ipso iunie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv

Primul ghid practic de homeopatie veterinară din România a apărut la Iași

Cei care au animale de companie vor fi interesați de ceea ce au reușit doi reprezentanți ai Facultății de Medicină Veterinară. Primul ghid practic de homeopatie veterinară din România a apărut la editura Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași. Situații precum agresivitatea, anxietatea, apetitul capricios, cataractă, cistită, constipația, voma sau tusea la animalele de companie pot fi remediate cu ajutorul homeopatiei.

Homeopatia veterinară, legătură strânsă cu homeopatia umană

Homeopatia veterinară a apărut și a evoluat în strânsă legătură cu homeopatia umană. În Franța, Belgia sau Germania, de exemplu, medicii veterinari utilizează medicamentele homeopate atât pentru animalele de companie, cât și în creșterea intensivă a animalelor de rentă.

Primul ghid practic de homeopatie veterinară din România a apărut la Editura Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași (USAMV) și este semnat de către dr. Irina Elena Lipovan de la Facultatea de Medicină Veterinară și de dr. Marie-Noëlle Issautier, de la Facultatea de Medicină Veterinară din Lyon, Franța, care practică homeopatia de peste 40 de ani

Tehnica terapeutică, aflată la început în țara noastră, este explicată în cele două părți ale ghidului Homeopatia veterinară, prima făcând referire la principiile generale, proveniența remediilor, noțiuni utile de știut, ușor de înțeles și memorat, iar a doua parte reunind 50 de situații clinice, prezentate sub formă de fișe, în care sunt expuse semnele bolii și avantajele homeopatiei.

„Homeopatia este o terapie, iar în medicina umană este utilizată de foarte mult timp. În medicina veterinară, în schimb, am constatat o lipsă de informare a stăpânilor şi acesta ar putea fi un motiv pentru care acest tip de tratament nu este atât de utilizat, deși, în ultimii ani, pe parcursul workshop-urilor pe care le-am ţinut, am constatat că sunt medici veterinari care recomandă medicaţia homeopată. Pe de altă parte, mulţi stăpâni nu cred în acest tip de tratament în medicina veterinară. Am reunit 50 de simptome şi/sau situaţii în care medicaţia homeopată poate fi utilizată fie ca terapie unică, fie în completarea unei alte terapii“, a declarat dr. Irina Elena Lipovan, una dintre autoarele ghidului.

Homeopatia veterinară a apărut și a evoluat în strânsă legătură cu homeopatia umană. În Franța, Belgia sau Germania, de exemplu, medicii veterinari utilizează medicamentele homeopate, atât pentru animalele de companie, cât și în creșterea intensivă a animalelor de rentă.

Ghidul publicat la USAMV Iași este prima carte de homeopatie veterinară practică din România. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași este singura universitate de profil care are un serviciu de consultaţii homeopate.

Beatrice Alexandra MODIGA

Obligații și responsabilități în perioada actuală. Supravegherea şi prevenirea bolilor transmisibile la animale și de la animale la om

Starea de sănătate a animalelor reprezintă o condiţie esenţială pentru realizarea unui spor de efective şi implicit de produse animaliere scontate cantitativ şi calitativ și se impun responsabilităţi şi obligaţii din partea crescătorilor de animale, a asociaţiilor de profil, a autorităţiilor locale, precum şi a serviciilor sanitare veterinare. Acestea trebuie concretizate prin promovarea politicilor în domeniul sanitar-veterinar stabilite în Programul naţional de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranţa alimentelor, protecţia animalelor şi a mediului, cu referire la:

  • Respectarea legislației în vigoare privind procedura de înregistrare sau autorizare sanitar-veterinară a exploataţiilor cu animale şi păsări vii crescute în scop economic.
  • Colaborarea cu medicii veterinari arondaţi pentru identificarea şi înregistrarea la timp a animalelor existente în exploataţie şi pentru reactualizarea bazei de date în funcţie de mişcăriile de efective survenite în exploataţie, prin fătări, cumpărări, vânzări, mortalităţi, donații etc.
  • Asigurarea și respectarea normelor de biosecuritate, protecție sanitară și bunăstare în exploataţiile cu animale, cu referire la condiţiile de adăpostire, furajare, adăpare, microclimat, tehnologie de exploatare etc.
  • Să se solicite medicului veterinar carnet de sănătate pentru animalele aflate în proprietate, completat la zi cu acţiunile sanitar-veterinare efectuate, documentele de mişcare şi de certificare a stării de sănătate necesare pentru intenţia de comercializare a animalelor.
  • Respectarea legislației privind circulaţia animalelor pe teritoriul local, judeţean, naţional şi în activitatea de import, respectiv deţinătorii să posede, pe lângă avizul sanitar-veterinar, și următoarele documente: cartea de exploataţie, formularul de mişcare, cartea de sănătate a animalului, paşaportul (în cazul speciei bovine şi cabaline), certificatul de sănătate şi documentul privind informaţile pentru lanţul alimentar în cazul mişcării către abator.
  • Sprijinirea personalului sanitar-veterinar pentru supravegherea stării de sănătate a efectivelor de animale domestice şi a animalelor sălbatice care habitează în fonduri de vânătoare înregistrate la nivel de judeţ.
  • Colaborarea cu serviciile veterinare pentru efectuarea acţiunilor de prevenire a îmbolnăvirii animalelor, prin supravegherea clinică a stării de sănătate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale şi păsări în acest scop, efectuarea tratamentelor antiparazitare, operaţiuni de vaccinare profilactică, în condițiile de protejare și prevenire a răspândirii infecției cu COVID-19.
  • Respectarea dispoziţiilor stabilite de autorităţile veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile.
  • Respectarea legislaţiei privind gestionarea câinilor, a pisicilor și a altor animale de companie, animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi la oameni, precum şi prin agresarea fizică a populaţiei.
  • Efectuarea curăţirii mecanice şi a dezinfecţiei adăposturilor, precum și efectuarea acţiunilor de deratizare şi dezinsecție, cu unităţi şi personal de specialitate.
  • Colectarea cadavrelor şi a deşeurilor animaliere în vederea transportului, cu sprijinul autorităţilor locale, la unitatea de distrugere Protan.
  • Respectarea legislației privind sacrificarea animalelor numai în unități de abatorizare autorizate, însoțite de documente sanitare veterinare eliberate de medicul veterinar arondat.
  • Pentru a-şi valorifica legal producţia primară sau produsele alimentare obţinute prin procesarea producţiei primare, să solicite DSVSA judeţeană documentul de înregistrare pentru vânzare directă sau după caz de vânzare cu amănuntul.
  • Comercializarea produselor alimentare numai în unităţi sau spaţii autorizate sanitar veterinar, cu respectarea regulilor de igienă şi temperatură în mijloacele de transport și în zonele de depozitare şi expunere.
  • Solicitarea serviciilor veterinare de către crescătorii de animale, cu referire la însușirea și implementarea acţiunilor stabilite în programele comune pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale, care îi pot afecta economic, social sau direct.
  • Statul sprijină activitatea de apărare a sănătăţii animalelor prin asigurarea cadrului instituţional şi juridic, a resurselor financiare şi a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţilor din domeniul sanitar-veterinar, precum şi prin acordarea crescătorilor de animale de sprijin financiar în cadrul programelor de dezvoltare rurală, sau prin diferite forme de subvenţii.

În această perioadă se impune respectarea de către toți factorii implicați a măsurilor restrictive, obligatorii pentru limitarea efectelor cauzate de pandemia COVID-19, aflată în plină evoluție, afecțiune care generează un efect negativ asupra întregii economii, dar mai ales asupra sănătății și securității alimentare a populației.

În context este obligatoriu pentru personalul sanitar-veterinar, pentru crescătorii de animale și operatorii din domeniul alimentar ca în activitatea specifică pe care o desfășoară să-și asume responsabilitatea de a-și proteja sănătatea, de a proteja sănătatea celor cu care lucrează și sănătatea altor persoane cărora le acordă servicii de specialitate, cu mențiunea că este și responsabilitatea fiecărui individ să se asigure că sunt respectate comportamente adecvate în cadrul acestor activități, pentru a evita extinderea suplimentară a infecției cu COVID-19.

Dr. Ioan Viorel PENȚEA,
Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Aspecte din evoluția învățământului agricol în România

Deși România a fost o țară preponderent agricolă, învățământul agricol a apărut mai târziu decât în țările din vestul Europei.

  • Prima școală agricolă apărută în 1789 la Sânicolaul Mare din inițiativa lui Cristofor Nacu urmărea să-și pregătească lucrători calificați pentru propria moșie.
  • Din 1828 au început să se introducă noțiuni de agricultură la gimnaziul Trei Ierarhi din Iași, unde se preda „economia pământească“.
  • În 1833 la Colegiul Sf. Sava din București s-a introdus un curs de agricultură.
  • În 1834 la Blaj se înființează o școală de viticultură și agricultură.
  • În 1835 se organizează în Muntenia „Societatea de Agricultură a României“ cu o fermă proprie la „Ciotăria Pantelimon“ și o școală de agricultură care nu a durat decât 6 luni.
  • În 1838 în școlile sătești se introduce „lucrarea pământului și economia casei“.
  • Învățământul agricol superior în Moldova a apărut la Academia Mihăileană în 1838, fiind predat de Leon Filipescu, iar din anul 1842 de Ion Ionescu de la Brad.
  • În 1853 ia ființă școala agricolă Pantelimon, care din 1869 se mută la Herăstrău și a evoluat până la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară de azi.
  • În 1870-1871 iau ființă școlile agricole de la Galata-Iași și Balta Verde Craiova, cu o existență efemeră, elevii lor fiind transferați la Școala Centrală de Agricultură Herăstrău.
  • Prima legiferare a învățământului agricol în România a avut loc în 1883, în baza căreia se înființează:
    • Școala agricolă Striharești, Slatina în 1883;
    • Școala agricolă Roman în 1885;
    • Școala agricolă Armășești, Ialomița în 1889.
  • În 1897 marele ministru al Învățământului Spiru Haret înființează o școală viticolă la Drăgășani, Vâlcea.
  • În 1909-1910, prin strădania preotului Teodor Bălășel se înființează o școală agricolă în chiliile Mănăstirii Morânglavu din satul Serbănești, comuna Stefănești, jud. Vâlcea. La inaugurarea acesteia a participat personal ministrul Spiru Haret. Tot datorită preotului Bălășel, care a insistat pe lângă marele istoric Nicolae Iorga, se construiește local nou de Școală agricolă în satul Petculești (Grădinari), județul Olt, în care sunt mutați elevii din mănăstire în 1927.
  • În 1928 are loc o reformă a învățământului agricol, menționând existența a:
  • două academii de înalte studii agronomice la București și Cluj;
  • o secție de științe agricole la Universitatea Iași;
  • o facultate de medicină veterinară;
  • 4 școli medii agricole;
  • 46 de școli inferioare de agricultură;
  • 14 școli elementare de agricultură.
  • Prin reforma învățământului din 1948 se reorganizează și învățământul agricol astfel:
  • 5 institute de învățământ agronomic superior;
  • 69 de școli medii tehnice agricole;
  • 49 de școli profesionale de 2-3 ani.
  • În anul 1955 printr-o Hotărâre se înființează:
  • 142 de școli profesionale agricole și silvice;
  • 14 școli tehnice și tehnice de maiștri.
  • În anul 1962 apare o nouă Hotărâre a Consiliului de Miniștri prin care se înființează:
  • 168 de școli tehnice cu durata de 4 ani;
  • 174 de școli profesionale de mecanici agricoli;
  • 5 școli tehnice de maiștri mecanici.
  • Prin Legea nr. 2 din 1966 se înființează liceele de specialitate.
  • În anul școlar 1967/68 funcționează 59 de licee agricole;
  • În anul școlar 1975/76 funcționează 98 de licee agricole;
  • În anul școlar 1977/78 funcționează 140 de licee agricole.

