reclama youtube lumeasatuluitv
update 17 Jul 2019

Îngrijirea animalelor pe timpul iernii

Pe timpul iernii, animalele suferă atât din cauza condițiilor climatice, cât și a schimbării structurii rației alimentare. Astfel, scăderea temperaturii din adăposturi, asociată cu o umiditate crescută sau curenți de aer reci, duce, pe lângă un consum crescut de furaje, la apariția bolilor afrigore (răceli, degerături). Se poate ajunge chiar până la hipotermie, caracterizată prin scăderea temperaturii sub limita normală, animalul nemaifiind capabil să-și mențină temperatura corpului în limite normale.

Fiecare specie de animal prezintă o anumită zonă de confort termic. De exemplu, vacile de lapte, junincile și tineretul taurin la îngrășat au zona de confort termic la temperaturi de 10-14OC. Cu alte cuvinte, la aceste temperaturi animalele precizate se simt confortabil și dau producțiile cele mai mari.

Atenție la izolarea adăposturilor!

Pentru a trece de acest stres termic din timpul iernii trebuie să ținem seama de câteva reguli de bază. Astfel, adăposturile de animale trebuie să fie bine izolate, mai ales elementele de închidere (ușile, ferestrele). Cu toate acestea, trebuie să se știe că ventilația naturală nu trebuie blocată niciodată, având în vedere că animalele produc o mare cantitate de căldură, dar și vapori de apă eliminați prin respirație și transpirație, precum și gaze nocive, rezultate prin descompunerea dejecțiilor. Toate acestea duc la îmbolnăvirea animalelor și la scăderea producțiilor. În general, datorită căldurii biologice degajate de animale se poate menține o anumită temperatură acceptabilă în adăposturi, dar dacă zilele sunt prea geroase recomandăm, pe cât posibil, instalarea unor surse de încălzire.

Fără umiditate excesivă

De asemenea, trebuie prevenită umiditatea din adăposturi prin asigurarea unui așternut curat și uscat. Umezeala excesivă a aerului din adăposturi poate să favorizeze apariția diferitelor afecțiuni podale, respiratorii, mamite etc.

Importanța alimentației iarna

Pe timpul iernii trebuie să acordăm o atenție deosebită și alimentației care, fiind săracă în elemente nutritive din cauza lipsei furajelor verzi prezente vara, trebuie suplimentată cu premixuri proteino-vitamino-minerale, iar atunci când se administrează furaje trebuie să nu fie înghețate. Astfel, recomandăm Complexul Polivitaminic Buvabil Romvac3, Vitamina AD3E, Vita B Complex, Romzeofort, Vitapremix Bio-Mos, Cavitrom și blocurile de lins, pentru rumegătoare și cabaline.

Apa, necesară pentru adăpatul animalelor, trebuie să fie proaspătă, curată, la temperatura camerei sau caldă. Aceasta trebuie verificată de cel puțin 2 ori pe zi sau chiar mai des, pentru a nu îngheța. De asemenea, trebuie ca în adăposturile fără ferestre să se amplaseze o sursă de lumină.

Animalele și cazarea acestora pe specii

Animalele trebuie cazate pe specii, fiind un lucru total greșit ca vaca să stea cu calul, porcul, găina etc. În acest caz se exacerbează microbismul din adăpost, ajungându-se la îmbolnăviri.

Și câinele are nevoie de îngrijire specială

În zilele geroase, trebuie să ținem cont și de câinele din curte deoarece temperaturile scăzute din timpul iernii pot să ducă la diferite îmbolnăviri sau să agraveze unele afecțiuni ale oaselor sau articulațiilor.

Astfel, câinele trebuie să beneficieze de o cușcă bine izolată, cu așternut din paie sau un pled, care trebuie schimbate ori de câte ori se umezesc. În zilele foarte friguroase este bine să se pună în cușcă sticle cu apă fierbinte, învelite într-o bucată de pânză, iar câinelui să i se asigure o supă caldă pe zi. În cazul în care câinele suferă de artrită, luați-vă măsuri suplimentare împotriva frigului, cazându-l într-o încăpere încălzită.

De asemenea, pentru câini recomandăm mâncarea specială cu microzeogen și suplimentele nutritive: Canifort, Biotina super, TricalD3 și Castanrom.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în științe medicale

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 26

Prevenirea și combaterea Sindromului Adeno-Coli

În ultimii ani, tineretul multor crescători de porumbei a fost afectat de așa-zisul Sindrom Adeno-Coli, o asociație dintre Adenovirus și bacteria Escherichia coli.

Simptomele sunt binecunoscute: apatie, sete exagerată, anorexie, vomă și diaree apoasă (produsă de adenovirusul de tip 1) sau distrugerea masivă a ficatului (produsă de adenovirusul de tip 2, în special la adulți). Apare rapid, produce o deshidratare excesivă și în maximum 2 zile, tot efectivul de tineret este afectat cu mortalitate de 70-80%.

Dacă păsările ar fi afectate doar de Adenovirus, recuperarea s-ar face rapid, în aproximativ 7-8 zile. Din păcate, în majoritatea cazurilor, infecția primară cu Adenovirus se complică cu bacteria E. coli, germen ubicuitar și oportunist, care agravează tabloul clinic, penetrând peretele intestinal și provocând o stare septicemică, care va duce implicit la moarte.

Încă nu există un vaccin comercial eficace disponibil pe piață pentru tratarea acestei boli. Utilizarea vaccinurilor contra EDS76 (boală virală a găinilor, produsă de Adenovirusul de tip 3) nu are niciun efect protector asupra porumbeilor afectați de Adenovirusul de tip 1 sau 2.

Sugestii pentru combaterea și controlul Sindromului Adeno-Coli

Evitați stresul (de orice fel). Asigurați o igienă riguroasă a volierelor; periodic dezinfectați cu CATIOROM, PURSEPT, DECONTAMINOL, Ecocid sau XL Herbs (dezinfectant pe bază de plante).

Administrați hrană de bună calitate. Eventualele contaminări cu micotoxine pot fi fatale, dar acestea pot fi contracarate de administrarea de MYCOLIV și FITOLIV.

oregomix porumbeiPeriodic, administrați PRODIGEST sau OREGOMIX alternativ, câte 1-2-3 zile/săptămână, 0,5-1 ml/litru de apă/zi.

PRODIGEST-ul și OREGOMIX-ul stimulează flora bacteriană naturală prezentă în gușa, stomacul și intestinele porumbelului voiajor și care constă din bacterii acidolactice, în principal. Funcția lor este de a opri bacteriile patogene (E.coli, Salmonella).

O populație sănătoasă de bacterii acidolactice va preveni proliferarea puternică în organism a bacteriilor patogene și va stimula rezistența naturală a porumbeilor. Astfel, rezultă o digerare mai bună și o absorbție mai eficientă a proteinelor, aminoacizilor, mineralelor și a fosfatului din mâncare. Se stimulează producerea de enzime, care ajută la digerarea eficientă a hranei.

Tratament – Varianta I

  • Administrați antibiotice active contra E.coli: fosfomicină (produsul FOSFOTILROM), florfenicol (produsul FLORFENIROM), colistin (produsul COLISTIROM), gentamicină, neomicină, cu mențiunea că ultimele 3 nu se absorb la nivel intestinal, nefiind utile în infecții septicemice
  • Antivirale: ANTI-AI (1 ml/l apă/12 ore, timp de 5 zile)
  • Imunostimulatoare: IMMUNOPLUS (1-2 ml/litru de apă/zi)
  • Antitoxice – Hepatoprotectoare: FITOLIV (1-2 ml/litru de apă/zi)
  • Polivitamine: COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL sau FARMAVITAMINOCOMPLEX ori NUTRI VITAMINAMINO asociate cu electroliți – COLUMBOCLIN
  • Varianta II (individual)
  • Antibiotic: ENTEROGUARD (1cp/zi, 5 zile)
  • Antivomitiv: CASTANROM (1/10 cp/zi), comprimate din pulbere de castan, care are și acțiune antidiareică, ab­sorbantă și antitoxică
  • Vitamine: CARNICOL (1-2 cp/zi)
  • Imunostimulatoare: KING HERBS (2-4 pic/12 ore)
  • Antivirale: ANTI-AI (2-4 pic/12 ore)
  • Hepatoprotector: BEDGEN (1-2 pic/zi) sau METIONINĂ (1/4 cp/zi).

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 26

RÂIA LA CABALINE

Râile reprezintă un grup de boli parazitare determinate de acarieni, caracterizate clinic prin erupţii cutanate pruriginoase, iar morfologic prin dermatită traumatico-toxică.

Râia sarcoptică este o dermatită parazitară întâlnită la toate speciile de mamifere domestice şi la om, fiind produsă de Sarcoptes scabiei. Paraziţii se hrănesc cu celule epidermice şi limfă, eliminând o salivă iritantă şi cu potenţial alergen.

La cai, boala (râia corpului) este produsă de Sarcoptes scabiei var. equi şi se manifestă prin reacţie inflamatorie la nivelul pielii, caracterizată prin apariţia nodulului scabios. Prima manifestare vizibilă este mâncărimea care apare la 3-4 zile de la contaminare şi se localizează în special în zona capului, pe laturile gâtului şi pe interiorul jaretelor. La atingere se pot simţi vezicule şi mici nodului care se desprind ca un nisip. Apar zone lipsite de păr, însoţite de cele mai multe ori de cruste.

Diagnosticul râiei sarcoptice se confirmă prin evidenţierea paraziţilor din leziuni, acest lucru realizându-se prin râcâirea zonei afectate, până ce apare sângele, şi examinarea la microscop între lamă şi lamelă.

Râia psoroptică este produsă de Psoroptes equi, fiind o parazitoză foarte contagioasă, dar care nu se transmite la om.

La cai, parazitul afectează zonele acoperite cu păr lung: moţ, comă şi coadă. Boala debutează prin mâncărime accentuată și formarea veziculelor pline cu exudat seros. Prin uscarea acestuia se formează cruste abundente ce se simt la pipăit. Crustele au miros urât, respingător.

Diagnosticul se pune pe baza examenului microscopic al crustelor.

