic (rumegătoarele) și omul se infestează cu parazitul, ingerând ouăle acestuia răspândite prin fecalele câinelui, pe pășune, apă și zarzavaturi.

Infestarea carnasierelor (câine, pisică, vulpe) are loc prin consumul organelor de la rumegătoare cu chiști și astfel ciclul biologic al parazitului se închide. De aceea este interzis să se dea în hrana câinilor carne și organe crude infestate.

Profilaxie și tratament

Pentru a întrerupe lanţul epidemiologic al parazitului trebuie să luăm măsuri de apărare pentru om, dar și pentru câine.

Astfel, este necesar să se aplice măsuri igienice de deparazitare a adăposturilor cu soluţii de ROMPARASECT; deratizări pentru distrugerea rozătoarelor cu momeli rodenticide ca RATITOX și BRODITOP.

Deparazitarea internă a tuturor câinilor și, mai ales, a căţelelor în a doua parte a gestaţiei se realizează cu TOTAL, ROMBENDAZOL SUPER sau PARACAN. Deparazitarea externă se va face cu PARAKILL.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Parazitozele câinelui, un potențial pericol pentru sănătatea omului

Câinele poate fi purtătorul unor paraziţi intestinali, mulţi cu implicaţii asupra sănătăţii omului prin elementele de contagiu - ouăle, răspândite în mediul înconjurător prin excremente.

Toxocaroza şi Toxascaroza

Acestea sunt helmintoze cunoscute sub numele popular de limbrici, fiind întâlnite la câini, indiferent de rasă şi vârstă.

Agenţii etiologici ai acestor parazitoze sunt Toxocara canis şi Toxascaris leonina, viermi rotunzi care se localizează în intestinul subţire, în special la căţei şi tineretul canin. Dimensiunea paraziţilor este în funcţie de specia şi sexul parazitului, femela de Toxoscaris leonina măsurând circa 10 cm lungime, iar femela de Toxocara canis, circa 18 cm.

Modul de infestare a câinilor se face în mod obişnuit, cu ouă răspândite în mediul extern de către câinii parazitați, odată cu fecalele. Aceste ouă sunt foarte rezistente şi constituie o sursă de infestare chiar și după un an de zile.

Din ouăle ingerate odată cu hrana se dezvoltă larve care vor migra prin organismul câinelui, în mod diferit. La animalul adult, larvele de Toxocara migrează din intestin (calea entero-pneumo-somatică) şi ajung în musculatură. În cazul contaminării femelelor gestante, larvele de Toxocara, de asemenea, ajung în musculatură, de unde, către jumătatea gestaţiei, trec în circulaţie, traversează placenta, ajungând la fetuşi. Astfel se explică de ce căţeii nou-născuţi au paraziţi. Căţeii se pot infesta şi cu ouăle paraziților din mediul extern. În cazul parazitului Toxascaris leonine, animalele se pot infesta cu ouă din mediul extern.

Ouălele celor doi paraziţi pot fi ingerate şi de şobolani, şoareci, gândaci, iar larvele rezultate se vor închista în musculatura acestora, putând trece la câine prin consumarea lor. Parazitismul cu Toxocara canis reprezintă o zoonoză gravă, parazitul Larva migrans fiind agentul etiologic al bolii parazitare de la om.

Manifestările clinice pot lipsi sau pot fi șterse. Acestea sunt în funcţie de numărul paraziţilor şi de vârsta animalelor, fiind mai grave la căţeii tineri (1-3 luni), intens parazitaţi. Astfel apare inapetenţa, abdomenul  balonat, vomismente uneori cu ascarizi, diaree uneori sangvinolentă ce alternează cu stări de constipaţie, fenomene nervoase, crize epileptiforme, prurit cutanat, slăbire progresivă, întârzierea creşterii, păr fără luciu, mat şi zburlit şi chiar decesul.

Diagnosticul prezumptiv se pune pe seama semnelor clinice asociate cu ancheta epizootologică şi se confirmă prin examen coproparazitologic.

Profilaxie și tratament

Este necesar să se aplice măsuri igienice de deparazitare a adăposturilor cu soluţii de ROMPARASECT; deratizări pentru distrugerea rozătoarelor cu momeli rodenticide RATITOX și BRODITOP.