Liceele agricole aveau specializările: agronomie, horticultură, zootehnie, veterinară, protecția plantelor, îmbunătățiri funciare, cadastru și organizarea teritoriului, mecanică agricolă, contabilitate și merceologie.

După anul 1990 școlile profesionale au fost desființate, iar liceele agricole se numesc licee tehnologice cu foarte puține clase de agricultură.

În ultimul timp a fost o încercare a Ministerului Agriculturii de a selecta o parte din aceste licee, foste agricole, pentru a se ocupa de dotarea lor și ulterior acestea să asigure instruirea practică.

Deocamdată nu se simt măsurile respective.

Cel care notează aceste rânduri cunoaște din interior evoluția învățământului agricol deoarece a absolvit o școală agricolă, Facultatea de Agronomie și a lucrat 25 ani ca profesor și director în învățământul agricol preuniversitar.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Cercetare transfrontalieră pentru prevenirea și controlul hepatitei E la USAMV Iași

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ (USAMV) din Iași este coordonatoarea unui proiect transfrontalier în care și-a propus să dezvolte cercetarea în prevenirea și controlul hepatitei E.

Profesorii și cercetătorii Facultății de Medicină Veterinară din Iași îi vor avea alături, în cadrul acestui proiect, pe colegii de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași, Universitatea Agrară de Stat din Republica Moldova și Institutul de Sănătate Publică din Chișinău.

„Rețea transfrontalieră de dezvoltare a cercetării în prevenirea și controlul hepatitei E, pe scurt MED-VET HEV, este titlul proiectului pe care îl vom derula timp de 18 luni alături de partenerii noștri. Obiectivul general este acela de a dezvolta și consolida cooperarea dintre universități și centrele de cercetare, ceea ce va duce la o creștere a calității cercetării în ambele regiuni transfrontaliere. Prin aceasta, proiectul va îmbunătăți condițiile prealabile pentru o cooperare susținută în domeniul cercetării și inovării în domeniul bolilor zoonotice“, a precizat prof. univ. dr. Gheorghe Savuța, de la Facultatea de Medicină Veterinară din Iași, coordonatorul proiectului.

Proiectul își propune să construiască o rețea de cunoștințe și competență în România și Republica Moldova în domeniul hepatitei E, concentrându-se pe aspectele de sănătate publică și promovând colaborarea interprofesională în jurul inovației, cercetării și dezvoltării. Astfel, vor fi evaluate, descrise și comunicate profesioniștilor din domeniul sănătății publice instrumentele și condițiile necesare pentru punerea în aplicare a programului de gestionare cu succes a infecției cu hepatita E în cele două țări transfrontaliere. „Ne propunem furnizarea de date epidemiologice ca bază pentru planificarea unei strategii pe termen lung pentru prevenirea și controlul hepatitei E în cele două țări transfrontaliere. Obiectivul va fi îndeplinit prin investigarea situației epidemiologice și evaluarea riscului de infecții cu HEV în populația generală și în diferite grupuri de persoane cu risc crescut, prin elaborarea unor orientări practice pentru supraveghere și control“, a mai punctat prof. univ. dr. Gheorghe Savuța.

Cercetătorii își mai propun dezvoltarea unui program educațional privind conștientizarea socială a problemelor generate de infecțiile cu HEV și a metodelor de prevenire, cu un accent deosebit asupra participării lucrătorilor din domeniul sănătății. Cercetarea se concentrează asupra unuia dintre agenții patogeni prioritari în UE (virusul hepatitei E), obiectiv sprijinit de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA). Valoarea totală a proiectului coordonat de USAMV Iași este de 200.000 euro.

Beatrice Alexandra MODIGA

Atenție la utilizarea ivermectinei de uz veterinar

În continuarea comunicatului de presă emis în data de 10.04.2020 şi în contextul apariției unor noi informații în spațiul public cu privire la folosirea ivermectinei în prevenirea şi tratamentul infecţiei cu virusul SARS-CoV-2, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor face următoarele precizări:

În prezent, toate produsele medicinale veterinare care conţin ivermectină sunt autorizate doar pentru utilizarea la animale. Acestea trebuie utilizate numai de către medicii veterinari sau sub supravegherea acestora, conform indicaţiilor specificate în prospect.

În România pot fi comercializate doar produse medicinale veterinare autorizate pentru comercializare de către Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar (ICBMV) din subordinea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor sau care sunt autorizate prin procedură centralizată, în baza Regulamentului (CE) nr. 726/2004. Produsele medicinale veterinare autorizate pentru comercializare sunt înscrise în  Nomenclatorul produselor medicinale veterinare autorizate în România, publicat pe site-ul ICBMV, folosind următorul link: http://www.icbmv.ro/ro/nomenclator-produse

În ceea ce privește utilizarea ivermectinei la oameni în combaterea COVID-19, precizăm faptul că sunt în desfăşurare numeroase studii clinice umane, studii care au fost înscrise în Registrul Uniunii Europene al trial-urilor clinice. Odată ce respectivele studii vor fi finalizate, în funcţie de rezultatele obţinute, acestea pot sta la baza depunerii unor cereri de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor de uz uman pe bază de ivermectină în scopul combaterii COVID-19.

Vă avertizăm ca utilizarea la oameni a produselor medicinale veterinare care conţin ivermectină poate avea consecințe dintre cele mai grave asupra sănătăţii umane.

În cele ce urmează, redăm recomandările emise de către Colegiul Medicilor Veterinari din România referitoare la prescrierea, comercializarea, eliberarea și utilizarea produselor medicinale veterinare care conțin ivermectină, în contextul pandemiei COVID-19:

1. Medicii veterinari nu au competențe legale pentru a recomanda, prescrie, comercializa, elibera produse medicinale veterinare care să fie utilizate în tratamentul oamenilor;

2. Toate produsele medicinale veterinare autorizate de către autoritățile veterinare române sau de către Agenția Europeana a Medicamentului (EMA) sunt destinate exclusiv utilizării la animale, iar o eventuală decizie privind utilizarea acestora la oameni aparține exclusiv autorităţilor competente pentru produse medicinale de uz uman;

3. Produsele medicinale veterinare care conţin ivermectină se eliberează doar pe bază de reţetă, iar prescrierea se face exclusiv de către un medic veterinar cu drept de liberă practică care a examinat animalul şi a stabilit un diagnostic;

4. Medicii veterinari utilizează doar modelul unic, ca imprimat cu regim special, al formularului de prescripţie medicală necesar pentru eliberarea produselor medicinale veterinare prevăzut în legislaţie;

5. La prescrierea produselor medicinale veterinare, inclusiv a celor pe bază de ivermectină, medicii veterinari trebuie să utilizeze parafa prevăzută în Statutul Medicului Veterinar;

6. Medicul veterinar este obligat să prescrie doar cantitatea necesară pentru efectuarea completă a tratamentului în cauză, în funcție de specia animalului, greutatea, doza şi durata tratamentului;

7. În cazul produselor medicinale veterinare care se administrează animalelor de la care se obţin alimente, inclusiv ecvidee, medicul veterinar este obligat să înscrie în prescripţia medicală perioada de aşteptare care trebuie respectată, în conformitate cu prospectul produsului medicinal veterinar prescris şi utilizat;

8. În cazul utilizării şi administrării produselor medicinale veterinare care conţin ivermectină la animale, în cadrul unităţilor de asistenţă medical-veterinară, la sediu sau în condiţii de teren, medicul veterinar consemneză activitatea în registrul de consultaţii şi tratamente, iar în cazul animalelor de la care se obţin alimente notifică proprietarul cu privire la respectarea timpului de aşteptare;

9. Utilizarea altor formulare pentru prescrierea produselor medicinale veterinare, în afara celor prevăzute în legislatie, precum şi eliberarea fără prescripţie medicală a produselor medicinale veterinare, inclusiv a celor care conțin ivermectină, atrage răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, după caz, a persoanelor vinovate;

10. Comercializarea produselor medicinale veterinare care conţin ivermectină se realizează numai prin farmacii veterinare şi depozite farmaceutice veterinare autorizate sanitar veterinar, conform prevederilor legale în vigoare.

Sursa: ANSVSA

Rolul medicilor veterinari privind apărarea sănătății publice

Măsurile restrictive, obligatorii pentru limitarea efectelor cauzate de pandemia COVID-19, aflată în plină evoluție, generează implementarea unor măsuri specifice în domeniul social și economic, dar mai ales asupra sănătății și a securității alimentare a populației.

Corpul medical veterinar din România este conștient de rolul și responsabilitatea sa profesională având ca țintă asigurarea sănătății și bunăstării animalelor, cu prioritate în prevenirea și gestionarea bolilor la animale, inclusiv a celor transmisibile de la animale la om și, de asemenea, în asigurarea siguranței alimentare a concetățenilor.

În această perioadă, este mai evident ca oricând rolul esențial al medicilor veterinari de liberă practică care prin activitatea zilnică asigură indemnitatea teritoriului țării noastre de anumite boli cu morbiditate și mortalitate mare în efectivele de animale, cu pagube economice însemnate. În același timp, activitatea medicilor veterinari este esențială în asigurarea siguranței alimentare a populației, fiind veriga de bază a lanțului alimentar. Nu se poate vorbi de siguranța alimentară în lipsa activității medicilor veterinari întrucât ei sunt cei care certifică faptul că produsele consumate de populație nu provin de la animale bolnave și, totodată, supraveghează calitatea și salubritatea produselor alimentare destinate consumului uman.

Medicii veterinari sunt cei care au intervenit și intervin, punându-și în pericol sănătatea în monitorizarea, supravegherea, prevenirea și combaterea bolilor transmisibile la animale și de la animale la oameni (zoonoze).

