reclama youtube lumeasatuluitv
update 11 Dec 2019

Recomandări privind sacrificarea porcilor şi consumul cărnii de porc în gospodăriile populației

Recomandări privind sacrificarea porcilor şi consumul cărnii de porc în gospodăriile populației

În perioada premergătoare Sărbătorilor de Iarnă, conform unui obicei tradițional specific poporului român, populația care locuiește la țară sau în zonele mărginașe ale orașelor, sacrifică porcul crescut în gospodărie, pentru a-și asigura carnea și preparatele din carne rezultate, necesare în familia respectivă.

Pentru a prevenii îmbolnăvirea populației consumatoare de carne și preparate derivate, după sacrificarea porcilor domestici, proprietarul sau consumatorul are obligația să solicite medicului veterinar: examinarea clinică a cărnii, în special pentru diagnosticul trichinelozei.

Ce este trichineloza?

Trichineloza este o boală parazitară, ce se transmite de la animale la om, fiind produsă de un parazit numit Trichinella Spiralis. Principalul rezervor și vector al acestui parazit îl constituie animalele din preajma locuințelor umane: șobolanii, șoarecii, carnivorele domestice (câinele și pisica)  animale din zona silvatică (vulpe, jder) și porcii sau alte specii infestate.

Cum se îmbolnăvește omul?

Omul se îmbolnăvește consumând carne infestată de porc, nutrie, mistreț, urs, neexaminată de medicul veterinar și insuficient friptă, fiartă, sau preparată crudă, sărată, sau  afumată.

Boala, la om se manifestă prin : febră ridicată (38-40 grade), tulburări digestive (dureri abdominale, grețuri, vărsături, diaree), dureri în masele musculare însoțite de edeme ale fetei „boala capetelor umflate”.

Trichineloza la om poate fi tratată, reușita tratamentului fiind condiționată în primul rând de rapiditatea stabilirii diagnosticului.

Măsuri pentru prevenirea cazurilor de îmbolnăviri la om

  • controlul sanitar veterinar al cărnii provenite de la animale sacrificate în abatoare şi în gospodăriile individuale (porc, nutrie, cal) precum și al vânatului comestibil (mistreț, urs) prin examen trichineloscopic;
  • achiziționarea cărnii de porc numai din abatoare, hale, măcelarii sau magazine autorizate sanitar veterinar, pe care este aplicată marca de sănătate (ștampila);
  • carnea proaspătă destinată comercializării în unitățile autorizate sanitar veterinar, trebuie să provină  numai din abatoare autorizate sanitar- veterinar, să fie marcată (ștampilată) și însoțită de certificat sanitar veterinar, eliberat de medicul veterinar oficial al unității de origine care atestă salubritatea şi calitatea acesteia;
  • carnea provenită de la porcii crescuți în gospodăriile individuale poate fi utilizată numai pentru consum familial, în exploatația de origine, după efectuarea obligatorie a examenului trichineloscopic, la sediul circumscripțiilor sanitare veterinare care funcționează în municipiile, orașele și comunele județului, fiind interzisă comercializarea acesteia, inclusiv în unitățile autorizate sanitar veterinar;
  • pentru efectuarea examenului se  prezintă o probă de cca. 100 - 200 grame de carne recoltată din pilierii diafragmatici (baiera unturii) din diafragmă (iepurele) mușchiuleți, mușchii limbii și mușchii intercostali.
  • în cazul porcilor mistreți se recoltează eșantioane cântărind cel puțin 10 g dintr-un membru anterior, din musculatura limbii sau din pilierii diafragmatici.
  • proba de carne prezentată pentru analiză, va fi însoțită în mod obligatoriu de elementul de identificare (crotaliul), care va fi predat medicului veterinar care examinează carnea.
  • carnea rezultată în urma sacrificării să fie păstrată în congelator, sau în frigider la temperaturi mai mici sau egale de 4 grade Celsius, sau în mod tradițional, sărată, afumată, sau prăjită și conservată în recipiente cu untură;

Pentru prevenirea contaminării porcilor, dar și a altor animale receptive la trichinella spiralis, sunt necesare următoarele acțiuni:

  • reducerea numerică prin limitarea înmulțirii și a răspândirii vectorilor care transmit boala prin deratizarea și igienizarea adăposturilor, a altor spații din gospodărie și vecinătăți, urmată de strângerea și distrugerea cadavrelor de rozătoare, acțiuni executate de persoane sau unități autorizate;
  • menținerea condițiilor de igienă și biosecuritate în adăposturile și în incinta din gospodăriile populației;
  • salubrizarea locurilor menajere;
  • excluderea din hrana porcilor a deșeurilor de abator;

În cazul apariției unor situații deosebite se recomandă să fie sesizat personalul sanitar veterinar arondat pentru a se intervenii operativ și eficient.


