Recent, ONG-ul EduVetro a organizat evenimentul „Program inovativ de creștere a puilor de carne fără antibiotice“. În cadrul evenimentului a fost invitat special Marcin Majcher, specialist în epizootologie și administrație veterinară la Institutul Veterinar de Stat din Puławy, Polonia. Acesta a vorbit despre beneficiile vitaminelor în creșterea puilor și profitul pe care îl pot obține fermierii de pe urma acestora.

„Printre problemele actuale de sănătate ale puilor sunt gripa aviară și coccidioza. Totodată, prețurile mici la carne și prețurile mari la energie au făcut ca unii fermierii să renunțe la unele serii de pui. De aceea, pot spune că 2021 nu a fost un an bun pentru creșterea puilor, dar sperăm ca 2022 să fie promițător“, a declarat specialistul.

În ultima perioadă, în țări precum Polonia, Franța, Germania s-au dezvoltat noi tehnologii de creștere a puilor, mai exact creșterea puilor fără antibiotice. Principalul motiv pentru care această inovație prinde rădăcini este că populația dorește să cumpere carne pe eticheta căreia scrie că este „fără antibiotice“. De aceea și în România, sub presiunile Uniunii Europene, se dezvoltă tehnologii de creștere a puilor cu mai puține antibiotice, iar atenția fermierilor se îndreaptă către produsele care le-ar putea înlocui, dar au și un efect pozitiv asupra creșterii puilor. În acest sens, compania Intermaga a făcut mai multe experimente la diferite ferme pentru a compara loturile de creștere care folosesc antibiotic și cele care nu. Obiectivul studiului a fost nu de a reduce cantitatea de antibiotic, ci de a le elimina în totalitate.

Experimentul din ferme

Specialiștii companiei au folosit în creșterea puilor vitamine pentru o perioadă de 30 de zile. La început suplexan intro, după care suplexan d3 calciu, kokcidin, suplexan antystres și apoi iarăși kokcidin. Kokcidinul conține substanțele care ajută sistemul imunitar și cel digestiv al păsărilor pentru o mai bună creștere. În fapt, produsele ajută sistemul imunitar să lupte împotriva patogenilor. În ziua 0 până în ziua 5 s-a folosit suplexan care ajută la dezvoltarea tractului gastrointestinal și la resorbția vezicii biliare. Din ziua 6 până în ziua 8 s-a folosit suplexan D3 calciu pentru a face față ritmului de creștere accelerată. Din ziua 9 până în ziua 16 s-a folosit kokcidin pentru o rezistență mai mare la colibaciloză și salmonella. Iar din ziua 18-21 s-a utilizat suplexan antistress pentru reglarea echilibrului hidro-electrolitic și a retenției de apă în organism în perioada de creștere. Iar, la finalul experimentului, în zilele 22-30, din nou s-a folosit kokcidin pentru prevenirea coccidiozei și stimularea creșterii.

„Pentru a observa eficacitatea programului de consum al vitaminelor a fost efectuat un test în Ucraina, în cadrul companiei M.H.P. (cel mai mare producător și exportator de pui din Ucraina). În realizarea studiului, s-au folosit 3 grupe. Pentru grupa 1 antibiotice și schema standard de hrănire cum ar fi: vitamine, acizi, dezinfectanți pentru apă etc. Pentru grupa 2 de control s-a folosit o schemă similară fără antibiotice cu hrană standard ca: acizi, vitamine, hepatoprotectoare, dezinfectanți pentru apă etc. În grupa 3 s-au folosit vitaminele: suplexan intro, suplexan d3 calciu, kokcidin, suplexan antystres. Experimentul a fost efectuat pe un efectiv de cca 170.000 mii de capete pentru grupa 1, pentru grupa 2 cca 168.000 mii de capete, iar la cea experimentală, 169.000 mii de capete. Testul a fost efectuat din ziua 0 până în ziua 35“, a spus Marcin Majcher.

Rezultatele experimentului

De asemenea, specialistul a menționat că greutatea păsărilor la venirea din incubație pentru grupa 1 a fost de 43,2 g pentru grupa 2 – 43,6 g, iar pentru grupa experimentală – 42,8 g. Astfel, în urma testului aceștia au observat o rată de conversie a hranei pentru grupul experimental de 1.6. La grupele unde s-au folosit antibiotice 1 și 2 conversia hranei s-a estimat la 1,73-2. Greutatea totală care s-a obținut pentru grupa în viu la cea experimentală și la cele cu antibiotice a fost identică, de cca 311 tone. De asemenea, s-a identificat o creștere la consumul de hrană pentru grupele 1 și 2 cu cca 540-650 tone, iar pentru cea experimentală consumul de hrană este mai scăzut, cca 500 tone. Consumul de apă este proporțional ca și cel de furaj, dublându-se pentru toate grupele: grupa experimentală – aprox. 1.002 mc, grupa 1 – aprox. 1.076 mc și grupa 2 aprox. 1.304 mc. Totodată, mortalitatea pentru grupul experimental este mai scăzută față de grupele 1 și 2, experimental – 1,44%, grupa 1 – 1,50% și grupa 2 – 1,60%.

