reclama youtube lumeasatuluitv
update 22 Nov 2019

Măsurile obligatorii pe care trebuie să le respecte crescătorii de animale în perioadele caniculare

 Proprietarii şi deţinătorii de animale au obligaţia de a respecta anumite măsuri specifice care să asigure protecţia şi bunăstarea animalelor şi să evite apariţia stresului termic asociat perioadei de vară.

Prevederi aplicabile fermierilor:

Fermierii şi ceilalţi proprietari de animale trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:

– asigurarea unui adăpost corespunzător pentru animale, care să poată oferi protecţie faţă de acţiunea directă a razelor solare;

– asigurarea unor cantităţi suficiente de apă şi de furaje (corespunzătoare din punct de vedere cantitativ şi calitativ);

– verificarea bunei funcţionări a echipamentelor de adăpare, de furajare şi a sistemelor de ventilaţie;

– verificarea disponibilităţii echipamentelor de rezervă, în principal a sistemelor de ventilaţie şi a generatoarelor de energie electrică;

– în caz de caniculă, animalele folosite pentru tracţiune, sau alte activităţi de povară, nu vor fi exploatate în intervalul orar 12.00 – 18.00, dacă temperatura la umbră, depăşeşte 25ºC;

– la orice modificare suspectă a stării de sănătate a animalelor, precum şi la aparitia unor modificări comportamentale a acestora, deţinătorul are obligaţia ca, pe lângă măsurile enumerate mai sus, să anunţe urgent medicul veterinar responsabil de supravegherea statusului de sănătate al animalelor din localitatea respectivă;

– în cazul în care animalele sunt ţinute afară, trebuie să se asigure existența de umbrare şi de jgheaburi cu apă potabilă;

– dacă sursele de apă sunt greu accesibile sau blocate, apa trebuie administrată manual, în mod regulat, pentru a reduce riscul de deshidratare.

Prevederi aplicabile administraţiilor locale:

– administraţiile locale, pe teritoriul cărora există animale în transhumanţă, trebuie să cunoască situaţia reală şi să informeze deţinătorii de animale despre fenomenele prognozate;

– consiliile locale şi fermierii trebuie să se asigure că există posibilităţi de colectare şi neutralizare a deşeurilor animaliere;

– să asigure locuri prestabilite pentru retragerea animalelor, în cazuri excepţionale.

Prevederi aplicabile deţinătorilor de animale de companie:

În cazul în care animalele de companie (cum ar fi câinii, pisicile, iepurii etc.) sunt ţinute afară, este important să se asigure o sursă de apă potabilă, precum şi adăpost corespunzător împotriva razelor solare.

O atenţie deosebită trebuie acordată transportului animalelor de companie, astfel încât acestea să nu fie ţinute în vehicule, expuse în mod direct şi pe o perioadă îndelungată la radiaţii ultraviolete şi la temperaturi ridicate.

Prevederi aplicabile deţinătorilor de cai:

Ca şi în cazul animalelor de crescătorie, caii şi poneii, ţinuţi afară în timpul zilei trebuie să aibă acces la adăpost umbrit și la surse de apă şi hrană.

Prevederi aplicabile transportatorilor de animale:

– Sunt obligaţi prin lege să nu transporte animalele într-un mod care le-ar putea provoca răni sau suferinţe inutile;

– Înainte de a pleca la drum, este obligatorie verificarea condiţiilor de microclimat existente în mijlocul de transport, dacă sunt adecvate şi asigurate pe întreaga durată a transportului;

– Înainte ca animalele să fie încărcate în mijlocul de transport trebuie verificate traseul şi alte aspecte legate de călătorie, astfel încât, după încărcarea acestora, plecarea să se facă în cel mai scurt timp;

– La temperaturi crescute, densitatea de încărcare a animalelor în mijlocul de transport va fi redusă cu cel puţin 25% din capacitatea maximă de încărcare autorizată, în funcţie de specie, talie, varstă şi stare fiziologică;

– În cazul în care călătoria nu începe în cel mai scurt timp de la îmbarcare, şoferii trebuie să aibă planuri de urgenţă pentru a îngriji animalele, în funcţie de necesităţi;

– Pentru călătorii de peste 8 ore, sistemele de ventilaţie din vehicul trebuie să fie capabile să menţină temperatura de confort termic în compartimentul animalelor pe toată durata transportului.

Prevederi aplicabile târgurilor în care se comercializează animale:

– Padocurile unde sunt ţinute animalele în vederea comercializării, trebuie să fie suficient de spaţioase pentru a asigura libertatea de mişcare minimă necesară animalelor cazate şi trebuie să fie prevăzute cu zone de adăpostire umbrite.