Medicii veterinari membri ai Colegiul Medicilor Veterinari din România, organizați în baza Legii 160/1998 cu modificările și completările ulterioare, care profesează în sectorul de stat, medicii veterinari cu liberă practică titulari la unități medicale veterinare private de asistență (cabinete, spitale, clinici, farmacii), precum și un număr însemnat care sunt angajați în unități economice sau în învățământ și cercetare, în baza responsabilităților ce le revin şi pentru a asigura un sprijin concret și eficient, oferă crescătorilor de animale și operatorilor din domeniul alimentar o serie de servicii de specialitate la solicitarea acestora sau efectuează acțiuni obligatorii prevăzute în Programul strategic național de supraveghere, prevenire și combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, protecția animalelor și a mediului, siguranța alimentelor destinate consumului uman, stabilit la nivel național și local, cu referire la:

  • acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale și pentru modernizarea creșterii acestora în exploatații comerciale (ferme) care să asigure cerințele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecție și bunăstare;
  • evaluarea și înregistrarea exploatațiilor nonprofesionale și comerciale, identificarea și înregistrarea în baza națională de date a animalelor existente, asigurând facilități pentru obținerea de subvenții sau alte ajutoare guvernamentale;
  • asigurarea asistenței de specialitate pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale și de la animale la om prin efectuarea acțiunilor de supraveghere, operațiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, prelevarea și afluirea de probe pentru examene de laborator;
  • sprijin acordat proprietarilor de animale pentru implementarea dispozițiilor stabilite de autoritățile veterinare privind izolarea și eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile;
  • monitorizarea respectării legislației privind gestionarea câinilor, a pisicilor și a altor animale de companie, animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale și la oameni,
  • monitorizarea circulației animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animală, a medicamentelor (prioritar antibiotice și antiparazitare) și a produselor biologice.

Supravegherea implementării măsurilor de reducere a riscului de contaminare a omului care este posibilă prin:

  • contactul direct cu animalele bolnave sau purtătoare de germeni;
  • manipularea inadecvată a produselor sau subproduselor provenite de la animale bolnave (carcasele, sângele, pieile, cadavrele, lâna etc.);
  • consumul alimentelor de origine animală, neexaminate de medicul veterinar sau incorect preparate termic;
  • nerespectarea normelor generale de igienă și profilactice;
  • garantarea calității și salubrității produselor alimentare destinate consumului uman, prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, de examene şi analize privind încărcătura microbiană a parametrilor fizici chimici, prezența reziduurilor din materii prime și din produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialiști bine pregătiți profesional și cu experiență în domeniu;
  • întocmirea documentelor specifice pentru despăgubirea proprietarilor de animale în vederea lichidării rapide a unor focare de boli transmisibile la animale;
  • dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociațiile profesionale, acordând consultanță de specialitate, prin analize și dezbateri organizate, prin participarea la acțiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea și combaterea unor situații speciale, care îi pot afecta economic, social, sau direct.

Atunci când își desfășoară activitatea, în situația evoluției unei pandemii, medicii veterinari au responsabilitatea de a-și proteja sănătatea, precum și sănătatea angajaților, a agenților economici cărora le acordă servicii de specialitate.

În context, medicii veterinari trebuie să se asigure că sunt implementate măsurile adecvate de biosecuritate în exploatațiile cu animale, că personalul este protejat cu echipamentul necesar și că proprietarii de animale sunt informați despre măsurile de precauție și de protecție în vigoare, cu mențiunea că este și responsabilitatea fiecărui individ să se asigure că sunt respectate comportamente adecvate în cadrul acestor activități, pentru a evita extinderea suplimentară a infectării cu COVID-19.

Medicii veterinari, în colaborare cu autoritățile locale, cu crescătorii de animale, cu operatorii din domeniul alimentar, au acționat și vor acționa și în viitor cu competență, profesionalism și fermitate pentru a impune respectarea legii, intervenind prin mijloace profilactice sau de combatere, în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile, pentru apărarea sănătății animalelor, să prevină transmiterea de boli de la animale la om, contribuind astfel la apărarea sănătății publice, în protejarea mediului. precum și în alte priorități economice și sociale.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA - secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Intoxicațiile cu rodenticide anticoagulante

Rodenticidele anticoagulante sunt substanțe chimice care acționează ca otrăvuri pentru șoareci și șobolani. Unele pot fi letale după o singură ingerare a substanței, iar altele, după ingerare repetată. Rozătoarele nu consumă alimente necunoscute și preferă să testeze, să aștepte și să observe dacă se îmbolnăvesc și care este rațiunea pentru sinteza raticidelor care ucid numai după ingerarea mai multor doze.

Rodenticidele anticoagulante sunt toxice pentru mamiferele care le ingerează, precum pisici, câini sau oameni, inclusiv pentru animalele care vânează sau consumă cadavrele șobolanilor.

Rodenticidele anticoagulante blochează efectiv ciclul vitaminei K, ducând la inabilitatea de a produce cei patru factori de coagulare: II – protrombina, VII – proconvertina, X – factorul Stuart și IX – factorul antihemolitic B-PPSB. Acest lucru conduce la fragilitate capilară, gradual. În câteva zile, apare șocul hemoragic sau anemie severă, afecțiuni ce conduc la o moarte calmă.

Clase de rodenticide anticoagulante

I – prima generație – Warfarina (cumafen);

II – a doua generație – Difenacoum, Brodifacoum, Bromadiolone – substanțe mult mai toxice decât prima generație, Difacinone, Clorofacinona;

III – a treia generație – Difetialone.

Modul de acțiune explică apariția întârziată a semnelor clinice, simptomatologia fiind prelungită. Warfarina se regăsește la șobolan la 10-15 zile după ingestie, iar în cazul rodenticidelor anticoagulante din generația a doua și a treia, acestea se regăsesc în organismul animalului, la 30-180 zile postingestie.

Semnele clinice pot apărea fie imediat, adică la 24-40 de ore după ingerare, fie în maximum 7-10 zile.

Evoluția acută este asimptomatică, iar animalele mor brusc. În faza subacută apare abaterea, adinamia, paloarea mucoaselor, urmată de hemoragii localizate la nivelul articulațiilor cu deplasare dificilă, contracție musculară și, constant, pneumonie (epistaxis, hematemeza, dispnee), afecțiuni digestive precum gastroragie, melenă, afecțiuni renale, cum este hematuria și, frecvent, hemoragie conjunctivală.

Diagnosticul este dificil de stabilit dacă nu avem date comemorative. Se pot face examene complementare, spre exemplu timpul QUICK, care va fi crescut.

Tratamentul

Vitamina K1 (Fitomenadion) este antidotul specific pentru animale și om. Se injectează intravenos, în doză de 5 mg / kg greutate vie, repetat la 12 ore. Aceasta se va injecta cu atenție deoarece poate produce șoc anafilactic, în special la câine, caz în care se administrează adrenalină, dexametazona sau / și antihistaminice, precum ALERGOTRAT. În continuare, Vitamina K1 se administrează în aceeași doză, de preferat pe cale orală, timp de minimum 3-4 săptămâni. Simultan cu Vitamina K1 se va administra, în doze mari, pentru refacerea endoteliului capilar, Vitamina C, soluție injectabilă sau pulbere hidrosolubilă.

Compania Romvac produce și comercializează Ratitox – boabe de grâu impregnate cu bromadialone, Zapi Broditop – blocuri cerate și pastă pe bază de brodifacoum.

Pentru siguranța utilizatorilor și în cazul eventualei ingestii accidentale de raticide, în compoziția produselor s-a adăugat BENZOAT DE DENATONIU, cea mai amară substanță din lume, care, practic, face ingestia imposibilă de către om, câini și pisici.

Dr. Cătălin TUDORAN, SC ROMVAC COMPANY SA

Medicii veterinari de liberă practică își vor primi drepturile bănești

Drepturile bănești cuvenite medicilor veterinari de liberă practică împuterniciți în condițiile legii, în conformitate cu prevederile Legii 236/2019 și a OUG 117/2020, pentru acțiunile sanitare veterinare realizate în luna septembrie, au intrat în conturile Direcţiilor Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) judeţene încă din data de 10 noiembrie, se arată într-un comunicat transmis de ANSVSA.

Prima solicitare, în acest sens, către Ministerul de Finanțe pentru deschiderea de credite în sumă de 24.527.403 de lei, a fost înaintată de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) în data de 6 noiembrie.

Pentru această sumă, care a intrat în conturile a 39 de DSVSA județene, s-a solicitat Trezoreriei decontarea de urgență. Două DSVSA judeţene nu au primit bani – Sibiu (pentru că nu s-a întocmit complet documentaţia, conform cerințelor), Bihor (nu a solicitat decontarea), iar DSVSA a Municipiului Bucureşti nu are încheiate contracte de concesiune cu medici veterinari de liberă practică împuterniciți.

În comunicat se mai arată că aceste precizări sunt necesare în condiţiile în care, luni, 9 noiembrie, medicii veterinari de liberă practică din mai multe judeţe au întrerupt activitatea, acuzând ANSVSA că nu respectă contractele încheiate şi nu a efectuat plăţile pentru acţiunile contractate, în conformitate cu prevederile Legii 236/2019 și a OUG 117/2020.

Întârzierea plăţilor a fost cauzată de un blocaj instituțional generat de Direcţia Economică și de Secretarului General al ANSVSA, situație care a fost soluționată prin implicarea președintelui instituției.

În acest sens, a fost sesizată Comisia de Disciplină pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu pentru mai mulți funcționari publici din cadrul Direcției Economice. Această situație, fără precedent la nivelul autorităţii, nu a făcut decât să blocheze, mai mult de două luni, aplicarea prevederilor legale privind plata medicilor veterinari de liberă practică, în condițiile legii.

Dr. Robert Chioveanu, prin toate demersurile întreprinse, în calitate de președinte al ANSVSA, a insistat ca medicii veterinari de liberă practică împuterniciți să primească suma de 10.000 de lei din bugetul Autorității, pentru fiecare contract și să se aplice prevederile legale.

La această dată, s-a solicitat tuturor DSVSA județene să transmită documentația necesară pentru a se face deschiderea de credite reprezentând contravalorea deconturilor privind acțiunile realizate în luna octombrie, de către medicii veterinari de liberă practică împuterniciți.

În următoarea perioadă, se analizează documentația primită de la DSVSA județene, astfel încât să se realizeze plățile pentru luna octombrie, în condițiile legii, fără întârziere.

Totodată, s-a solicitat un control urgent din partea Ministerului Finanțelor Publice pentru clarificarea aspectelor care au cauzat blocarea plăților, precum și prevederile legale încălcate care au condus la imposibilitatea de punere în aplicare a prevederilor OUG 117/2020.

Președintele ANSVSA consideră că medicii veterinari de liberă practică trebuie să-și primească drepturile, așa cum prevede legea și că alături de medicii veterinari oficiali își vor face datoria, cu profesionalism, pentru apărarea sănătății animalelor și a sănătății oamenilor.