Atenție ! Nu consumați carnea de porc sau vânat (mistreț, urs) și nu o preparați, până nu obțineți de la medicul veterinar confirmarea că a fost examinată pentru Trichinella Spiralis, cu rezultat negativ.

Dr. Penţea Ioan Viorel  - Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Iașiul vrea produse naturale din gospodării

De curând a avut loc concursul de "Identificare și atestare produse tradiționale", ediția a II-a, organizat de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară "Ion Ionescu de la Brad" din Iași (USAMV), în parteneriat cu Direcția pentru Agricultură Județeană Iași (DAJ). A fost o ediție cu multe noutăți și a fost un moment în care valoarea bucatelor tradiționale românești a reprezentat o adevărată artă culinară, deoarece au fost puse în lumină rețete culinare cu o vechime de mai bine de 30 de ani. În competiția  înscrise 34 de produse, care au un real potenţial de a fi atestate drept tradiţionale.

"Suntem ceea ce mâncăm!"

Evenimentul şi-a propus promovarea şi încurajarea consumului de produse alimentare româneşti realizate conform reţetelor tradiţionale. Totodată, s-a urmărit stimularea spiritului antreprenorial al elevilor şi studenţilor prin valorificarea superioară a producţiilor agroalimentare obţinute în fermele de mărime medie și mică. Concursul a constat în realizarea şi prezentarea unui produs tradiţional de către elevi sau studenţi, care au participat individual sau în echipă, coordonaţi de un cadru didactic.

În deschiderea concursului, prorectorul USAMV Iași, prof. univ. dr. Benone Păsărin a vorbit despre cât de important este ce mâncăm: „A mânca și a bea par două dintre cele mai banale activități umane! Asta, dacă uităm faptul că de milenii, în jurul sau în interiorul acestor activități s-au creat ritualuri (…), care au influențat mersul lumii. Suntem ceea ce mâncăm!, iar produsele gastronomice pe care le adorăm, ca și pe cele pe care le detestăm, spun foarte multe lucruri despre personalitatea noastră. Sunt produse gastronomice, care rivalizează cu operele de artă, de aceea multe dintre acestea, care incubă tradiții, incubă de fapt elemente, de tot ceea ce  înseamnă bun și vechi într-un neam, fiind înscrise în ceea ce înseamnă tezaurul imaterial al lumii. Mă bucur că aici, în "Sala de Marmură" a Facultății de Zootehnie, într-o eră în care tiparele fast-food ne împing către produse tot mai standardizate și mai lipsite de personalitate, organizăm un astfel de concurs.“

Prof dr. Constantin Pascal, de la "Tehnologia exploatării ovinelor și caprinelor", USAMV Iași, vrea să readucă prin acest concurs, produsele tradiționale. „Acest concurs este un lucru, cu care ne mândrim, (…) poporul român a pierdut mult din tradiționalitate, în perioada comunistă, când rămăsese doar murăturile ca fiind tradițional. Acum rolul nostru, în special a tinerilor este de regăsi și de a aduce înapoi în atenție, aceste produse tradiționale pentru că, comparativ cu Italia, care are peste 100 de produse tradiționale, noi avem doar 8 protejate la nivel european. Avem produse bune, iar rolul acestui concurs este de a scoate la suprafață și de a readuce în atenția consumatorului, produsele care ne marchează“, a precizat prof. dr. Constantin Pascal.

Concursul s-a terminat cu 34 de produse înscrise, care au un real potenţial de a fi atestate drept tradiţionale de către Direcţia Pentru Agricultură Judeţeană Iaşi.  Gabriel Hoha, șeful serviciului DADR Iași, specifică că Iașul are nevoie de astfel de produse și încurajează tinerii antreprenori. „La prima ediție, din luna martie am avut 26 de produse în concurs, iar acum avem 34, lucru care evident ne onorează. Vreau să apreciez că dosarele participanților au fost tot mai complexe (...). În acest moment, Iașul are 15 produse tradiționale și în continuare este nevoie de aceste produse“, a mai punctat acesta.

Rețete de la lume adunate și iarăși la lume date

Toate produsele au fost grupate în două categorii: preparate dulci şi preparate pe bază de carne, lapte, peşte şi legume, iar juriul a fost ales din rândul specialiştilor de la Minsterul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi al Facultăţii de Zootehnie. Pe primele două locuri s-au aflat produsele "Pastramă de berbecuţ de Sineşti", care a fost realizată de echipa Liceului "Haralamb Vasiliu" din Podu Iloaiei şi "Poale-n brâu", făcute de echipa Liceului Tehnologic "Grigore Antipa" din Bacău.