Mai mult, se vor face deparazitarea internă a tuturor câinilor și, mai ales, a căţelelor în a doua parte a gestaţiei, cu TOTAL, ROMBENDAZOL SUPER sau PARACAN, precum și deparazitarea externă cu PARAKILL. Se recomandă, de asemenea, tonice generale precum CANIFORT, VITAMINA B1+B6, TRICAL D3 și BIOTINA SUPER.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Leptospirozele animalelor, zoonoze grave pentru om!

Leptospirozele sunt boli infectocontagioase răspândite pe toate continentele, întâlnite atât la om cât și la numeroase specii de mamifere domestice și sălbatice, caracterizate prin simptome de febră, icter, anemie, hemoglobinurie, nefrite și avorturi, dar în cele mai multe cazuri sunt inaparente clinic.

Leptospirozele sunt zoonoze grave, acestea transmițându-se de la animale la om, dar și invers.

Sursele de infecție

Sursele de infecție ale bolii pot fi directe: animalele domestice infectate (porci, câini) și sălbatice (rozătoarele); sau indirecte: apa, solul și chiar furajele contaminate.

Agenții patogeni ai bolii sunt diferite specii de bacterii de formă spiralată din familia Leptospiracee. Aceste bacterii au proprietatea de a pătrunde în organism prin piele sau mucoasele chiar intacte (conjunctivală, bucală, faringiană, esofagiană și genitală). Acestea ajung în sânge, țesuturi și organe, având acțiune patogenă în special asupra ficatului și rinichilor. La animalele gestante apar avorturi ca urmare a traversării placentei de către leptospire.

Dintre animalele domestice, cele mai receptive la aceste bacterii sunt porcinele, taurinele și câinele. Animalele infectate (bolnave sau purtătoare) elimină leptospire prin diverse secreții și excreții (urină) contaminând apa, solul și furajele. Câinele reprezintă, alături de rozătoare, un purtător obișnuit de leptospire care se pot transmite atât la alte animale, cât și la om.

Transmiterea leptospirelor se face frecvent în perioadele umede și călduroase ale anului, când omul își face baie în ape improprii.

O anchetă serologică făcută la câinii comunitari de la noi din țară a arătat că există un procent crescut de infecții leptospirice.

Leptospiroza canină (tifosul canin sau boala de Stuttgart) este cauzată de mai multe tipuri de leptospire, unele dintre ele transmițându-se ușor, de la câine la câine. Totodată, câinii bolnavi sau purtători reprezintă principala sursă de infecție cu unele leptospire pentru celelalte specii de animale și pentru om.

Tabloul clinic este variat în ceea ce privește durata și severitatea bolii, mergând de la lipsa manifestărilor clinice până la afecțiuni severe, depinzând de vârstă, de tipul leptospirei, de evoluția bolii sau de rezistența animalului. Astfel, câinii tineri sunt mai sensibili la infecții, iar boala se manifestă clinic; la cei adulți sau la câinii bătrâni semnele de boală sunt de cele mai multe ori mai șterse. În manifestarea clinică a bolii există două forme de evoluție: o formă icterică și o formă uremică.

Forma icterică (icterul canin)

Se întâlnește mai ales la câinii tineri și evoluează de obicei acut, debutând cu febră mare, abatere, lipsa poftei de mâncare, vomă și diaree cu sânge. După 2-3 zile se instalează icterul, mucoasa bucală și conjunctivală colorându-se în galben. Pe mucoasa bucală apar uneori ulcerații. Animalul prezintă sete exagerată, iar urina este de culoare brună și se elimină în cantități mici. Boala se termină prin moarte în 50% din cazuri.

Forma uremică (tifosul canin)

Se întâlnește mai ales la câinii adulți și debutează tot prin febră mare, apatie, somnolență, lipsa poftei de mâncare, vomă frecventă, diaree apoasă continuă, uneori hemoragică. Moartea survine după 2-10 zile în funcție de evoluția bolii.

Animalele care supraviețuiesc se refac greu, rămân cu nefrită cronică și purtătoare de leptospire pe care le elimină continuu prin urină.

Diagnosticul bolii se confirmă în laborator.