–  Trebuie asigurată aprovizionarea regulată cu apă și furaje, precum și existența unor surse alternative de alimentare cu apă.

Cel mai mare risc pentru animale, pe timp de caniculă, este lipsa apei, care duce la deshidratarea animalului şi poate provoca suferinţă şi chiar moarte.

Animalele tinere, cele hrănite preponderent cu furaje uscate şi animalele care alăptează prezintă risc deosebit de deshidratare.

Sursa de apă potabilă.

În cazul în care există doar o sursă limitată de apă potabilă, trebuie avut în vedere necesarul zilnic de apă al unui animal, în funcţie de specie, talie, rasă şi stare fiziologică:

SPECIE / Cantitate de apă recomandată

  • vaci - lapte / 38 - 52 litri
  • bovine / 38 litri
  • cai / 20 - 45 litri
  • porci / 4 - 11.5 litri
  • ovine / 6 litri
  • păsări - curte / 0,5litri

Aceste cifre variază în funcţie de vârsta animalului, starea fiziologică, temperatura mediului ambiant şi umiditate.

Toţi deţinătorii de animale au obligaţia legală de a lua toate măsurile necesare, astfel încât să asigure standardele privitoare la bunăstarea animalelor deţinute.

Primăvara și recomandările medicului veterinar pentru crescătorii de animale

Mai bine să prevenim!

Principalele acţiuni de sezon care se recomandă crescătorilor de animale în sezonul de primavară sunt cele care țin de prevenție, știind că este mai ușor să prevenim apariția unor îmbolnăviri decât să le tratăm. În primul rând, deparazitarea internă şi externă a tuturor animalelor din gospodărie, inclusiv a câinilor și pisicilor, este o acţiune importantă atât pentru sănătatea animalelor, cât şi pentru sănătatea omului şi protecţia mediului înconjurător. Se ştie că animalele parazitate elimină, odată cu fecalele, şi ouă de paraziţi, contaminând păşunile. Acestea vor fi ingerate de alte animale scoase la păşunat şi, accidental, de către oameni. Orice animal parazitat are un răspuns imun necorespunzător în urma unei vaccinări, iar bolile parazitare, chiar dacă nu produc întotdeauna mortalităţi, afectează negativ producţiile.

Cum facem deparazitare

Acţiunea de deparazitare se face la toate animalele din gospodărie în acelaşi timp, de cel puţin 4 ori pe an, începând din primăvară, cu două săptămâni înainte de scoaterea animalelor la păşunat, cu următoarele produse: pentru cabaline, suspensii orale de ECVIROM și ECVIROM I; pentru rumegătoare (bovine, ovine, caprine), suspensiile orale de FASCIOCID, ROMBENDAZOL 2,5%, ROMBENDAZOL 10%, ROMFENBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS sau soluţiile injectabile ROMAVERMECTIN PLUS și ROMIVERMECTIN.

Pentru porcine se recomandă ROMOXIBENDAZOL comprimate şi pulvis și ROMIVERMECTIN, soluţie injectabilă.

La păsări se administrează ROMBENDAZOL F comprimate, iar pentru deparazitarea externă şi a cuibarelor se folosește produsul ROMPARATOX.

Pentru deparazitarea internă a câinilor şi pisicilor se recomandă PARACAN, TOTAL şi ROMBENDAZOL SUPER sub formă de comprimate, iar pentru cea externă, PARAKILL.

În afară de acestea, este neapărat nevoie să se aplice măsuri de profilaxie generală prin acţiuni de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare care au drept scop distrugerea agenţilor patogeni ai bolilor transmisibile (virusuri, bacterii, ciuperci) şi a vectorilor acestora (insecte şi rozătoare).

Astfel, concomitent cu deparazitarea animalelor, pentru a se evita noi infestări ale acestora cu paraziți trebuie să se facă şi deparazitarea adăposturilor, inclusiv a ustensilelor folosite la animale, cu ROMPARASECT 5%.

Pentru că în perioada de primăvară poate să apară miodistrofia mieilor, o boală de nutriție cauzată de hiposelenoză și hipovitaminoza E, continuare a carenţelor de la oaia gestantă, recomandăm ROMSELEVIT injectabil la miei.

Vaccinări obligatorii...

În afară de aceste acţiuni pe care pot să le facă gospodarii, există acţiuni sanitar-veterinare cuprinse în PROGRAMUL STRATEGIC de care sunt responsabili medicii veterinari concesionari şi acțiuni pe care le efectuează medicul veterinar la solicitarea crescătorului de animale.

Gospodarii trebuie să cunoască faptul că primăvara vaccinarea la animale este obligatorie pentru pseudopesta aviară și antrax.