Râia chorioptică a cailor (râia picioarelor) este produsă de Chorioptes bovis var. equi şi afectează chişiţa şi buletul, fiind afectate mai ales picioarele din spate. Se caracterizează prin apariţia mâcărimilor observate mai ales după efort sau în timpul nopţii; animalul bate din picior, tropăie, îşi freacă picioarele unul de altul, apar zone lipsite de păr, uscate, iar firele de păr din jurul leziunii se smulg uşor. Netratată, boala se extinde spre jaret, crupă și chiar abdomen.

Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, iar pentru confirmare se face examen microscopic din raclaj.

Profilaxie şi tratament

Este necesară igienizarea adăposturilor și a harnaşamentelor cu soluţie de ROMPARASECT, carantina şi tratarea animalelor recent achiziţionate și deparazitarea periodică a animalelor de 3-4 ori pe an, folosind produsul antiparazitar ECVI­ROM, pe bază de albendazol și avermectină B1 sau ECVIROM I, pe bază de ivermectină și praziquantel.

ecvirom 1

ecvirom 2

Dr. Gabriela BĂNCILĂ

Medic veterinar Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 21, 1-15 noiembrie 2016 – pag. 26

Agalaxia contagioasă și mamita gangrenoasă a oilor și caprelor

Cele două boli prezente pe tot globul, inclusiv în țara noastră, provoacă pagube economice însemnate la oi și capre, atât prin mortalitate, cât și prin afectarea producției de lapte.

Agalaxia contagioasă a oilor și caprelor, numită popular „răsfugul alb“, este o boală infectocontagioasă, la care sunt sensibile, de obicei, femelele în lactație, dar se pot îmbolnăvi și femelele sterpe, masculii, precum și tineretul. Agentul etiologic al bolii este Mycoplasma agalactiae, o bacterie cu rezistență redusă în mediul exterior, dar care poate rămâne în stare latentă în glanda mamară, un timp îndelungat.

Sursele principale de infecție sunt reprezentate atât de animalele bolnave cât și de cele animalele purtătoare care elimină bacterii prin urină, fecale, secreții genitale și lapte. Boala se transmite rapid și prin intermediul mâinilor mulgătorilor.

Clinic, boala evoluează cu mai multe localizări: mamară, articulară, oculară. Localizarea mamară apare la animalele în lactație și se caracterizează prin modificări calitative și cantitative ale laptelui. Acesta devine verzui sau gălbui, se separă în două straturi și coagulează la fierbere. Secreția lactată scade brusc sau încetează. Boala poate evolua ca o mamită benignă sau gravă (ireversibilă), glanda mamară fiind congestionată, mărită în volum, caldă și dureroasă, se poate atrofia, prezentând focare indurate sau abcese. Celelalte localizări se întâlnesc mai ales la miei, tineret berbeci și oi sterpe. În localizarea articulară apar artrite manifestate prin șchiopături și paraplegii care duc la slăbire și moarte. În localizarea oculară pot să apărea forme benigne, reversibile (epiforă, fotofobie, conjunctivite), dar și forme ireversibile, soldate cu pierderea globului ocular.

Mamita gangrenoasă a oilor și caprelor, numită și „răsfugul negru“, este o boală infectocontagioasă gravă, întâlnită la oile și caprele în lactație. Aceasta apare sporadic sau enzootic, fiind influențată de anumiți factori favorizanți: plăgi accidentale ale tegumentului mamar, mulsul traumatizant sau condiții de igienă necorespunzătoare.

Agentul etiologic al bolii, Staphylococcos aureus, este epifit pe tegumentul mamar al animalelor sănătoase. Sursa principală de infecție o reprezintă oile bolnave care elimină bacterii prin secrețiile mamare, contaminând obiectele din jur, devenind surse secundare de infecție. Boala se trans­mite de la un animal la altul prin mâinile mulgătorilor sau prin mieii care sug și provoacă răniri mameloanelor.

Clinic, mamita gangrenoasă debutează brusc, cu febră, abatere, lipsa poftei de mâncare, a rumegării, accelerarea pulsului și respirației, animalul deplasându-se cu greutate. Mamela devine caldă, tumefiată și dureroasă. De obicei, este afectată numai jumătate din glanda mamară, care devine insensibilă, de culoare violacee, iar secreția lactată dispare, fiind înlocuită cu o secreție roșietică cu grunji. În mod obișnuit, după o evoluție de 3-5 zile, boala se termină prin moartea animalului. La animalele care supraviețuiesc, mamela este compromisă, prin eliminarea jumătății gangrenate.

Diagnosticul în ambele tipuri de boli se pune pe semnele clinice și prin anchetă epidemiologică. Confirmarea diagnosticului se pune numai în laborator.

Prevenirea celor două boli se realizează prin măsuri generale și specifice. Profilaxia specifică se bazează pe folosirea vaccinurilor inactivate contra agalaxiei contagioase a oilor și caprelor, AGALAXIN și AGALAXIN FORTE (vaccinuri care conțin germeni inactivați de Mycoplasma agalactiae și Staphylococcus aureus). În profilaxia curentă, vaccinurile se administrează la oi și capre în a doua parte a gestației, iar la celelalte categorii de ovine și caprine se administrează primăvara, în luna mai. Înainte de vaccinare este recomandată deparazitarea animalelor cu ROMIVERMECTIN sau ROMBENDAZOL.

Dr. Viorica CHIURCIU

Doctor în științe medicale Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 30

Cele mai frecvente parazitoze întâlnite la păsările din gospodărie

Starea vremii este foarte importantă pentru sănătatea animalelor (mamifere și păsări), iar factorii meteorologici de intensitate mare, cum sunt precipitațiile abundente, generează îmbolnăvirea acestora și, automat, scăderi ale producțiilor zootehnice. Astfel, pot să apară diferite tulburări digestive cauzate de consumul furajelor umede, cu toate consecințele care decurg de aici.

În al doilea rând, o umiditate ridicată în mediul extern, asociată cu vânt sau cu alte fenomene meteorologice, asigură condiții favorabile pentru dezvoltarea unor microorganisme sau a unor paraziți. De asemenea, lipsa de igienă din gospodărie și nedeparazitarea păsărilor duc la apariția acestor afecțiuni.

Bolile parazitare care apar mai frecvent la păsările din gospodărie (găini, curci, bibilici, prepelițe palmipede, porumbei) pot fi cauzate de paraziți interni sau de paraziți externi.

Boli produse de paraziții interni

Astfel, coccidiozele sunt boli parazitare produse de paraziți interni, aparte, care nu se văd cu ochiul liber și se dezvoltă intracelular în epiteliile aparatului digestiv, în ficat sau rinichi. Boala evoluează frecvent la puii cu vârste cuprinse între 14-90 de zile și se manifestă prin abatere și lipsa poftei de mâncare. Puii beau multă apă, prezintă diaree alb-văroasă și sangvinolentă. Mortalitatea poate fi până la 100% din efectiv. Prevenția și tratamentul coccidiozelor se face cu SULFA­COCCIROM în asociație cu vitamina K3.

Singamoza (viermele roșu al gâtului), parazitoză care afectează galinaceele, este provocată de un vierme care se localizează în trahee și se manifestă prin respirație zgomotoasă, cu gâtul întins, ciocul întredeschis, plin cu mucus, înghițiri repetate, accese de sufocare, inapetență și mortalitate ridicată.

Ascaridiozele sunt boli parazitare determinate de helminți care se localizează în aparatul digestiv. Această parazitoză produce îmbolnăviri la tineret, caracterizate prin apetit capricios, abatere, diaree, parezia aripilor uneori cu mortalități. La puicuțe și la găinile adulte se întâlnește diminuarea producției de ouă.

Cestodozele sunt boli parazitare determinate de viermi lați (tenii).

Paraziții externi întâlniți la păsări sunt căpușele care se hrănesc cu sânge și odată cu înțepătura pot transmite păsărilor boli de natură bacteriană sau virală, provocându-le în același timp anemie sau chiar toxicoză.

De asemenea, păduchii malofagi sunt paraziți care neliniștesc păsările: acestea se ciugulesc în permanență, provocându-și răni. Astfel, apar picajul (ciugulirea penelor, ingerarea ouălor) și canibalismul (ciugulirea pielii, în special la nivelul cloacei).

Rombendazol flPentru prevenirea acestor afecțiuni recomandăm o deparazitare suplimentară a păsărilor, în această perioadă, cu ROMBENDAZOL F pentru deparazitarea internă și cu ROMPARATOX (pulbere) pentru deparazitarea externă. Pentru porumbei se va folosi ENDECTOCID, un produs special formulat atât pentru combaterea paraziților externi (căpușe, păduchi), cât și a unor paraziți interni.

Menținerea igienei în adăposturi este necesară și se realizează cu DECONTAMINOL pentru distrugerea microbilor și cu ROMPARASECT 5% pentru distrugerea paraziților.

Rația de hrană se va suplimenta cu vitamine sau premixuri proteino-vitamino-minerale: ROMSTARTER 9+1 A, OVOPLUS, CAVITROM, ROMZEOFORT etc.

De asemenea, trebuie să se țină cont de folosirea adăposturilor fără umiditate, iar găinile adulte trebuie să fie separate de pui și tineret. În plus, găinile și curcile nu trebuie cazate împreună.

Dr. Viorica CHIURCIU

Doctor în științe medicale Romvac Company SA

Ce trebuie să știm despre parazitozele întâlnite la câine și pisică

La animale și în special la câine și pisică există o multitudine de paraziți atât interni, cât și externi. Aceștia pot să provoace boli grave atât la câine și pisică, dar și la unele animale din gospodărie și chiar omului.

Paraziții interni au localizări diverse (mușchi, aparat digestiv, respirator, excretor etc.), provocând animalelor diferite boli parazitare: protozooze (produse de protozoare); nematodoze (boli determinate de paraziți cu corpul cilindric, răspândiți pe întreg globul și care parazitează multe specii de animale, inclusiv omul); trematodoze (boli determinate de trematode, paraziți cu corpul oval alungit și turtit) și cestodoze (boli produse de paraziți al căror corp este plat, în formă de panglică). Canidele, inclusiv câinele, reprezintă gazde definitive pentru cestode și pot îmbolnăvi diverse specii de animale, inclusiv omul.

Parakil de la RomvacParaziții externi (purici, păduchi, căpușe, râie etc.) provoacă anumite simptome clinice la animale: neliniște, prurit, anemie, slăbire, abcese la locul înțepăturilor, urticarie și alopecie.

