reclama youtube lumeasatuluitv

Ovinele și cele mai frecvente boli parazitare ale acestora

Ovinele, indiferent de vârstă, pot fi infestate cu diferiți paraziți și de aceea, înainte de scoaterea lor la pășune, acestea trebuie deparazitate atât intern, cât și extern. Această acțiune este deosebit de importantă deoarece se evită contaminarea pășunilor cu paraziți de la animale și, în consecință, infestarea altor turme de oi. Prin deparazitarea animalelor se evită atât pierderile economice, cât și riscul îmbolnăvirii omului din cauza paraziților care se pot transmite de la animale la om. Totodată, este obligatorie dehelmintizarea câinilor, având în vedere rolul lor de gazde pentru unii paraziți, făcând parte din ciclul biologic al acestora. Astfel, prin consum de carne sau organe crude de la oi infestate cu paraziți, câinii vor transmite prin fecale ouă de paraziți atât la om, cât și la animale, îmbolnăvindu-le grav. Cele mai frecvente boli parazitare întâlnite la ovine sunt: fascioloza, dicrocelioza, dictiocauloza, cenuroza, moniensioza, scabia și oestroza.

Fascioloza (gălbeaza mare sau gușa) este una dintre cele mai grave boli întâlnite la ovine atât sub aspectul mortalităților, cât și prin scăderea producțiilor. Boala este produsă de un parazit în formă de frunzuliță care se localizează în canalele biliare. Infestarea animalelor are loc în special la pășune, iar gazda intermediară este un melc de apă dulce. Semnele clinice sunt în funcție de anotimp și de gradul de infestație a oilor cu paraziți. Animalele slăbesc, prezintă semne de anemie, lâna devine sfărâmicioasă și cade, apar edeme, în special la nivelul pleoapelor și submandibular (gușă). La oile gestante apar avorturi, iar mieii fătați sunt debili, nedezvoltați, iar cantitatea de lapte este redusă.

Dicrocelioza (gălbeaza mică) este produsă de un vierme asemănător cu cel din fascioloză. În general, boala nu se manifestă clinic, dar în infestații masive animalele slăbesc și au o dezvoltare încetinită. De cele mai multe ori, gălbeaza mare coexistă cu gălbeaza mică, agravându-se reciproc.

Dictiocauloza (bronhopneumonia vierminoasă) este o parazitoză a aparatului respirator, cauzată de viermi geohelminți cu corpul filiform care se dezvoltă în arborele traheobronșic. Infestarea animalelor se face în special la pășune mai ales vara, în anii ploioși. Boala se manifestă prin jetaj (curge nasul), respirație accelerată, tuse mai ales, dimineața sau în urma eforturilor. Uneori apar diaree și sete exagerată, animalele nu au poftă de mâncare și slăbesc foarte mult.

Rombendazol 10 la sura Romvac

Moniensioza (panglica mieilor) este o parazitoză produsă de tenii care se localizează în intestin, mai frecvent la miei. Simptomele bolii constau în slăbirea avansată, anemie, colici, constipație și diaree, mieii devin tarați, rămân în urma turmei, fiind numiți de ciobani „toboșari“. Oile adulte pot fi parazitate fără să manifeste semne clinice, dar sunt purtătoare de paraziți și sursă de contaminare a pășunilor.

Cenuroza (căpiala) este produsă de larva unei tenii care parazitează ca adult în intestinul câinelui sau al altor carnivore. Câinele se contaminează cu parazitul prin consum de capete crude (creier) de la oi infestate, apoi transmite din nou parazitul animalelor, chiar și omului, prin intermediul fecalelor. Boala se manifestă în mod special la miei, la care se constată semne nervoase exprimate prin mișcări circulare, poziție înclinată a capului pe o parte sau pe spate, animalele se lovesc de obstacole, prezintă spasme și crize epileptiforme etc.

Măsurile de profilaxie ale acestor parazitoze constau în deparazitarea oilor cu două săptămâni înainte de scoaterea acestora la pășune, cu următoarele produse: suspensii buvabile de ROMBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS, ROMFENBENDAZOL, FASCIOCID; soluții injectabile de ROMIVERMECTIN sau ROMAVERMECTIN PLUS.

De asemenea, este obligatorie deparazitarea in­ternă a câinilor din gospodărie, cel puțin trimestrial, cu PARACAN, ROMBENDAZOL SUPER sau TOTAL.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar,
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 8, 16-30 aprilie 2017 – pag. 26

HOLERA AVIARĂ

Holera aviară (HA), denumită şi pasteureloza aviară, este o boală contagioasă care afectează păsările domestice şi sălbatice: găini, curci, raţe, gâşte, porumbei, păuni, fazani, lebede, potârnichi şi vrăbii. Această boală este produsă de Pasteurella multocida.

Mortalitatea poate ajunge la 100%, curcile fiind cele mai sensibile, urmate de palmipede.

Receptivitatea la HA este mult influenţată de factori externi, precum umiditatea, frigul, supraaglomerarea şi variaţiile bruşte de temperatură.

Atât tineretul galinar şi palmiped cu vârsta peste 2-3 luni, cât şi păsările adulte sunt mai receptive. Epizotiile majore de HA apar toamna, dar evoluează şi iarna, inclusiv în primăverile răcoroase.

Sursele de infecţie sunt reprezentate de păsările bolnave sau de diverse alte surse contaminante secundare, cum ar fi apa, furajele, vehiculele, şoarecii, şobolanii, căpuşele, muştele, vrăbiile şi chiar oamenii. O particularitate a HA este că poate să apară spontan prin autoinfecţie a pasteurelelor care se găsesc în mod uzual pe mucoasele păsărilor.

Simptomatologie

HA poate evolua supraacut (septicemic), caz în care debutează brusc cu febră, abatere, învineţirea crestei şi a bărbiţelor, convulsii şi moarte, după 5-6 ore sau chiar câteva minute. Păsările aparent sănătoase se zbat şi mor rapid.

Forma acută a bolii este cel mai des întâlnită, cu diaree sau/şi tulburări respiratorii, iar creasta şi bărbiţele se învineţesc, moartea survenind în 1-2 zile.

În forma cronică apar diareea continuă, apetitul capricios, slăbirea progresivă, tusea, jetajul, strănutatul, artritele şi abcesele în sinusuri sau subcutanat.

În general, dacă într-o gospodărie individuală mor şi galinaceele, şi palmipedele se poate suspiciona HA, iar dacă mor masiv doar galinaceele, care nu sunt vaccinate contra pseudopestei aviare (PPA), iar palmipedele rezistă, se poate suspiciona PPA.

Leziuni

În formele supraacute şi acute apar hiperemia generală pasivă şi congestia întregii carcase, însoţite de hepatosplenomegalie. Pe epicard, apar petesii şi echimoze: aspect de „cord stropit cu fucsina“.

Prognosticul este foarte grav în formele supraacută, acută şi subacută şi rezervat în celelalte forme.

Diagnosticul se face prin examenul anatomopatologic şi de laborator (bacteriologic).

Profilaxia specifică se realizează prin vaccinarea cu vaccinul mixt contra PPA + HA, respectiv PESTIHOLVAC FORTE, în doză de 0,3 ml la găină, curcă, fazan, bibilică; şi HOLEPAL în doză de 2 ml / raţă şi 4 ml / gâscă.

Profilaxia nespecifică

Pestiholvac Forte Romvac

Este absolut necesar să se efectueze decontaminarea, dezinsecţia şi deratizarea adăposturilor de păsări cu unul dintre următoarele produse: CATIOROM, DECON­TAMINOL sau PURSEPT, iar decontaminarea apei de băut se recomandă a fi făcută continuu cu pro­dusul PURSEPT sau ALBASTRU DE METILEN.

Combaterea căpuşelor, păduchilor hematofagi sau malofagi, a puricilor şi a insectelor zburătoare se asigură atât prin aspersarea adăposturilor, cât şi a ustensilelor cu ROMPARASECT 5% s.a., în concentraţie de 2-3 m l/ litru de apă, repetată la interval de 2 săptămâni.

Tratamentul recomandat este cel cu antibiotice, precum ENROFLOXAROM (individual cu comprimate sau injectabil la păsările cu apetit abolit; şi apoi cu soluţia buvabilă: 1-2 ml/litru de apă/zi, încă 7, chiar 10 zile) sau DOXIROM 10%/AMOXILROM/ OXITETRACICLINĂ/ OXIROM/AMOXINEOVIT.

Simultan se va administra COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL/VITA B COMPLEX/NUTRI VITA-MIN-AMINO/BIOVIT PLUS comprimate.

Dr. Cătălin TUDORAN,

Laboratorul de Diagnostic Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 7, 1-15 aprilie 2017 – pag. 40

Bolile de nutriţie la porci

La porc, carenţa în proteine apare ca urmare a administrării unor raţii deficitare în substanţe proteice. Deficitul cantitativ se referă la procentul de proteină brută şi digestibilă în raţie, iar calitativ la nivelul aminoacizilor esenţiali pe care organismul nu-i poate sintetiza. De asemenea, raportul proteină/energie este de mare importanţă, manifestările carenţei în proteine apărând mai repede şi mai distincte atunci când raţia este bogată în calorii.

Primele simptome vizibile la adult sunt: slăbire progresivă, tulburări ale sferei genitale şi scăderea producţiei. La purceii mai mari de trei săptămâni pot apărea dermatite, anemii, tulburări ale funcţiei ficatului, diaree, pete roşii-violacee pe suprafaţa urechilor, paralizia membrelor din spate, uneori suprainfectarea cu virusuri şi bacterii.

Diagnosticarea carenţelor şi a exceselor de proteine se face pe baza analizei furajelor şi a aspectului clinic.