La competiţia gestionată de Facultatea de Zootehnie de la USAMV au participat elevi de la diferite licee din judeţele Iaşi şi Bacău, dar şi de la Liceul „Vasile Alecsandri“ din Ungheni, Republica Moldova. Aceștea au venit cu emoții și produse inedite, care au atras toate privirile.

Martiniuc Adrian, directorul adjunct al Liceului Tehnologic Economic "Virgil Madgearu" - Iași, spune că aceste produse au devenit o necesitate. „Produsele tradiționale revin în atenția noastră și numai sunt doar un element de inedit, ci o necesitate! Practic, astăzi dacă vrem să trăim sănătos și să avem un viitor, trebuie să apelăm din nou la produsele tradiționale.“ Bolohan Mihaela, cadrul didactic la același liceu vrea să ateste "Pelicele Domnului ", iar la concurs s-a înscris și cu peltea de gutui și o băutură alcoolică, care are denumirea arhaică "vișinapul" și este cunoscută ca și vișinata“, a punctat dumeaei.

De la Colegiul "Vasile Adamachi" Iași, Tataru Sabina a venit cu produsul "PrunaLuna", o pâine făcute din prune și alune uscate. „Este un produs creat de noi în patiseria colegiului agricol și se poate servi dimineața cu miere sau iaurt natural, pentru că noi, ca elevi știm că prunele și alunele îmbunătățesc memoria“, a precizat Sabina.

Atasiei Vasile din comuna Sinești, județul Iași are o mică fermă de familie cu de toate și s-a prezenta la concurs cu puțin din toate: „Avem pastramă de berbecuț și cârnați de oaie, porc și vită. Anul trecut am venit cu telemea de vacă, brânză de vacă și urdă cu mărar. Produsele acestea se fac foarte greu și nu avem piață de desfacere.“

Un alt produs care a atras toate privirile a fost cel prezentat de Holban Cătălina, de la Colegiul  "Grigore Antipa" din Bacău, respectiv varză călită cu prune afumate: „Acesta este un produs tradițional românesc, care se consumă mai ales în perioada postului Crăciunului și este ușor de preparat, deoarece în orice gospodărie se găsește varza murată.“ Tot de la același colegiu, Bejan Lidia a concurat cu un preparat din localitatea Cleja, respectiv ardei umpluși cu crupe și pită sau mămăliga dulce.

Butnaru Daniela a reprezentat Colegiul Tehnic "Ioan C. Ștefănescu" - Iași, cu o rețetă de la bunica: „Am adus scrob cu jumări, sărmăluțe, pui cu gutui, plăcintă cu dovleac, floricele și toci, care este un preparat din brânză și cartofi. Preparatul "pui cu gutui" este o rețetă tradițională, pe care am învățat-o de la bunica mea, din comuna Coștuleni județul Iași.“

Andra Andriuca, elevă a Liceului "Mihail Kogălniceanu" din Miroslava, a adus sărbușca. „Concurăm cu un produs tradițional și anume, ciorba ciobănească, respectiv sărbușca. Noi avem marele avantaj că în liceul nostru avem fermă proprie și prin fabricarea acestui produs putem valorifica zerul, cu care se prepară această delicatețe. Sperăm să ducem tradiția mai departe, deoarece considerăm că acesta este lucrul pe care trebuie să îl facem“, declară Andra Andruica.

Tot de la același liceu, Lungu George a venit cu un produs unic: „Sticle îmbrăcate în scoarță de copac și decorațiuni pentru acestea. Procesul nu este greu, dar timpul de așteptare pentru a se usca durează mai mult“, ne spune acesta.

La prima ediție, care s-a desfășurat în luna martie anul acesta, concursul s-a bucurat de un real succes în rândul participanților. Elevi de la liceele de profil din zona Moldovei, precum și studenți ai USAMV Iași, au prezentat delicii culinare preparate după rețete păstrate din generație în generație. Printre produsele s-au regăsit "Slănina de Mangalița din Valea lui Bogdan", "Pastrama de oaie ca la Mitică", "Pasta fițoasă de pește", "Plăcinta tradițională de la Zapodia" și "Cozonac tradițional de Fântânele".