Prevenire și tratament

Profilaxia leptospirozei canine se face prin: vaccinarea câinilor cu vaccin TETRAVALENT LCHP; dezinfecția adăposturilor tuturor animalelor cu soluții de DECONTAMINOL, DEZINFECTANT CATIONIC și PURSEPT. Combaterea rozătoarelor se face cu momeli rodenticide.

Tratamentul se face folosind antibiotice cu spectru larg ca AMOXILROM și OXITETRACICLINĂ. Pentru tratamentul de susținere se recomandă MULTIVITAROM, VITAMINA B1-B6, VITAMINA C, CAFEINĂ și PERFUZOL.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Oul Hiperimun PC2 și gama Imunoinstant: o soluție pentru era postantibiotice!

Astăzi ne aflăm într-un impas în ceea ce privește lupta cu diferite infecții sau boli noninfecțioase (cancer, diabet, boli cardiovasculare etc.). În plus, pe măsură ce organismul îmbătrânește, funcțiile sistemului imun se reduc, apărând fenomenul de imunosenescență (deteriorarea sistemului imun). Acest lucru ne face vulnerabili la diferite îmbolnăviri, cunoscând faptul că la baza răcelilor sau a unor boli infecțioase este o imunitate scăzută. În astfel de situații, organismul nu mai poate să se mai apere împotriva diferiților agenți patogeni, prin producerea de anticorpi care să-i distrugă.

La ora actuală, medicina clasică și industria farmaceutică nu reușesc întotdeauna să remedieze aceste situații, ci, dimpotrivă, prin folosirea antibioticelor sau a altor medicamente de sinteză, pot să crească riscul apariției multor boli. Organizația Mondială a Sănătății, precum și alte organizații medicale prestigioase și reviste științifice de specialitate raportează tot mai multe cazuri de infecții netratabile. Acestea arată că atât utilizarea prelungită a antibioticelor cât și întrebuințarea lor greșită au dus la instalarea fenomenului de antibiorezistenţă, acestea devenind ineficiente. În consecință, apar infecții intraspitalicești cu diferiți germeni patogeni sau infecții rebele la tratamentul clasic (infecții urinare cu Escherichia coli, infecții cu Klebsiella pneumoniae, Staphilococcus aureus etc.).

O nouă sursă de anticorpi

De aceea, oamenii de știință din întreaga lume încearcă să rezolve aceste probleme folosind terapii alternative. În acest context echipa de cercetare a Romvac Company SA a produs pentru prima oară în România Oul Hiperimun PC2 și gama Imunoinstant care constituie o sursă de anticorpi (imunoglobuline Y) produși de găină în urma imunizării controlate a acestora cu diferiți antigeni purificați. Aceste produse sunt fabricate conform standardelor europene, fiind testate atât în laborator, cât și pe pacienți din spitale din România și Germania.

Există tot mai des situații când imunitatea unui organism este foarte scăzută. În acest caz, organismul încetează să răspundă sau răspunde foarte slab agenților patogeni, fără să mai producă anticorpi meniți să distrugă bacteriile, virusurile, ciupercile etc. Atât timp cât această imunitate activă, naturală și normală nu mai funcționează corespunzător, trebuie să ajutăm organismul prin introducerea de anticorpi produși de alt organism.

Astfel, Oul Hiperimun PC2 și gama Imunoinstant sunt surse de anticorpi produși de găină, extrași din gălbenușul de ou. Aceste produse sunt suplimente alimentare, dar în același timp au efect profilactic și terapeutic în multe infecții de la nivelul cavității bucale, căilor respiratorii, infecții gastrointestinale, cutanate etc.

Produsele sunt create în mod țintit pentru o anumită infecție sau mai multe.

Produsele se recomandă și în boli non­infecţioase, fiind un bun adjuvant în bolile cardiovasculare, cancer, scleroză, artrită, ajutând la menţinerea structurii și funcţionării articulaţiilor, menţinerea nivelului normal al colesterolului din sânge, reglarea activităţii musculare (inclusiv a mușchiului cardiac).

Produsele se adresează persoanelor de toate vârstele, în general cu sistem imun slăbit și mai ales persoanelor de peste 65 de ani.