 

LEVAMISOL. Antihelmintic și imunomodulator

Levamisolul este un medicament cunoscut ca antihelmintic, dar și ca imunomodulator atât în medicina umană, cât și în cea veterinară. Primele rapoarte clinice și de laborator privind testarea tetramisolului și a componentului său activ, levamisolul, au fost entuziaste. La om s-a utilizat ca imunomodulator în artrita reumatoidă și în terapia cancerului colorectal. Se consideră că levamisolul potențează imunitatea prin amplificarea răspunsului imun mediat celular.

Activitate farmacologică

Componenta activă este un izomer levogir. Medicamentul modulează funcția imună la un dozaj de 2-3 mg/kg greutate vie, spre deosebire de doza antihelmintică, care este cu mult mai mare. Acțiunea antiparazitară constă în stimularea activității agonistice a receptorilor nicotinici din mușchii nematodelor, rezultând paralizia spastică a viermilor în formă adultă și larvară cu localizare gastrointestinală sau/și pulmonară, viermi care sunt eliminați vii, prin fecale sau tuse. Când este administrat repetat în doză mai mare față de doza imunoterapeutică, levamisolul poate supresa funcția imună. O singură doză de levamisol amplifică răspunsul imun mediat celular pentru mai mult de 48 de ore. Tratamentul intermitent cu levamisol restaurează răspunsul imun mai mult decât în cazul administrării continue. Se recomandă ca levamisolul să fie administrat 3 zile consecutiv sau o dată pe săptămână. Tratamentul îndelungat reduce sensibilitatea pacientului la efectele imunomodulatoare ale levamisolului și poate fi chiar supresiv sau poate conduce la complicații grave.

Acțiunea farmacokinetică

Levamisolul este rapid absorbit din tractul gastrointestinal sau inoculat i.m./s.c. și prin piele. Este metabolizat în ficat și eliminat prin rinichi și fecale.

Efectul levamisolului asupra celulelor sistemului imun

Levamisolul schimbă metabolismul și funcțiile limfocitelor T, monocitelor și neutrofilelor. Atunci când este injectat la animale sănătoase, determină creșterea numărului de celule anticorpoformatoare din splină și mărește rezistența la infecțiile bacteriene sau virale, în particular la gazdele imunizate în prealabil.

Recomandări privind imunoterapia cu levamisol

Levamisolul poate fi folosit ca reactivator al răspunsului celular imun depresat în numeroase boli (bacteriene sau virale): infecții cu herpesvirusuri, bruceloza, mastite bovine, boala de Aleutine la nurcă, febra de transport la bovine, febra aftoasă, bronșita infecțioasă, bursita infecțioasă, boala Carre – jigodia etc. S-au menționat bune rezultate obținute cu acest preparat la păsări, administrat în doză de 2,5 mg/kg greutate vie, asupra răspunsului mitogen al limfocitelor. De asemenea, în terapia bolilor infecțioase, levamisolul asociat acesteia a dat rezultate încurajatoare, în doză de 7-10 mg/kg greutate vie, doză unică. La păsări, în cazul vaccinărilor, levamisolul poate fi administrat ca imunostimulant, în cursul aceleiași zi sau în următoarele zile consecutive vaccinării (antipseudopestoase, antibursitica etc.) la o doză de 1/4-1/3 din doza antihelmintică, timp de 3 zile, cu repetarea administrării peste alte 13-14 zile. Doza antihelmintică este, în general, de 5-7,5 mg/kg greutate vie, în cazul administrării parenterale, sau de 7,5-10 mg/kg greutate vie, în cazul administrării „per os“. La puii de carne se poate administra o dată pe săptămână, până la sacrificare. Nu se administrează la cai și măgari.

Doze antihelmintice

Păsări: 15-30 mg s.a./kg g.v., p.o. La porumbei se administrează doar după dieta alimentară. Dacă se administrează simultan cu hrană, pot voma. Iepuri: 12,5-20 mg s.a./kg g.v., p.o. Pisici: Nematode susceptibile – 5 mg s.a./kg g.v., p.o. Ca microfilaricid: 10 mg s.a./kg g.v., p.o. / zi, 5-7 zile. Câini: Nematode susceptibile – 5-7,5 – 10 mg s.a./kg g.v., p.o. Ca microfilaricid: 10 mg s.a./kg g.v., p.o. / zi, 6 zile. Porci: 7,5 mg s.a./kg g.v., intramuscular / subcutanat, p.o. și 8 mg s.a./kg g.v., p.o. în apă/furaj. Oi, vaci, capre: 7,5 mg s.a./kg g.v., s.c. sau p.o. Pești de acvariu: 10 mg s.a./litru de apă.

Romvac Company produce LEVAMISOL 7,5% soluție injectabilă, 1 ml / 10 kg g.v., s.c., LEVOROM 20% pulbere hidrosolubilă, PARACAN comprimate cu 30 mg levamisol și 50 mg albendazol.

Dr. Cătălin TUDORAN SC Romvac Company SA

Târnafesul - tusea cronică a cailor

Emfizemul cailor sau boala obstructivă a căilor respiratorii, denumită popular tignafes sau târnafes, este o afecțiune destul de des întâlnită în rândul cailor. Boala determină apariția unei tuse puternice, dificultăți în respirație și rezistență diminuată la efort. Caii cu emfizem pulmonar tușesc des și sec, la eforturi mici obosesc repede, respirația devine greoaie, nările se dilată „în trompetă“, iar cutia toracică se mărește. Această boală apare în urma unei exploatări necorespunzătoare a cailor, prin folosirea îndelungată a acestora la efort intens și lipsa pauzelor pentru refacere și odihnă, cu precădere atunci când deja există afecțiuni cronice respiratorii.

Manifestarea bolii

În cazul în care boala este cronică, animalele prezintă simptomatologie mai puțin vizibilă. Doar în cazul supunerii la efort se observă că animalele obosesc mai repede și respiră greu. La debutul bolii, caii prezintă apetit, cu o stare de întreținere bună, iar la nivelul nărilor se observă serozități mucoase. Volumul plămânilor duce la modificarea cutiei toracice ca aspect, în formă de butoi, iar insuficiența cardiacă duce la dilatarea venelor, în mod deosebit cea a pintenului. În cazul complicării emfizemului pulmonar cu alte afecțiuni respiratorii (bronșite), urinarea se face sacadat din cauza presiunii abdominale.

Această boală, deseori exprimată prin bronșită recidivantă, cu caracter asmatiform, induce de cele mai multe ori emfizem pulmonar secundar cronic.

Factori agravanți

Pe lângă o anumită predispoziție, pot interveni și factori ocazionali, cu efect iritativ sau alergic care agravează boala: praful, sporii de mucegaiuri sau alți compuși poluanți ai aerului, care se regăsesc, în principal, în adăposturi. Praful din grajduri (din furaje și așternuturi) trebuie eliminat prin înlocuirea fânului cu furaje granulate, pășunat, cositură, însilozare. Astfel, se evită împrăștierea sporilor de mucegaiuri și a prafului. Este recomandat ca, înaintea distribuirii fânului în grajd, să se înlocuiască paiele de așternut cu fâșii de hârtie, talaș sau turbă. În cazurile de microbonșită și astm, pentru a se evita inducerea emfizemului pulmonar cronic, este necesar tratamentul medicamentos timp de 4-6 săptămâni cu expectorante, antibiotic, antiinflamatorii nonsteroidiene sau steroidiene, cu înalte proprietăți antihistaminice (antialergice).

Din punct de vedere economic, emfizemul pulmonar înseamnă o problemă gravă întrucât animalele nu mai pot fi folosite la efort. În cazul în care nu se renunță la expunerea la efort, emfizemul pulmonar va duce la moartea animalului prin edem pulmonar acut și insuficiență cardiacă. În tratamentul tusei acute, un rol important îl au condițiile igieno-dietetice preferențiale, evitarea eforturilor fizice și a eforturilor depuse de organismul cailor pentru adaptarea la solicitările climatice. Se recomandă ventilația strictă a adăposturilor sau chiar întreținere în libertate, eventual la pășune.

Prevenția

Prevenirea îmbolnăvirii se face prin pauzele de refacere si odihnă după efort, prin supravegherea animalelor și observarea semnelor timpurii de alte boli respiratorii și prin furajarea cu nutrețuri calitative. De asemenea, igienizarea grajdurilor trebuie făcută corect, pentru a evita contaminarea căilor respiratorii cu mucegaiuri sau bacterii și ventilația grajdurilor trebuie asigurată la un nivel corespunzător.

Tratamentul

Tratamentul emfizemului pulmonar se face cu antibiotice, precum Pandrom 1ml/10 kg, antiinflamatorii – Dexametarom 5-10 ml, administrat timp de 2-5 zile, antitusive și expectorante Tusifug, Pneumoguard (pe lângă proprietățile de antiseptic pulmonar și fluidifiant al secrețiilor bronșice, susține și funcția inimii); Vitahorses, pulbere hidrosolubilă 10 g/10 kg furaj sau 10 g/10 litri apă. Tratamentul aplicat nu duce la vindecarea totală a bolii, dar poate ameliora evoluția acesteia, prin încetinirea ei.

Dr. Diana OPRIȘIU, Romvac Company SA

Recomandări privind implementarea normelor de bunăstare la animale

Proprietarii de animale şi păsări trebuie să cunoască un element esenţial, şi anume că sănătatea animalelor presupune bunăstarea acestora, respectiv un anumit confort biologic, fără de care nu este posibilă exprimarea integrală a vitalităţii, inclusiv a comportamentului natural, adecvat schimbărilor ce intervin în mediul de viaţă.

Acest deziderat înseamnă asigurarea spaţiului vital indispensabil, supravegherea zilnică a tuturor animalelor, monitorizarea fluxului tehnologic, a parametrilor de microclimat, a ventilaţiei, a consumului de furaje şi de apă, în funcție de specie, sistem de exploatare, stare fiziologică și categorie de vârstă, precum și aplicarea programelor de profilaxie a bolilor.

Pentru o evaluare realistă a bunăstării animalelor este necesară efectuarea de măsurători cu privire la nivelul producţiei, comportament, anatomie, fiziologie, starea de sănătate şi imunitate, dar şi alte elemente precum:

  • sistemul de producţie;
  • economicitatea fermei;
  • impactul asupra mediului cu referire la sol, apă, aer;
  • starea de sănătate și siguranța angajaților și a lucrătorilor;
  • interacțiunile comunitare ale exploatației (în legătură cu poluarea sau alți factori);
  • comerțul național și internaţional.

Normele de bunăstare a animalelor de interes economic sunt reglementate prin acte legislative specifice pentru fiecare specie, emise de ANSVSA, transpuse din legislaţia UE şi care stabilesc standarde minime pentru protecţia acestora.