Beatrice Alexandra MODIGA

GALERIE FOTO

Orașul și satul, în același proiect - Adoptă un țăran

  • Gustă România autentică la un pas de oraș

Ce ar putea avea în comun două generații diferite, cu preocupări la poluri opuse și stiluri de viață aparent incompatibile? În mod surprinzător dragostea pentru satul românesc. Câțiva tineri voluntari și-au propus să dea un chip modern și o voce puternică gospodăriilor tradiționale. Asociația „Creștem România Împreună“ a dezvoltat în ultimii doi ani un proiect extraordinar prin care s-a pledat pentru țăranul român.

– Hetti, asociația pe care o reprezinți, are o denumire foarte sugestivă, „Creștem România Împreună“. Ce proiecte ați derulat prin intermediul ei?

– „Creștem România Împreună“ este într-adevăr o denumire care mie mi s-a lipit de inimă din prima și după ce am cunoscut echipa mi-am dat seama că rezonez cu ceea ce fac ei și că  vreau să mă alătur lor. Împreună am demarat proiectul „Plantează în România“, care a avut un real succes pentru că am reușit să adunăm 5.000 de voluntari care au participat în primăvară la plantări. Această reușită a fost un plus motivațional și am zis că lucrurile trebuie să se dezvolte. Și așa a apărut „Adoptă un țăran“ care este proiectul meu de suflet.

Adopta un taran b

– Ce v-ați propus prin acest proiect și cum funcționează?

– Ideea proiectului este aceea de a promova gospodarii care își scot marfa la poartă. Majoritatea gospodăriilor vizitate sunt de subzistență și ferme mici. Practic, vizităm gospodăriile, încercăm să aflăm dacă se folosesc sau nu chimicale, luăm și probe de sol pentru a ne asigura că este așa. Apoi punem preț pe metodele tradiționale prin care se obțin produsele, de preferat să se facă manual, fără mașinării complicate. Încercăm, pe cât putem, să oferim celor care vor să cumpere din gospodării siguranța că produsele sunt sănătoase. Practic, „Adoptă un țăran“ este o mică garanție. Facem poze în gospodărie și scurte interviuri, aflăm care sunt produsele pe care le oferă țăranii și apoi încărcăm toate aceste informații pe pagina de Facebook și site-ul nostru. Foarte mulți gospodari ne întreabă dacă această promovare costă ceva. Nu costă nimic. Noi nu suntem intermediari, nu preluăm producția ca să o vindem și să câștigăm ceva. Noi facem doar muncă de promovare și este 100% voluntariat. Prima gospodărie pe care am vizitat-o a fost la Întorsura Buzăului. Părinții mei cumpărau de acolo de șapte ani produse lactate, carne și legume. Am fost la ei, am văzut care sunt condițiile de producție, am făcut poze și un scurt interviu și am postat albumul pe Facebook. În 48 de ore a avut 1.500 de distribuiri. Atunci ne-am dat seama că lucrurile funcționează. Ideea a prins extraordinar de bine, iar proiectul ne-a luat-o înainte pentru că nu apucasem să vizităm prea multe gospodării.

Adopta un taran d

– Nu v-ați rezumat însă doar la promovare.

– Într-adevăr, ne-am propus mai mult de atât. Prin „Adoptă un țăran“ am inițiat și un proces de educare prin care vrem să învățăm țăranii să treacă de la gospodăriile de subzistență la statutul de mic producător. Încercăm să acționăm și pe latura aceasta pentru ca astfel țăranii să reușească în piață cu produsele lor. Echipa noastră a avut cereri din partea marilor companii care voiau, spre exemplu, să cumpere hrană de la gospodari timp de o lună. Practic, poți să guști România autentică la un pas de oraș. Este foarte important pentru noi să se creeze o legătură mai profundă între gospodari și orășeni. De aceea o altă abordare a proiectului presupune voluntariatul în aceste gospodării. Și am organizat astfel de evenimente în care oameni de la oraș au venit în ferme și au muncit gratuit. Au văzut astfel ce înseamnă munca la țară și cum se obțin produsele pe care le cumpără.

– Aveți deja doi ani de experiență cu acest proiect. Care este dimensiunea realizărilor?

– Până în momentul de față am reușit să implicăm 100% cca 70 de gospodării din toată țara, însă pe lista de așteptare sunt aproape 1.000 de gospodării. Pentru că suntem o echipă restrânsă și pentru că ne dorim să vedem cu ochii noștri ce se întâmplă în acea gospodărie nu reușim să acoperim tot ce ne-am propus. Practic, avem o perioadă foarte scurtă pentru a vizita gospodăriile. Dacă ești producător de legume, spre exemplu, nu putem veni la tine în decembrie pentru că degeaba venim. Dacă am fi făcut asta într-un alt context decât cel de voluntariat, poate că lucrurile ar fi stat altfel.