Puricii, în afară de pruritul intens pe care-l determină și leziunile de grataj consecutive acestuia, pot provoca o dermatită alergică, determinată de alergenii din saliva lor.

În cazul căpușelor, acțiunea principală este cea spoliatoare prin pierderi masive de sânge, iar secundar o acțiune alergică și pruriginoasă. De asemenea, căpușele prezintă importanță și prin faptul că sunt vectori în transmiterea unor agenți patogeni care provoacă boli extrem de grave la animale și om. Astfel sunt transmise bacterii (Francisella tularensis, Salmonella, Brucella spp), virusuri care provoacă encefalită de căpușe, febra de căpușe etc.), ricketsii, protozoare (diferite babesii), spirochete (Borelia burgdorferi). De asemenea, unele căpușe produc „paralizia de căpușe“ la bovine, ovine, carnivore, rozătoare și chiar la om. Boala este foarte gravă și se presupune că este produsă prin inocularea unei toxine de către căpușe care atacă neuronii motori corticali, producând paralizii de diferite grade și chiar moartea.

Cele mai importante tipuri de râie canină sunt râia sarcoptică (care se poate transmite și la om), râia auriculară și râia demodecică.

Mulți paraziți de la câine și pisică se transmit la om ca urmare a contactului strâns al oamenilor cu aceste animale. De regulă, copiii se pot infesta cu ouă de Toxocara cani sau de la alți paraziți, dezvoltându-se Larva migrans visceralis, cu localizări în ficat, rinichi, pulmon, ochi și sistemul nervos central. De asemenea, omul se poate infesta cu larve ale diferitelor specii de tenii: Echinococcus granulosus, Multiceps multiceps, Dipilidium caninum (adult) etc..

Având în vedere impactul pe care-l au acești paraziți asupra mediului (contaminarea apei, solului, pășunilor), transmiterea de la un animal la altul și îmbolnăvirile pe care le pot provoca animalelor de rentă din gospodărie și mai ales omului este absolut necesar să se deparaziteze atât animalele, cât și adăposturile, cuștile și toate obiectele cu care acestea vin in contact.

Deparazitări cu produsele Romvac

PARAKILL este antiparazitar extern, suspensie pe bază de fipronil.

PARACAN, comprimate, este antihelmintic cu spectru larg, pe bază de albendazol și levamisol.

ROMBENDAZOL SUPER, comprimate, este antihelmintic cu spectru larg, pe bază de albendazol și avermectina, fiind indicat la câini și pisici, în depara­zitarea internă și externă.

Rombendasol super Romvac

OTOGUARD este unguent pentru tratamentul otitelor externe cu etiologie bacteriană și parazitară. Are spectru antibacterian și antiparazitar larg prin acțiunea asociată a componentelor sale.

ROMARASECT 5% este soluție pe bază de cipermetrin și permetrin pentru dezinsecția și dezacarizarea adăposturilor, utilajelor și uneltelor cu care animalele vin în contact.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 18, 16-30 septembrie 2016 – pag. 28

Solubilizarea şi absorbţia medicamentelor antimicrobiene administrate la păsări în apa de băut

În terapia antimicrobiană la păsări, cel mai des este utilizată administrarea orală (masală) prin apa de băut şi mai rar prin furaj.

Antibioticele administrate în apă trebuie să aibă o foarte bună capacitate de dizolvare până la nivel molecular pentru a se obţine o soluţie omogenă, fără precipitare şi fără să-şi schimbe culoarea.

Apa de băut are în general un Ph variind între 6 şi 8, în funcţie de zonă.

Medicamentele cu moleculă de natură acidă au o mai bună solubilizare într-o sursă de apă cu un ph mai alcalin, în timp ce acelea cu un Ph mai alcalin se vor solubiliza mai bine în apa cu un Ph mai acid.

Medicamente antimicrobiene cu Ph bazic, care necesită apă cu un Ph acid

Pentru buna solubilizare, ph-ul apei poate fi acidifiat prin folosirea acidului ascorbic (VITAMINA C), acidului acetic (oțet). În această categorie sunt încadrate:

– TETRACICLINELE: Oxitetraciclina, doxiciclina, clortetraciclina.

Adăugarea de Vitamina C asigură o solubilizare rapidă a tetraciclinelor, în special a doxiciclinei.

– POLIPEPTIDELE: Colistin (produsul COLISTIROM);

– MACROLIDELE: Eritromicina (produsul ERITROM), tylosina, spiramicina, lincosaminele – lincomicina;

– AMINOGLICOZIDELE: Gentamicina, neomicina, spectinomicina;

– DERIVAŢI NITROIMIDAZOLICI: Metronidazol (FLA­GELSTOP, COLUMBOVIOFORT F), ronidazol.

Medicamente antibacteriene cu Ph acid, care necesită apă cu un Ph alcalin

Sursa de apă are un Ph acid; se poate utiliza pentru o mai bună solubilizare a medicamentelor bicarbonatul de sodiu.

– AMINOPENICILINELE – BETALACTAMICE – Amoxi­cilina (produsul AMOXILROM 25%), Ampicilina;

– QUINOLONELE – Enrofloxacin (produsul ENRO­FLOXAROM), flumequine (produsul FLUMEQUINOROM);

– SULFAMIDELE – Sulfaquinoxaleina (produsul SULFACOCCIROM), sulfadimidina (produsul SULFADIAROM) şi potenţiatorii (trimetoprim).

Calitatea apei poate fi compromisă şi de prezenţa în exces a carbonatului de calciu (CaCO3), care la concentraţii de 0,3 grame/litru influenţează negativ solubilizarea (în special a tetraciclinelor).

Dacă asociem două medicamente care au grade diferite de solubilizare, e de dorit să dizolvăm separat fiecare produs şi doar după aceea să le amestecăm.

Tetraciclinele, atunci când vin în contact cu diferite elemente minerale (calciu, magneziu, fier), prezente în hrană sau oferite ca suplimente, determină apariţia unor complexe insolubile.

În timpul administrării tetraciclinelor, crescătorii de păsări vor şti că este prohibită administrarea de grit mineral sau a altor produse pe bază de calciu, simultan.

Concluzii: Apa de băut trebuie să fie limpede, fără impurităţi, cu conţinut redus de clor, uşor acidă, cu un Ph optim (6-6,5) şi să fie administrată la temperatura de 16-18°C.

– Medicamentele, în funcţie de natura lor chimică, modul de formulare sau concentraţia folosită, pot reduce consumul de apă.

– Majoritatea medicamentelor au o stabilitate în apa medicamentată de maximum 12-24 de ore.

Se poate face o prediluţie a medicamentului în apă caldă la 30 grade C; în apa cu temperatura de 10 grade C solubilizarea e dificilă.

Când apa are un pH necorespunzător cu pH-ul moleculei medicamentului acidifierea sau, dimpotrivă, folosirea unei substanţe cu pH bazic trebuie să fie introduse în prediluţie, anterior introducerii medicamentului. Niciodată nu adăugaţi un dizolvant „b“ odată cu medicamentul; la fel se proce­dează şi în cazul în care doriţi acidifierea apei.

Exemplu: Pentru o bună şi corectă dizolvare a derivaţilor de imidazol (în special metronidazol – produsul FLAGELSTOP) şi datorită faptului că în România apa potabilă e preponderent dură, se recomandă adăugarea suplimentară de Vitamina C 99% (1 g/2 litri de apă) sau oţet de mere (5-10 ml / litru de apă) simultan.

Dacă totuşi apa este foarte dură, se încălzește inițial o mică cantitate de apă (300-500 ml) la 45-50°C. Se adaugă 1 g Vitamina C şi apoi Metronidazolul, se amestecă şi apoi se completează cu apă până la cantitatea necesară zilnic.

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 17, 1-15 septembrie 2016 – pag. 26

Fflagelstop pentru porumbei Romvac

Microbiomul şi sănătatea

Toate microorganismele care trăiesc în corp şi pe suprafaţa sa formează un ecosistem ce poartă numele de „microbiom“. Bacteriile care formează microbiomul colonizează tractul digestiv, încă din primele 24 de ore de la naştere şi se stabilizează în jurul vârstei de 2 ani. Se estimează că miile de microorganisme ce trăiesc în corpul animalelor şi oamenilor cântăresc aproximativ 2 kilograme. Majoritatea lor trăiesc în intestine, iar distrugerea lor poate avea efecte neplăcute asupra sănătăţii ducând la apariţia obezităţii, afecţiuni ale colonului, tulburărilor digestive, alergii sau eczeme. Relaţia dintre bacterii şi organismul pe care îl populează este una de simbioză deoarece, în schimbul hranei, bacteriile ajută la digerarea alimentelor, producerea de vitamine necesare şi întărirea sistemul imunitar.

Pentru a se păstra un echilibru în organism trebuie să existe un număr mare de bacterii apatogene care să împiedice colonizarea cu bacterii patogene introduse în organism odată cu ingerarea de apă sau alimente contaminate. Cele mai multe bacterii apatogene se găsesc în colon, acolo unde se formează flora intestinală.

În colon există un echilibru între bacteriile apatogene şi bacteriile potenţial patogene care au fost introduse în organism. Dacă numărul bacteriilor apatogene este mai mic, bacteriile patogene pot produce tulburări digestive, enterite și apariţia diareei.

Până acum, pentru tratarea acestor afecţiuni s-au folosit antibioticele. Acestea influențează negativ microbiomul deoarece pot distruge atât bacteriile patogene, cât şi pe cele apatogene. Administrarea antibioticelor pe o perioadă mai lungă de timp duce la reducerea sau chiar dispariţia unor specii microbiene din tractul digestiv. În ultima vreme, s-a recomandat scăderea utilizării de antibiotice din cauza efectelor nedorite asupra organismului. Administrarea de antibiotice poate fi asociată cu utilizarea unor produse care protejează mucoasa intestinală. În ultimii ani, din cauza efectelor nedorite ale utilizării antibioticelor, din ce în ce mai multe persoane şi-au îndreptat atenţia asupra unei noi categorii de compuși, numiți probiotice.