„După cum știm, cu cât conversia hranei este mai mică, cu atât eficiența economică este mai mare. Rezultatele de pe urma creșterii puilor în kilograme și rata de supraviețuire se transpun propriu-zis în bani. În urma testului s-a estimat un nivel mai mare de producție la grupul experimental. Astfel, creșterea puilor fără antibiotice se dovedește mai profitabilă, iar consumul final de produs va fi mai sănătos, cu o calitate mai bună și un preț mai avantajos“, a conchis specialistul.

Liliana POSTICA

Când vorbim despre marfă perisabilă, aşa cum sunt ouăle de găină, nu-i deloc uşor să produci mult, să vinzi în timp real şi să mai câştigi şi bani buni din asta. De 12 de ani, Mihail Ovidiu Vechiu, inginer zootehnist, absolvent al Facultății de Zootehnie de la Iași, promoția 2008, reuşeşte să facă din SC Condor Matca SA cea mai mare fermă avicolă din judeţul Galați. Aici se obține de la găinile din rasa Lohmann Brown 50 milioane de ouă/an, ouă cu coajă maro.

Structura unității și caracteristicile rasei

„Ne aflăm la societatea comercială SC Condor Matca SA, din localitatea Matca, județul Galați, la o fermă de găini ouătoare. Societatea a fost preluată de acționari în anu+l 1991, ulterior fiind dezvoltată și modernizată cu fonduri europene în anul 2007. Apoi au mai deschis încă o fermă de 40.000 de capete. Cea în care ne aflăm acum este sediul central reprezentat prin hala de creștere tineret cu o capacitate de 80.000 de păsări, 3 hale de creștere și cazare a găinilor ouătoare cu o capacitate de 35.000 fiecare. Există și o magazie de sortare și ambalare a ouălor. În fiecare an producem 50 milioane de ouă, dar cantitatea poate varia în funcție de schimbarea seriilor de tineret cu cele bătrâne. Procentul ouălor produse poate fluctua“, ne spune înginerul zootehnist. Caracteristicile rasei crescute în această fermă sunt viabilitatea foarte bună și un procent de 96% în vârf de ouat. Păsările mențin un platou mai lung și un descendent la 55 de săptămâni – până la 77 de săptămâni, atunci când le scoatem de la ouat. Producția este contractată de firmele românești; expediem foarte mult la București, Suceava, în zona Moldovei, avem și în Ardeal diferite contracte.“

În vizita noastră la ferma de găini ouătoare, inginerul zootehnist ne-a arătat o hală de găini ouătoare în vârstă de 23 de săptămâni care „mai au până să ajungă în vârful de ouat“. Ne-a fost prezentată, de asemenea, bateria de creștere a găinilor ouătoare, cușca de cazare cu adăpătorile și jgheabul de furajare. Am asistat la colectarea ouălor din hală. Acestea sunt transportate pe o bandă automată până la magazia de colectare. În magazia de sortare ouăle sunt atent analizate. „Cu ajutorul mașinii de sortare, cu o capacitate de 25.000 de ouă/oră, ouăle sunt sortate în funcție de categorie, respectiv S, M, L, XL și XXL.“

Cum funcționează tehnologia implementată în fermă

Automatizarea este punctul forte al unei unități și aceasta asigură o rentabilitate pe măsură și în ferma de la Matca. Un alt avantaj este că o parte dintre furaje este obținută în ferma vegetală proprie. Acest lucru ajută la asigurarea producției scontate. „Apă au la discreție, cărucioarele de furajare, alimentate dintr-un buncăr exterior, sunt programate automat. În general, cărucioarele au o cantitate de hrană suficientă pentru 3-5 zile. Acestea se umplu automat, pornesc din oră în oră și lasă hrană în jgheabul de furajare. Cantitatea de furaj necesară unei păsări variază în funcție de vârsta ei, dar pornește de la 85-90 de grame și ajunge, când găinile sunt adulte, până la 120 de grame/cap de pasăre/zi. Furajele le producem noi, avem și terenuri proprii, dar și arendate în jur de 300 ha. Producem în principal porumb și grâu, iar restul materiei prime o procurăm de pe piața liberă. Costul furajului în prețul final al oului este de 70%, restul de 30% reprezintă celelalte cheltuieli, logistică, curent, salarii, carburanți“, încheie Mihail Ovidiu Vechiu.