În concluzie, ouăle au fost și sunt o componentă importantă în alimentația omului. Acum, prin Oul Hiperimun PC2 și gama Imunoinstant (sub formă de granulă de ou integral, lichid buvabil, picături pentru nas, ungvent etc.), pe lângă componentele normale (vitamine, microelemente etc.), sunt puse la dispoziția organismului și resurse generoase de imunoglobuline Y (anticorpi) care participă efectiv la tratarea cauzei unor infecții și susținerea sistemului imun al organismului.

Gama Imunoinstant se adresează în egală măsură și animalelor, în diferite afecțiuni: afecțiuni digestive, mamite etc.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale, Romvac Company SA

Avortul campylobacterian

Campylobacterioza ovină sau avortul campylobacterian este o boală infecţioasă cu evoluție enzootică ce afectează oile gestante. Este produsă de Campylobacter fetus subspecia fetus și se manifestă clinic prin avorturi în ultima perioadă de gestație şi fătări de produşi neviabili.

Caracterele epidemiologice

Boala a fost semnalată la ovine şi, mai rar, la caprine. Ovinele sănătoase sunt purtătoare de Campylobacter fetus, într-o anumită proporţie, în tubul digestiv. Bacteriile eliminate prin fecale de animalele purtătoare asimptomatic sunt preluate, prin ingestie, de animalele sănătoase. Boala afectează atât masculii, cât și femelele, nefiind, însă, o boală ce se transmite prin montă. Morbiditatea în cazul infestării cu această boală este în mod obişnuit de 20-25%, dar poate ajunge şi la 50-60%.

Semnele clinice

Perioada de incubaţie este cuprinsă între una şi trei săptămâni. Ca manifestări clinice se remarcă lipsa poftei de mâncare, decubit lateral, inflamarea și înroșirea vulvei ce prezintă o secreție mucoasă sau mucosanguinolentă. Avortul se produce în ultimele 8 săptămâni de gestație. Uneori, poate fi urmat de scurgeri vulvare și complicat cu infecții ale mucoasei uterine sau chiar cu moartea animalului, dar astfel de cazuri sunt foarte rare. La ovinele care au avortat gestaţia şi fătările următoare decurg, de regulă, normal. În general, boala afectează 10-20% din oile gestante.

Tabloul morfopatologic

La necropsie se constată leziuni specifice ale avortonului – zone necrotice hepatice de 1-3 cm, edeme și lichid serohemoragic în cavități. La adulţi se remarcă inflamarea uterului, iar placenta prezintă cotiledoane necrotice și edem intercotiledonar. Confirmarea diagnosticului se face prin examen de laborator bacteriologic.

Ca probe pentru examenul de laborator se trimit avortoni şi porţiuni din placentă. În laborator se execută frotiuri din stomacul, din ficatul, din vezica biliară sau din intestinul avortonilor, precum şi din cotiledoanele placentare. Cu ajutorul examenului bacteriologic se va face diagnostic diferenţial faţă de alte avorturi bacteriene, precum sunt Chlamydia, Salmonella sau Listeria.

Tratament

La animalele care au avortat se recurge la administrarea de antibiotice. Putem utiliza cu rezultate foarte bune Eritromicină 10% soluție injectabilă, Pandrom, Oxitetraciclină 10% soluție injectabilă, timp de 3-5 zile.

Boala prezintă risc și pentru om deoarece produce un sindrom digestiv asemănător unei crize de apendicită. La femeile însărcinate provoacă avort și motrinatalitate (sindrom de meningoencefalită), iar la persoanele cu sistem imunitar afectat, septicemie.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ

Romvac Company SA

Incursiune prin lumea medicilor veterinari

Despre această profesie, trebuie să recunoaştem, nu prea am auzit de multe ori vorbindu-se prin forurile ştiinţifice, cu excepţia celor de strictă specialitate. Să nu uităm însă că „medicul uman salvează omul, medicul veterinar salvează omenirea“ – după cum afirma la vremea sa Louis Pasteur. Cât de importantă este această meserie pentru omenire în vremurile noastre, dar şi cât de bine sunt organizaţi specialiştii din această breaslă pentru a putea performa oricând şi oriunde am aflat recent de la conf. univ. dr. Viorel ANDRONIE, preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din România (CMV).