Probioticele și beneficiile aduse organismului

Probioticele sunt culturi individuale sau mixte de microorganisme vii şi nepatogene capabile să influenţeze favorabil sănătatea omului sau a animalelor care le ingerează.

Când se observă un dezechilibru al florei intestinale şi nivelul toxinelor din organism este crescut, atunci apar tulburări ale tractului digestiv, scaune moi sau diaree. În această situație, se recomandă folosirea probioticului BIOENTEROM.

De ce Bioenterom!?

Bionetrom Romvac

Probioticul Bioenterom conţine germeni de Enterococcus faecium tulpina NCIMB 11181 cultivaţi pe diverse medii cu un conținut minim 1x108UFC/ml. Produsul se recomandă a fi administrat din primele zile de viaţă ale tineretului de toate speciile. Acest produs este indicat pentru colonizarea intestinului, evitând fixarea bacteriilor patogene. După ce a avut loc colonizarea intestinului, se recomandă ca produsul să fie administrat în continuare pentru stabilizarea digestiei.

De asemenea, Bioenterom se mai foloseşte pentru stimularea protecţiei barierei intestinale şi pentru creşterea sporului zilnic în greutate. Probioticul se poate administra şi cu scop terapeutic ca medicaţie asociată în timpul şi după tratamentul enteritelor infecţioase de orice natură.

Simultan cu probioticul Bioenterom se recomandă administrarea de Complex Polivitaminic buvabil Romvac 3.

Produsul Bioenterom se poate administa foarte uşor, fiind recomandat a se adăuga în apa de băut la dozajul corespunzător fiecărei specii ţintă (păsări, bovine, ovine, caprine, suine, câini și pisici).

Ing. Biotehnolog Valentina FILIP,

Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2016 – pag. 26

PARAFILARIOZA

(dermatoragia parazitară, dermatoragia parazitară sau filarioza parazitară a cailor și bovinelor)

Boală parazitară transmisă prin înţepătura de muşte

Parafilarioza sau dermatita nodulară helmintică a cabalinelor și bovinelor are evoluție sezonieră estivală și este produsă de specii ale genului Parafilaria din familia Filariidae.

Etiologie

Parafilaria multipapillosa (hemoragica) este un filariid ce prezintă un corp filiform, egal calibrat, de culoare albicioasă. Helminții parazitează în țesutul conjunctiv subcutanat din regiunile toracelui, spetei și greabănului la cal, măgar și catâr.

Parafilaria bovicola parazitează în țesutul conjunctiv subcutanat și intermuscular la bovine.

Contaminarea animalelor se face în special la păşune, când animalele sunt înţepate de insecte hematofage care vor inocula larve (microfilarii) în pielea animalului. Aceste larve evoluează până la stadiul de adult. Paraziţii adulţi se dezvoltă în ţesutul conjunctiv subcutanat (sub piele).

Boala evoluează în regiunile calde și temperate, incidența formelor clinice fiind în vară și toamnă, iar în sezonul rece cazurile remit. De regulă, boala nu apare la cabalinele din regiuni de mare altitu­dine (peste 1.300 m).

Semnele clinice

Apar în timpul verii. În cele mai multe cazuri apare o dermatită nodulară, caracterizată prin noduli de mărimea bobului de mazăre, nedureroși, localizaţi pe laturile gâtului, regiunea grebănului și torace. Aceşti noduli sunt duri şi se deschid rapid, lăsând să se scurgă o cantitate de sânge care se coagulează repede. Părul din regiunile afectate se aglutinează şi cu timpul se produc depilaţii.

Aceste dermatoragii sunt mai intense în zilele însorite şi mai reduse seara şi în timpul nopţii. Pe piele, din cauza hemoragiei şi coagulării sângelui apar iritaţii, urmate de zone lipsite de păr și prurit.

Diagnosticul

Se pune pe semnele clinice corelate cu existenţa insectelor şi cu sezonul cald şi se confirmă în laborator prin punerea în evidenţă a microfilariilor, uneori a ouălor de paraziţi din picăturile de sânge de la nivelul nodulilor.

Tratamentul

Se face oral cu ECVIROM sau ECVIROM I, ROMFENBENDAZOL 10% sau cu soluţii injectabile ROMIVERMECTIN sau ROMAVERMECTIN B 1 PLUS.

ecvirom suspensie Romvac

Profilaxia are la bază măsuri de dezinsecție a adăposturilor cu ROMPARASECT, iar în perioadele de atac al muștelor (orele 12-16) animalele se retrag în adăposturi sau în locuri umbrite.

Romfenbendazol Romvac

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, ROMVAC COMPANY SA

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 26

Bronhopneumonia Vierminoasă, o parazitoză favorizată de timpul ploios!

Bronhopneumonia verminoasă – numită și dictiocauloză – este o afecțiune cauzată de viermi paraziți care se localizează în aparatul respirator al rumegătoarelor și cabalinelor.

Boala evoluează cronic, rareori acut și afectează mai grav tineretul acestor specii.

Ciclul biologic al paraziților implică o fază care se dezvoltă în organismul animalelor și o fază care se dezvoltă pe sol (geohelminţi). Astfel, viermii adulţi se localizează în bronhii şi trahee, unde se hrănesc cu mucus, iar la maturitate elimină ouă din care ies larve. Acestea sunt deglutite de animal, odată cu mucusul din aparatul respirator, și apoi sunt eliminate în mediul exterior prin fecale, unde vor evolua în anumite condiții favorabile de umiditate, temperatură și oxigen.

De aceea, dictiocauloza are caracter sezonier, fiind foarte răspândită vara, în anii ploioşi.

Infestarea animalelor se face cu larve, în special la păşune, iar cele mai grave și mai multe cazuri de îm­bolnăviri apar la oi şi capre. Animalele tinere întreţinute necorespunzător sunt cele mai afectate. La animalele adulte, boala apare în lunile septembrie-octombrie, ca urmare a infestațiilor cu elemente parazitare din timpul verii. Poluarea păşunilor cu larve în ţara noastră începe primăvara, când animalele sunt scoase la păşune.

Astfel, există un cerc vicios: păşunea este o sursă de infestare pentru animale, iar animalele o sursă de infestare pentru aceasta. Boala este menținută de la an la an, în anumite zone, atât de animalele bolnave, cât și de cele clinic sănătoase, dar purtătoare de paraziți.

Infestarea animalelor se face şi în timpul adăpatului din bălţi sau din diferite acumulări de apă de pe păşuni. Larvele parazitului ajung odată cu iarba sau apa în intestin, de unde migrează în ganglioni și cord şi ajung în aparatul respirator. Pe tot parcursul migrării prin organism, paraziții produc leziuni mai mult sau mai puțin grave, la nivelul organelor pe care le traversează.

Simptome

Dictiocauloza se manifestă clinic atunci când viermii au ajuns în stadiul de adult în aparatul respirator. Tineretul speciilor amintite este cel mai afectat şi prezintă jetaj abundent (le curge nasul), tuse, respiraţie accelerată, mai ales dimineaţa, la schimbări bruşte de temperatură sau în urma eforturilor. Animalele afectate nu au poftă de mâncare și slăbesc foarte mult, iar la viţei pot apărea asfixii şi chiar moartea în timpul accesului de tuse. Uneori, la 2-3 zile de la infestarea cu paraziți, apare şi o fază clinică digestivă, manifestată prin diaree urât mirositoare și sete accentuată.

Diagnosticul se suspicionează pe baza semnelor clinice, coroborate cu aspectele epizootologice: izbucnirea îmbolnăvirilor cu caracter enzootic, în sezoanele de vară, în anii ploioşi cu manifestări grave mai ales la tineret, întreținut pe păşuni umede sau în adăposturi neigienice, cu umezeală. Diagnosticul diferenţial trebuie să se facă faţă de alte afecţiuni pulmonare sau digestive, având alte cauze. Diagnosticul de certitudine se confirmă numai prin examene de laborator.

Prognosticul bolii este favorabil sau rezervat în funcţie de vârstă, intensitatea parazitării şi de starea de întreținere ale animalului. Astfel, prognosticul este rezervat la animalele tinere cu întreținere proastă. La animalele adulte, prognosticul economic este grav deoarece randamentul producțiilor scade, iar oile gestante nasc miei nedezvoltați, cu diferite afecțiuni.

Profilaxie și tratament

Atât în prevenție, cât și în tratament se folosesc de 4 ori pe an produse antiparazitare sub formă de suspensii buvabile sau soluții injectabile. Astfel, pentru cabaline se recomandă ECVIROM și ECVIROM I, suspensii orale.

Pentru rumegătoare (bovine, ovine, caprine) există suspensii orale de FASCIOCID, ROMBENDAZOL 2,5% şi 10%, ROMFENBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS sau soluții injectabile de ROMAVERMECTIN, ROMIVERMECTIN și ROMAVERMECTIN PLUS.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 14,16-31 iulie 2016 – pag. 26

Afecțiuni digestive la iepuri

Cele mai frecvente boli ale iepurilor sunt afecțiunile digestive, manifestate clinic prin diaree la toate rasele de iepuri, din toate categoriile de vârstă. Cauzele acestor afecțiuni țin și de o caracteristică a aparatului digestiv al iepurelui, cu o masticație redusă, un stomac voluminos, un intestin lung și un cecum bine reprezentat.

Această particularitate a tubului digestiv implică o trecere lentă a alimentelor prin intestin, precum și prezența unei flore microbiene abundente la acest nivel. Din acest motiv, iepurele de crescătorie este predispus la balonări, staze alimentare care duc la autointoxicații și diaree.

În plus, la apariția acestora intervin numeroși factori favorizanți de natură bacteriană, virală, parazitară, alimentară etc., care duc la dezechilibrul florei bacteriene din intestin.

Semnele clinice sunt manifestate prin apariția fecalelor moi sau lichide, iar diareea este frecvent însoțită de balonări, deshidratări, lipsa poftei de mâncare, care duc la moartea animalului. De aceea diareea este o boală gravă a iepurilor, fiind mult mai ușor de prevenit decât de tratat.

Măsurile profilactice țin de alimentație, care trebuie să fie echilibrată din punct de vedere calitativ și cantitativ, de igiena apei, de igiena adăpostului și de necesitatea administrării unor vitamine, medicamente sau vaccinuri specifice.