Osteoporoza

La porc, lipsa de proteine din hrană poate provoca osteoporoza. Aceasta este o atrofie osoasă ce se manifestă prin deformarea şi fragilitatea oaselor lungi. Din cauza rezistenţei scăzute a oaselor, la cele mai mici eforturi sau traumatisme se produc fracturi la nivelul oaselor lungi (femur, humerus, tibie, radius, coaste). Simptomatic se observă slăbire, tendinţa de a sta culcat și constipaţie. Malnutriţia se întâlneşte în special la animalele castrate ca urmare a faptului că hor­monii sexuali sunt implicaţi în metabolismul proteic şi al calciului.

Boala edemelor

Boala edemelor la purcei, numită şi enterotoxiemia colibacilară, este o formă particulară de colibaciloză foarte gravă, obişnuit mortală, care afectează de obicei purceii, frecvent în primele 2 săptămâni după înţărcare. Boala apare sub formă de cazuri sporadice şi afectează purceii cei mai dezvoltaţi sau supraalimentaţi.

Boala edemelor evoluează supraacut şi acut. Forma supraacută este lipsită de semne clinice, purceii fiind găsiţi morţi, mai ales dimineaţa. Forma acută se exprimă prin abatere, lipsa poftei de mâncare şi încordări în mers, tulburări de echilibru, tremurături musculare, scrâşnituri din dinţi, mişcări de pedalare ale picioarelor, pareze, paralizii etc. Un semn caracteristic al bolii este edemul pleoapelor, care poate să cuprindă fruntea, baza urechilor şi alte regiuni ale corpului. La cea mai mică excitaţie, purceii guiţă, se rostogolesc şi prezintă crize epileptiforme. Animalele mor prin asfixie de cele mai multe ori, în primele 24 - 36 de ore.

Diagnosticul se suspicionează atunci când în efectiv apar mortalităţi bruşte la purceii recent înţărcaţi sau pe baza semnelor clinice ale celor care sunt în viaţă.

Tratament şi profilaxie

Tratamentul purceilor (în boala edemelor sau în cazul suprainfecţiilor bacteriene) se face întregului efectiv, prin administrarea de antibiotic, precum: Colistirom, Colistirom I și Amoxicolistin. De asemenea, se va administra în raţie Romzeofort sau Cavitrom, iar pentru purceii în creştere se recomandă premixul proteino-vitamino-mineral, Romstarter 9+1 P.

Romstarter pentru purcei Romvac

Dr. Gabriela Băncilă

Romvac Company S.A.

Revista Lumea Satului nr. 6, 16-31 martie 2017 – pag. 38

INFLUENŢA (GRIPA) AVIARĂ

Influenţa aviară (IA) este o boală infecţioasă produsă de virusuri încadrate în familia Orthomyxoviridae, genul Influenzavirus A. Orthomyxovirusurile afectează în mod natural numai păsările domestice şi sălbatice, păsările acvatice reprezentând rezervorul important de virus. Boala are evoluţie clinică severă în infecţiile cu tulpini de virus înalt patogene (IP) (când boala este numită tradiţional ciuma păsărilor) sau subclinică, în cazul celor cu patogenitate scăzută (PS). Cele mai multe virusuri din subtipul H5 şi H7 izolat de păsări au fost de patogenitate redusă pentru păsări. În plus, toate tulpinile IP de virus IA izolate de la păsările domestice de curte şi alte păsări, inclusiv păsări sălbatice, sunt declarate obligatoriu la OIE.

Etiologie

Virusurile gripei aviare conţin două proteine importante, hemaglutinina şi neuraminidaza, identificate serologic prin teste de imunodifuzie în gel de agar. Pe baza testelor de inhibare a acestor proteine, virusurile IA au fost împărţite în 16 serotipuri hema­glutininice (H1-16) şi 9 serotipuri neuraminidazice (N1-9).

Epidemiologie și transmitere

Perioada de incubaţie variază de la câteva zile, la două săptămâni. Transmiterea bolii între păsări se realizează prin ingestie (consum de apă, furaje contaminate) şi inhalaţie. Animalele domestice pot servi drept vector de transmitere a infecţiilor cu virus IA între ferme, ca urmare a nerespectării regulilor de biosecuritate. Este foarte important contactul direct al păsărilor sănătoase cu virusul IA, realizat prin mutarea păsărilor infectate, transportul dejecţiilor şi aşternutului contaminate sau obiectele, echipamentele şi îmbrăcămintea contaminate cu secreţii. Răspândirea IA pe cale aerogenă poate fi importantă doar pe distanţe limitate.

Diagnostic

Virusurile IA PS şi PI se izolează cu uşurinţă, din tampoanele prelevate din secreţiile traheale şi coloacale, iar PS, şi din mai multe organe interne prin cultivare pe ouă embrionate de găină. Ele au capacitatea de a aglutina eritrocitele (hemaglutinant) de găină, testul de inhemaglutinare (IHA) cu antiserul specific fiind cel care confirmă serotipul H al virusului AI. Prin testul imunoenzimatic (ELISA), se pun în evidenţă anticorpii anti AI şi se poate efectua supravegherea efectivelor de păsări domestice şi sălbatice. Testul IHA se foloseşte şi pentru a confirma apartenenţa anticorpilor specifici serotipului de virus IA infectant.

Măsuri de profilaxie generală

Condițiile de igienă necorespunzătoare și o alimentație deficitară favorizează apariția bolilor infecțioase, prin scăderea rezistenței organismului. De aceea, este absolut necesar să se efectueze decontaminarea, dezinsecția și deratizarea adăposturilor de păsări.

influenta aviara 1

Decontaminarea adăposturilor și a incintelor trebuie făcută periodic, în scopul reducerii încărcăturii microbiene, cu unul dintre următoarele produse: CATIOROM (10 ml/ litru apă), DECONTAMINOL (5 ml/litru apă) sau PURSEPT (7-20 comprimate/10 litri apă) aplicate prin pulverizare în cantitate de 1 litru soluție/metru pătrat, pentru suprafețe absorbante și 0,5 litri soluție/metru pătrat, pentru suprafețele neabsorbante.

influenta aviara 3

Decontaminarea apei de băut se recomandă a fi făcută continuu, cu produsul PURSEPT, în doza de 1 cpr./10 litri de apă sau cu soluții slabe de ALBASTRU DE METILEN 1%, în doză de 7 ml/litru apă, 7-14 zile.

Combaterea căpușelor, păduchilor hematofagi sau malofagi, puricilor și insectelor zburătoare se asigură prin aspersarea suprafețelor din interiorul și exteriorul adăposturilor, cât și a ustensilelor cu ROMPARASECT 5% s.a. în concentrație de 1 ml / litru de apă, repetată la interval de 2 săptămâni.

influenta aviara 2

Dr. Maria Mioara RĂDUȚĂ

Medic veterinar Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 30

Primăvara și recomandările medicului veterinar pentru crescătorii de animale

Principalele acţiuni de sezon care se recomandă crescătorilor de animale în sezonul de primăvară sunt cele care țin de prevenție, știind că este mai ușor să prevenim apariția unor îmbolnăviri decât să le tratăm. În primul rând, deparazitarea internă şi externă a tuturor animalelor din gospodărie, inclusiv a câinilor și pisicilor, este o acţiune importantă atât pentru sănătatea animalelor, cât şi pentru sănătatea omului şi protecţia mediului înconjurător. Se ştie că animalele parazitate eli­mină, odată cu fecalele, şi ouă de paraziţi, contaminând păşunile. Acestea vor fi ingerate de alte animale scoase la păşunat şi, accidental, de către oameni. Orice animal parazitat are un răspuns imun necorespunzător în urma unei vaccinări, iar bolile parazitare, chiar dacă nu produc întotdeauna mortalităţi, afectează negativ producţiile.

Cum facem deparazitarea

Acţiunea de deparazitare se face la toate animalele din gospodărie în acelaşi timp, de cel puţin 4 ori pe an, începând din primăvară, cu două săptămâni înainte de scoaterea animalelor la păşunat, cu următoarele produse: pentru cabaline, suspensii orale de ECVIROM și ECVIROM I; pentru rumegătoare (bovine, ovine, caprine), suspensiile orale de FASCIOCID, ROMBEN­DAZOL 2,5%, ROMBENDAZOL 10%, ROMFENBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS sau soluţiile injectabile ROMAVERMECTIN PLUS și ROMIVERMECTIN.

Pentru porcine se recomandă ROMOXIBEN­DAZOL comprimate, pulvis și ROMIVERMECTIN, soluţie injectabilă.

La păsări se administrează ROMBENDAZOL F comprimate, iar pentru deparazitarea externă şi a cuibarelor se folosește produsul ROMPARATOX.

Pentru deparazitarea internă a câinilor şi pisicilor se recomandă PARACAN, TOTAL şi ROMBENDAZOL SUPER sub formă de comprimate, iar pentru cea externă, PARAKILL.

În afară de acestea, este neapărat nevoie să se aplice măsuri de profilaxie generală prin acţiuni de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare care au drept scop distrugerea agenţilor patogeni ai bolilor transmisibile (virusuri, bacterii, ciuperci) şi a vectorilor acestora (insecte şi rozătoare).

Astfel, concomitent cu deparazitarea animalelor, pentru a se evita noi infestări ale acestora cu paraziți, trebuie să se facă şi deparazitarea adăposturilor, inclusiv a ustensilelor folosite la animale, cu ROMPARASECT 5%.

Pentru că în perioada de primăvară poate să apară miodistrofia mieilor, o boală de nutriție cauzată de hiposelenoză și hipovitaminoza E, continuare a carenţelor de la oaia gestantă, recomandăm ROMSELEVIT injectabil la miei.

Vaccinări obligatorii...

În afară de aceste acţiuni pe care pot să le facă gospodarii, există acţiuni sanitar-veterinare cuprinse în PROGRAMUL STRATEGIC de care sunt responsabili medicii veterinari concesionari şi acțiuni pe care le efectuează medicul veterinar la solicitarea crescătorului de animale.

Gospodarii trebuie să cunoască faptul că, primăvara, vaccinarea la animale este obligatorie pentru pseudopesta aviară și antrax.