Cu siguranţă opinii ale medicilor veterinari vă vom mai prezenta în paginile revistei noastre, pentru că trebuie şi merită să le aflăm.

– Domnule președinte, să începem cu începutul. Când a fost înfiinţat şi cum este organizat Colegiul Medicilor Veterinari?

– Păi s-o luăm, cum spuneți, de la început.

Colegiul Medicilor Veterinari (CMV) este o asociaţie strict profesională, non-guvernamentală, apolitică, autonomă, independentă, înfiinţată în baza Legii speciale nr. 160/1998 cu modificările şi completările ulterioare. De fapt, putem vorbi de o reînfiinţare a Colegiului Medicilor Veterinari din România, pentru că el a fost înfiinţat în 1939, desfiinţat în 1950 şi reactivat în 1999. Din punctul de vedere al structurii sale, CMV este organizat la nivel central şi are 42 de filiale teritoriale.

– Câți medici veterinari sunt membri ai acestei organizaţii?

– Conform legii, orice medic veterinar de pe teritoriul României care are atribuţii şi îşi exercită profesia trebuie să fie membru al CMV, indiferent de sistemul în care lucrează, privat sau public, în cercetare sau învăţământ, în laboratoare etc. Din păcate, nu se întâmplă acest lucru și, din cei 10.000 de medici veterinari care activează pe teritoriul României, doar 8.879 sunt membri, ceilalți fie încă nu s-au înscris, fie au fost şi s-au retras din diverse motive.

– Care ar fi acestea?

– Motivaţia este foarte simplă, lucru cu care nu suntem de acord, aceea că sunt funcţionari publici şi nu pot face parte dintr-o organizaţie profesională. Or, colegiul, prin atribuţiile sale, se referă la toţi medicii veterinari, fie că lucrează în sistem privat sau public. Dar timpul le va lămuri. Până nu se izbesc de efectele legii nu realizează care sunt avantajele afilierii la CMV.

2,5 milioane de euro pentru pregătirea profesională a medicilor veterinari

– Ce ar putea motiva un medic veterinar să facă parte din această structură?

– Colegiul este o organizaţie profesională care apără drepturile şi interesele oricărui medic veterinar. În plus, scopul CMV este de a ridica prestigiul profesional, de a întări autoritatea oricărui medic veterinar acolo unde lucrează. Şi facem acest lucru în primul rând prin pregătirea profesională continuă.

În ultimul timp au fost organizate cursuri profesionale atât pentru cei din sistem privat cât şi pentru cei care lucrează în sistem public, susținute financiar fie de colegiu, fie din fonduri europene. Beneficiarii cursurilor de computere, spre exemplu, au fost în mare parte bugetari. Prin acest proiect, în valoare de 2,5 milioane euro, trebuie să şcolarizăm şi să certificăm prin CNFPA (Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor) 280 de medici veterinari, dintre aceştia 75% fiind bugetari. Ținem foarte mult ca nivelul de pregătire a colegilor noștri să fie la un nivel care să le permită să performeze în orice situație. Prin aceasta își câștigă respectul din partea celor cu care trebuie să colaboreze.

– Despre ceea ce trebuie să facă un medic veterinar, despre atribuțiile lui se știe de-acum. În ce măsură reuşiţi să gestionaţi relaţia cu asociaţiile crescătorilor de animale?

– În ultimii 2 ani, relaţia dintre Colegiul Medicilor Veterinari şi acestea sau cu patronatele din domeniul alimentar este bună, pentru că interesul este comun. Drept dovadă, pe baza întâlnirilor şi propunerilor pro şi contra, s-a ajuns la un numitor comun astfel încât, atunci când a fost nevoie să ne prezentăm în faţa autorităţilor, am reuşit să vorbim aceeaşi limbă. E adevărat că relaţia este construită la nivel central. La nivel local lucrurile nu sunt peste tot aceleaşi, sunt zone în care relaţiile între medici şi asociaţii sunt excelente şi zone în care acestea nu sunt la fel de bune. Anul acesta s-a convenit ca între colegiile judeţene şi asociaţiile crescătorilor de animale să se încheie pro­tocoale de colaborare, astfel încât lucrurile să fie foarte exacte, fiecare să ştie ce atribuţii are și astfel au fost evitate situațiile în care s-ar mai fi putut acuza reciproc.