Astfel, apa de băut administrată iepurilor trebuie dezinfectată, de două ori pe lună, cu ALBASTRU DE METILEN.

Pentru prevenirea avitaminozelor și întărirea sistemului imunitar se vor administra vitamine o dată pe lună, timp de 7 zile: VITAMINA AD3E, MULTIVITAROM, VITA B COMPLEX și VITAROM.

Administrarea unui supliment nutritiv bioactive, ANIMAL PROBIOTIC, crește rezistența organismului la acțiunea unor factori perturbatori fizico-chimici sau biologici, reduce cazurile de diaree la tineret, constipațiile și crește imunitatea generală. În caz de îmbolnăvire, produsul determină reducerea cantității de antibiotice.

Pentru prevenirea unor boli bacteriene se vor administra în apa de băut PRODIGEST (acidifiant digestiv) și ENROFLOXAROM.

Deparazitarea internă a iepurilor este necesară pentru prevenirea și combaterea coccidiozei care apare mai ales la tineret și se manifestă în formă acută, prin diaree, paralizia trenului posterior și moarte, iar în formă cronică prin diaree, slăbire progresivă și încetinirea ritmului de creștere. Pentru prevenția și tratamentul acestei parazitoze se folosește SULFACOCCIROM și VITAMINA K3. Deparazitarea pentru alți paraziți interni se face, în funcție de parazit, cu ROMBENDAZOL F, ROMBENDAZOL SUPER sau ROMIVERMECTIN.

Igiena din adăposturi este prioritară, de aceea se recomandă dezinfecția adăpostului sau cuștilor cu DECONTAMINOL și PURSEPT, iar deparazitarea acestora cu ROMPARASECT.

De asemenea, este foarte importantă vaccinarea iepurilor contra mixomatozei și a bolii hemoragice – două boli virale foarte contagioase și grave care duc la moartea iepurilor. Aceste boli nu se pot trata, singura modalitate fiind prevenirea lor prin vaccinare cu MIXOHEMOVIROVAC, un vaccin asociat contra mixomatozei și a bolii hemoragice care se face după prima lună de viață a iepurelui. Imunitatea postvaccinală durează 6 luni, iar pentru întreținerea acesteia se recomandă revaccinarea din 6 în 6 luni, pe toată durata vieții economice a iepurelui.

romvac mixohemoerovac

În ceea ce privește tratamentul afecțiunilor digestive, acesta se face în funcție de agentul etiologic implicat. Astfel, acesta se realizează fie cu medicamente antiparazitare ca SULFACOCCIROM (pentru coccidioză), fie cu medicamente antiinfecțioase ca ENTEROGUARD, OXITETRACICLINĂ 50%, ENTEROTRAT (produs naturist din extracte din plante), în cazul diareei de natură infecțioasă.

Dr. Viorica CHIURCIU
Doctor în științe medicale Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2016 – pag. 26

Difterovariola aviară, o boală de natură virală

Difterovariola este o boală de natură virală și se manifestă prin apariția de noduli (erupții variolice) pe piele și mucoase. Boala este întâlnită în special la tineretul galinaceelor (găini, curci, bibilici, porumbei). Palmipedele (rațele și gâștele) sunt refractare la boală, dar pot fi vectori (transportă virusul).

Virusurile variolelor sunt diferite antigenic fiind, în condiții naturale, specifice pentru o anumită specie de pasăre (găină, curcă, bibilică etc.). De exemplu, virusul variolic columbar este patogen, în condiții normale, doar pentru porumbel. Aceste virusuri sunt foarte rezistente, astfel că, într-o gospodărie în care a evoluat variola, fără măsuri de dezinfecții riguroase, boala poate apărea ani în șir.

Principala sursă de infecție a bolii o reprezintă păsările bolnave din gospodărie sau sălbatice (ciori, vrăbii, porumbei sălbatici etc.) care răspândesc în jur virusul prin diferite secreții și excreții. În sezonul cald și țânțarii pot transmite virusul. Păsările hrănite necorespunzător, ținute în condiții neigienice, sunt cele mai afectate de boală.

Semne clinice

Virusul pătrunde în organismul păsării pe la nivelul pielii sau al mucoaselor iritate sau lezionate, iar după o perioadă de incubație de 3-10 zile apar semnele clinice ale bolii. Boala poate avea o formă acută, manifestată prin lipsa poftei de mâncare, pierdere în greutate, imobilitate, respirație greoaie și diaree, care duc la moarte.

Boala este, în general, cronică, având trei forme de manifestare:

În forma cutanată apar noduli pe cap (creastă, bărbițe, pleoape) și gât, uneori generalizându-se pe tot corpul. Sunt cazuri în care acești noduli confluează, iar prin desprinderea lor lasă o zonă sângerândă.

Forma difteroidă se manifestată prin apariția nodulilor la nivelul mucoaselor bucală, nazală, sinusală, faringiană, trahee, esofag, ocular. Acești noduli se pot infecta cu o floră bacteriană bogată, ducând la apariția unor membrane de tip difteroid de culoare galbenă, bine fixate pe țesuturi. Boala debutează printr-o rino-conjuctivită. Foarte periculoase sunt localizările laringiene, faringiene și esofagiene care duc la sufocări și dificultăți în hrănire.

Forma mixtă cu localizări pe mucoase și piele este cea mai des întâlnită.

Diagnosticul se pune ușor, pe baza semnelor clinice, lezionale în cazul formelor cu localizare cutanată. Boala este mai greu de diagnosticat în cazul formelor difteroide, confundându-se cu alte boli care au manifestări asemănătoare: avitaminoza A, laringo-traheită infecțioasă, micoplasmoză etc. În aceste cazuri este necesar un diagnostic de certitudine pus în laborator.

Profilaxia bolii este foarte importantă și constă într-o alimentație echilibrată a păsărilor; igiena adăposturilor prin dezinfecții periodice (pentru combaterea microbilor) cu DECONTAMINOL și prin dezinsecții (pentru combaterea insectelor și paraziților) cu ROMPARASECT.

Foarte importantă este și deparazitarea păsărilor, pentru cea internă recomandându-se produsul ROMBEBDAZOL F, iar pentru cea externă, produsul ROMPARATOX.

Profilaxia specifică constă în vaccinarea păsărilor cu vaccinuri speciale: ROMPORPOX – contra variolei la porumbei și AVIPOXCOL și AVIPOX-GAL – contra variolelor la găini, curci și fazani. Vaccinarea se face numai la păsările sănătoase, necarențate și deparazitate.

Dr. Viorica CHIURCIU
Doctor în științe medicale Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 12,16-30 iunie 2016 – pag. 30

Căpuşele - un pericol pentru sănătatea animalelor și a omului

Odată cu sosirea zilelor călduroase și a apariției colțului ierbii își fac simțită prezența și căpușele, paraziți foarte periculoși pentru sănătatea animalelor și a omului. Acestea sunt hematofage (se hrănesc cu sânge) şi au o activitate biologică maximă în acest sezon, atacând atât animalele cât şi omul. Acestea, hrănindu-se cu sânge, au în primul rând efect spoliator, sărăcind organismul în sânge, vitamine şi minerale. Saliva căpușelor care conţine diferite substanţe toxice, anticoagulante sau hemolizante poate determina fenomene de anemie, toxicoză sau reacții alergice de diferite grade.

Căpușele sunt cei mai întâlniți vectori pentru transmiterea bolilor atât la animale, cât și la oameni. Astfel, ele transmit prin secrețiile lor, odată cu înţepătura, numeroşi agenţi patogeni: virusuri, bacterii, rickettsii, paraziţi miceţi, producând astfel diferite boli cum sunt: paralizia de căpuşe, encefalite, borelioza, babesioza, ehrichioza, febra Q etc.

Căpuşele parazitează temporar pe animal sau om, timp în care se hrănesc cu sânge, iar în stare liberă trăiesc în natură (sol, iarbă, tufişuri), fără să se hrănească ani de zile. Există două familii de căpușe care pot transmite boli: Ixodidae (căpușe cu carapacea tare) și Argasidae (căpușe moi). Există căpuşe din familia Ixodidae care parazitează la mamifere şi care uneori atacă şi păsările, dar există şi căpuşe din familiile Argasidae şi Gamassidae, specifice păsărilor.

Mamiferele pot fi parazitate de mai multe specii de căpuşe răspândite pe teritoriul ţării noastre, indiferent de relief. Căpuşele au următoarele stadii de evoluţie: ou, larvă, nimfă şi adult, care se desfă­şoară fie pe o singură gazdă (animal), fie pe mai multe; din acest punct de vedere există trei tipuri de căpuşe, şi anume: căpuşe cu o singură gazdă; căpuşe cu două gazde – adică larvele şi nimfele acestora, după ce se hrănesc pe un animal cad pe sol, se transformă în adulți şi apoi atacă alt animal; și căpuşe cu trei gazde, fiind cele care îşi desfăşoară fiecare stadiu de evoluţie pe animale diferite.

Căpuşele cu două sau trei gazde intermediare folosesc pentru a se hrăni mamifere sălbatice mici (rozătoare, insectivore), păsări sălbatice şi în special mamifere de talie mare, domestice şi sălbatice. În felul acesta se creează un lanţ parazitar în care sunt cuprinse mai multe specii de animale.

Animalele şi omul se infestează cu căpuşe pe care le iau din iarbă sau de pe tufişuri. Pentru animalele de companie (câine, pisică) care trăiesc în casă vectorii pentru aceste insecte sunt chiar stăpânii lor care le aduc în locuinţă pe haine sau încălţăminte.

Căpuşele păsărilor trăiesc pe pasăre în stadiile de larvă şi nimfă, iar ca adult în diferite materiale lemnoase, cuibare, coaja copacilor, tufişurile de lângă coteţe, unde se retrag ziua, atacând doar noaptea.

Romavermectin B Romvac

Prevenirea şi combaterea infestării animalelor cu căpuşe se fac atât prin deparazitarea lor, cât şi a adăposturilor. Deparazitarea rumegătoarelor se face cu ROMIVERMECTIN și ROMAVERMECTIN PLUS, iar la ovine se fac şi îmbăieri antiscabioase. Caii se deparazitează cu ECVIROM sau ECVIROM I, iar câinii şi pisicile cu PARAKILL. Păsările se deparazitează cu ROMPARATOX.