• „Am fost încă de la început șef de fermă în ferma-fiică. Am învățat ușor, ușor ce înseamnă creșterea găinii ouătoare. Facultatea te pregătește teoretic, dar practica o înveți la locul de muncă pentru că acolo te confrunți cu diferite situații sau probleme cărora trebuie să le faci față“ – Mihai Ovidiu Vechiu.

• „În urmă cu 12 ani prețul oului la poarta fermei era 30 de bani și a rămas neschimbat până anul acesta, când a crescut prețul curentului și al materiilor prime. Pe piața liberă este între 40 și 50 de bani, în funcție de cantitatea contractată și mărimea oului

Ouăle aflate la comercializare trebuie să aibă inscripționate datele de producere și de expirare. Ouăle au o valabilitate de 28 de zile, dar proba prospețimii se poate face punând oul în apă. Dacă se ridică la suprafață oul nu mai este bun de consum, dacă e la mijloc sau la fundul vasului se poate consuma. E cel mai concludent test“ – Mihai Ovidiu Vechiu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Comercializarea cărnii de pasăre în țara noastră se realizează cu respectarea legislației comunitare și a legislației naționale corespondente. În conformitate cu aceasta, carnea de pasăre trebuie să fie obținută în abatoare autorizate de către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA).

Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prevede posibilitatea ca, prin legislația națională, statele membre să acorde derogări în cazul furnizării  directe de cantități mici de carne de pasăre de către un producător, care are producție anuală de maxim 10.000 de păsări.

Flexibilitatea pachetului pe igienă în ceea ce privește producerea și comercializarea cărnii de pasăre, pentru a veni în sprijinul micilor producători, se aplică prin permiterea vânzării directe şi a vânzării cu amănuntul.

În acest sens, prin legislația națională elaborată de către ANSVSA, a fost prevăzută vânzarea directă și vânzarea cu amănuntul a cărnii de pasăre sau iepure obținută în ferma proprie, cu o producție de până la 10.000 de capete pe an.

Carnea obținută poate fi vândută direct consumatorului final la poarta fermei sau poate fi comercializată către consumatorul final prin unitățile de vânzare cu amănuntul.

La nivelul fermei sau exploatației, carnea de pasăre sau iepure trebuie să fie obținută într-un centru de sacrificare păsări și/sau iepuri - o unitate cu spații și dotări corespunzătoare în care se desfășoară activități pentru sacrificarea animalelor provenite numai din ferma proprie.  

Aceste unități trebuie să fie înregistrate de către DSVSA județene pe raza cărora își desfășoară activitatea şi să îndeplinească condițiile prevăzute de legislația în vigoare. 

Centrele de sacrificare păsări la nivelul fermei nu necesită autorizare, ci doar înregistrare sanitară veterinară.

În prezent, în România funcționează 24 centre de sacrificare păsări sau iepuri la nivelul fermelor înregistrate de către DSVSA județene conform legislației naționale.  

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 exclude din domeniul său de aplicare furnizarea directă de către producător a unor cantități mici de carne de pasăre și de iepure, obținute din sacrificarea acestora în centrele de sacrificare de la nivelul fermei către consumatorul final sau către unitățile de comerț cu amănuntul care furnizează carnea respectivă direct consumatorului final, sub formă de carne proaspătă.

În anul 2020, în cadrul întrunirilor Grupului de experți privind igiena alimentelor și controalele oficiale ale alimentelor de origine animală organizate de Comisia Europeană, Statele Membre, la inițiativa Franței, au susținut prelungirea acestor măsuri tranzitorii după data de 31 decembrie 2020.

În situația în care măsurile de derogare nu ar fi fost prelungite după această dată,  ar fi fost pusă în pericol viabilitatea economică a numeroși  producători pentru care veniturile provin, în principal, din furnizarea directă a unor cantități mici de carne de pasăre și de lagomorfe sacrificate în fermă către consumatorul final sau către unitățile de vânzare cu amănuntul.

Menținerea acestui tip de activitate se înscrie în strategia Comisiei  Europene „De la fermă la furculiță”.

De asemenea, trebuie luată în considerare situația economică generată în contextul pandemiei COVID -19.