Adopta un taran c

— Are România nevoie de astfel de proiecte?

— Are mare nevoie. În cei doi ani de zile de când avem acest proiect ne-am dat seama că oamenii vor să știe aceste lucruri. Este o sete de a trăi la țară, de a reînvăța legătura cu pământul și de a consuma produse autentice. Cumva nu mai știm să facem diferența între ce este autentic și ce este chimic. Cu timpul lucrurile s-au denaturat, iar autenticitatea costă. Pentru a reuși să scoți un produs 100% natural este nevoie de resurse destul de mari. Producătorii nu își permit să producă și nici cumpărătorii să cumpere și atunci încercăm să identificăm gospodarii care fac lucrurile din pasiune, fără a interveni cu diverse chimicale în producție. România are nevoie de asta și trebuie să dovedim că putem să adunăm oamenii nu doar la concerte, ci și în natură. Este foarte important.

Hetti Bendek: „Este foarte important nu doar ca țăranul român să rămână la locul lui, ci și ca munca lui să fie continuată și de generațiile următoare. Doar așa putem păstra hrana autentică și semințele din generație în generație. Este foarte important pentru sănătatea noastră psihică să ne conectăm cu pământul. Dacă se mută toate gospodăriile în mall-uri sau în fabrici s-ar putea să nu mai înțelegem ce înseamnă să trăiești efectiv.“

Hetti Benedek: „Ne-am propus ca în fiecare an să avem o lună în care să derulăm proiectul «Consumul sănătos». Ne dorim să învățăm oamenii să cumpere produse sănătoase, în cantitățile de care au nevoie și nu mai mult, să aleagă produse la vrac și să aibă la cumpărături punga lor de acasă pentru a reduce consumul de plastic. Este un proiect care le îmbină pe toate. O să organizăm și workshop-uri în cadrul cărora vom prezenta, spre exemplu, rețete pe baza produselor autohtone ce se găsesc în țară și pe timpul iernii. Mergem pe ideea de produse românești, pe cât posibil. Nu vrem să ajungem la un extremism de genul totul românesc, pentru că este absurd și nu se mai poate.“

Laura ZMARANDA

  • Publicat în Social

Apa necesară gospodăriilor săteşti

Manifestările climatice din ultima perioadă de timp, cu unele faze severe şi în trecut, creează tot mai multe dificultăţi gospodăriilor din mediul rural. Una dintre acestea o reprezintă lipsa apei în sezonul secetos pentru întreţinerea unei grădini de legume sau sere, nelipsită la fiecare casă.

Secarea apei în fântânile care folosesc sursele de apă subterană de mică adâncime este primul impediment care face aproape imposibilă aplicarea unei udări minime la grădinile de legume. Situaţia devine şi mai dificilă când resursele de apă de suprafaţă din zonă nu se află în apropiere sau au debit redus, utilizarea acestora fiind costisitoare sau imposibilă. Atunci singura sursă aflată la dispoziţie şi care poate asigura, într-o măsură satisfăcătoare, cerinţele de udare a plantelor o constituie apele pluviale. Cu aceasta nu spunem o noutate, numai că modul de captare şi stocare corespunzătoare a acestor ape lipseşte aproape cu desăvârşire.

Gospodăriile săteşti nu dispun de capacităţi mai mari de acumulare şi stocare a apelor pluviale şi nici de mici instalaţii de irigare portabile sau fixe.

În străinătate, de exemplu în Australia, în unele localităţi furnizarea apei din reţelele publice este limitată, locuitorii fiind obligaţi ca pentru operaţii de curăţire a incintelor şi întreţinere a spaţiilor verzi să folosească apa pluvială, captată prin instalaţii proprii. Se ştie că procedeul este aplicat, la scară mai mare, şi în alte ţări care se confruntă cu lipsa de precipitaţii în anumite perioade ale anului.

La noi, la nivel de gospodărie sătească, problema nu a fost abordată, firmele care se ocupă de domeniul apelor fiind preocupate mai ales de execuţia unor foraje de diverse adâncimi, de montarea unor bazine de stocare a apelor uzate menajere şi a unor microstaţii de epurare a apelor uzate.

Le sugerăm ideea de a-şi extinde preocupările şi afacerile şi în domeniul captării, stocării şi folosirii apelor pluviale, atât la nivelul de gospodărie individuală, cât şi la nivelul unor firme.