Pentru deparazitarea adăposturilor se folosesc soluţii insecticide ca ROMPARASECT.

Combaterea căpuşelor în mediu este mai greu de realizat și are în vedere defrişarea terenurilor prin distrugerea şi arderea arbuştilor, buruienilor, precum şi prin aplicarea unor metode zootehnice care se bazează pe rotaţia păşunilor și interzicerea animalelor infestate pe păşu­nile asanate.

Parakil Romvac

Dr. Viorica CHIURCIU
Doctor în științe medicale, Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, pagina 26

BRONHOPNEUMONIA VIERMINOASĂ – o boală parazitară a rumegătoarelor și cabalinelor, favorizată de timpul ploios

Bronhopneumonia vierminoasă, numită şi dictiocauloză, este o parazitoză a aparatului respirator care afectează în special rumegătoarele, dar şi cabalinele.

Boala evoluează cronic, rareori acut şi afectează mai grav tineretul acestor specii.

Ciclul biologic al paraziţilor implică o fază care se dezvoltă în organismul animalelor şi o fază care se dezvoltă pe sol (geohelminţi). Astfel, viermii adulţi se localizează în bronhii şi trahee, unde se hrănesc cu mucus, iar la maturitate elimină ouă din care ies larve care, fiind înghițite de către animal, odată cu mucusul din aparatul respirator, sunt eliminate în mediul exterior, prin fecale. Dezvoltarea acestor larve se face numai dacă există condiţii favorabile de umiditate, temperatură şi oxigen.

De aceea dictiocauloza are caracter sezonier, fiind foarte răspândită vara, în anii ploioşi.

Infestarea animalelor se face cu larve, în special la păşune, iar cele mai grave şi mai multe cazuri de îmbolnăviri apar la oi şi capre. Animalele tinere întreţinute necorespunzător sunt cele mai afectate. Incidența cea mai mare a bolii apare în lunile septembrie-octombrie, la animalele adulte, iar la miel aceasta poate să apară chiar din luna iunie, în urma infestărilor cu paraziți din lunile aprilie-mai. Poluarea păşunilor cu larve în ţara noastră începe primăvara, când animalele sunt scoase la păşune. Astfel, există un cerc vicios, păşunea este o sursă de infestare pentru animale, iar animalele, o sursă de infestare pentru aceasta. Boala este menţinută de la an la an, în anumite zone, atât de animalele bolnave, cât şi de cele clinic sănătoase, purtătoare de paraziţi. Infestaţia animalelor se face şi în timpul adăpatului din bălţi sau a diferitelor acumulări de apă de pe păşuni. Larvele parazitului ajung odată cu iarba sau apa în intestin, de unde migrează în ganglioni, cord şi ajung în aparatul respirator. Pe tot parcursul migrării, paraziţii produc leziuni mai mult sau mai puţin grave.

Simptome

Dictiocauloza se manifestă clinic atunci când viermii au ajuns în stadiul de adult în aparatul respirator. Tineretul speciilor amintite este cel mai afectat şi prezintă jetaj abundent (le curge nasul), tuse, respiraţie accelerată, mai ales dimineaţa, la schimbări bruşte de temperatură sau în urma eforturilor. Animalele afectate nu au poftă de mâncare, slăbesc foarte mult, iar la viţei pot să apară asfixii şi chiar moartea în timpul accesului de tuse. Uneori, la 2-3 zile de la infestare, apare şi o fază clinică, digestivă, manifestată prin diaree urât mirositoare şi sete accentuată.

Diagnosticul se suspicionează pe baza semnelor clinice, coroborate cu aspectele epizootologice ca: izbucnirea îmbolnăvirilor cu caracter enzootic, în sezoanele de vară, în anii ploioşi cu manifestări grave mai ales la tineret, întreţinut pe păşuni umede sau în adăposturi neigienice, cu umezeală. Diagnosticul diferenţial trebuie să se facă faţă de alte afecţiuni pulmonare sau digestive cu alte cauze. Diagnosticul de certitudine se confirmă numai prin examen larvoscopic făcut în laborator.

Prognosticul bolii este favorabil sau rezervat în funcţie de vârstă, intensitatea parazitării şi de starea de întreţinere a animalului. Astfel, prognosticul este rezervat la animalele tinere cu întreţinere proastă. La animalele adulte prognosticul economic este grav deoarece randamentul producţiilor scade, iar oile gestante nasc miei mici cu diferite afecţiuni.

Profilaxie și tratament

Se folosesc următoarele medicamente antiparazitare pentru cabaline: ECVIROM şi ECVIROM I, suspensie orală.

Pentru rumegătoare (bovine, ovine, caprine) se recomandă ROMBENDAZOL 2,5% şi 10%, ROMFENBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS – suspensii orale sau ROMAVERMECTIN, ROMIVERMECTIN şi ROMA­VERMECTIN PLUS – soluţii injectabile.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Ziua Națională a Medicului Veterinar

Preşedinte – Secretar de Stat
Dr. Radu Roatiş Cheţan
15 mai 2016

În această zi importantă pentru profesia noastră, doresc să vă adresez dumneavoastră, colegilor mei “La mulţi ani, sănătate şi îndeplinirea tuturor obiectivelor pe care vi le-aţi propus, atât în viaţa profesională cât şi în cea familială!”

Ziua de astăzi are o însemnătate aparte, deoarece este momentul cel mai bun de reflecţie şi analiză a activităţii noastre şi de decizie pentru viitorul nostru profesional.

Mesajul meu pentru dumneavoastră, indiferent de palierele unde activaţi în acest moment, fie că este cel privat, administraţie publică, învăţământ sau cercetare, este de mulţumire şi consideraţie faţă de tot ceea ce faceţi pentru prestigiul şi viitorul acestei profesii.

În ultima perioadă am traversat vremuri deosebit de grele pentru profesie, când a trebuit să facem faţă multor factori care au încercat să arunce profesia noastră într-o zonă obscură, au denigrat-o şi au subevaluat-o din motive greu de înţeles, dar, cu toate acestea, cea mai mare parte dintre dumneavoastră v-aţi făcut datoria cu responsabilitate, aceea de a fi în slujba sănătăţii animalelor, a siguranţei alimentare şi a protecţiei mediului.
Transmit respectul şi admiraţia mea medicilor din mediul privat care activează în zona animalelor de companie, care au demostrat că, prin pregătire intensă, perfecţionare şi investiţii, pot concura de la egal la egal cu aproape toate cabinetele şi clinicile veterinare din Europa, serviciile noastre veterinare în acest domeniu fiind recunoscute pentru calitatea şi performanţa lor, în condiţiile în care nu au beneficiat de bani de la bugetul de stat pentru a atinge aceste performanţe.

De asemenea, doresc să adresez un mesaj de mulţumire medicilor veterinari din domeniul concesiunilor şi al prestărilor de servicii sanitare veterinare, aflaţi sub contract cu A.N.S.V.S.A., cei care au dat dovadă de profesionalism şi au înţeles nevoile actuale ale fermierului român, necesitatea acestuia de a fi sprijinit pentru a se dezvolta şi de a rezista pe o piaţă de cele mai multe ori nedreaptă şi ostilă. Consider că spre acest sector trebuie să ne îndreptăm atenţia în mod deosebit în următoarea perioadă, deoarece solicitările actuale ale fermierului român, crescător de animale sunt în direcţia găsirii unor parteneri în medicii veterinari care să îi sprijine în mod real în activitatea lor. Parteneriatul acestora cu cabinetele veterinare private trebuie să fi construit pe principii clare de acceptare şi de încredere reciprocă, parteneriat care trebuie să garanteze o supraveghere permanentă a animalelor care produc alimente în special, în vederea prevenirii apariţiei bolilor care pot pune în pericol atât comerţul cu animale cât şi siguranţa consumatorului.

O altă direcţie este controlul utilizării medicamentelor de uz veterinar la aceste animale, în special antibiotice şi antiparazitare pentru a înlătura posibilitatea de a avea pe piaţă alimente care conţin reziduuri din aceste produse şi care pot genera probleme grave consumatorilor.

Medicul veterinar din acest sector are o importanţă deosebită prin prisma activităţii sale, atât de a trata animalele, de a supraveghea bolile, dar şi de a garanta că animalele şi produsele de origine animală care se comercializează din acea fermă sau gospodărie sunt sigure pentru consumator.

Totodată, doresc să transmit un mesaj de încurajare actualilor studenţi sau tinerilor absolvenţi, să îmbrăţişeze cu încredere şi acest sector, în care este mare nevoie de forţe proaspete şi de implicare, pentru a reuşi să dezvoltăm un segment greu încercat în ultimii ani, precum cel zootehnic.

Colegilor din sistemul bugetar, angajaţi atât în administraţia centrală veterinară cât şi în cea judeţeană, le transmit că rolul lor este cu atât mai important şi mai responsabil, prin prisma dezvoltării comerţului cu alimente, al diversificărilor modului de transmitere al bolilor, a intensificării schimburilor comerciale, atât în Europa cât şi în state din alte regiuni.
Cetăţenii aşteaptă de la noi asigurarea că pot consuma orice produs expus într-un loc public destinat comercializării, fie că vorbim de mari lanţuri de magazine sau pieţe tradiţionale, iar protecţia sănătăţii oamenilor şi sprijinirea producătorilor români din acest sector trebuie să fie principalul nostru obiectiv.

În acest sens şi în acestă zonă, este necesară creşterea gradului de profesionalism, sporirea competenţelor şi pregătirea continuă, pentru a putea face faţă permanentelor provocări din acest domeniu.
Cu acest prilej, doresc să transmit mulţumirile şi urările mele de bine colegilor noştri cu alte specializări, care îşi desfăşoară activitatea alături de medicii veterinari.

LA MULŢI ANI TUTUROR COLEGILOR DIN SISTEMUL SANITAR VETERINAR ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR!

  • Publicat în Social

Mixomatoza iepurilor

Boala este cauzată de Myxoma (genul Leporipoxvirus), un virus care aparține aceleiași familii ca și cel care produce variola. Acesta este originar din America de Sud, unde a produs o pierdere majoră printre iepurii sălbatici. Dintr-un accident, virusul a fost adus și în Europa și numărul iepurilor existenți a scăzut drastic.