...contra pseudopestei aviare

Vaccinarea se face la speciile de păsări receptive la virus (găini, curci, bibilici, fazani, prepeliţe, porumbei). Vaccinarea se poate face cu produse româneşti foarte eficiente, precum: AVIPESTISOTA, AVIPESTIOL FORTE sau PESTIHOLVAC.

...contra antraxului (cărbune, dalac sau buba neagră)

Vaccinarea se face la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) şi la cabaline cu vaccinul Carboromvac.

Dintre acţiunile efectuate la solicitarea crescătorului de animale, menţionăm: vaccinarea oilor şi a caprelor contra agalaxiei contagioase (răsfugul alb) cu AGALAXIN sau cu AGALAXIN FORTE, care previne și mamita gangrenoasă (răsfugul negru), vaccinarea contra rujetului la porcine, cu ERYROMVAC.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company S.A.

Obligaţiile şi responsabilităţiile crescătorilor de animale privind supravegherea, prevenirea și combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om

Rentabilitatea creşterii animalelor este condiţionată în primul rând de modul în care crescătorii de animale respectă legislaţia cu referire la asigurarea condiţiilor de bunăstare (adăpostire, furajare, adăpare, microclimat, tehnologie de exploatare, etc), respectarea legislației privind mişcarea animalelor în judeţ, pe teritoriul naţional şi în activitatea de import-export, precum și a normelor de protecţie sanitară veterinară, obligații care însumate generează, acestora, un status de sănătate corespunzător.

În context, starea de sănătate a animalelor reprezintă o condiţie esenţială pentru realizarea unui spor de efective şi implicit de produse animaliere scontate cantitativ şi calitativ, condiție ce impune responsabilităţi şi obligaţii din partea crescătorilor de animale, a asociaţiilor de profil, a autorităţiilor locale, precum şi a serviciilor sanitare veterinare, pentru promovarea politicilor în domeniul sanitar-veterinar stabilite în programul naţional de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranţa alimentelor, protecţia animalelor şi a mediului, cu referire la:

  • respectarea legislației privind procedura de înregistrare sau autorizare sanitară veterinară a exploataţiilor comerciale și a exploatațiilor nonprofesionale cu animale şi păsări vii crescute în scop economic;
  • să solicite și să colaboreze cu medicii veterinari arondaţi, pentru identificarea şi înregistrarea la timp a animalelor existente în proprietate şi pentru reactualizarea bazei de date în funcţie de mişcările de efective survenite în exploataţie;
  • să comunice medicului veterinar, la data producerii, mişcările survenite în efectiv, prin fătări, cumpărări, vânzări, mortalităţi, donații etc.
  • să solicite medicului veterinar carnet de sănătate pentru animalele aflate în proprietate, completat la zi, cu acţiunile sanitare veterinare efectuate și documentele de mişcare şi de certificare a stării de sănătate, necesare pentru intenţia de comercializare a animalelor;
  • mișcarea animalelor să se efectueze numai cu aprobarea medicului veterinar cu mijloace de transport autorizate, dezinfectate și care să fie dotate cu echipamente  de confort  corespunzătoare speciei și categoriei de animale;
  • în timpul mişcării animalelor, deţinătorii acestora sunt obligați să aibă asupra lor următoarele documente:
    • cartea de exploataţie,
    • formularul de mişcare,
    • cartea de sănătate a animalului,
    • paşaportul (în cazul speciei bovine şi cabaline)
    • certificatul de sănătate şi documentul privind informaţile pentru lanţul alimentar, în cazul mişcării către abator.
  • să solicite, să colaboreze și să spijine medicii veterinari pentru efectuarea acţiunilor de prevenire a îmbolnăvirii animalelor, prin supravegherea clinică a stării de sănătate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale şi păsări în acest scop, efectuarea tratamentelor antiparazitare, operaţiuni de vaccinare profilactică și de necesitate, etc.
  • să respecte dispoziţiile autorităţii veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile;
  • să respecte legislaţia privind gestionarea câinilor, a pisicilor și a altor animale de companie, animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi la oameni, precum şi prin agresarea fizică a populaţiei;
  • să efectueze curăţirea mecanică, dezinfecţia, deratizarea şi demuştizare în adăposturi cu produse omologate și cu unităţi şi personal de specialitate;
  • să colecteze cadavrele şi deşeurile animaliere în vederea transportului, cu sprijinul autorităţilor locale, la unitatea de distrugere Protan;
  • să respecte legislația privind sacrificarea animalelor numai în unități de abatorizare autorizate, însoțite de documente sanitare veterinare eliberate de medicul veterinar arondat;
  • pentru a-şi valorifica legal producţia primară, sau produsele alimentare obţinute prin procesarea producţiei primare, să solicite DSVSA judeţeană, documentul de înregistrare pentru vânzare directă, sau, după caz, de vânzare cu amănuntul;
  • să valorifice produsele alimentare numai în unităţi sau spaţii autorizate sanitar veterinar, cu respectarea regulilor de igienă şi temperatură în zonele de depozitare şi expunere;