În general, animalelor trebuie să li se asigure cinci libertăţi fundamentale:

  • Libertatea faţă de senzaţiile de foame şi de sete – animalele trebuie să aibă acces nelimitat la apă proaspătă şi la o hrană adecvată pentru a-şi menţine starea de sănătate.
  • Libertatea faţă de disconfort – animalele trebuie să aibă un mediu de viaţă adecvat, care să includă un adapost şi o zonă confortabilă de odihnă.
  • Libertatea faţă de durere şi boală – animalelor trebuie să li se asigure un diagnostic rapid şi un tratament adecvat.
  • Libertatea de a-şi exprima comportamentul natural – animalelor trebuie să li se ofere spaţiu suficient şi compania animalelor din aceeaşi specie.
  • Libertatea faţă de teamă şi stres – animalele trebuie tratate într-un mod care să nu le provoace suferinţe psihice.

Pentru a asigura o stare de sănătate normală animalelor şi, implicit, produse animaliere corespunzătoare recomandăm proprietarilor de animale şi păsări să asigure:

Ø Adăpostirea animalelor şi păsărilor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă, care să asigure densitatea, volumul de aer, umiditatea, luminozitatea şi zooigiena la parametri normali, prin:

– remedierea, după caz, a elementelor de construcţie exterioare şi interioare deteriorate (alei de acces, padocuri, ziduri, geamuri, tâmplării, tavane, jgheaburi, burlane, tencuieli, pardoseli);

– etanşeitatea uşilor şi a ferestrelor pentru a se asigura o temperatură optimă şi constantă în adăposturi;

– igienizarea adăposturilor prin curăţire mecanică, dezinfecţii deratizare, zugrăvit;

– verificarea şi remedierea elementelor tehnologice (de muls, de furajare, evacuare dejecții, adăpare, ventilaţie);

– asigurarea unor spaţii confortabile pentru perioada fătărilor în funcție de specia de animale crescute în exploatație.

  • Verificarea calității şi protejarea surselor și a instalațiilor de apă pentru a nu fi supuse contaminării.
  • Asigurarea necesarului de furaje pe sortimente, a condiţiilor optime de depozitare şi păstrare, stabilirea şi respectarea raţiilor zilnice de furaje în funcţie de specie şi categoria de animale şi păsări.
  • Evacuarea şi depozitarea dejecţiilor, a gunoiului în platforme sau staţii de epurare, astfel încât să nu constituie surse de difuzare a bolilor.
  • Asigurarea de facilităţi pentru depozitarea cadavrelor şi a altor deşeuri de origine animală destinate distrugerii la o unitate specializată.
  • Transportul animalelor şi păsărilor să se efectuieze numai dacă sunt asigurate mijloace de transport echipate corespunzător şi care să le protejeze de intemperii.
  • Deținătorii de animale au obligația de a avea un comportament lipsit de brutalitate față de acestea, fiind interzisă aplicarea de tratamente rele, precum: lovirea, schingiuirea și alte asemenea cruzimi, precum și de a nu le părăsi sau izgoni.
  • Să comunice medicului veterinar intenţia de introducere sau scoaterea de animale în / din exploataţie şi a altor mişcări interne de animale.
  • Să anunţe urgent medicul veterinar arondat despre apariţia unor modificări în starea de sănătate a animalelor şi păsărilor din exploataţie.
  • Să colaboreze cu servicile veterinare pentru efectuarea acţiunilor de supraveghere și prevenire a îmbolnăvirii animalelor, planificate pentru diferite perioade ale anului sau pentru intervenții în situații de necesitate.

Prin implementarea normelor de bunăstare, crescătorii de păsări şi porci, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale constituite potrivit OUG nr. 44/2008 sau persoane juridice, grupuri de producători recunoscute sau organizaţii de producători recunoscute pot beneficia din bugetul MADR, prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, de o susţinere financiară prin acordare de subvenţii.


Medicii veterinari caută permanent să menţină o bună colaborare cu crescătorii de animale, cu asociaţiile crescătorilor de animale constituite, prin acordarea de consultanță, prin soluţionarea operativă a doleanţelor şi solicitările acestora; de asemenea, verifică şi controlează modul cum sunt respectate normele de protecție și bunăstare a animalelor şi aplică măsuri corective în cazul identificării unor neconformităţi.


Dr. Ioan Viorel PENŢEA,
Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Metode de vaccinare la păsări - PARTEA a II-a

Vaccinarea subcutanată sau intramusculară

Tot din prima categorie de vaccinuri, cea a vaccinurilor virale vii, categorie prezentată în ediția anterioară, face parte și vaccinarea subcutanată sau intramusculară, care se face în cazul vaccinurilor vii liofilizate. Prepararea soluţiei de lucru se face prin dizolvarea conţinutul flaconului cu vaccin liofilizat, în diluant, calculând 0,2 ml / pasăre / doză vaccinală. Vaccinarea propriu-zisă se realizează cu seringi de 2-3 ml, gradate, de preferat folosind ace speciale, scurte, pentru găină. Se administrează 0,2 ml vaccin reconstituit în diluant.

Metodele de vaccinare expuse sunt valabile şi la porumbei, iar 5 doze de vaccin AVIPESTISOTA pentru găină se consideră ca fiind egale cu 1 doză pentru porumbel. 

Vaccinarea la nivelul pielii

Vaccinarea la nivelul pielii se face în cazul difterovariolei. La găini, vaccinarea se face cu AVIPOX COL – 81 și AVIPOX GAL. Aceasta se realizează prin metoda stick, adică transdermic, prin perforarea membranei brahiale, cu un vaccinator special, doza vaccinală fiind de 0,01 ml de suspensie vaccinală, compusă din vaccin și diluant. La 7-10 zile de la vaccinare se execută controlul reacţiilor specifice locale. În cazul în care numărul de păsări fără reacţii postvaccinale depăşeşte 30%, revaccinarea este obligatorie.

Vaccinarea la curci, cu AVIPOX GAL, se face prin badijonarea foliculilor plumiferi după deplumare, în regiunea gambei sau coapsei. Este interzisă vaccinarea în membrana aripii deoarece curcile dorm cu capul sub aripă, virusul putând trece de la locul de inoculare la mărgelele de la gât, făcând posibilă generalizarea procesului variolic.

Vaccinarea la porumbei se realizează cu ROMPORPOX. Fiecare doză vaccinală se reconstituie în 0,2 ml diluant. Porumbeii se vaccinează prin badijonarea foliculilor plumiferi, deplumaţi în prealabil, de pe faţa anteroexternă a gambei. Porumbelul care nu prezintă foliculita specifică la 7-10 zile după vaccinare se va revaccina la celălalt picior.

Vaccinuri vii, bacteriene

De asemenea, există și cea de-a doua categorie de vaccinuri, cea a vaccinurilor vii, bacteriene, precum TIFOROMVAC. Fiecare doză vaccinală se reconstituie în 0,2 ml diluant pentru puii de 1 săptămână şi 0,5 ml pentru celelalte categorii de vârstă. Calea de vaccinare este subcutanată.

Vaccinuri inactivate

În cea de-a treia categorie de vaccinuri amintim vaccinurile inactivate, adică cele virale, bacteriene, mixte. Acestea se injectează subcutanat (s.c) sau intramuscular (i.m), în dozele specifice pentru fiecare vaccin. Vaccinurile AVIPESTIOL FORTE, PESTIHOLVAC FORTE, SALMOVACOL S.e. + S.t. și OVOPROTECT se injectează în doză de 0,3 ml / pasăre i.m. sau s.c.. Imunitatea oferită de aceste vaccinuri inactivate este de lungă durată, și anume 4 luni.

Dr. Cătălin TUDORAN, SC Romvac Company S.A.

Râia la bovine

Râia este o ectoparazitoză pruriginoasă și contagioasă care provoacă mâncărime și se transmite foarte ușor. Această boală este răspândită pe tot globul, atât la mamifere domestice și sălbatice, cât și la păsări și la om, fiind produsă de acarieni. Aceștia sunt paraziți cu piele subțire, fără trahee, cu stigmate abia vizibile și care prezintă ventuze la unele picioare. La anumite specii există un dimorfism sexual evident. La bovine, cei mai întâlniți paraziți sunt cei din genul Psoreoptes, Sarcoptes și Choripotes.

Tipuri de râie

Râia psoroptică este cea mai frecventă râie a bovinelor, în special a celor crescute pentru carne. Aceasta poate să apară în diferite zone ale corpului precum baza cozii, crupă, baza coarnelor, gât sau greabăn, în special în zonele în care animalul nu se poate linge. Paraziții din genul Psoroptes erodează pielea animalului și provoacă vezicule și pustule. Acestea se sparg, lichidul se amestecă cu praf, resturi celulare și fire de păr și astfel se formează crustele caracteristice. Pe lângă mâncărimile generalizate, rumegarea nu este realizată corect, animalele bolnave nu se hrănesc corespunzător, ceea ce duce la slăbire și scăderea randamentul de producție. În zonele unde animalele ajung totuși să se lingă se formează eroziuni scabioase.

Râia sarcoptică este cea mai gravă râie a bovinelor. Fiind foarte contagioasă, mai ales în adăposturile aglomerate, are o tendință de generalizare și provoacă pagube importante la tineret, prin scăderea sporului zilnic, iar la adulți, prin scăderea producției de lapte. De obicei, boala începe în regiunea capului și a gâtului. Scărpinatul este intens încă de la început, iar alopecia este prezentă în jurul ochilor și a botului. Pielea este foarte inflamată, caldă, îngroșată, iar în zonele afectate aceasta se încrețește și formează cruste cenușii. Pielea vizibil îngroșată își pierde elasticitatea și formează crevase care pot sângera sau se pot infecta. În fazele avansate de boală, animalul nu mai prezintă scărpinat evident, slăbește și capătă aspect de animal rău întreținut. Prognosticul, din punctul de vedere economic, este rezervat, dar din punct de vedere al sănătății animalului este bun dacă se intervine la timp cu tratamentul corespunzător.

Râia corioptică este o ectoparazitoză produsă de Choripotes bovis, întâlnită la vacile de lapte, juninci și tineret la îngrășat. Nu este considerată foarte contagioasă și se transmite prin contact direct cu animalul infestat. Boala debutează cu noduli de dimensiuni mici, ușor hemoragici, localizați la baza cozii sau perineu. Nodulii se pot uni, formând zone lipsite de piele, acoperite de cruste fine. Dacă animalele prezintă o rezistență scăzută, râia se poate extinde pe fața internă și posterioară a coapselor, pe crupă, pe uger sau scrot. Prognosticul este unul favorabil.