În mare, un microproiect pentru o asemenea lucrare înseamnă captarea apei de pe anumite suprafeţe impermeabile, dirijarea apei, bazine de stocare din material plastic etc. de diverse capacităţi, dispozitive fixe şi mobile de udare. Se înţelege că soluţia se adaptează la situaţia de pe teren şi la disponibilităţile solicitantului.

Avantajele procedeului sunt cunoscute, şi anume preluarea apei fără costuri, apa pluvială are o încărcare scăzută în săruri şi poate fi stocată fără modificări esenţiale ale compoziţiei. Singurul aspect ştiut este reacţia slab acidă a apei, dar care poate fi uşor corectată, aruncând în bazinul de stocare un bulgăre de var. Astfel de instalaţii sunt utile şi pentru firmele care dispun de sere, care se ocupă cu creşterea animalelor, puncte turistice pentru spălarea incin­telor, întreţinerea spaţiilor verzi, spălarea autoturismelor, etc.

Revista poate asigura popularizarea şi publicitatea pentru instalaţiile prevăzute şi altele legate de acestea. În faţa unor vremuri care ne aşteaptă, cu aspect climatic tot mai vitreg, trebuie să ne pregătim din timp, la nivelul resurselor de care dispunem fiecare.

Constantin Gajban

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 43

  • Publicat în Social

Avem nevoie de micile gospodării ţărăneşti

Reprezentanţii fermierilor din zona de munte a judeţului Suceava fac lobby la Guvernul României şi Comisia Europeană pentru păstrarea micilor gospodării ţărăneşti.

După ce anul trecut Asociaţia Crescătorilor de Taurine „Runc“ Moldoviţa (ACTR) a solicitat responsabililor din cadrul Guvernului României şi comisarului european pentru Agricultură, Dacian Cioloş, o intervenţie fermă la Comisia Europeană pentru ca strategia din următorii ani să nu excludă de la subvenţii micii fermieri şi sprijin pentru tinerii fermieri, anul acesta Alexandru Crăiuţ, reprezentantul fermierilor din Moldoviţa, continuă şirul solicitărilor la instituţiile europene, Ministerul Agriculturii, autorităţile judeţene şi locale pentru ca gospodăriile ţărăneşti să nu dispară.

„Mica gospodărie ţărănească din zonele de deal şi munte este cunoscută încă de pe vremea dacilor, a rezistat trecerii timpului şi s-a dezvoltat şi modernizat în fiecare etapă istorică. Nici măcar comuniştii nu au putut s-o destrame prin regimul cotelor împovărătoare sau prin faptul că cei care se împotriveau puteau plăti cu viaţa. A urmat perioada cooperativizării forţate sau în zona de munte a întovărăşirilor zootehnice dintre anii 1959 şi 1963. În a treia etapă, profund păgubitoare, prin Legea nr. 58 din 1974 a sistematizării, aceste gospodării urmau să fie mutate de pe munte, unde aveau condiţii de sporire a numărului de animale în vetrele satelor, pe suprafeţe de 250 până la maximum 500 de metri pătraţi. Doar evenimentele din decembrie 1989 au mai salvat o parte din gospodăriile ţărăneşti din zona montană, gospodării care reprezintă civilizaţia rurală vie a României, cu un deosebit potenţial de dezvoltare agricolă, turistică, socială, culturală, economică.

Concepţia unor state occidentale dezvoltate, care susţin că mica gospodărie ţărănească trebuie să dispară, este profund devastatoare, cu efecte dintre cele mai dezastruoase pentru zonele rurale“, ne-a declarat Alexandru Crăiuţ, preşedintele ACTR.

Alexandru Crăiuţ susţine că peste 80% din efectivele cu vaci de lapte se află în gospodăriile ţărăneşti mici, ceea ce obligă administraţiile publice centrale şi locale să sprijine aceste exploataţii mai ales prin pârghii financiare care să menţină vie civilizaţia rurală, având în vedere că avem o structură de proprietate foarte fărâmiţată, dar cu un deosebit potenţial agricol.

„Aceste ferme de subzistenţă trebuie sprijinite financiar, ele asigurând o producţie de lapte şi carne destinată consumului propriu şi pentru piaţă, în condiţiile în care celelalte activităţi din mediul rural s-au redus drastic“, a precizat Alexandru Crăiuţ.