...contra pseudopestei aviare

Vaccinarea se face la speciile de păsări receptive la virus (găini, curci, bibilici, fazani, prepeliţe, porumbei). Vaccinarea se poate face cu produse româneşti foarte eficiente, precum: AVIPESTISOTA, AVIPESTIOL FORTE sau PESTIHOLVAC.

...contra antraxului (cărbune, dalac sau buba neagră)

Vaccinarea se face la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) şi la cabaline, cu vaccinul Carboromvac.

Dintre acţiunile efectuate la solicitarea crescătorului de animale menţionăm: vaccinarea oilor şi a caprelor contra agalaxiei contagioase (răsfugul alb) cu AGALAXIN sau cu AGALAXIN FORTE, care previne și mamita gangrenoasă (răsfugul negru), vaccinarea contra rujetului la porcine, cu ERYROMVAC.

romavermectin 2 romavermectin 1

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 4, 16-28 februarie 2017 – pag. 30

ANTRAXUL

Antraxul (cărbune, dalac, buba neagră) este o boală infecțioasă care se transmite de la animale la om, fiind o zoonoză deosebit de gravă. Incidența acesteia este legată de frecvenţa îmbolnăvirilor la animale. Boala este produsă de o bacterie (Bacillus anthracis) care rezistă în mediul exterior, timp îndelungat, sub formă de spori. Sunt receptive majoritatea speciilor de mamifere domestice şi sălbatice, cele mai sensibile fiind ovinele şi caprinele urmate de taurine, cabaline, bubaline şi alte ierbivore. Porcinele şi carnasierele sunt mai puţin sensibile. La păsări, antraxul apare extrem de rar.

Sursele de infecţie sunt animalele bolnave care elimină, prin toate secreţiile şi excreţiile, germeni sub formă vegetativă care se transformă în spori, în contact cu aerul. Sporii sunt răspândiţi pe păşune, furaje, apă, iar prin intermediul vântului și apelor de suprafață sau freatice pot difuza pe suprafețe întinse.

Prin deschiderea cadavrelor sau sacrificarea animalelor bolnave se răspândește un număr mare de germeni în mediul exterior, care în contact cu aerul sporulează şi rezistă un timp îndelungat.

Toate produsele provenite de la animalele cu antrax (carne, piei, păr, lapte, lână) conţin cantităţi mari de spori, fiind surse de infecţie importante în special pentru om.

Contaminarea animalelor are loc fie pe cale digestivă, prin ingerarea sporilor odată cu furajele sau apa, fie pe cale respiratorie, prin inhalarea prafului contaminat cu spori, fiind posibilă însă şi contaminarea transcutanată prin diferitele leziuni ale pielii.

Contaminarea omului se realizează odată cu manipularea animalelor bolnave, a produselor provenite de la acestea, a cadavrelor şi, mai rar, prin consumul de carne.

Infecția cutanată este forma cea mai frecvent întâlnită la om și este localizată, în general, pe mâini și față sub forma unei pustule (buba neagră). Contaminarea se face mai rar și pe cale respiratorie (antraxul pulmonar sau boala scărmănătorilor de lână).

carboromvacSemnele clinice ale bolii nu diferă prea mult de la o specie la alta, dar există unele particularități privind durata şi gravitatea bolii. Astfel, la ovine şi caprine boala este extrem de rapidă, animalele devin brusc agitate, cu respiraţie grea, prezintă tremurături musculare, secreţii mucosangvinolente sau hemoragice la nivelul orificiilor nazale sau anale. Animalele mor în câteva minute sau ore. La bovine sunt aceleaşi semne, dar cu durată mai mare. Acestea prezintă febră, lipsa poftei de mâncare, colici, lipsa rumegării, diaree sangvinolentă, urinare cu sânge, cord accelerat, pocnitor, pulsul slab, filiform. Moartea este precedată de hipotermie şi de convulsii. La cabaline simptomele sunt de ordin general: febră, respiraţie accelerată, cordul bate puternic, iar animalul nu consumă alimente.

Cadavrele animalelor cu antrax se baloneză imediat, iar la nivelul cavităţilor naturale (nazală, bucală, anală) apar scurgeri sangvinolente, acestea fiind primele indicii ale antraxului.

Diagnosticul se suspicionează pe baza manifestărilor clinice şi pe aspectul cadavrului. Diagnosticul de certitudine se stabileşte prin examen de laborator.

Profilaxia

Cea mai importantă măsură în profilaxia antraxului este vaccinarea cu CARBOROMVAC, care a demonstrat o mare eficienţă profilactică, preîntâmpinând apariţia bolii la animalele vaccinate.

Așadar, vaccinarea anticărbunoasă la bovine, ovine, caprine şi cabaline este una dintre măsu­rile de prevenție absolut necesare în sezonul de primăvară sau în cazuri de necesitate.

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 26

Efectul imunomodulator al levamisolului

Levamisolul este un medicament cunoscut ca antihelmintic, dar și ca imunomodulator atât în medicina umană, cât și în cea veterinară. Cele mai bune rezultate s-au obținut la bolnavii cu imunodeficiențe, dar cu doze stricte la interval de timp regulate. Se consideră că levamisolul potențează imunitatea prin amplificarea răspunsului imun mediat celular.

Activitate farmacologică

Componenta activă este un izomer levogir. Medicamentul modulează funcția imună la un dozaj de 2-3 mg/kg masă corporală, spre deosebire de doza antihelmintică care este cu mult mai mare.

Când este administrat în doză mai mare față de doza imunoterapeutică, levamisolul poate supresa funcția imună.

Levamisolul hidrocloric este absorbit rapid după administrarea orală sau injectarea intramusculară.

În ciuda timpului de înjumătățire scurt, o singură doză de levamisol amplifică răspunsul imun mediat celular pentru mai mult de 48 de ore.

Tratamentul intermitent cu levamisol restaurează răspunsul imun mai mult decât în cazul administrării continue.

Se recomandă ca levamisolul să fie administrat 3 zile consecutiv sau o dată pe săptămână.

Tratamentul îndelungat reduce sensibilitatea pacientului la efectele imunomodulatoare ale levamisolului și poate fi chiar supresiv sau conduce la complicații grave.

Efectul levamisolului asupra celulelor sistemului imun

Levamisolul schimbă metabolismul și funcțiile limfocitelor T, monocitelor și neutrofilelor, stimulează reactivitatea imună mediat-celulară prin potențializarea ratei de diferențiere a limfocitelor T, responsabile de antigene și mitogene.

Când este injectat la animale sănătoase, levamisolul determină creșterea numărului de celule anticor­poformatoare din splină și mărește rezistența la infecțiile bacteriene sau virale, în particular la gazdele imunizate în prealabil.

Mecanisme de acțiune

Levamisolul corectează deficiențele imunologice, modificând activitatea fagocitelor și a limfocitelor T. Molecula de levamisol este constituită din „2 regiuni“ farmacologic active: nucleul imidazolic care este responsabil de efectele „in vitro“ ale medicamentului și „o regiune“ ce conține sulf, care aparent este responsabilă de efectele „in vivo“.

S-a remarcat că levamisolul „imită“ ca importanță activitatea timopoetinei (hormon timic).

„In vivo“, levamisolul induce maturarea timocitelor, stimulând imunitatea mediat celulară și favorizează producția de factori serici capabili să potențializeze funcțiile leucocitelor.

Recomandări privind imunoterapia cu levamisol

Levamisolul poate fi folosit ca reactivator al răspunsului celular imun depresat, în numeroase boli (bacteriene sau virale): infecții cu herpesvirusuri, bruceloză, mastite bovine, boala de Aleutine (la nurcă), febra de transport (la bovine), febra aftoasă, bronșită infecțioasă, bursită infecțioasă, boala Carre (jigodia) etc.

S-au menționat bune rezultate obținute cu acest preparat la păsări, administrat în doza de 2,5 mg/kg masă corporală (m.c.) asupra răspunsului mitogen al limfocitelor. De asemenea, în terapia bolilor infecțioase, levamisolului (asociat, firește) a dat rezultate încurajatoare în doza de 7-10 mg/kg m.c. (doza unică).

La păsări, în cazul vaccinărilor, levamisolul poate fi administrat ca imunostimulant, în cursul aceleiași zile sau în următoarele zile consecutive vaccinării (anti­pseudopestoase, antibursitică etc.) la o doză de 1/4-1/3 din doza antihelmintică, timp de 3 zile și apoi repetată administrarea peste alte 3-4 zile.

Doza antihelmintică este, în general, de 5-7,5 mg/kg m.c. (în cazul administrării parenterale) sau de 7,5-10 mg/kg m.c. (în cazul administrării „per os“).

La puii de carne se poate administra o dată pe săptămână, până la sacrificare.

În scopul reducerii morbidității și mortalității, levamisolul rămâne un imunorestaurator eficace, la îndemâna medicilor veterinari practicieni.

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 1, 1-15 ianuarie 2017 – pag. 26

Cum trebuie adăpostite păsările pe timpul iernii

Umiditatea și temperatura

Având în vedere că temperatura corporală a păsărilor este de 41-42°C și ținând cont de faptul că acestea nu dispun de mecanisme de termoreglare la fel de eficiente precum acelea ale mamiferelor, păsările se adaptează mai greu la factorii de temperatură și umiditate din timpul iernii. De aceea trebuie să le asigurăm un anumit confort de adăpostire.

Desigur, se face referire la situația din gospodăriile populației unde nu există posibilități de realizare a unor fluxuri sau programe tehnologice așa cum sunt în fermele industriale, specializate pentru creșterea păsărilor. În perioada de iarnă, reducându-se durata de lumină, asociată cu scăderea temperaturii și creșterea umidității, se ajunge la scăderea ouatului chiar până la dispariție și inclusiv, la năpârlirea păsărilor.