Se răspândește atât la iepurii de casă, cât și la cei sălbatici, atât prin contact direct (mucoasă, piele, cale digestivă), cât și indirect, prin înțepăturile insectelor hematofage: țânțar, purici ş.a.

Simpomele mixomatozei

Primele simptome își fac apariția după 3-10 zile de la contactarea virusului.

Boala poate avea forma acută, în care semnele sunt severe, iar moartea poate interveni în 48 de ore: febră, letargie, rinită (secreții ale nasului), conjunctivită (ochii roșii), umflături (mixoame) la nivelul capului și organelor genitale. Mixoamele își măresc rapid volumul apoi se rup, suprafața sângerândă rămasă în urma lor provocându-le mari suferințe iepurilor. Iepurii slăbesc brusc, deși apetitul le rămâne neschimbat până în ultimele zile de viață. Din cercetări s-a constatat că abia în ultimele 2 săptămâni de viață iepurele își pierde pofta de mâncare.

În forma cronică, după 14 zile de la debutul bolii, pot apărea tumorile localizate mai ales la nivelul urechilor, nasului și labelor. Uneori acestea se resorb. Iepurii slăbesc brusc, deși nu-și pierd pofta de mâncare. Complicațiile pulmonare apar aproape de fiecare dată și șansele de supraviețuire sunt aproape inexistente.

Deși este extrem de rar și greu, uneori iepurii pot supraviețui acestui episod de boală, mai ales dacă se intervine rapid, sunt bine îngrijiți și sistemul lor imunitar este puternic. Mortalitatea în forma cronică a mixomatozei este de 95-100%, iar media de viață din momentul infectării cu virusul este de 7-14 de zile. Spre sfârșitul epizootiei, animalele dobândesc un oarecare grad de rezistență dar, indiferent de sex, devin sterile.

Tratamentul mixomatozei

Nu există un tratament specific pentru această boală. Virusul, odată contactat, nu mai poate fi distrus. Singurul tratament instituit este cel de susținere a organismului prin administrarea perfuziilor cu vitamine, săruri de hidratare și antibiotice.

Prevenirea mixomatozei

Singura metodă de prevenire a mixomatozei este vaccinarea periodică a iepurilor, după ce în prealabil au fost deparazitați.

Vaccinarea împotriva mixomatozei se face de două ori pe an: primăvara, înainte de apariția muștelor și a țânțarilor, și toamna. Puii se pot vaccina de la vârsta de 6 săptămâni.

În cazul în care au existat cazuri de mixomatoză este obligatoriu ca toate obiectele cu care au intrat în contact să fie riguros spălate și dezinfectate.

Profilaxia bolii constă în aplicarea măsurilor de biosecuritate: dezinfecţii cu DECONTAMINOL, CATIO­ROM, dezinsecţii cu ROMPARASECT 5% și deratizări cu RATITOX F şi BRODITOP.

Mixohemovirovac Romvac tratament iepuri

Vaccinarea iepurilor se face cu MIXOHEMOVI­ROVAC, vaccin asociat contra mixomatozei şi bolii hemoragice a iepurelui care se administrează atât la tineret (după prima lună de viaţă), cât şi la iepurii adulţi nevaccinaţi. Rapelul se face la 21-45 de zile de la prima vaccinare, apoi din 6 în 6 luni pe toată viaţa economică a iepurelui.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA

Colibaciloza - o boală bacteriană frecventă la păsări

Colibaciloza este o boală infecţioasă, de natură bacteriană, care se întâlneşte la toate speciile de păsări. La păsări se întâlnesc două forme ale colibacilozei primare: Colisepticemia și Coligranulomatoza. Foarte receptiv la îmbolnăvire este tineretul păsărilor (puii de găină, bobocii de raţă şi gâscă) şi poate să apară chiar în primele zile după ecloziune.

Boala se întâlneşte şi la păsările adulte şi se caracterizează prin congestii şi modificări inflamatorii pe diferite seroase, mucoasa intestinală, dar şi la nivelul altor organe.

Agentul etiologic al bolii este reprezentat de diferite specii bacteriene, condiţionat patogene, din genul Escherichia (Escherichia coli), dar care pot deveni patogene în anumite condiţii favorizante. Un organism slăbit de carențe mineralo-vitaminice, de un microclimat necorespunzător (frig, umezeală), de existența unor paraziţi interni sau externi sau de furaje mucegăite permite bacteriei să treacă bariera intestinală și să producă îmbolnăviri.

gaina cu pui

Simptomele bolii nu sunt caracteristice în afara stării febrile; acestea se manifestă prin: lipsa poftei de mâncare, abatere, sete, respiraţie deficitară, diaree. Ca urmare, păsările slăbesc progresiv, apoi mor după 1-20 de zile în funcţie de evoluţia acută sau cronică a bolii. Mortalitatea este însemnată în special la puii mici crescuţi în condiţii necorespunzătoare.

În urma infectării sacilor aerieni cu Escherichia coli apar anumite modificări la nivelul organelor interne, în funcție de forma de evoluție a bolii. În forma acută de boală, la pui şi tineret se constată congestii şi hemoragii pe seroasele toracice şi abdominale, în ficat, splină, rinichi. În forma cronică a bolii sunt prezente leziuni inflamatorii la nivelul pericardului, peritoneului, în ficat, oviduct şi mucoasa intestinală.

Cum se infectează puii cu aceste bacterii?

Bacteriile de E. coli sunt prezente în mod normal în conţinutul intestinal al păsărilor sănătoase. În condiţii anormale de întreţinere a păsărilor, acestea trec bariera intestinală, se răspândesc în organism, mărindu-şi virulenţa şi astfel provoacă îmbolnăviri.

Într-o crescătorie de păsări unde nu se respectă cerințele igienice, colibacilii sunt răspândiți peste tot, iar păsările se pot infecta atât pe cale aerogenă, cât și pe cale orală odată cu furajele și apa infectate. Puii şi bobocii eclozionaţi se mai pot infecta chiar din ouăle provenite de la păsările reproducătoare bolnave.

Aceste bacterii pot interveni și ca germeni de infecție secundară în alte boli ale păsărilor ca micoplasmoza, diferite viroze, respiratorii etc.

Diagnosticul de certitudine se confirmă prin examen de laborator.

Profilaxie şi combatere

Profilaxia cuprinde o serie de măsuri aplicate în vederea prevenirii contaminării mediului cu bacterii. Astfel, trebuie făcute dezinfecţii ale adăposturilor pentru distrugerea microbilor cu DECONTAMINOL, CATIOROM; dezinsecția lor, în vederea combaterii diferitelor forme parazitare sau a insectelor, cu ROMPARASECT 5%, ROMPARASECT FORTE; deparazitarea păsărilor, intern cu ROMBENDAZOL F și extern cu ROMPARATOX. De asemenea, trebuie asigurate condiţii corespunzătoare de adăpostire şi o alimentaţie echilibrată folosind premixuri ca: ROMSTARTER 9+1 A, ROMZEOFORT, VITA PREMIX BIOMOS şi vitamine precum: COM­PLEX POLIVITAMINIC BUVABIL, VITAMINA AD3E, VITA B COMPLEX, VITAMINA E şi BIOVIT PLUS.

Combaterea bolii se face după izolarea păsărilor bolnave şi instituirea ulterioară a unui tratament antiinfecţios, dacă este posibil, pe baza unei antibiograme. În acest sens se recomandă următoarele produse: ROMIGAL, medicament care se adresează puilor chiar din prima zi de viaţă, ENROCOL, COLISTIROM, AVIAN PROTECT TEN și GALIPROTECT C. Pe toată perioada tratamentului, păsările trebuie să beneficieze de o vitamino-terapie susţinută cu produsele amintite mai sus.

Dr. Viorica CHIURCIU,
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

A venit primăvara. Medicul veterinar vă recomandă (II)

Pentru a avea animale sănătoase, primăvara de timpuriu, chiar înaintea ieșirii la pășunat, în gospodăriile populației trebuie făcute unele acțiuni sanitar-veterinare cu rol în prevenirea apariției unor boli.

În primul rând, recomand deparazitarea internă şi externă a tuturor animalelor din gospodărie, inclusiv a câinilor și pisicilor. Aceasta este o acţiune importantă atât pentru sănătatea animalelor, cât şi pentru sănătatea omului şi protecţia mediului înconjurător. Se ştie că animalele parazitate elimină, odată cu fecalele, şi ouă de paraziţi, contaminând păşunile și adăposturile. Ouăle vor fi ingerate de alte animale şi, accidental, de către oameni. Un animal parazitat nu numai că are un răspuns imun necorespunzător în urma vaccinărilor, dar existența bolilor parazitare afectează negativ producţiile.

Produsele pentru deparazitare pe specii

Acţiunea de deparazitare se face la toate animalele din gospodărie, în acelaşi timp, de cel puţin 4 ori pe an, începând din primăvară, cu două săptămâni înainte de scoaterea animalelor la păşunat. Astfel, pentru cabaline sunt recomandate suspensiile orale de Ecvirom şi Ecvirom I, iar la rume­gătoare (bovine, ovine, caprine), suspensiile orale Fasciocid, Rombendazol 2,5%, Rom­bendazol 10%, Romfenbendazol, Rombendazol Plus sau soluţiile injectabile Romavermectin Plus şi Romivermectin.

Pentru porcine sunt indicate produsele Romoxibendazol comprimate şi pulvis şi Romivermectin, soluţie injectabilă, în timp ce pentru păsări există produsul Rombendazol F comprimate, iar pentru deparazitarea externă şi a cuibarelor, produsul Romparatox.

La porumbei se va folosi Endectocid, antiparazitar intern și extern.

Câini şi pisicile se deparazitează intern cu Paracan, Total şi Rombendazol Super, sub formă de comprimate, iar extern, cu Parakill.

Igiena adăposturilor şi sănătatea animalelor

În afară de acestea, este neapărat nevoie să se aplice măsuri de profilaxie generală care țin de igiena adăposturilor. Astfel, trebuie aplicate acţiuni de dezinfecţie cu Decontaminol şi Catiorom, de dezinsecţie cu Romparasect 5% şi de deratizare, acestea având drept scop distrugerea agenţilor patogeni ai bolilor transmisibile (virusuri, bacterii, ciuperci), ai vectorilor acestora (insecte şi rozătoare), precum și a elementelor parazitare (ouă de paraziți).

Trebuie, de asemenea, să nu neglijăm dezinfecția surselor de apă cu Pursept și Albastru de Metilen.

Pentru sănătatea mieilor

Deoarece în perioada de primăvară poate apărea miodistrofia mieilor, o boală de nutriţie, cauzată de hiposelenoză şi hipovitaminoza E, care de fapt este o continuare a carenţelor de la oaia gestantă, recomandăm Romselevit injectabil la miei.

Acţiuni sanitar-veterinare din Programul strategic

În afară de aceste acţiuni pe care pot să le facă gospodarii, există acţiuni sanitar-veterinare cuprinse în Programul Strategic şi de care sunt responsabili medicii veterinari concesionari, dar şi acţiuni pe care le efectuează medicul veterinar, la solicitare crescătorului de animale.

Gospodarii trebuie să cunoască faptul că, primăvara, vaccinarea la animale este obligatorie pentru pseudopesta aviară şi antrax.

În cazul pseudopestei aviare vaccinarea se face la speciile de păsări receptive la virus (găini, curci, bibilici, fazani, prepeliţe, porumbei). Vaccinarea se poate realiza cu produse româneşti foarte eficiente, precum Avipestisota, Avipestiol Forte sau Pestiholvac.

Vaccinarea împotriva antraxului (cărbune, dalac sau buba neagră) se face la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) şi la cabaline, cu vaccinul Carboromvac.

Acţiuni la solicitarea crescătorului de animale

Dintre acţiunile efectuate la solicitarea crescătorului de animale menţionăm vaccinarea oilor şi a caprelor contra agalaxiei contagioase (răsfugul alb) cu Agalaxin sau cu Agalaxin Forte, care previne și mamita gangrenoasă (răsfugul negru), dar şi vaccinarea contra rujetului la porcine, cu Eryromvac.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Teniile rumegătoarelor

Teniile (cestodele) sunt viermi laţi şi lungi (1-5 m) în formă de panglică, cu corpul segmentat, care parazitează, în stadiul adult, în intestinul subţire al rumegătoarelor mici și mari (ovine, caprine, bovine). Acești paraziți produc boli numite generic cestodoze (moniesioză, avitelinoză etc.), având un caracter sezonier, de păşune, exprimate clinic prin tulburări digestive, uneori nervoase și metabolice.

Animalele parazitate elimină, odată cu fecalele, ouă (oncosfere) sau segmente de tenie care conţin ouă.

Contaminarea animalelor

Acestea se răspândesc pe păşune, de unde vor fi consumate de către acarieni de păşune – insecte de mici dimensiuni (1,5 mm), care trăiesc pe păşuni umede și care sunt foarte rezistente la temperaturi ridicate şi îngheţ. Aceste insecte, fiind coprofage, se hrănesc cu materii fecale. În organismul acestora ouăle parazitului vor evolua în larve infestante.

Contaminarea animalelor are loc la păşune, începând cu luna martie până toamna, prin ingerarea odată cu iarba a acarienilor contaminaţi cu forme larvare ale parazitului. De asemenea, contaminarea poate avea loc şi la grajd, când se administrează fân proaspăt cosit de pe terenuri umede. În intestinul rumegătoarelor, prin digerarea acestor acarieni, se eliberează larve care devin în scurt timp tenii adulte de mari dimensiuni.

Efectele contaminării asupra animalelor

În corpul unui singur animal pot fi întâlnite mai multe tenii, care formează adevărate ghemuri ce pot obstrua intestinul. Aceşti viermi pot provoca, de asemenea, iritaţii ale mucoasei intestinale și au acţiune toxică asupra organismului deoarece eliberează o cantitate mare de toxine în organism, care acţionează asupra sistemului nervos al animalului.

De asemenea, paraziţii produc dereglări ale metabolismului deoarece cantităţi mari de substanţe nutritive şi vitamine sunt consumate de aceştia.

Cea mai importantă cestodoză se întâlneşte la oi, iar boala se mai numeşte „panglica mieilor“ sau moniezioza, fiind produsă, în general, de parazitul Moniezia expansa. Frecvenţa cea mai mare se întâlneşte la miei şi iezi cu vârste de până la 1 an şi uneori 2 ani.

Simptome

La miei moniezioza apare clinic, în cazul parazitării intense, şi se exprimă prin: diaree cu fecale negricioase, alternând cu constipaţie, abdomen balonat, colici, mers nesigur; mieii slăbesc, sunt anemici, le cade lâna, fiind denumiţi de ciobani „toboşarii turmei“. Boala are o evoluţie lungă, producând pagube economice, uneori sfârşitul fiind letal, după 4-6 zile de infestaţii puternice.

Oile adulte nu manifestă semne clinice, chiar dacă sunt parazitate. Diagnosticul se pune pe semnele clinice de slăbire avansată, balonarea abdomenului, pe prezenţa fragmentelor de tenie în fecale şi se confirmă prin metode de laborator.

Profilaxia şi tratamentul se bazează pe dehelminentizarea ovinelor, caprinelor şi tineretului taurin de 2-3 ori pe an, primăvara, cu două săptămâni înainte de ieşirea la păşunat, şi toamna, după 2-3 săptămâni de la intrarea în stabulaţie, dar şi în timpul verilor ploioase. Animalele adulte (oile, caprele), deşi nu prezintă semne clinice, trebuie tratate deoarece reprezintă un rezervor pentru aceşti paraziţi. Tratamentul curativ se va face întregii turme de animale.

În acest scop, se recomandă următoarele produse antiparazitare cu spectru larg care acţionează atât asupra viermilor laţi, dar şi asupra altor tipuri de viermi: ROMBENDAZOL suspensie 2,5%, ROMBENDAZOL suspensie 10%, ROMBENDAZOL PLUS și ROMFENBENDAZOL.

Romfenbendazol Romvac

De asemenea, se recomandă tratament adjuvant cu produse ca: MULTIVITAROM, COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL, VITA B COMPLEX, VITAMINA AD3E, VITAMINA B1 + B6 şi VITAMINA C.

vita b complex Romvac

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Vine primăvara. Medicul veterinar vă recomandă!

Pentru a avea animale sănătoase, primăvara de timpuriu, chiar înaintea ieșirii animalelor la pășunat, în gospodăriile populației trebuie făcute unele acțiuni sanitar-veterinare cu rol în prevenirea apariției unor boli.

În primul rând, se recomandă deparazitarea internă şi externă a tuturor animalelor din gospodărie, inclusiv a câinilor și pisicilor. Aceasta este o acţiune importantă atât pentru sănătatea animalelor, cât şi pentru sănătatea omului şi protecţia mediului înconjurător. Se ştie că animalele parazitate elimină, odată cu fecalele, şi ouă de paraziţi, contaminând păşunile și adăposturile. Ouăle vor fi ingerate de alte animale şi, accidental, de către oameni. Un animal parazitat nu numai că are un răspuns imun necorespunzător în urma vaccinărilor, dar existența bolilor parazitare afectează negativ producţiile.

Produse antiparazitare în funcție de specie

Acţiunea de deparazitare se face la toate animalele din gospodărie, în acelaşi timp, de cel puţin patru ori pe an, începând din primăvară, cu două săptămâni înainte de scoaterea animalelor la păşunat, cu suspensii orale de Ecvirom și Ecvirom I la cabaline, iar la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) cu suspensiile orale Fasciocid, Rombendazol 2,5%, Rombendazol 10%, Romfenbendazol, Rombendazol Plus sau soluţiile injectabile Romavermectin Plus și Romivermectin.

La porcine se recomandă Romoxibendazol comprimate şi pulbere și Romivermectin, soluţie injectabilă.

La păsări se va administra Rombendazol F comprimate, iar pentru deparazitarea externă şi a cuibarelor, produsul Romparatox. Pentru porumbei se folosește antiparazitarul intern și extern, Endectocid.

În cazul câinilor şi pisicilor, deparazitarea internă se face cu Paracan, Total și Romben­dazol Super, sub formă de comprimate, iar deparazitarea externă, cu Parakill.

Igiena adăposturilor

În afară de acestea, este imperioasă aplicarea măsurilor de profilaxie generală, care țin de igiena adăposturilor. Astfel, trebuie aplicate acţiuni de dezinfecţie cu Decontaminol sau Catiorom, de dezinsecţie cu Romparasect 5% şi deratizare care au drept scop distrugerea agenţilor patogeni ai bolilor transmisibile (virusuri, bacterii, ciuperci), ai vectorilor acestora (insecte şi rozătoare), precum și a elementelor parazitare (ouă de paraziți).

Trebuie, de asemenea, să nu neglijăm dezinfecția surselor de apă cu Pursept și Albastru de Metilen.

Acțiuni recomandate și obligatorii pentru crescători

Pentru că în perioada de primăvară poate apărea miodistrofia mieilor, o boală de nutriție cauzată de hiposelenoză şi hipovitaminoza E, care de fapt este o continuare a carenţelor de la oaia gestantă, se recomandă Romselevit injectabil la miei.

În afară de aceste acţiuni pe care pot să le facă gospodarii, există acţiuni sanitar-veterinare cuprinse în Programul Strategic de care sunt responsabili medicii veterinari concesionari şi acțiuni pe care le efectuează medicul veterinar la solicitarea crescătorului de animale.

Gospodarii trebuie să știe că primăvara vaccinarea la animale este obligatorie pentru pseudopesta aviară și antrax.

Vaccinarea împotriva pseudopestei aviare se face la speciile de păsări receptive la virus (găini, curci, bibilici, fazani, prepeliţe, porumbei) cu produse româneşti foarte eficiente precum: Avipestisota, Avipestiol Forte sau Pestiholvac.

Vaccinarea împotriva antraxului (cărbune, dalac sau buba neagră) se face la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) şi la cabaline cu vaccinul Carboromvac.

Din acţiunile efectuate la solicitarea crescătorului de animale se menţionează vaccinarea oilor şi a caprelor contra agalaxiei contagioase (răsfugul alb) cu Agalaxin sau cu Agalaxin Forte care previne și mamita gangrenoasă (răsfugul negru) și vaccinarea contra rujetului la porcine, cu Eryromvac.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Abonează-te la acest feed RSS