„România are cea mai mare civilizaţie rurală din Europa“

Preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Taurine „Runc“ din Moldoviţa ne-a spus că gospodăriile ţărăneşti şi fermele mici din România îşi susţin nevoile lor în viitoarea perioadă de programare prin constituirea Confederaţiei Asociaţiilor Ţărăneşti din România. Confederaţia, singura de acest tip din ţară, urmăreşte apărarea şi promovarea intereselor gospodăriilor ţărăneşti şi ale fermelor mici, care practică o agricultură mai prietenoasă cu mediul, conservă modul de viaţă, cultura şi tradiţiile din România, păstrează meşteşuguri şi asigură existenţa unui număr mare de locuitori ai satelor.

„România are cea mai mare civilizaţie rurală din Europa, sursa legitimităţii sale fiind moştenirea agroculturală cu un deosebit potenţial de dezvoltare agricolă, turistică, socială şi culturală, zestre inestimabilă care trebuie ocrotită şi dezvoltată, factorul uman fiind cel mai de preţ capital“, a precizat Alexandru Crăiuţ.

Silviu BUCULEI

Deratizarea, mijloc de apărare a sănătăţii gospodăriilor!

O acţiune foarte importantă desfăşurată în gospodării pe tot parcursul anului, dar în special în anotimpul rece, este deratizarea. Aceasta reprezintă un complex de metode de combatere a rozătoarelor sinantrope-comensale (cele care trăiesc în mediul urban, rural, unităţi zootehnice): şobolanul cenuşiu, şobolanul alb, şoarecele de casă şi grădină.

Rozătoarele au o capacitate ridicată de adaptare la mediu, numărul lor fiind de 2-2,5 ori mai mare decât al locuitorilor.

Şobolanii şi şoarecii sunt foarte prolifici. Sunt apţi de reproducţie la vârsta de 2-3 luni, au o perioadă scurtă de gestaţie (16-21 de zile) şi fată 4-6 serii pe an, a câte 8-10 pui.

Rozătoarele, o sursă de boli!

Rozătoarele reprezintă surse şi vectori pentru o serie de boli infecţioase (salmoneloză, leptospiroză, febra aftoasă, antraxul, turbarea etc.), parazitare (trichineloza) şi toxiinfecţii alimentare, atât pentru om cât şi pentru animale.

În acest context aş aminti de o zoonoză gravă numită pneumocistoza cauzată de un sporozoar a cărui sursă principală o constituie rozătoarele, care se localizează în pulmoni mai ales la copii, determinând o pneumonie interstiţială foarte gravă.

Boala zgârieturii de pisică

Pisicile se pot contamina, în urma contactului permanent cu şobolanii sau şoarecii, cu o serie de germeni microbieni sau parazitari pe care-i pot transmite apoi la om. Astfel, aş da ca exemplu o boală infecţioasă la om, numită „boala zgârieturii de pisică“, cauzată de zgârietura sau muşcătura de pisică, manifestată printr-o leziune cutanată care trece prin mai multe stadii, frisoane, febră, dureri de cap şi adenita regională (inflamaţia ganglionilor).

Broditop şi Ratitox F pentru deratizarea totală!

Mijloacele chimice sunt cele mai frecvent folosite, acestea constând în administrarea de produse cu acţiune toxică, elaborate pe baza unor cercetări care ţin cont atât de proprietăţile chimice şi toxicologice ale substanţelor raticide, cât şi de biologia rozătoarelor.

Astfel de momeli rodenticide sunt: BRODITOP (brodifacoum) pasta şi blocuri cerate şi RATITOX F (bromadiolone) pe suport de cereale. Momelile rodenticide se amplasează în jurul galeriilor, în locuri ferite, unde nu au acces alte animale, păsări sau persoane neavizate, în staţii de intoxicare şi se completează zilnic până când consumul acestora încetează complet (circa 2 săptămâni). Cadavrele de şobolani şi şoareci se incinerează sau se îngroapă, pentru prevenirea unui risc epidemiologic şi a poluării mediului înconjurător.

Canibalismul la şobolani

Şobolanii trăiesc în colonii, fiind prezent fenomenul de canibalism. Astfel, bolile se răspândesc rapid şi la distanţe mari, deoarece aceştia se deplasează 1-2 km în jurul cuibului, contaminând şi alte colonii. De asemenea, rozătoarele produc pagube economice directe prin consumul a circa 10% din producţia agricolă globală de cereale, dar şi prin contaminarea alimentelor şi distrugerea adăposturilor şi a instalaţiilor, valoarea totală a acestor pierderi fiind inestimabilă.

Deratizarea periodică, o necesitate!

Ţinând cont de implicaţiile de ordin igienic şi economic ale acestor rozătoare, deratizarea periodică este absolut necesară.

Succesul deratizării în vederea combaterii invaziilor cu rozătoare sinantrope depinde şi de aprecierea corectă a gradului de infestare, care se face atât în funcţie de numărul de şobolani depistaţi ziua şi noaptea cât şi de numărul de galerii circulate. Astfel, se estimează că există 50-100 de exemplare dacă se întâlneşte din când în când câte un şobolan noaptea; 100-500 de exemplare dacă se întâlnesc şobolani în fiecare noapte şi peste 500 de exemplare dacă se întâlnesc şobolani în fiecare noapte şi zi. Mijloacele de combatere a rozătoarelor sunt mecanice, fizice, chimice, biologice şi mixte.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA

Deparazitarea animalelor din gospodării, o acţiune absolut necesară în sezonul de toamnă!

Crescătorii de animale nu trebuie să piardă din vedere deparazitarea de toamnă a tuturor animalelor din gospodării.

Paraziţii şi producţiile mici

Bolile parazitare sunt răspândite pe tot globul, afectând atât animalele cât și omul. În funcție de localizare, acestea produc tulburări variate, influenţând negativ producţiile la animale. La tineretul animal, fiind cel mai receptiv, se înregistrează îmbolnăviri și mortalități crescute. La animalele adulte cele mai multe parazitoze evoluează fără semne clinice, trecând neobservate, ceea ce face ca infestaţia să crească de la an la an într-o gospodărie unde nu s-au făcut deparazitări.

Odată cu fecalele animalelor, ouăle paraziţilor se răspândesc pe păşune, în apă, pe furaje, pe sol, în adăposturi, astfel că animalele se pot infesta sau reinfesta cu paraziți, prin păşunat, adăpat sau consum de furaje. Pentru a menţine starea de sănătate a animalelor şi implicit a omului, toate animalele din gospodărie trebuie deparazitate atât intern, cât şi extern de cel puțin 4 ori pe an.

Concomitent cu deparazitarea animalelor, toamna trebuie să se facă şi deparazitarea adăposturilor. Este important de ştiut că, în ciclul biologic al unor paraziţi interni, câinele este o verigă importantă, acesta transmițând paraziți deosebit de periculoși (hidatidoza) atât la animalele de interes economic, cât şi la om. De aceea câinele, dar și pisica trebuie deparazitate intern și extern.

Ce trebuie să ştim despre paraziţii interni şi externi ai animalelor?

Animalele pot fi parazitate cu foarte mulţi paraziţi interni, care se localizează în tubul digestiv, aparatul respirator, aparatul genital, sistemul circulator, muşchi etc. Aceşti paraziţi traumatizează ţesuturile prin care migrează sau pot să blocheze lumenul intestinal. Ei pot elibera, de asemenea, toxine în circulaţia sanguină, care acţionează asupra ficatului, vaselor de sânge sau a creierului. Paraziţii, prin migraţia lor în organism, pot să vehiculeze germeni patogeni, bacterii sau virusuri, provocând enterite sau pneumonii infecţioase. Prin hrănirea paraziţilor cu substanţe nutritive, se perturbă metabolismul glucidelor, protidelor, vitaminelor şi sărurilor minerale din organismele parazitate, sărăcind organismul în aceste elemente nutritive.

Paraziţii externi ai animalelor (păduchi, purici, căpuşe, râie etc.) produc leziuni pe pielea animalelor, având ca rezultat un disconfort continuu.

Unii paraziţi externi, precum larvele de purici şi păduchi ai câinilor şi pisicilor, pot fi contaminaţi cu larvele unor tenii, pe care le transmit organismelor-gazdă şi, accidental, omului.

Produsele folosite pentru deparazitare diferă în funcţie de specia de animale

Pentru cabaline se recomandă suspensiile orale Ecvirom şi Ecvirom I.

Pentru rumegătoare (bovine, ovine, caprine) se pot administra suspensiile orale de Fasciocid, Rombendazol 2,5% şi 10%, Romfenbendazol şi Rombendazol plus şi soluţii injectabile de Romavermectin, Romivermectin şi Romavermectin plus.

Pentru porcine se va folosi Romoxibendazol comprimate şi pulvis şi/sau Romivermectin, soluţie injectabilă.

Păsările se daparazitează cu Rombendazol F, comprimate și Roparatox, pulbere.

Pentru câini şi pisici există produsele Paracan, Total şi Rombendazol Super, iar pentru porumbei, Endectocid.

Pentru deparazitarea adăposturilor se recomandă Romparasect 5% și Romparatox, iar pentru insecte târâtoare (gândaci de bucătărie, ploșnițe etc.), produsul Gândăcid.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA

Abonează-te la acest feed RSS