Năpârlirea este un fenomen fiziologic normal, de refacere a organismului, și se manifestă prin căderea penelor și încetarea ouatului. Apariția acestor fenomene pe timpul iernii are drept cauză anumiți factori: lumina, temperatura, umiditatea și furajarea necorespunzătoare. Păsările revin în limitele fiziologice odată cu restabilirea lor.

În gospodăriile populației, din cauza faptului că nu se respectă acești parametri tehnologici, păsările nu mai intră la ouat după faza de năpârlire.

Importanța respectării parametrilor

Astfel, dacă ne referim la temperatură în sezonul de iarnă, este bine de știut că păsările nu au voie să fie lăsate libere prin curte, ci trebuie să stea în adăposturi bine izolate termic. De asemenea, nu trebuie să fie multe păsări în adăpost, ci în jur de 5-6 găini/m2. În general, datorită căldurii biologice degajate de păsări, se poate menține o anumită temperatură acceptabilă în adăposturi, dar dacă zilele sunt prea geroase, așa cum au fost în ultima perioadă, se recomandă, pe cât posibil, instalarea unor surse de încălzire.

Dacă ne referim la umiditatea din adăposturi, trebuie spus că o umiditate mare (80%), asociată cu o temperatură scăzută, duce la o umezeală excesivă a aerului din adăposturi și, implicit, la apariția unor boli afrigore sau sunt factori favorizanți pentru apariția unor boli infecțioase precum micoplasmoza, bronșita infecțioasă, LTI etc. De aceea, în adăposturile de păsări este recomandat să punem așternut uscat de paie, care trebuie împrospătat.

De asemenea, foarte importantă este alimentația pe timp de iarnă, sezon în care lipsesc furajele verzi, iar substanțele nutritive din alimentație se reduc semnificativ. Drept urmare, pentru întreținerea păsărilor și pentru menținerea ouatului este necesară introducerea în alimentația acestora a suplimentelor proteino-vitamino-minerale: Complex Polivitaminic Buvabil, Ovoplus (special creat pentru găinile ouătoare), Romstarter 9 + 1 A, Vita B Complex și Romzeofort.

Ovo Plus Romvac

Dr. Viorica CHIURCIU

Medic veterinar, doctor în științe medicale

Revista Lumea Satului nr. 24, 16-31 decembrie 2016 – pag. 26

Îngrijirea animalelor pe timpul iernii

Pe timpul iernii, animalele suferă atât din cauza condițiilor climatice, cât și a schimbării structurii rației alimentare. Astfel, scăderea temperaturii din adăposturi, asociată cu o umiditate crescută sau curenți de aer reci, duce, pe lângă un consum crescut de furaje, la apariția bolilor afrigore (răceli, degerături). Se poate ajunge chiar până la hipotermie, caracterizată prin scăderea temperaturii sub limita normală, animalul nemaifiind capabil să-și mențină temperatura corpului în limite normale.

Fiecare specie de animal prezintă o anumită zonă de confort termic. De exemplu, vacile de lapte, junincile și tineretul taurin la îngrășat au zona de confort termic la temperaturi de 10-14OC. Cu alte cuvinte, la aceste temperaturi animalele precizate se simt confortabil și dau producțiile cele mai mari.

Atenție la izolarea adăposturilor!

Pentru a trece de acest stres termic din timpul iernii trebuie să ținem seama de câteva reguli de bază. Astfel, adăposturile de animale trebuie să fie bine izolate, mai ales elementele de închidere (ușile, ferestrele). Cu toate acestea, trebuie să se știe că ventilația naturală nu trebuie blocată niciodată, având în vedere că animalele produc o mare cantitate de căldură, dar și vapori de apă eliminați prin respirație și transpirație, precum și gaze nocive, rezultate prin descompunerea dejecțiilor. Toate acestea duc la îmbolnăvirea animalelor și la scăderea producțiilor. În general, datorită căldurii biologice degajate de animale se poate menține o anumită temperatură acceptabilă în adăposturi, dar dacă zilele sunt prea geroase recomandăm, pe cât posibil, instalarea unor surse de încălzire.

Fără umiditate excesivă

De asemenea, trebuie prevenită umiditatea din adăposturi prin asigurarea unui așternut curat și uscat. Umezeala excesivă a aerului din adăposturi poate să favorizeze apariția diferitelor afecțiuni podale, respiratorii, mamite etc.

Importanța alimentației iarna

Pe timpul iernii trebuie să acordăm o atenție deosebită și alimentației care, fiind săracă în elemente nutritive din cauza lipsei furajelor verzi prezente vara, trebuie suplimentată cu premixuri proteino-vitamino-minerale, iar atunci când se administrează furaje trebuie să nu fie înghețate. Astfel, recomandăm Complexul Polivitaminic Buvabil Romvac3, Vitamina AD3E, Vita B Complex, Romzeofort, Vitapremix Bio-Mos, Cavitrom și blocurile de lins, pentru rumegătoare și cabaline.

Apa, necesară pentru adăpatul animalelor, trebuie să fie proaspătă, curată, la temperatura camerei sau caldă. Aceasta trebuie verificată de cel puțin 2 ori pe zi sau chiar mai des, pentru a nu îngheța. De asemenea, trebuie ca în adăposturile fără ferestre să se amplaseze o sursă de lumină.

Animalele și cazarea acestora pe specii

Animalele trebuie cazate pe specii, fiind un lucru total greșit ca vaca să stea cu calul, porcul, găina etc. În acest caz se exacerbează microbismul din adăpost, ajungându-se la îmbolnăviri.

Și câinele are nevoie de îngrijire specială

În zilele geroase, trebuie să ținem cont și de câinele din curte deoarece temperaturile scăzute din timpul iernii pot să ducă la diferite îmbolnăviri sau să agraveze unele afecțiuni ale oaselor sau articulațiilor.

Astfel, câinele trebuie să beneficieze de o cușcă bine izolată, cu așternut din paie sau un pled, care trebuie schimbate ori de câte ori se umezesc. În zilele foarte friguroase este bine să se pună în cușcă sticle cu apă fierbinte, învelite într-o bucată de pânză, iar câinelui să i se asigure o supă caldă pe zi. În cazul în care câinele suferă de artrită, luați-vă măsuri suplimentare împotriva frigului, cazându-l într-o încăpere încălzită.

De asemenea, pentru câini recomandăm mâncarea specială cu microzeogen și suplimentele nutritive: Canifort, Biotina super, TricalD3 și Castanrom.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în științe medicale

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 26

Prevenirea și combaterea Sindromului Adeno-Coli

În ultimii ani, tineretul multor crescători de porumbei a fost afectat de așa-zisul Sindrom Adeno-Coli, o asociație dintre Adenovirus și bacteria Escherichia coli.

Simptomele sunt binecunoscute: apatie, sete exagerată, anorexie, vomă și diaree apoasă (produsă de adenovirusul de tip 1) sau distrugerea masivă a ficatului (produsă de adenovirusul de tip 2, în special la adulți). Apare rapid, produce o deshidratare excesivă și în maximum 2 zile, tot efectivul de tineret este afectat cu mortalitate de 70-80%.

Dacă păsările ar fi afectate doar de Adenovirus, recuperarea s-ar face rapid, în aproximativ 7-8 zile. Din păcate, în majoritatea cazurilor, infecția primară cu Adenovirus se complică cu bacteria E. coli, germen ubicuitar și oportunist, care agravează tabloul clinic, penetrând peretele intestinal și provocând o stare septicemică, care va duce implicit la moarte.

Încă nu există un vaccin comercial eficace disponibil pe piață pentru tratarea acestei boli. Utilizarea vaccinurilor contra EDS76 (boală virală a găinilor, produsă de Adenovirusul de tip 3) nu are niciun efect protector asupra porumbeilor afectați de Adenovirusul de tip 1 sau 2.

Sugestii pentru combaterea și controlul Sindromului Adeno-Coli

Evitați stresul (de orice fel). Asigurați o igienă riguroasă a volierelor; periodic dezinfectați cu CATIOROM, PURSEPT, DECONTAMINOL, Ecocid sau XL Herbs (dezinfectant pe bază de plante).

Administrați hrană de bună calitate. Eventualele contaminări cu micotoxine pot fi fatale, dar acestea pot fi contracarate de administrarea de MYCOLIV și FITOLIV.

oregomix porumbeiPeriodic, administrați PRODIGEST sau OREGOMIX alternativ, câte 1-2-3 zile/săptămână, 0,5-1 ml/litru de apă/zi.

PRODIGEST-ul și OREGOMIX-ul stimulează flora bacteriană naturală prezentă în gușa, stomacul și intestinele porumbelului voiajor și care constă din bacterii acidolactice, în principal. Funcția lor este de a opri bacteriile patogene (E.coli, Salmonella).

O populație sănătoasă de bacterii acidolactice va preveni proliferarea puternică în organism a bacteriilor patogene și va stimula rezistența naturală a porumbeilor. Astfel, rezultă o digerare mai bună și o absorbție mai eficientă a proteinelor, aminoacizilor, mineralelor și a fosfatului din mâncare. Se stimulează producerea de enzime, care ajută la digerarea eficientă a hranei.

Tratament – Varianta I

  • Administrați antibiotice active contra E.coli: fosfomicină (produsul FOSFOTILROM), florfenicol (produsul FLORFENIROM), colistin (produsul COLISTIROM), gentamicină, neomicină, cu mențiunea că ultimele 3 nu se absorb la nivel intestinal, nefiind utile în infecții septicemice
  • Antivirale: ANTI-AI (1 ml/l apă/12 ore, timp de 5 zile)
  • Imunostimulatoare: IMMUNOPLUS (1-2 ml/litru de apă/zi)
  • Antitoxice – Hepatoprotectoare: FITOLIV (1-2 ml/litru de apă/zi)
  • Polivitamine: COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL sau FARMAVITAMINOCOMPLEX ori NUTRI VITAMINAMINO asociate cu electroliți – COLUMBOCLIN
  • Varianta II (individual)
  • Antibiotic: ENTEROGUARD (1cp/zi, 5 zile)
  • Antivomitiv: CASTANROM (1/10 cp/zi), comprimate din pulbere de castan, care are și acțiune antidiareică, ab­sorbantă și antitoxică
  • Vitamine: CARNICOL (1-2 cp/zi)
  • Imunostimulatoare: KING HERBS (2-4 pic/12 ore)
  • Antivirale: ANTI-AI (2-4 pic/12 ore)
  • Hepatoprotector: BEDGEN (1-2 pic/zi) sau METIONINĂ (1/4 cp/zi).

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 26

RÂIA LA CABALINE

Râile reprezintă un grup de boli parazitare determinate de acarieni, caracterizate clinic prin erupţii cutanate pruriginoase, iar morfologic prin dermatită traumatico-toxică.

Râia sarcoptică este o dermatită parazitară întâlnită la toate speciile de mamifere domestice şi la om, fiind produsă de Sarcoptes scabiei. Paraziţii se hrănesc cu celule epidermice şi limfă, eliminând o salivă iritantă şi cu potenţial alergen.

La cai, boala (râia corpului) este produsă de Sarcoptes scabiei var. equi şi se manifestă prin reacţie inflamatorie la nivelul pielii, caracterizată prin apariţia nodulului scabios. Prima manifestare vizibilă este mâncărimea care apare la 3-4 zile de la contaminare şi se localizează în special în zona capului, pe laturile gâtului şi pe interiorul jaretelor. La atingere se pot simţi vezicule şi mici nodului care se desprind ca un nisip. Apar zone lipsite de păr, însoţite de cele mai multe ori de cruste.

Diagnosticul râiei sarcoptice se confirmă prin evidenţierea paraziţilor din leziuni, acest lucru realizându-se prin râcâirea zonei afectate, până ce apare sângele, şi examinarea la microscop între lamă şi lamelă.

Râia psoroptică este produsă de Psoroptes equi, fiind o parazitoză foarte contagioasă, dar care nu se transmite la om.

La cai, parazitul afectează zonele acoperite cu păr lung: moţ, comă şi coadă. Boala debutează prin mâncărime accentuată și formarea veziculelor pline cu exudat seros. Prin uscarea acestuia se formează cruste abundente ce se simt la pipăit. Crustele au miros urât, respingător.

Diagnosticul se pune pe baza examenului microscopic al crustelor.

Râia chorioptică a cailor (râia picioarelor) este produsă de Chorioptes bovis var. equi şi afectează chişiţa şi buletul, fiind afectate mai ales picioarele din spate. Se caracterizează prin apariţia mâcărimilor observate mai ales după efort sau în timpul nopţii; animalul bate din picior, tropăie, îşi freacă picioarele unul de altul, apar zone lipsite de păr, uscate, iar firele de păr din jurul leziunii se smulg uşor. Netratată, boala se extinde spre jaret, crupă și chiar abdomen.

Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, iar pentru confirmare se face examen microscopic din raclaj.

Profilaxie şi tratament

Este necesară igienizarea adăposturilor și a harnaşamentelor cu soluţie de ROMPARASECT, carantina şi tratarea animalelor recent achiziţionate și deparazitarea periodică a animalelor de 3-4 ori pe an, folosind produsul antiparazitar ECVI­ROM, pe bază de albendazol și avermectină B1 sau ECVIROM I, pe bază de ivermectină și praziquantel.

ecvirom 1

ecvirom 2

Dr. Gabriela BĂNCILĂ

Medic veterinar Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 21, 1-15 noiembrie 2016 – pag. 26

Agalaxia contagioasă și mamita gangrenoasă a oilor și caprelor

Cele două boli prezente pe tot globul, inclusiv în țara noastră, provoacă pagube economice însemnate la oi și capre, atât prin mortalitate, cât și prin afectarea producției de lapte.

Agalaxia contagioasă a oilor și caprelor, numită popular „răsfugul alb“, este o boală infectocontagioasă, la care sunt sensibile, de obicei, femelele în lactație, dar se pot îmbolnăvi și femelele sterpe, masculii, precum și tineretul. Agentul etiologic al bolii este Mycoplasma agalactiae, o bacterie cu rezistență redusă în mediul exterior, dar care poate rămâne în stare latentă în glanda mamară, un timp îndelungat.

Sursele principale de infecție sunt reprezentate atât de animalele bolnave cât și de cele animalele purtătoare care elimină bacterii prin urină, fecale, secreții genitale și lapte. Boala se transmite rapid și prin intermediul mâinilor mulgătorilor.

Clinic, boala evoluează cu mai multe localizări: mamară, articulară, oculară. Localizarea mamară apare la animalele în lactație și se caracterizează prin modificări calitative și cantitative ale laptelui. Acesta devine verzui sau gălbui, se separă în două straturi și coagulează la fierbere. Secreția lactată scade brusc sau încetează. Boala poate evolua ca o mamită benignă sau gravă (ireversibilă), glanda mamară fiind congestionată, mărită în volum, caldă și dureroasă, se poate atrofia, prezentând focare indurate sau abcese. Celelalte localizări se întâlnesc mai ales la miei, tineret berbeci și oi sterpe. În localizarea articulară apar artrite manifestate prin șchiopături și paraplegii care duc la slăbire și moarte. În localizarea oculară pot să apărea forme benigne, reversibile (epiforă, fotofobie, conjunctivite), dar și forme ireversibile, soldate cu pierderea globului ocular.

Mamita gangrenoasă a oilor și caprelor, numită și „răsfugul negru“, este o boală infectocontagioasă gravă, întâlnită la oile și caprele în lactație. Aceasta apare sporadic sau enzootic, fiind influențată de anumiți factori favorizanți: plăgi accidentale ale tegumentului mamar, mulsul traumatizant sau condiții de igienă necorespunzătoare.

Agentul etiologic al bolii, Staphylococcos aureus, este epifit pe tegumentul mamar al animalelor sănătoase. Sursa principală de infecție o reprezintă oile bolnave care elimină bacterii prin secrețiile mamare, contaminând obiectele din jur, devenind surse secundare de infecție. Boala se trans­mite de la un animal la altul prin mâinile mulgătorilor sau prin mieii care sug și provoacă răniri mameloanelor.

Clinic, mamita gangrenoasă debutează brusc, cu febră, abatere, lipsa poftei de mâncare, a rumegării, accelerarea pulsului și respirației, animalul deplasându-se cu greutate. Mamela devine caldă, tumefiată și dureroasă. De obicei, este afectată numai jumătate din glanda mamară, care devine insensibilă, de culoare violacee, iar secreția lactată dispare, fiind înlocuită cu o secreție roșietică cu grunji. În mod obișnuit, după o evoluție de 3-5 zile, boala se termină prin moartea animalului. La animalele care supraviețuiesc, mamela este compromisă, prin eliminarea jumătății gangrenate.

Diagnosticul în ambele tipuri de boli se pune pe semnele clinice și prin anchetă epidemiologică. Confirmarea diagnosticului se pune numai în laborator.

Prevenirea celor două boli se realizează prin măsuri generale și specifice. Profilaxia specifică se bazează pe folosirea vaccinurilor inactivate contra agalaxiei contagioase a oilor și caprelor, AGALAXIN și AGALAXIN FORTE (vaccinuri care conțin germeni inactivați de Mycoplasma agalactiae și Staphylococcus aureus). În profilaxia curentă, vaccinurile se administrează la oi și capre în a doua parte a gestației, iar la celelalte categorii de ovine și caprine se administrează primăvara, în luna mai. Înainte de vaccinare este recomandată deparazitarea animalelor cu ROMIVERMECTIN sau ROMBENDAZOL.

Dr. Viorica CHIURCIU

Doctor în științe medicale Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 30

Cele mai frecvente parazitoze întâlnite la păsările din gospodărie

Starea vremii este foarte importantă pentru sănătatea animalelor (mamifere și păsări), iar factorii meteorologici de intensitate mare, cum sunt precipitațiile abundente, generează îmbolnăvirea acestora și, automat, scăderi ale producțiilor zootehnice. Astfel, pot să apară diferite tulburări digestive cauzate de consumul furajelor umede, cu toate consecințele care decurg de aici.

În al doilea rând, o umiditate ridicată în mediul extern, asociată cu vânt sau cu alte fenomene meteorologice, asigură condiții favorabile pentru dezvoltarea unor microorganisme sau a unor paraziți. De asemenea, lipsa de igienă din gospodărie și nedeparazitarea păsărilor duc la apariția acestor afecțiuni.

Bolile parazitare care apar mai frecvent la păsările din gospodărie (găini, curci, bibilici, prepelițe palmipede, porumbei) pot fi cauzate de paraziți interni sau de paraziți externi.

Boli produse de paraziții interni

Astfel, coccidiozele sunt boli parazitare produse de paraziți interni, aparte, care nu se văd cu ochiul liber și se dezvoltă intracelular în epiteliile aparatului digestiv, în ficat sau rinichi. Boala evoluează frecvent la puii cu vârste cuprinse între 14-90 de zile și se manifestă prin abatere și lipsa poftei de mâncare. Puii beau multă apă, prezintă diaree alb-văroasă și sangvinolentă. Mortalitatea poate fi până la 100% din efectiv. Prevenția și tratamentul coccidiozelor se face cu SULFA­COCCIROM în asociație cu vitamina K3.

Singamoza (viermele roșu al gâtului), parazitoză care afectează galinaceele, este provocată de un vierme care se localizează în trahee și se manifestă prin respirație zgomotoasă, cu gâtul întins, ciocul întredeschis, plin cu mucus, înghițiri repetate, accese de sufocare, inapetență și mortalitate ridicată.

Ascaridiozele sunt boli parazitare determinate de helminți care se localizează în aparatul digestiv. Această parazitoză produce îmbolnăviri la tineret, caracterizate prin apetit capricios, abatere, diaree, parezia aripilor uneori cu mortalități. La puicuțe și la găinile adulte se întâlnește diminuarea producției de ouă.

Cestodozele sunt boli parazitare determinate de viermi lați (tenii).

Paraziții externi întâlniți la păsări sunt căpușele care se hrănesc cu sânge și odată cu înțepătura pot transmite păsărilor boli de natură bacteriană sau virală, provocându-le în același timp anemie sau chiar toxicoză.

De asemenea, păduchii malofagi sunt paraziți care neliniștesc păsările: acestea se ciugulesc în permanență, provocându-și răni. Astfel, apar picajul (ciugulirea penelor, ingerarea ouălor) și canibalismul (ciugulirea pielii, în special la nivelul cloacei).

Rombendazol flPentru prevenirea acestor afecțiuni recomandăm o deparazitare suplimentară a păsărilor, în această perioadă, cu ROMBENDAZOL F pentru deparazitarea internă și cu ROMPARATOX (pulbere) pentru deparazitarea externă. Pentru porumbei se va folosi ENDECTOCID, un produs special formulat atât pentru combaterea paraziților externi (căpușe, păduchi), cât și a unor paraziți interni.

Menținerea igienei în adăposturi este necesară și se realizează cu DECONTAMINOL pentru distrugerea microbilor și cu ROMPARASECT 5% pentru distrugerea paraziților.

Rația de hrană se va suplimenta cu vitamine sau premixuri proteino-vitamino-minerale: ROMSTARTER 9+1 A, OVOPLUS, CAVITROM, ROMZEOFORT etc.

De asemenea, trebuie să se țină cont de folosirea adăposturilor fără umiditate, iar găinile adulte trebuie să fie separate de pui și tineret. În plus, găinile și curcile nu trebuie cazate împreună.

Dr. Viorica CHIURCIU

Doctor în științe medicale Romvac Company SA

Ce trebuie să știm despre parazitozele întâlnite la câine și pisică

La animale și în special la câine și pisică există o multitudine de paraziți atât interni, cât și externi. Aceștia pot să provoace boli grave atât la câine și pisică, dar și la unele animale din gospodărie și chiar omului.

Paraziții interni au localizări diverse (mușchi, aparat digestiv, respirator, excretor etc.), provocând animalelor diferite boli parazitare: protozooze (produse de protozoare); nematodoze (boli determinate de paraziți cu corpul cilindric, răspândiți pe întreg globul și care parazitează multe specii de animale, inclusiv omul); trematodoze (boli determinate de trematode, paraziți cu corpul oval alungit și turtit) și cestodoze (boli produse de paraziți al căror corp este plat, în formă de panglică). Canidele, inclusiv câinele, reprezintă gazde definitive pentru cestode și pot îmbolnăvi diverse specii de animale, inclusiv omul.

Parakil de la RomvacParaziții externi (purici, păduchi, căpușe, râie etc.) provoacă anumite simptome clinice la animale: neliniște, prurit, anemie, slăbire, abcese la locul înțepăturilor, urticarie și alopecie.

Puricii, în afară de pruritul intens pe care-l determină și leziunile de grataj consecutive acestuia, pot provoca o dermatită alergică, determinată de alergenii din saliva lor.

În cazul căpușelor, acțiunea principală este cea spoliatoare prin pierderi masive de sânge, iar secundar o acțiune alergică și pruriginoasă. De asemenea, căpușele prezintă importanță și prin faptul că sunt vectori în transmiterea unor agenți patogeni care provoacă boli extrem de grave la animale și om. Astfel sunt transmise bacterii (Francisella tularensis, Salmonella, Brucella spp), virusuri care provoacă encefalită de căpușe, febra de căpușe etc.), ricketsii, protozoare (diferite babesii), spirochete (Borelia burgdorferi). De asemenea, unele căpușe produc „paralizia de căpușe“ la bovine, ovine, carnivore, rozătoare și chiar la om. Boala este foarte gravă și se presupune că este produsă prin inocularea unei toxine de către căpușe care atacă neuronii motori corticali, producând paralizii de diferite grade și chiar moartea.

Cele mai importante tipuri de râie canină sunt râia sarcoptică (care se poate transmite și la om), râia auriculară și râia demodecică.

Mulți paraziți de la câine și pisică se transmit la om ca urmare a contactului strâns al oamenilor cu aceste animale. De regulă, copiii se pot infesta cu ouă de Toxocara cani sau de la alți paraziți, dezvoltându-se Larva migrans visceralis, cu localizări în ficat, rinichi, pulmon, ochi și sistemul nervos central. De asemenea, omul se poate infesta cu larve ale diferitelor specii de tenii: Echinococcus granulosus, Multiceps multiceps, Dipilidium caninum (adult) etc..

Având în vedere impactul pe care-l au acești paraziți asupra mediului (contaminarea apei, solului, pășunilor), transmiterea de la un animal la altul și îmbolnăvirile pe care le pot provoca animalelor de rentă din gospodărie și mai ales omului este absolut necesar să se deparaziteze atât animalele, cât și adăposturile, cuștile și toate obiectele cu care acestea vin in contact.

Deparazitări cu produsele Romvac

PARAKILL este antiparazitar extern, suspensie pe bază de fipronil.

PARACAN, comprimate, este antihelmintic cu spectru larg, pe bază de albendazol și levamisol.

ROMBENDAZOL SUPER, comprimate, este antihelmintic cu spectru larg, pe bază de albendazol și avermectina, fiind indicat la câini și pisici, în depara­zitarea internă și externă.

Rombendasol super Romvac

OTOGUARD este unguent pentru tratamentul otitelor externe cu etiologie bacteriană și parazitară. Are spectru antibacterian și antiparazitar larg prin acțiunea asociată a componentelor sale.

ROMARASECT 5% este soluție pe bază de cipermetrin și permetrin pentru dezinsecția și dezacarizarea adăposturilor, utilajelor și uneltelor cu care animalele vin în contact.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 18, 16-30 septembrie 2016 – pag. 28

Solubilizarea şi absorbţia medicamentelor antimicrobiene administrate la păsări în apa de băut

În terapia antimicrobiană la păsări, cel mai des este utilizată administrarea orală (masală) prin apa de băut şi mai rar prin furaj.

Antibioticele administrate în apă trebuie să aibă o foarte bună capacitate de dizolvare până la nivel molecular pentru a se obţine o soluţie omogenă, fără precipitare şi fără să-şi schimbe culoarea.

Apa de băut are în general un Ph variind între 6 şi 8, în funcţie de zonă.

Medicamentele cu moleculă de natură acidă au o mai bună solubilizare într-o sursă de apă cu un ph mai alcalin, în timp ce acelea cu un Ph mai alcalin se vor solubiliza mai bine în apa cu un Ph mai acid.

Medicamente antimicrobiene cu Ph bazic, care necesită apă cu un Ph acid

Pentru buna solubilizare, ph-ul apei poate fi acidifiat prin folosirea acidului ascorbic (VITAMINA C), acidului acetic (oțet). În această categorie sunt încadrate:

– TETRACICLINELE: Oxitetraciclina, doxiciclina, clortetraciclina.

Adăugarea de Vitamina C asigură o solubilizare rapidă a tetraciclinelor, în special a doxiciclinei.

– POLIPEPTIDELE: Colistin (produsul COLISTIROM);

– MACROLIDELE: Eritromicina (produsul ERITROM), tylosina, spiramicina, lincosaminele – lincomicina;

– AMINOGLICOZIDELE: Gentamicina, neomicina, spectinomicina;

– DERIVAŢI NITROIMIDAZOLICI: Metronidazol (FLA­GELSTOP, COLUMBOVIOFORT F), ronidazol.

Medicamente antibacteriene cu Ph acid, care necesită apă cu un Ph alcalin

Sursa de apă are un Ph acid; se poate utiliza pentru o mai bună solubilizare a medicamentelor bicarbonatul de sodiu.

– AMINOPENICILINELE – BETALACTAMICE – Amoxi­cilina (produsul AMOXILROM 25%), Ampicilina;

– QUINOLONELE – Enrofloxacin (produsul ENRO­FLOXAROM), flumequine (produsul FLUMEQUINOROM);

– SULFAMIDELE – Sulfaquinoxaleina (produsul SULFACOCCIROM), sulfadimidina (produsul SULFADIAROM) şi potenţiatorii (trimetoprim).

Calitatea apei poate fi compromisă şi de prezenţa în exces a carbonatului de calciu (CaCO3), care la concentraţii de 0,3 grame/litru influenţează negativ solubilizarea (în special a tetraciclinelor).

Dacă asociem două medicamente care au grade diferite de solubilizare, e de dorit să dizolvăm separat fiecare produs şi doar după aceea să le amestecăm.

Tetraciclinele, atunci când vin în contact cu diferite elemente minerale (calciu, magneziu, fier), prezente în hrană sau oferite ca suplimente, determină apariţia unor complexe insolubile.

În timpul administrării tetraciclinelor, crescătorii de păsări vor şti că este prohibită administrarea de grit mineral sau a altor produse pe bază de calciu, simultan.

Concluzii: Apa de băut trebuie să fie limpede, fără impurităţi, cu conţinut redus de clor, uşor acidă, cu un Ph optim (6-6,5) şi să fie administrată la temperatura de 16-18°C.

– Medicamentele, în funcţie de natura lor chimică, modul de formulare sau concentraţia folosită, pot reduce consumul de apă.

– Majoritatea medicamentelor au o stabilitate în apa medicamentată de maximum 12-24 de ore.

Se poate face o prediluţie a medicamentului în apă caldă la 30 grade C; în apa cu temperatura de 10 grade C solubilizarea e dificilă.

Când apa are un pH necorespunzător cu pH-ul moleculei medicamentului acidifierea sau, dimpotrivă, folosirea unei substanţe cu pH bazic trebuie să fie introduse în prediluţie, anterior introducerii medicamentului. Niciodată nu adăugaţi un dizolvant „b“ odată cu medicamentul; la fel se proce­dează şi în cazul în care doriţi acidifierea apei.

Exemplu: Pentru o bună şi corectă dizolvare a derivaţilor de imidazol (în special metronidazol – produsul FLAGELSTOP) şi datorită faptului că în România apa potabilă e preponderent dură, se recomandă adăugarea suplimentară de Vitamina C 99% (1 g/2 litri de apă) sau oţet de mere (5-10 ml / litru de apă) simultan.

Dacă totuşi apa este foarte dură, se încălzește inițial o mică cantitate de apă (300-500 ml) la 45-50°C. Se adaugă 1 g Vitamina C şi apoi Metronidazolul, se amestecă şi apoi se completează cu apă până la cantitatea necesară zilnic.

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 17, 1-15 septembrie 2016 – pag. 26

Fflagelstop pentru porumbei Romvac

Microbiomul şi sănătatea

Toate microorganismele care trăiesc în corp şi pe suprafaţa sa formează un ecosistem ce poartă numele de „microbiom“. Bacteriile care formează microbiomul colonizează tractul digestiv, încă din primele 24 de ore de la naştere şi se stabilizează în jurul vârstei de 2 ani. Se estimează că miile de microorganisme ce trăiesc în corpul animalelor şi oamenilor cântăresc aproximativ 2 kilograme. Majoritatea lor trăiesc în intestine, iar distrugerea lor poate avea efecte neplăcute asupra sănătăţii ducând la apariţia obezităţii, afecţiuni ale colonului, tulburărilor digestive, alergii sau eczeme. Relaţia dintre bacterii şi organismul pe care îl populează este una de simbioză deoarece, în schimbul hranei, bacteriile ajută la digerarea alimentelor, producerea de vitamine necesare şi întărirea sistemul imunitar.

Pentru a se păstra un echilibru în organism trebuie să existe un număr mare de bacterii apatogene care să împiedice colonizarea cu bacterii patogene introduse în organism odată cu ingerarea de apă sau alimente contaminate. Cele mai multe bacterii apatogene se găsesc în colon, acolo unde se formează flora intestinală.

În colon există un echilibru între bacteriile apatogene şi bacteriile potenţial patogene care au fost introduse în organism. Dacă numărul bacteriilor apatogene este mai mic, bacteriile patogene pot produce tulburări digestive, enterite și apariţia diareei.

Până acum, pentru tratarea acestor afecţiuni s-au folosit antibioticele. Acestea influențează negativ microbiomul deoarece pot distruge atât bacteriile patogene, cât şi pe cele apatogene. Administrarea antibioticelor pe o perioadă mai lungă de timp duce la reducerea sau chiar dispariţia unor specii microbiene din tractul digestiv. În ultima vreme, s-a recomandat scăderea utilizării de antibiotice din cauza efectelor nedorite asupra organismului. Administrarea de antibiotice poate fi asociată cu utilizarea unor produse care protejează mucoasa intestinală. În ultimii ani, din cauza efectelor nedorite ale utilizării antibioticelor, din ce în ce mai multe persoane şi-au îndreptat atenţia asupra unei noi categorii de compuși, numiți probiotice.

Probioticele și beneficiile aduse organismului

Probioticele sunt culturi individuale sau mixte de microorganisme vii şi nepatogene capabile să influenţeze favorabil sănătatea omului sau a animalelor care le ingerează.

Când se observă un dezechilibru al florei intestinale şi nivelul toxinelor din organism este crescut, atunci apar tulburări ale tractului digestiv, scaune moi sau diaree. În această situație, se recomandă folosirea probioticului BIOENTEROM.

De ce Bioenterom!?

Bionetrom Romvac

Probioticul Bioenterom conţine germeni de Enterococcus faecium tulpina NCIMB 11181 cultivaţi pe diverse medii cu un conținut minim 1x108UFC/ml. Produsul se recomandă a fi administrat din primele zile de viaţă ale tineretului de toate speciile. Acest produs este indicat pentru colonizarea intestinului, evitând fixarea bacteriilor patogene. După ce a avut loc colonizarea intestinului, se recomandă ca produsul să fie administrat în continuare pentru stabilizarea digestiei.

De asemenea, Bioenterom se mai foloseşte pentru stimularea protecţiei barierei intestinale şi pentru creşterea sporului zilnic în greutate. Probioticul se poate administra şi cu scop terapeutic ca medicaţie asociată în timpul şi după tratamentul enteritelor infecţioase de orice natură.

Simultan cu probioticul Bioenterom se recomandă administrarea de Complex Polivitaminic buvabil Romvac 3.

Produsul Bioenterom se poate administa foarte uşor, fiind recomandat a se adăuga în apa de băut la dozajul corespunzător fiecărei specii ţintă (păsări, bovine, ovine, caprine, suine, câini și pisici).

Ing. Biotehnolog Valentina FILIP,

Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2016 – pag. 26

PARAFILARIOZA

(dermatoragia parazitară, dermatoragia parazitară sau filarioza parazitară a cailor și bovinelor)

Boală parazitară transmisă prin înţepătura de muşte

Parafilarioza sau dermatita nodulară helmintică a cabalinelor și bovinelor are evoluție sezonieră estivală și este produsă de specii ale genului Parafilaria din familia Filariidae.

Etiologie

Parafilaria multipapillosa (hemoragica) este un filariid ce prezintă un corp filiform, egal calibrat, de culoare albicioasă. Helminții parazitează în țesutul conjunctiv subcutanat din regiunile toracelui, spetei și greabănului la cal, măgar și catâr.

Parafilaria bovicola parazitează în țesutul conjunctiv subcutanat și intermuscular la bovine.

Contaminarea animalelor se face în special la păşune, când animalele sunt înţepate de insecte hematofage care vor inocula larve (microfilarii) în pielea animalului. Aceste larve evoluează până la stadiul de adult. Paraziţii adulţi se dezvoltă în ţesutul conjunctiv subcutanat (sub piele).

Boala evoluează în regiunile calde și temperate, incidența formelor clinice fiind în vară și toamnă, iar în sezonul rece cazurile remit. De regulă, boala nu apare la cabalinele din regiuni de mare altitu­dine (peste 1.300 m).

Semnele clinice

Apar în timpul verii. În cele mai multe cazuri apare o dermatită nodulară, caracterizată prin noduli de mărimea bobului de mazăre, nedureroși, localizaţi pe laturile gâtului, regiunea grebănului și torace. Aceşti noduli sunt duri şi se deschid rapid, lăsând să se scurgă o cantitate de sânge care se coagulează repede. Părul din regiunile afectate se aglutinează şi cu timpul se produc depilaţii.

Aceste dermatoragii sunt mai intense în zilele însorite şi mai reduse seara şi în timpul nopţii. Pe piele, din cauza hemoragiei şi coagulării sângelui apar iritaţii, urmate de zone lipsite de păr și prurit.

Diagnosticul

Se pune pe semnele clinice corelate cu existenţa insectelor şi cu sezonul cald şi se confirmă în laborator prin punerea în evidenţă a microfilariilor, uneori a ouălor de paraziţi din picăturile de sânge de la nivelul nodulilor.

Tratamentul

Se face oral cu ECVIROM sau ECVIROM I, ROMFENBENDAZOL 10% sau cu soluţii injectabile ROMIVERMECTIN sau ROMAVERMECTIN B 1 PLUS.

ecvirom suspensie Romvac

Profilaxia are la bază măsuri de dezinsecție a adăposturilor cu ROMPARASECT, iar în perioadele de atac al muștelor (orele 12-16) animalele se retrag în adăposturi sau în locuri umbrite.

Romfenbendazol Romvac

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, ROMVAC COMPANY SA

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 26

Bronhopneumonia Vierminoasă, o parazitoză favorizată de timpul ploios!

Bronhopneumonia verminoasă – numită și dictiocauloză – este o afecțiune cauzată de viermi paraziți care se localizează în aparatul respirator al rumegătoarelor și cabalinelor.

Boala evoluează cronic, rareori acut și afectează mai grav tineretul acestor specii.

Ciclul biologic al paraziților implică o fază care se dezvoltă în organismul animalelor și o fază care se dezvoltă pe sol (geohelminţi). Astfel, viermii adulţi se localizează în bronhii şi trahee, unde se hrănesc cu mucus, iar la maturitate elimină ouă din care ies larve. Acestea sunt deglutite de animal, odată cu mucusul din aparatul respirator, și apoi sunt eliminate în mediul exterior prin fecale, unde vor evolua în anumite condiții favorabile de umiditate, temperatură și oxigen.

De aceea, dictiocauloza are caracter sezonier, fiind foarte răspândită vara, în anii ploioşi.

Infestarea animalelor se face cu larve, în special la păşune, iar cele mai grave și mai multe cazuri de îm­bolnăviri apar la oi şi capre. Animalele tinere întreţinute necorespunzător sunt cele mai afectate. La animalele adulte, boala apare în lunile septembrie-octombrie, ca urmare a infestațiilor cu elemente parazitare din timpul verii. Poluarea păşunilor cu larve în ţara noastră începe primăvara, când animalele sunt scoase la păşune.

Astfel, există un cerc vicios: păşunea este o sursă de infestare pentru animale, iar animalele o sursă de infestare pentru aceasta. Boala este menținută de la an la an, în anumite zone, atât de animalele bolnave, cât și de cele clinic sănătoase, dar purtătoare de paraziți.

Infestarea animalelor se face şi în timpul adăpatului din bălţi sau din diferite acumulări de apă de pe păşuni. Larvele parazitului ajung odată cu iarba sau apa în intestin, de unde migrează în ganglioni și cord şi ajung în aparatul respirator. Pe tot parcursul migrării prin organism, paraziții produc leziuni mai mult sau mai puțin grave, la nivelul organelor pe care le traversează.

Simptome

Dictiocauloza se manifestă clinic atunci când viermii au ajuns în stadiul de adult în aparatul respirator. Tineretul speciilor amintite este cel mai afectat şi prezintă jetaj abundent (le curge nasul), tuse, respiraţie accelerată, mai ales dimineaţa, la schimbări bruşte de temperatură sau în urma eforturilor. Animalele afectate nu au poftă de mâncare și slăbesc foarte mult, iar la viţei pot apărea asfixii şi chiar moartea în timpul accesului de tuse. Uneori, la 2-3 zile de la infestarea cu paraziți, apare şi o fază clinică digestivă, manifestată prin diaree urât mirositoare și sete accentuată.

Diagnosticul se suspicionează pe baza semnelor clinice, coroborate cu aspectele epizootologice: izbucnirea îmbolnăvirilor cu caracter enzootic, în sezoanele de vară, în anii ploioşi cu manifestări grave mai ales la tineret, întreținut pe păşuni umede sau în adăposturi neigienice, cu umezeală. Diagnosticul diferenţial trebuie să se facă faţă de alte afecţiuni pulmonare sau digestive, având alte cauze. Diagnosticul de certitudine se confirmă numai prin examene de laborator.

Prognosticul bolii este favorabil sau rezervat în funcţie de vârstă, intensitatea parazitării şi de starea de întreținere ale animalului. Astfel, prognosticul este rezervat la animalele tinere cu întreținere proastă. La animalele adulte, prognosticul economic este grav deoarece randamentul producțiilor scade, iar oile gestante nasc miei nedezvoltați, cu diferite afecțiuni.

Profilaxie și tratament

Atât în prevenție, cât și în tratament se folosesc de 4 ori pe an produse antiparazitare sub formă de suspensii buvabile sau soluții injectabile. Astfel, pentru cabaline se recomandă ECVIROM și ECVIROM I, suspensii orale.

Pentru rumegătoare (bovine, ovine, caprine) există suspensii orale de FASCIOCID, ROMBENDAZOL 2,5% şi 10%, ROMFENBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS sau soluții injectabile de ROMAVERMECTIN, ROMIVERMECTIN și ROMAVERMECTIN PLUS.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 14,16-31 iulie 2016 – pag. 26

Afecțiuni digestive la iepuri

Cele mai frecvente boli ale iepurilor sunt afecțiunile digestive, manifestate clinic prin diaree la toate rasele de iepuri, din toate categoriile de vârstă. Cauzele acestor afecțiuni țin și de o caracteristică a aparatului digestiv al iepurelui, cu o masticație redusă, un stomac voluminos, un intestin lung și un cecum bine reprezentat.

Această particularitate a tubului digestiv implică o trecere lentă a alimentelor prin intestin, precum și prezența unei flore microbiene abundente la acest nivel. Din acest motiv, iepurele de crescătorie este predispus la balonări, staze alimentare care duc la autointoxicații și diaree.

În plus, la apariția acestora intervin numeroși factori favorizanți de natură bacteriană, virală, parazitară, alimentară etc., care duc la dezechilibrul florei bacteriene din intestin.

Semnele clinice sunt manifestate prin apariția fecalelor moi sau lichide, iar diareea este frecvent însoțită de balonări, deshidratări, lipsa poftei de mâncare, care duc la moartea animalului. De aceea diareea este o boală gravă a iepurilor, fiind mult mai ușor de prevenit decât de tratat.

Măsurile profilactice țin de alimentație, care trebuie să fie echilibrată din punct de vedere calitativ și cantitativ, de igiena apei, de igiena adăpostului și de necesitatea administrării unor vitamine, medicamente sau vaccinuri specifice.

Astfel, apa de băut administrată iepurilor trebuie dezinfectată, de două ori pe lună, cu ALBASTRU DE METILEN.

Pentru prevenirea avitaminozelor și întărirea sistemului imunitar se vor administra vitamine o dată pe lună, timp de 7 zile: VITAMINA AD3E, MULTIVITAROM, VITA B COMPLEX și VITAROM.

Administrarea unui supliment nutritiv bioactive, ANIMAL PROBIOTIC, crește rezistența organismului la acțiunea unor factori perturbatori fizico-chimici sau biologici, reduce cazurile de diaree la tineret, constipațiile și crește imunitatea generală. În caz de îmbolnăvire, produsul determină reducerea cantității de antibiotice.

Pentru prevenirea unor boli bacteriene se vor administra în apa de băut PRODIGEST (acidifiant digestiv) și ENROFLOXAROM.

Deparazitarea internă a iepurilor este necesară pentru prevenirea și combaterea coccidiozei care apare mai ales la tineret și se manifestă în formă acută, prin diaree, paralizia trenului posterior și moarte, iar în formă cronică prin diaree, slăbire progresivă și încetinirea ritmului de creștere. Pentru prevenția și tratamentul acestei parazitoze se folosește SULFACOCCIROM și VITAMINA K3. Deparazitarea pentru alți paraziți interni se face, în funcție de parazit, cu ROMBENDAZOL F, ROMBENDAZOL SUPER sau ROMIVERMECTIN.

Igiena din adăposturi este prioritară, de aceea se recomandă dezinfecția adăpostului sau cuștilor cu DECONTAMINOL și PURSEPT, iar deparazitarea acestora cu ROMPARASECT.

De asemenea, este foarte importantă vaccinarea iepurilor contra mixomatozei și a bolii hemoragice – două boli virale foarte contagioase și grave care duc la moartea iepurilor. Aceste boli nu se pot trata, singura modalitate fiind prevenirea lor prin vaccinare cu MIXOHEMOVIROVAC, un vaccin asociat contra mixomatozei și a bolii hemoragice care se face după prima lună de viață a iepurelui. Imunitatea postvaccinală durează 6 luni, iar pentru întreținerea acesteia se recomandă revaccinarea din 6 în 6 luni, pe toată durata vieții economice a iepurelui.

romvac mixohemoerovac

În ceea ce privește tratamentul afecțiunilor digestive, acesta se face în funcție de agentul etiologic implicat. Astfel, acesta se realizează fie cu medicamente antiparazitare ca SULFACOCCIROM (pentru coccidioză), fie cu medicamente antiinfecțioase ca ENTEROGUARD, OXITETRACICLINĂ 50%, ENTEROTRAT (produs naturist din extracte din plante), în cazul diareei de natură infecțioasă.

Dr. Viorica CHIURCIU
Doctor în științe medicale Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2016 – pag. 26

Difterovariola aviară, o boală de natură virală

Difterovariola este o boală de natură virală și se manifestă prin apariția de noduli (erupții variolice) pe piele și mucoase. Boala este întâlnită în special la tineretul galinaceelor (găini, curci, bibilici, porumbei). Palmipedele (rațele și gâștele) sunt refractare la boală, dar pot fi vectori (transportă virusul).

Virusurile variolelor sunt diferite antigenic fiind, în condiții naturale, specifice pentru o anumită specie de pasăre (găină, curcă, bibilică etc.). De exemplu, virusul variolic columbar este patogen, în condiții normale, doar pentru porumbel. Aceste virusuri sunt foarte rezistente, astfel că, într-o gospodărie în care a evoluat variola, fără măsuri de dezinfecții riguroase, boala poate apărea ani în șir.

Principala sursă de infecție a bolii o reprezintă păsările bolnave din gospodărie sau sălbatice (ciori, vrăbii, porumbei sălbatici etc.) care răspândesc în jur virusul prin diferite secreții și excreții. În sezonul cald și țânțarii pot transmite virusul. Păsările hrănite necorespunzător, ținute în condiții neigienice, sunt cele mai afectate de boală.

Semne clinice

Virusul pătrunde în organismul păsării pe la nivelul pielii sau al mucoaselor iritate sau lezionate, iar după o perioadă de incubație de 3-10 zile apar semnele clinice ale bolii. Boala poate avea o formă acută, manifestată prin lipsa poftei de mâncare, pierdere în greutate, imobilitate, respirație greoaie și diaree, care duc la moarte.

Boala este, în general, cronică, având trei forme de manifestare:

În forma cutanată apar noduli pe cap (creastă, bărbițe, pleoape) și gât, uneori generalizându-se pe tot corpul. Sunt cazuri în care acești noduli confluează, iar prin desprinderea lor lasă o zonă sângerândă.

Forma difteroidă se manifestată prin apariția nodulilor la nivelul mucoaselor bucală, nazală, sinusală, faringiană, trahee, esofag, ocular. Acești noduli se pot infecta cu o floră bacteriană bogată, ducând la apariția unor membrane de tip difteroid de culoare galbenă, bine fixate pe țesuturi. Boala debutează printr-o rino-conjuctivită. Foarte periculoase sunt localizările laringiene, faringiene și esofagiene care duc la sufocări și dificultăți în hrănire.

Forma mixtă cu localizări pe mucoase și piele este cea mai des întâlnită.

Diagnosticul se pune ușor, pe baza semnelor clinice, lezionale în cazul formelor cu localizare cutanată. Boala este mai greu de diagnosticat în cazul formelor difteroide, confundându-se cu alte boli care au manifestări asemănătoare: avitaminoza A, laringo-traheită infecțioasă, micoplasmoză etc. În aceste cazuri este necesar un diagnostic de certitudine pus în laborator.

Profilaxia bolii este foarte importantă și constă într-o alimentație echilibrată a păsărilor; igiena adăposturilor prin dezinfecții periodice (pentru combaterea microbilor) cu DECONTAMINOL și prin dezinsecții (pentru combaterea insectelor și paraziților) cu ROMPARASECT.

Foarte importantă este și deparazitarea păsărilor, pentru cea internă recomandându-se produsul ROMBEBDAZOL F, iar pentru cea externă, produsul ROMPARATOX.

Profilaxia specifică constă în vaccinarea păsărilor cu vaccinuri speciale: ROMPORPOX – contra variolei la porumbei și AVIPOXCOL și AVIPOX-GAL – contra variolelor la găini, curci și fazani. Vaccinarea se face numai la păsările sănătoase, necarențate și deparazitate.

Dr. Viorica CHIURCIU
Doctor în științe medicale Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 12,16-30 iunie 2016 – pag. 30

Abonează-te la acest feed RSS