ANSVSA a susținut propunerea serviciilor veterinare din Franța cu privire la menținerea derogării privind furnizarea directă de către producători a unor cantități mici de carne de pasăre în cadrul Grupului de experți privind igiena alimentelor și controalele oficiale ale alimentelor de origine animală, în cadrul întâlnirii Șefilor Serviciilor Veterinare (CVO) și în cadrul Consiliului AGRIFISH, 19 – 20 octombrie 2020.

Reprezentanții Comisiei Europene au răspuns solicitărilor Statelor Membre, precizând faptul că derogarea privind furnizarea directă de către producător a unor cantități mici de carne de pasăre și de lagomorfe sacrificate în centrele de sacrificare de la nivelul fermei către consumatorul final sau către unitățile de comerț cu amănuntul care furnizează carnea respectivă direct consumatorului final, sub formă de carne proaspătă va rămâne aplicabilă și după data de 31 decembrie 2020.

În concluzie, centrele de sacrificare păsări și iepuri de la nivelul fermelor vor continua să își desfășoare activitatea  și după data de 31 decembrie 2020.

Sursa: ansvsa.ro

Ați auzit până acum de păsările emu? Poate le-ați văzut la Grădina Zoologică, în filmele australiene sau în cărțile dedicate animalelor sălbatice. Vă vine însă să credeți că aceste înaripate, incluse în topul celor mai mari păsări nezburătoare, dar „maratoniste“ de profesie, pot fi crescute și în ferme românești? Liviu Nicolae, managerul unei afaceri cu incubatoare din Curtea de Argeș, a început să testeze această teorie acum trei ani. Experimentul său a început cu două ouă, importate nu din Australia, de unde este originară pasărea emu, ci din Ungaria, de la o fermă cu 1.700 de exemplare.

Experiența te învață mai mult decât teoria

Prin prisma afacerii sale, dl Nicolae cunoștea deja multe dintre secretele incubării pentru o varietate mare de specii de păsări, așa că posibilitatea de a crește emu nu i s-a părut ceva nefiresc. A cumpărat, așadar, două ouă și le-a pus în incubator alături de un ou de struț. A fost o greșeală pentru că, spune dl Nicolae, perioada și timpul de incubare pentru cele două specii sunt diferite. Fără condiții prielnice eclozării – în special dezumidificare – oul de struț a fost pierdut. Însă unul dintre cele două ouă de emu a eclozat. Fără a avea totuși suficiente informații despre întreținerea lui, puiul nu a supraviețuit. Prima încercare a fost și primul eșec. În anul următor a continuat însă experimentul său cu alte 20 de ouă aduse tot din Ungaria. De data aceasta au eclozat șapte pui. Al treilea an a fost și mai prolific pentru că a incubat 100 de ouă din care au ieșit 26 de pui. Astăzi Liviu Nicolae confirmă teoria potrivit căreia experiența te învață mai mult decât teoria. Spune că prin practică a aflat că pasărea emu are o incubare apropiată de oul de curcă. Dacă pe parcursul celor 60 de zile de incubație intervenția omului este minimă, în ultimele zile este nevoie de o atenție sporită. Sunt două condiții esențiale de care ar trebui să se țină cont. În primul rând, este nevoie de apă pentru a crește umiditatea în interiorul incubatorului. În al doilea rând, în cazul incubatoarelor mai puțin perfor­mante, în ultimele trei zile trebuie să se facă periodic o aerisire. Explicația este că oul respiră dioxid de carbon în prima etapă a incubației și elimină oxigen, iar în ultimele trei zile respiră oxigen și elimină dioxid de carbon. Incubatoarele profesionale fac această aerisire digital, iar umiditatea crește controlat prin încălzirea apei.

Creșterea și întreținerea puilor

Prima și chiar a doua săptămână de viață în afara cojii de ou reprezintă o perioadă de tranziție la mediul extern. În tot acest răstimp puiul are nevoie doar de apă. Nu este nevoie să fie hrănit pentru că se alimentează încă din gălbenușul ingerat când era în ou. Fără a avea instinctul înnăscut de a se hrăni, puii de emu au nevoie de cineva care să le arate cum să se hrănească. De aceea este foarte important să fie crescuți alături de alți pui de la care să deprindă arta de a mânca, de a ciuguli. Este însă nevoie de multă atenție pentru că, fiind masivi – la eclozare pot cântări peste un kilogram – puii de emu îi pot omorî pe ceilalți pui. De altfel, în primele două săptămâni aceștia au tendința de a sta unii într-alții. Practic se ridică unul peste altul, iar cei de jos pot muri sufocați. Pentru a evita astfel de situații, spune dl Nicolae, este recomandat să existe un sistem de lemn în formă de fagure. Astfel fiecare pui poate fi pus în spațiul lui. Este o măsură care trebuie luată doar până încep să mănânce. Primul meniu nu a fost unul special pentru că i-a hrănit cu același furaj administrat puilor de curcă. Există totuși o condiție de la care potențialii crescători de păsări emu nu trebuie să se abată. O particularitate a păsărilor emu este că nu au pipotă, în consecință boabele nemăcinate le elimină ca atare. De aceea este recomandat să li se administreze spărtură. În rest se hrănesc cu iarbă, fructe, trifoi, lucernă și chiar pâine. Păsările emu au o creștere foarte rapidă și iau în greutate un kilogram în fiecare săptămână.

Monogamă convinsă

Ca să crești păsări emu trebuie să dispui de un spațiu generos. Pentru o singură pereche ar fi nevoie de 100 m2. Acesta este de altfel unul dintre inconvenientele majore care împiedică dezvoltarea unui business cu păsări emu, spune Liviu Nicolae. Apoi trebuie să împrejmuiești suprafața cu gard realizat din materiale rezistente care să facă față unui potențial asalt. Deși sunt păsări relativ docile, atunci când se stârnesc conflicte își folosesc ghearele ca pe niște veritabile arme albe, iar femelele dau dovadă de mult mai multă agresivitate decât masculii. Ca aspect, începând cu vârsta de doi ani este foarte greu să diferențiezi masculii de femele. Un reper sunt sunetele pe care le scot. Femela își creează în timp o gușă din care scoate sunete similare unei bătăi de tobă, iar masculul scoate sunete similare grohăitului. În rest au aproape aceleași dimensiuni – femela este un pic mai mare, ajungând până la o înălțime de aproximativ 190 cm și 50-60 kg. Chiar și așa aleargă foarte rapid, atingând până la 50 km/oră. Deși seamănă foarte mult cu struțul, pasărea emu se diferențiază prin aripile mult reduse. Penele și puful ei sunt foarte fine și în două varietăți de culoare, gri și maro deschis. La eclozare puii prezintă dungi negre. În pofida disensiunilor frecvente dintre cei doi parteneri, această pasăre este monogamă convinsă. De aceea atunci când își pierde perechea pasărea emu trebuie sacrificată pentru că nu mai ouă. Oul său, care echivalează cu 12 ouă de găină, poate avea între 700 și 900 de grame și este clocit de mascul. Devotamentul față de misiunea sa este aproape extrem pentru că, pe parcursul celor 60 de zile de incubație, acesta nu se hrănește și poate pierde în greutate și până la 15 kilograme.

Nimic nu se pierde, totul se valorifică

Ca să pui pe picioare un business cu păsări emu trebuie să accepți mai întâi faptul că profitul nu va apărea peste noapte, ci abia în câțiva ani. Prima investiție vizează cumpărarea ouălor sau a perechii emu. Prețul unui ou este de aproximativ 100 de lei, iar pentru o pereche (este important ca puii să fie cumpărați de la vârsta de o lună pentru a fi siguri că vor supraviețui) se plătește de la 500 de euro în sus. Deși mai costisitor, Liviu Nicolae recomandă ultima variantă, pentru a exclude posibilitatea de a nu ecloza ouăle. Apoi sunt trei ani de așteptare, în care păsările emu nu ouă. Abia după această perioadă se poate începe mărirea nucleului. Încep să ouă din al treilea an de viață, când fac 10 ouă pe an, în al patrulea an fac 20 de ouă, iar începând cu al cincilea an de viață fac 30 de ouă pe an. Deși pornirea este costisitoare, întreținerea lor nu ridică mari probleme financiare pentru că nu sunt păsări sensibile, nu se îmbolnăvesc ușor, rezistă foarte bine temperaturilor scăzute din iarnă și nu au nevoie nici măcar în această perioadă a anului de un spațiu acoperit. În plus, le crești într-un an cu aceeași mâncare pe care o dai curcanilor, dar iau în greutate dublu. Dacă ai răbdare, în câțiva ani poți avea o afacere rentabilă, spune Liviu Nicolae, pentru că numai kilogramul de carne de emu poate ajunge la 100 de euro. Și de la această pasăre se poate valorifica tot: carnea, grăsimea este foarte căutată de industria farmaceutică, penele (spre coadă acestea ajung și la 30 cm, iar emu este singura pasăre din lume care are două pene într-o rădăcină) și puful ei sunt folosite în industria textilă, iar din unghii se fac mărgele. Rămâne totuși problema valorificării în România. Timpul va arăta cine va fi pionierul fermelor de creștere a păsărilor emu. Sau dacă vor exista astfel de ferme.

Laura ZMARANDA