– Au existat probleme, dispute, contradicții privind identificarea animalelor. Cine ar trebui să facă acest lucru?

– Identificarea animalelor o fac proprietarii de animale, asociaţiile crescătorilor de animale şi medicii veterinari. Majoritatea asociaţiilor preferă să colaboreze cu medicii veterinari. De pildă, asociaţiile achiziţionează crotaliile, devenind astfel furnizoare pentru membrii săi, iar medicul execută operaţiunea de aplicare şi operează în baza de date. Dar de multe ori veterinarii sunt acuzaţi că nu operează în baza de date, or ei nu pot face acest lucru fără a avea notificarea din partea proprietarului animalului. Aşadar se impune ca proprietarii de animale să informeze medicul veterinar despre orice mişcare a acestora.

Programul Strategic, vital în comerţul intracomunitar

– Am înţeles că aveţi o relaţie bună cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranța Alimentelor şi cu direcţiile de specialitate judeţene. În ce măsură se implică CMV, ca structură profesională, în realizarea Programului Strategic? Ce presupune acesta?

– Este, de fapt, un program ce presupune diverse acţiuni sanitare veterinare – de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om etc. şi de identificare și înregistrare a animalelor. O parte din aceste acţiuni sunt plătite de stat şi o altă parte sunt suportate de către proprietarii de animale sau, aşa cum este cazul exploataţiilor comerciale, unde tot ceea ce înseamnă manoperă este suportat de către societatea respectivă, iar statul asigură analizele de laborator. Acest program este vital pentru România, din cel puţin două motive: în primul rând se asigură că efectivele de animale sunt libere de boli şi acest lucru este esenţial în comerţul intracomunitar cu animale vii şi produse de origine animală, iar al doilea motiv este acela ce se referă la obligaţia, dar şi necesitatea de a respecta normele interne şi internaţionale cu privire la controlul bolilor. Atât timp cât ai un Program Naţional şi dovedeşti că ţii sub control anumite boli, normal că ai dreptul şi libertatea de a face comerţ până la urmă, pe orice piață din lume.

– Care sunt bolile vizate de acest program?

– Sunt cele prevăzute în legislaţia europeană şi internaţională, care trebuie supervizate în mod obligatoriu pentru a face comerţ şi ele diferă de la o specie la alta. Sunt boli comune, cum este antraxul sau febra aftoasă, precum și boli specifice fiecărei specii sau categorii de animale, cum sunt tuberculoza și leucoza la bovine, bruceloza la ovine şi caprine, anemia infecţioasă la cabaline, pesta porcină etc.

Din punctul de vedere al realizării programului, trebuie spus că apar o serie de greutăţi generate de faptul că exploataţiile sunt divizate. Unele sunt comerciale şi aici lucrurile sunt simple. În schimb, în exploataţiile nonprofesionale apar cele mai multe probleme, pentru că statul suportă manopera şi valoarea materialelor pentru o parte din acţiuni, iar altele, deşi sunt obligatorii, trebuie plătite de proprietari. La sate problema populaţiei îmbătrânite şi a lipsei veniturilor creează situaţii în care medicii desfăşoară diverse acţiuni gratuit, pentru că oamenii nu au cu ce plăti medicul veterinar.

– Chiar și în această situație, care este mesajul dumneavoastră pentru medicii veterinari din teritoriu?

– Să îşi desfăşoare activitatea cu conştiinciozitate şi să îmbunătăţească relaţia pe care o au cu proprietarii de animale. Pentru că o relaţie bună va duce, pe de o parte, la un venit constant pentru medicul veterinar, iar pe de altă parte, la o mai bună informare a crescătorului de animale.

– Ce mesaj aveţi pentru proprietarii de animale?

– Atât timp cât statul suportă anumite cheltuieli, atunci obligaţia proprietarului este una singură – să prezinte animalul pentru efectuarea acestor acţiuni și să țină permanent legătura cu medicul veterinar.

– Să sperăm că cei care vor citi aceste rânduri vor înțelege și ce ,,scrie“ printre ele. Oricum, le urăm succes colegilor din teritoriu, dar și dumneavoastră în tot ce încercați să faceți pentru ei.

Pagini realizate de Ion BANU și Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS