Lumea satului 750x100

Indigestia produsă de supraîncărcarea rumenului

Această indigestie acută și nerecidivantă este caracterizată de excesul de conținut alimentar nefermentabil în rumen și de perturbarea digestiei.

Etiopatogeneza

Supraîncărcarea rumenului apare destul de rar, în special la bovine, la animalele lacome, înfometate și tahifagice. Cauzele principale ale apariției bolii sunt greșelile de igienă alimentară, schimbarea bruscă a rației de hrană, consumul unor cantități exagerate de furaj, precum concentrate, rădăcinoase și lanuri nerecoltate, consumul de borhoturi în cantități mari, adăpare insuficientă, efort intens imediat după consumul tainului. O altă cauză a apariției acesteia este reprezentată de consumul de nutrețuri necorespunzătoare calitativ, precum furaje alterate sau înghețate și consumul corpilor străini din furaje consumate de animale cu pică. De asemenea, reducerea motilității rumenale este un declanșator al indigestiei. Aceasta se manifestă ca urmare a colicilor, a bolilor febrile, a metalopatiilor, după consumul de apă sau furaje reci, autointoxicațiilor din perioada de gestație, a medicației antibacteriene necorespunzătoare. Toate acestea duc la modificarea micropopulației rumenoreticulare și implicit a motilității. Destinderea rumenului cu conținut alimentar și de fermentație acționează mecanic asupra pereților rumenului compresând organele din jur.

Modificările anatomopatologice includ destinderea rumenului cu conținut alimentar, adesea împăstat. Gazele de fermentație sunt prezente în cantitate redusă și au un miros fetid. Mucoasa rumenală poate prezenta leziuni inflamatorii și leziuni degenerative în restul organelor interne.

Tabloul clinic

Acesta include abatere, colici, disapetență, suspendarea rumegării, constipație, scăderea sau oprirea lactației. Dacă apare și meteorismul, apar și dificultăți de respirație. După 2-3 zile, starea generală se poate înrăutăți prin apariția rumenotoxiemiei, cetozei secundare sau a paraparezei. Abdomenul animalului este mărit în volum, cu flancul stâng deformat, iar mișcările peristaltice se reduc sau lipsesc. Evoluția supraîncărcării rumenului durează 1-2 zile, iar rezolvarea acestei probleme se poate face spontan, prin descărcare diareică sau chiar prin vomitare. Dacă se prelungește peste 3 zile, boala determină toxicoză, ruminită, gastroenterită sau chiar moarte.

Diagnosticul se bazează pe parezia prestomacelor, colici și destinderea abdomenului. Profilaxia se referă la igiena alimentației și asigurarea de nutrețuri de sănătate.

Tratament

În tratamentul acestei boli se indică plimbări, adăparea la discreție, suprimarea completă a alimentației sau doar oferirea unor barbotaje laxative, masaje ale rumenului, administrarea de apă ușor sărată și zaharată, cu sonda sau sticla, în vederea ramolirii conținutului împăstat. Aceasta se administrează în cantitate de 20-40 de litri la taurine, alături de drojdie de bere în cantitate de 100-200 g și TONDIGEST, în doză de 100-200 ml, după care se execută masaj. Tratamentul medicamentos vizează, în primul rând, evacuarea conținutului rumenal prin extragerea acestuia cu ajutorul unei sonde cu dublu curent. Acest tratament medicamentos presupune administrarea de ROMPIL, pilocarpină, în doză de 3-10 ml, în funcție de talia animalului și purgative saline precum SULFATUL DE MAGNEZIU, în doză de 500-800 g, în soluție apoasă 10%.

În cazuri grave, se practică ruminotomia, urmată de extragerea prin plagă a cât mai mult conținut alimentar și administrarea direct intraruminal de VITA B COMPLEX, în cantitate de 50 ml + RUMIGEN, în doză de 50-100 ml și eventual probiotice, precum BIOENTEROM și BIOLACTOROM, în doză de 20-30 ml.

Dr. Cătălin TUDORAN, SC Romvac Company SA

Abonează-te la acest feed RSS