Combaterea bolii

Pentru a se obține rezultate favorabile este necesar să se stabilească diagnosticul cât mai curând posibil de la infestare. Odată cu stabilirea diagnosticului, medicul veterinar va identifica și specia de acarian. În stabilirea combaterii se va ține cont de faptul că acarienii parazitează permanent și se multiplică pe animal, având cicluri de viață diferite. Se recomandă folosirea produselor cu efect acaricid, atât topic, prin băi sau pulverizări, cât și injectabil. Ca produs injectabil, cu rezultate foarte bune s-a folosit avermectina. În acest sens, se recomandă produsul Romavermectin B 1 Plus 1%, avermectina având spectru larg de activitate ecto și endocidă, o bună difuzie cutanată. Acest produs prezintă toxicitate redusă și are un mod simplu de administrare. Se mai poate folosi și produsul Romivermectin 1%, cu mențiunea că ivermectina are acțiune asupra genului Chorioptes și Sarcoptes, fiind mai puțin eficientă împotriva Psoroptes.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA

Rolul medicilor veterinari privind apărarea sănătății publice

Măsurile restrictive, obligatorii pentru limitarea efectelor cauzate de pandemia COVID-19, aflată în plină evoluție, generează un efect negativ asupra întregii economii, dar mai ales asupra sănătății și securității alimentare a populației globului.

Corpul medical veterinar din România este conștient de rolul și responsabilitatea sa profesională având ca țintă asigurarea sănătății și bunăstării animalelor, cu prioritate în prevenirea și gestionarea bolilor la animale, inclusiv a celor transmisibile de la animale la om și de asemenea în asigurarea siguranței alimentare a concetățenilor.

În această perioadă, este mai evident ca oricând rolul esențial al medicilor veterinari de liberă practică care prin activitatea zilnică asigură indemnitatea teritoriului țării noastre de anumite boli cu morbiditate și mortalitate mare în efectivele de animale, cu pagube economice însemnate. În același timp activitatea medicilor veterinari este esențială în asigurarea siguranței alimentare a populației, fiind veriga de bază a lanțului alimentar. Nu se poate vorbi de siguranță alimentară în lipsa activității medicilor veterinari întrucât ei sunt cei care trebuie să certifice că produsele consumate de populație nu provin de la animale bolnave și să supravegheze calitatea şi salubritatea produselor alimentare destinate consumului uman.

Medicii veterinari sunt cei care au intervenit și intervin, punându-și în pericol sănătatea în monitorizarea, supravegherea, prevenirea și combaterea bolilor transmisibile la animale și de la animale la oameni (zoonoze)

De reținut că zoonozele sunt boli produse de numeroși agenți patogeni ai animalelor, ce se pot transmite de la animale la om, dar și invers, fiind clasificate, în funcție de agentul patogen care le produce, în următoarele categorii:

  • zoonoze virale - (gripa, rabia, variola) ;
  • zoonoze bacteriene - (antrax, tuberculoză, salmoneloze, stafilococi, clostridii, infecții colibacilare, bruceloză, campilobacterioză, rujetul, leptospiroza, pasteureloza, morva);
  • zoonoze produse de prioni - (encefalopatiile spongiforme transmisibile);
  • zoonoze produse de ricketsii şi clamidii - (febra butonoasă, febra Q);
  • zoonoze micotice - (dermatofitoze); 
  • zoonoze parazitare - (giardioza, ascaridioza, teniaza, trichineloza, cisticercoza, hidatidoza, toxoplasma, toxocaroza, fascioloza, sarcocistoza, cenurozele).

Medicii veterinari membrii ai Colegiul Medicilor Veterinari din România, organizați în baza Legii 160 / 1998 cu modificările și completările ulterioare, care profesează în sectorul de stat, medicii veterinari cu liberă practică titulari la unități medicale veterinare private de asistență (cabinete, spitale, clinici, farmacii) precum și  un număr însemnat care sunt angajați în unități economice sau în învățământ și  cercetare, în baza responsabilităților ce le revin și pentru a asigura un sprijin concret și eficient, oferă crescătorilor de animale și operatorilor din domeniul alimentar, o serie de servicii de specialitate la solicitarea acestora, sau acțiuni obligatorii prevăzute în Programul strategic național  de supraveghere, prevenire și combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, protecția animalelor și a mediului, siguranța alimentelor destinate consumului uman, stabilit la nivel național și local, cu referire la :

  • acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale și pentru modernizarea creșterii acestora în exploatații comerciale (ferme) care să asigure cerințele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecție și bunăstare;
  • evaluarea și înregistrarea exploatațiilor nonprofesionale și comerciale, identificarea și înregistrarea în baza națională de date a animalelor existente, asigurând facilități pentru obținerea de subvenții sau alte ajutoare guvernamentale;
  • asigurarea asistenței de specialitate pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acțiunilor de supraveghere, operațiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, prelevarea și afluirea de probe pentru examene de laborator;
  • sprijin acordat proprietarilor de animale pentru implementarea dispozițiilor stabilite de autoritățile veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile;
  • monitorizarea respectării legislației privind gestionarea câinilor, a pisicilor și a altor animale de companie, animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale și la oameni,
  • implementarea măsurilor de reducere a riscului de contaminare a omului care este posibil prin:
  • contactul direct cu animalele bolnave sau purtătoare de germeni,
  • manipularea inadecvată a produselor sau subproduselor provenite de la animale bolnave (carcasele, sângele, pieile, cadavrele, lâna, etc);
  • contactul cu obiecte contaminate de animalele bolnave;
  • alimentele provenite de la animale bolnave;
  • consumul alimentelor de origine animală, neexaminate de medicul veterinar, sau incorect preparate termic;
  • nerespectarea normelor generale de igienă și profilactice;
  • monitorizarea circulației animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animală, a medicamentelor (prioritar antibiotice și antiparazitare) și a produselor biologice;
  • Întocmirea documentelor specifice pentru despăgubirea proprietarilor de animale în vederea lichidării rapide a unor focare de boli transmisibile la animale;
  • garantarea calității și salubrității produselor alimentare destinate consumului uman, prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, de examene și analize privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezența reziduurilor din materii prime și din produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialiști bine pregătiți profesional și cu experiență în domeniu;
  • dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociațiile profesionale, acordând consultanță de specialitate, prin analize și dezbateri organizate, prin participarea la acțiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea și combaterea unor situații speciale, care îi pot afecta economic, social, sau direct.

Atunci când își desfășoară activitatea, în situația evoluării unei pandemii, medicii veterinari au responsabilitatea de a-și proteja sănătatea, a sănătății celor cu care lucrează și sănătatea agențiilor economici cărora le acordă servicii de specialitate. În context, medicii veterinari trebuie să se asigure că sunt implementate niveluri adecvate de biosecuritate, că personalul este protejat cu echipamentul necesar și că proprietarii de animale sunt informați despre măsurile de precauție în vigoare.       Este responsabilitatea fiecărui individ să se asigure că sunt respectate comportamente adecvate în cadrul acestor activități, pentru a evita extinderea suplimentară a COVID-19.              

Medicii veterinari în colaborare cu autoritățile locale, cu crescătorii de animale, cu operatorii din domeniul alimentar, au acționat și vor acționa și în viitor cu competență, profesionalism și fermitate pentru a impune respectarea legii, intervenind prin mijloace profilactice sau de combatere, în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile, pentru apărarea sănătății animalelor, să prevină transmiterea de boli de la animale la om, contribuind astfel la apărarea sănătății publice, în protejarea mediului. precum și în alte priorități economice și sociale.        

Dr. Penţea Ioan Viorel -  Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Guvernul a aprobat legislația necesară acordării sumei de 10.000 de lei medicilor veterinari de liberă practică organizați în condițiile legii, imputerniciți pentru efectuarea acțiunilor sanitare-veterinare publice

Guvernul a aprobat miercuri, 22.07.2020, cadrul legal primar referitor la condițiile în care poate fi acordată suma lunară de 10.000 lei, exclusiv TVA, stabilită de Legea nr. 236/2019, pentru beneficiarii contractelor încheiate în vederea realizării activităților sanitare-veterinare publice.

Această soluție legislativă este rezultatul consultărilor avute de premierul Ludovic Orban și conducerea ANSVSA cu reprezentanții Colegiului Medicilor Veterinari, forurilor asociative și patronatului medicilor veterinari.

Urgența promovării Ordonanței de Urgență a Guvernului a fost impusă de necesitatea asigurării cadrului legal primar specific pentru contractarea activităților sanitare-veterinare publice, în contextul în care este imperativă protejarea sănătății animalelor și siguranța alimentelor. Menționam faptul că, de la începutul anului 2020 până în prezent, s-a înregistrat un număr semnificativ de circumscripții sanitare-veterinare vacante, ceea ce implică consecințe deosebit de grave pentru garantarea statusului de sănătate al animalelor și, implicit, sănătății publice.

Se impune asigurarea asistenței medicale veterinare care, în lipsă, duce la pierderi economice, iar absența supravegherii epidemiologice a animalelor determină pierderea statusului de sănătate al animalelor recunoscut pentru România.

De asemenea, modificările și completările legislative adoptate astăzi de Guvern constituie un instrument util în contextul prevenirii și combaterii unor epizootii majore (pesta porcină africană, gripa aviară ,etc).

Având în vedere faptul că reglementările introduse prin Legea nr. 236/2019 nu puteau fi implementate în totalitate, a fost necesară modificarea și completarea cadrului legislativ primar, reprezentat de Ordonanța Guvernului nr. 42/2004, cu privire la tipul de contract care urmează a fi încheiat între DSVSA județene, respectiv a municipiului București, și medicii veterinari de liberă practică pentru realizarea activităților sanitare-veterinare publice și care trebuie să respecte legislația europeană, transpusă în legislația națională.

Prin modificările adoptate la OG 42/2004, se preconizează asigurarea la nivel național a cadrului unitar al activităților sanitare-veterinar de interes general și se stabilesc condițiile specifice pentru atribuirea, derularea și încetarea contractelor care au ca obiect aceste activități, precum și condiții specifice privind decontarea lor.

Prin urmare, modificarea prevederilor art. 15 din OG 42/2004 prin înlocuirea sintagmei „contract de concesiune pe o durata de 5  ani” cu sintagma „acord cadru de servicii pe 4 ani” permite punerea în concordanța cu Legea 98/2016 din domeniul achizițiilor publice.

De asemenea, s-a introdus, la propunerea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, prevederea ca toți medicii veterinari de liberă practică, organizați în condițiile legii, să poată interveni, prin utilizarea de substanțe tranchilizante, în situații de urgență – atacuri ale urșilor, lupilor, altor animale – care pun în pericol viața și bunurile cetățenilor.

Pentru a fi pusă în aplicare noua prevedere legislativă va fi emis un ordin al președintelui ANSVSA privind procedura de atribuire a acordurilor cadru de servicii.

Pentru anul 2020, sumele de care vor beneficia medicii veterinari vor fi asigurate prin bugetul ANSVSA.

Sursa: ansvsa.ro

Indigestia produsă de supraîncărcarea rumenului

Această indigestie acută și nerecidivantă este caracterizată de excesul de conținut alimentar nefermentabil în rumen și de perturbarea digestiei.

Etiopatogeneza

Supraîncărcarea rumenului apare destul de rar, în special la bovine, la animalele lacome, înfometate și tahifagice. Cauzele principale ale apariției bolii sunt greșelile de igienă alimentară, schimbarea bruscă a rației de hrană, consumul unor cantități exagerate de furaj, precum concentrate, rădăcinoase și lanuri nerecoltate, consumul de borhoturi în cantități mari, adăpare insuficientă, efort intens imediat după consumul tainului. O altă cauză a apariției acesteia este reprezentată de consumul de nutrețuri necorespunzătoare calitativ, precum furaje alterate sau înghețate și consumul corpilor străini din furaje consumate de animale cu pică. De asemenea, reducerea motilității rumenale este un declanșator al indigestiei. Aceasta se manifestă ca urmare a colicilor, a bolilor febrile, a metalopatiilor, după consumul de apă sau furaje reci, autointoxicațiilor din perioada de gestație, a medicației antibacteriene necorespunzătoare. Toate acestea duc la modificarea micropopulației rumenoreticulare și implicit a motilității. Destinderea rumenului cu conținut alimentar și de fermentație acționează mecanic asupra pereților rumenului compresând organele din jur.

Modificările anatomopatologice includ destinderea rumenului cu conținut alimentar, adesea împăstat. Gazele de fermentație sunt prezente în cantitate redusă și au un miros fetid. Mucoasa rumenală poate prezenta leziuni inflamatorii și leziuni degenerative în restul organelor interne.

Tabloul clinic

Acesta include abatere, colici, disapetență, suspendarea rumegării, constipație, scăderea sau oprirea lactației. Dacă apare și meteorismul, apar și dificultăți de respirație. După 2-3 zile, starea generală se poate înrăutăți prin apariția rumenotoxiemiei, cetozei secundare sau a paraparezei. Abdomenul animalului este mărit în volum, cu flancul stâng deformat, iar mișcările peristaltice se reduc sau lipsesc. Evoluția supraîncărcării rumenului durează 1-2 zile, iar rezolvarea acestei probleme se poate face spontan, prin descărcare diareică sau chiar prin vomitare. Dacă se prelungește peste 3 zile, boala determină toxicoză, ruminită, gastroenterită sau chiar moarte.

Diagnosticul se bazează pe parezia prestomacelor, colici și destinderea abdomenului. Profilaxia se referă la igiena alimentației și asigurarea de nutrețuri de sănătate.

Tratament

În tratamentul acestei boli se indică plimbări, adăparea la discreție, suprimarea completă a alimentației sau doar oferirea unor barbotaje laxative, masaje ale rumenului, administrarea de apă ușor sărată și zaharată, cu sonda sau sticla, în vederea ramolirii conținutului împăstat. Aceasta se administrează în cantitate de 20-40 de litri la taurine, alături de drojdie de bere în cantitate de 100-200 g și TONDIGEST, în doză de 100-200 ml, după care se execută masaj. Tratamentul medicamentos vizează, în primul rând, evacuarea conținutului rumenal prin extragerea acestuia cu ajutorul unei sonde cu dublu curent. Acest tratament medicamentos presupune administrarea de ROMPIL, pilocarpină, în doză de 3-10 ml, în funcție de talia animalului și purgative saline precum SULFATUL DE MAGNEZIU, în doză de 500-800 g, în soluție apoasă 10%.

În cazuri grave, se practică ruminotomia, urmată de extragerea prin plagă a cât mai mult conținut alimentar și administrarea direct intraruminal de VITA B COMPLEX, în cantitate de 50 ml + RUMIGEN, în doză de 50-100 ml și eventual probiotice, precum BIOENTEROM și BIOLACTOROM, în doză de 20-30 ml.

Dr. Cătălin TUDORAN, SC Romvac Company SA

Pursept - virulicid, bactericid, fungicid pentru cea mai eficientă dezinfecție

În această perioadă, folosirea dezinfectanților de calitate asigură evitarea contaminării cu virusuri cu potențial de contagiune și patogenitate ridicată, atât la oameni, cât și la animale. Pentru a înțelege cum poate fi folosit un dezinfectant trebuie, mai întâi, să știm ce reprezintă dezinfecția și cum se realizează aceasta.

Operațiunea de dezinfectare

Dezinfecția reprezintă procedura prin care se distrug microorganismele cu potențial patogen de pe orice suprafață, inclusiv tegumente, utilizându-se agenți fizici precum radiații UV, temperatură etc. sau agenți chimici. Biocidul PURSEPT este un dezinfectant chimic, cu acțiune largă bactericidă împotriva germenilor Gram pozitivi și Gram negativi, cu efect virulicid, bactericid, micobactericid și fungicid. O tabletă efervescentă conține 2,7 grame dicloroizocianurat de sodiu și eliberează, după dizolvarea în apă, 1,5 grame de clor activ.

Operațiunea de dezinfecție trebuie să fie precedată de cea de curățenie deoarece dezinfecția nu suplinește curățenia, ci o completează. Curățenia presupune îndepărtarea mecanică a diferitelor resturi organice sau anorganice.

Utilizarea biocidului Pursept

Dezinfectantul PURSEPT se folosește după dizolvarea tabletelor efervescente în apă, la o concentrație diferită, în funcție de starea de curățenie a substratului ce urmează a fi dezinfectat după cum este descris în rândurile de mai jos.

Biocidul Pursept este utilizat în industria alimentară, pentru dezinfecția echipamentului, recipientelor, ustensilelor de consum, suprafețelor sau conductelor aferente producției, transportului, depozitării și consumului de alimente, furaje sau băuturi pentru oameni și animale, în doză de 6 tablete / 10 litri de apă, cu timp de așteptare 10 minute, în condiții de curățenie și 6 tablete / litri de apă, cu timp de așteptare 20 minute, în condiții de murdărie. Pentru efect dezinfectant asupra micobacteriilor se administrează 1 tabletă / litru de apă în condiții de curățenie și 8 tablete / litru de apă în condiții de murdărie, cu timp de așteptare 10 minute.

Se utilizează în laboratoare, pentru dezinfecția ustensilelor și recipientelor cu încărcătură organică redusă, în doză de 2 tablete / litru de apă, cu timp de așteptare 10 minute.

Se dezinfectează instrumentarul și ustensilele de inox cu încărcătură organică redusă, cu o doză de 4 tablete / 12 litri de apă, cu timp de așteptare 5-10 minute și 6 tablete / litru de apă la cele cu încărcătura organică ridicată, cu timp de așteptare 30-60 minute.

În decontaminarea, în general, a suprafețelor cu încărcătură organică redusă, produsul se folosește în doză de 7 tablete / 10 litri de apă, iar în cazul celor cu încărcătura organică ridicată, doza este de 3 tablete / litru de apă, cu timp de așteptare 30 minute.

Pursept se utilizează și pentru dezinfecția și albirea lenjeriei exclusiv din bumbac, în doză de 1 tabletă / 10 litri de apă, cu timp de așteptare 30 minute. Produsul este compatibil cu detergenții obișnuiți și, prin urmare, dezinfecția se poate face concomitent cu spălarea. Nu se folosește pentru lenjeria din lână sau mătase.

Dezinfecția apei din fântâni se face cu 6-8 tablete de produs / m³ de apă, cu timp de așteptare 24 de ore. Apa poate fi consumată după expirarea timpului de contact.


Produsul este disponibil în farmaciile companiei Romvac, în farmaciile partenere, dar și online (https://imunoinstant.romvac.ro/magazin/biocide/pursept-x-50-tb/). Biocidul Pursept este condiționat în flacoane de 50, 200 și 300 tablete sau vrac, la prețuri accesibile.


Dr. Ion IACOB, Romvac Company S.A.

Ziua Interacțiunii Om-Animal, ediția a XX-a, aniversară, în mediu virtual

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca, prin Facultatea de Medicină Veterinară, în parteneriat cu Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea Babeș-Bolyai (UBB), anunță organizarea, în 1 iunie, a ediției a XX-a, aniversară, a evenimentului Ziua Interacțiunii Om-Animal.

Din considerente care țin de siguranța participanților, ediția outdoor din 2020, în 1 iunie, se mută în mediul online, sub forma unor webinarii cu teme extrem de interesante.

Având în vedere că trebuie să ținem cont cu toții de măsurile de prevenție a răspândirii virusului SARS-Cov-2, dar fiind și motivați de succesul pe care l-a avut fiecare ediție outdoor a ZIOA de până în prezent, găzduită de campusul USAMV Cluj-Napoca, reuniunea din 1 iunie propune o agendă cu teme generoase din cadrul conceptului ZIOA - Interacțiunea optimă om-animal, prin educație și promovarea respectului față de oameni, animale și mediu.

Fiecare webinar va cuprinde 20 minute de prezentare și 10 minute de întrebări & răspunsuri. De asemenea, va exista spațiu de prezentare a materialelor video produse de către partenerii din comunitate (ONG-uri, cabinete, școli, muzee), prin care participanții vor cunoaște povești de succes și valorile acestora.

Reuniunea va fi deschisă de rectorul USAMV Cluj-Napoca, Prof. dr. Cornel Cătoi, la ora 9.45, și de organizatori – Prorector USAMV Cluj-Napoca, Prof. dr. Andrei D. Mihalca, respectiv Conf. dr. Alina S. Rusu (UBB). Seriile de webinarii din cadrul ZIOA20 vor avea loc în intervalul 10.00 - 14.30.

Participarea este gratuită, iar accesul online se va putea face doar de la ora 9.30, atunci când se va da acceptul de intrare în audiența virtuală, la adresa https://meet.google.com/acr-bjgc-qyh?authuser=1.

Agenda ZIOA20:

  • 9:45 – 10:00 Mesaj de deschidere ZIOA20 - Rector USAMV Cluj-Napoca, Prof. Dr. Cornel Cătoi, Prorector USAMV Cluj-Napoca, Prof. Dr. Andrei D. Mihalca, Conf. Dr. Alina S. Rusu (UBB).

Seria 1 de webinarii

  • 10:00 – 10:30 Cum să ne protejăm sănătatea în interacțiunea cu animalele? (Temă susținută de Prof. Univ. Dr. Andrei D. Mihalca, USAMV Cluj-Napoca).
  • 10:30 – 11:00 Starea de bine a animalelor de companie (Conf. Dr. Ciprian Ober, USAMV Cluj-Napoca).
  • 11:00 – 11:30 Sesiune de prezentări materiale video - ONG-uri și instituții participante

Seria 2 de webinarii

  • 11:30 – 12:00 Viața noastră cu pisicile: Mituri și realitate (Psiholog Ana-Maria Băsceanu, Mâț Tomi & Co).
  • 12:00 – 12:30 Despre legislație și situația câinilor din România: Voce dinspre medicina veterinară socială (Anca Georgescu, Transylvania Animal Care).
  • 12:30 – 13:00 Sesiune de prezentări materiale video - ONG-uri și instituții participante.

Seria 3 de webinarii

  • 13:00 – 13:30 Sporturile canine și importanța lor în relația om-câine (Instructor canin Iulia Lazăr, Dresaj Canin Pet Joy Sports).
  • 13:30 – 14:00 Prevenția cruzimii față de animale prin educație și interacțiuni asistate de animale (Conf. Dr. Alina S. Rusu, Universitatea Babeș-Bolyai).
  • 14:00 – 14:30 – Concluzii și mesaj de închidere a ediției online ZIOA20.

Participanții care au confirmat prezența cu materiale video sunt: Muzeul de Zoologie al UBB, Vivariul UBB, Animal Society București, Pet Joy Sports Cluj-Napoca, Mâț Tomi & Co, Transylvania Animal Care, Faoro Sport Dogs, Descoperă Natura, iCare, Asociația Incluziv Câini de Terapie Sibiu, Asociația Hip Tep Aiud, Centrul Armonia, Asociația Autism Transilvania, SOR, ASPR (Fabrica de Zâmbete) și OsPN.

Persoane de contact

Din partea USAMV: Prof. Dr. Andrei D. Mihalca, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
Din partea UBB: Conf. Dr. Alina S. Rusu, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. 
Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați pagina de Facebook a evenimentului: https://www.facebook.com/events/716146758927028/.

Salmoneloza porcinelor

Salmoneloza este considerată una dintre principalele boli ale porcinelor și aceasta se poate transmite de la porci la om. În majoritatea cazurilor este produsă de Salmonella choleraesuis și mai rar de alte tipuri de Salmonella. Se manifestă frecvent la purceii în vârstă de 2-4 luni și mai rar la cei de peste 6 luni. Porcii adulți sunt mai rezistenți, dar pot fi purtători, astfel scroafele purtătoare contaminează purceii în perioada de alăptare. Apariția bolii este favorizată de condiții necorespunzătoare de igienă, alimentație, microclimat și de prezența altor boli în efectivele de animale. Inițial, se îmbolnăvesc purceii subdezvoltați și ulterior ceilalți, chiar dacă aveau o stare de sănătate mai bună.

Simptome și diagnostic

Clinic, boala evoluează acut la purceii mici și subacut și cronic la cei mari. Inițial, se manifestă prin creșterea temperaturii corporale, constipație, iar ulterior apare diareea de culoare gălbuie, spumoasă și uneori cu sânge. Se constată cianoza pielii din zona capului, urechi, gât, picioare și coadă. Pot apărea și tulburări respiratorii precum tuse, dificultate în respirație.

La necropsie se constată splina mărită în volum și necroze la nivelul mucoasei intestinale. Pulmonii pot prezenta leziuni de pneumonie fibrinoasă, pleurită și pericardită fibrinoasă etc..

Diagnosticul se suspicionează pe baza semnelor și leziunilor și se confirmă prin examen de laborator, prin izolarea și identificarea germenului, urmate de efectuarea antibiogramei.

Prevenție și tratament

Prevenirea bolii urmărește îndepărtarea scroafelor purtătoare și eliminatoare de germeni prin examen bacteriologic. În formele cu evoluție mai lungă a bolii se poate administra tratament în apa de băut sau în furaj cu OXITETRACICLINĂ 50% pulbere, în doză de 0,3-0,4 g/10 kg greutate corporală/zi la purcei și 0,12-0,16 g/10 kg greutate corporală, timp de 5-7 zile, la porcinele adulte. Totodată, se administrează DOXYROM 10% pulbere în doză de 2 g/10 kg greutate corporală/zi, timp de 5-8 zile. Se recomandă administrarea de ANTIDEZENTER pentru prevenirea și tratamentul enteritelor catarale şi hemoragice la purceii convalescenţi şi deshidrataţi după diaree, vaccinări sau diferite manipulări. Produsul se administrează pe cale orală pentru tratamentul diareei, la purceii în vârstă de 1-20 de zile, în doză de 100 g de produs omogenizat în 200 ml de apă de băut și administrat per os 3 ml / kg greutate corporală, timp de 3-4 zile și pentru prevenirea diareei la purceii în vârstă de 1-20 de zile, în doză de 100 g de produs omogenizat în 200 ml de apă de băut și se administrează 3 ml de suspensie / kg greutate corporală, timp de 2-3 zile. Individual, se recomandă administrarea  de AMOXYLROM 10% soluție injectabilă, în doză de 1,5 ml/10 kg greutate corporală la tineret și 1 ml/10 kg greutate corporală la adulți, timp de 3-5 zile. De asemenea, se poate administra AMPICILINĂ, soluție injectabilă 1 ml/6 – 12 kg greutate corporală/zi timp de 3-5 zile, și PANDROM, soluție injectabilă, în doză de 1 ml/10 kg greutate corporală, cu repetare la 24 ore, timp de 2-3 zile. Tratamentul antiinfecțios va fi susținut prin administrarea de probiotice, BIOENTEROM, BIOLACTOROM, vitamine, COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL, VITA B COMPLEX, antidiareice, ENTEROTRAT, ROMZEOFORT și tonice și rehidratante, precum PERFUZOL.

Dr. Ion IACOB, Romvac Company SA

15 Mai - Ziua Națională a Medicului Veterinar

În fiecare an, la data de 15 Mai, se sărbătorește Ziua Națională a Medicului Veterinar, aniversare, care a devenit începând cu luna mai 1995, o manifestare profesională emoționantă, constituind un bun prilej de schimburi de opinii și de solidaritate profesională.

15 mai a fost stabilită ca Ziua Națională a Medicului Veterinar la Congresul Național de Medicină Veterinară din anul 1994, deoarece de această dată sunt legate o serie de evenimente foarte importante pentru medicina veterinară românească.

Pe 15 mai 1861, printr-un decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a început să funcționeze Școala de Medicină Veterinară, în cadrul Scolii de Medicină şi Farmacii, înființată și condusă de Carol Davilla. Zece ani mai târziu, tot pe 15 mai, un colectiv de 14 medici veterinari au semnat o «Declarațiune», care a stat la baza înființării Societății de Medicină Veterinară. Aceasta a fost desființată în 1949, pentru ca pe 15 mai 1971 să se reînființeze, iar ulterior să fie denumită Asociația Medicilor Veterinari din România.

Profesiunea de medic veterinar este o profesie liberală și independentă, cu organizare autonomă reglementată. Este organizată și funcționează în baza principiului autonomiei, în cadrul forului profesional reprezentat de Colegiul Medicilor Veterinari,

Primul Colegiu al Medicilor Veterinari s-a înființat prin Decretul – Lege nr. 3594 din 30 septembrie 1939, semnat de Regele Carol al II-lea. Colegiul a fost condus de Dr. Gheorghe Ionescu – Brăila, primul său Decan, fiind organizat în 11 secțiuni corespunzătoare celor 10 Ținuturi administrative ale țării și Municipiul București. Activitatea s-a întrerupt în anul 1948, reluându-se în anul 1998, odată cu adoptarea Legii 160/1998 pentru organizarea și exercitarea profesiunii de medic veterinar, ca formă de organizare autonomă, non-guvernamentală, apolitică şi non-profit,

Colegiul Medicilor Veterinari, are în evidentă medici veterinari, care profesează în sectorul de stat, medici veterinari cu liberă practică organizați în unități medicale veterinare private de asistentă (cabinete, spitale, clinici) depozite si farmacii veterinare, precum si un număr însemnat de medici veterinari care sunt angajați în unități economice sau în învățământ, cercetare, etc.

O parte din această categorie profesională, cu liberă practică, au concesionat cu A.N.S.V.S.A. prin D.S.V.S.A. Județene, efectuarea unor acțiuni de prevenire și combatere a bolilor transmisibile la animale și de la animale la om cuprinse în programul strategic național, asigurând prin aceasta statusul de sănătate animalelor și crearea de locuri de muncă.

Anual personalul sanitar veterinar în activitate, gestionează din punct de vedere sanitar veterinar si pentru siguranța alimentelor efectivele de animale crescute în scop economic (bovine, cabaline, ovine, caprine, porcine, păsări) animale de companie, precum si alte specii (animale de blană, iepuri, familii de albine, pești, animale existente în zona silvatică, etc)

Sunt supravegheate pe traseul lanțului de siguranță alimentară, sute de mii de obiective care cuprind unității de procesare materii prime de origine animală si vegetală, depozite alimentare, unități de comercializare, unități de alimentație publică, cantine școlare si sociale, laboratoare de cofetărie, patiserie, alte unități specifice de procesare si comercializare a produselor de origine animală si non animală.

De asemenea sunt monitorizați și supravegheați producători individuali, înregistrați, care valorifică direct producția primară de lapte, miere si ouă, peste, produse vegetale, precum si alte unități cu profil zootehnic si prestatoare de servicii în domeniu.

Medicii veterinari își propun permanent să își organizeze mai bine activitatea, să sprijine si să răspundă eficient si profesional la solicitările celor mai apropiați parteneri, crescătorii de animale si operatorii din domeniul alimentar, segmente care contribuie prioritar la dezvoltarea si stabilitatea economică a localităților unde aceștia activează, pentru a impune respectarea legii, a normelor tehnice ale Comisiei Europene, să acționeze prin mijloace profilactice sau de combatere, în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile, pentru apărarea sănătății animalelor si să garante prin analize si examene de laborator salubritatea produselor de origine animală si non animală, destinate consumului uman, să prevină transmiterea de boli de la animale la om, contribuind astfel la apărarea sănătății publice precum si în derularea schimburilor comerciale intracomunitare si import-export, în protejarea mediului si alte priorități actuale.

Pentru ca profesia noastră să-și urmeze calea cea mai bună se impune ca organizarea și funcționarea profesiei de medic veterinar, care este bine definită prin acte normative legiferate de Parlamentul României, sa fie sprijinita concret si eficient material si financiar de către autoritățile statului, cu responsabilități în acest domeniu, în conformitate cu prevederile și termenele de implementare a actelor normative în vigoare.

Cu această ocazie medicii veterinari din județul Sibiu doresc să transmită populației, mesajul că sunt pregătiți să acționeze  corect prin mijloace profilactice sau de combatere, pentru implementarea legislației din domeniul creșterii animalelor și pentru siguranța lanțului alimentar, ca verigă importantă în dezvoltarea  economică și socială, că există toate premisele precum și dorința de colaborare cu factorii responsabili pentru realizarea programelor impuse de legislația din domeniu,

Se impune, acum mai mult ca niciodată, pentru ca profesia noastră să-si realizeze ținta finală, apărarea sănătății animalelor și a sănătății publice, să fim uniți, activi, încrezători în noi și în forțele noastre.

La mulți ani dragi colegi !  

Dr. Pentea Ioan Viorel — Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Abonează-te la acest feed RSS