Statul sprijină activitatea de apărare a sănătăţii animalelor prin asigurarea cadrului instituţional şi juridic, a resurselor financiare şi a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţilor din domeniul sanitar-veterinar, precum şi prin acordarea crescătorilor de animale sprijin financiar în cadrul programelor de dezvoltare rurală, sau prin diferite forme de suvenţii.

Medicii veterinari membri ai Colegiul Medicilor Veterinari din România, organizați în baza Legii 160/1998 cu modificările și completările ulterioare, care profesează în sectorul de stat, medicii veterinari cu liberă practică titulari la unități medicale veterinare private de asistență (cabinete, spitale, clinici, farmacii) precum și un număr însemnat care sunt angajați în unități economice sau în învățământ, cercetare, în baza responsabilităţilor ce le revin şi pentru a asigura un sprijin concret şi eficient, oferă crescătorilor de animale o serie de servicii de specialitate la solicitarea acestora, sau acțiuni obligatorii prevăzute în Programul strategic național  de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, protecţia animalelor şi a mediului, siguranţa alimentelor destinate consumului uman, stabilit la nivel național și local, cu referire la:

  • acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale şi pentru modernizarea creşterii acestora în exploataţii comerciale (ferme) care să asigure cerinţele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecţie şi bunăstare;
  • evaluarea și înregistrarea exploataţiilor nonprofesionale şi comerciale, identificarea şi înregistrarea în baza națională de date a animalelor existente, asigurând facilităţi pentru obţinerea de suvenţii sau alte ajutoare guvernamentale;
  • asigurarea asistenței de specialitate pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acţiunilor de supraveghere, operaţiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, recoltarea și afluirea de probe pentru examene de laborator;
  • spijin în implementarea normelor sanitare veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor de fermă şi din exploataţiile individuale. prin evaluări şi controale programate;
  • monitorizarea circulaţiei animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animală, a medicamentelor (prioritar antibiotice și antiparazitare) şi a  produselor biologice;
  • Întocmirea documentelor specifice pentru despăgubirea proprietarilor de animale în vederea lichidării rapide a unor focare de boli transmisibile la animale;
  • garantarea calităţii şi salubrităţii produselor alimentare destinate consumului uman, prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, de examene şi analize privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezenţa rezidiilor, din materii prime, şi din produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialişti bine pregătiţi profesional şi cu experienţă în domeniu;
  • dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociaţiile profesionale, acordând consultanţă de specialitate, prin analize şi dezbateri organizate, prin participarea la acţiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea şi combaterea unor situaţii speciale, care îi pot afecta economic, social, sau direct.

Medicii veterinari caută permanent să menţină o bună colaborare cu crescătorii de animale, cu asociaţiile crescătorilor de animale constituite, cu micii producători de bunuri alimentare, prin soluţionarea operativă a doleanţelor şi solicitărilor acestora, de asemenea monitorizează, verifică şi controlează modul în care sunt respectate obligaţiile privind prevenirea apariţiei unor cazuri de îmbolnăvire la animalele din proprietate şi aplică măsuri corective în cazul identificării unor neconformităţi.               

Dr. Penţea Ioan Viorel - Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

„Runc Mold“ din Moldoviţa vrea să rezolve problemele crescătorilor de animale

Cooperativa Agricolă „Runc Mold“ din Moldoviţa, judeţul Suceava, înfiinţată în 2016, a adresat recent rugămintea organismelor de decizie politică şi administrativă de la nivel naţional, inclusiv Ministerului Agriculturii, să studieze mai multe propuneri pentru emiterea unor acte normative, Hotărâri de Guvern şi Ordine de Ministru pentru materializarea prevederilor Legii Muntelui în beneficiul gospodăriilor ţărăneşti din zona montană.

Crescătorii de animale din zona montană duc o viaţă de subzistenţă

Preşedintele interimar al cooperativei, Alexandru Crăiuţ, un cunoscut crescător de animale din zonă, susţine că marea majoritate a crescătorilor de animale din zona montană duc o viaţă de subzistenţă. Domnia sa consideră că este necesar un program destinat gospodăriilor izolate, situate la altitudini înalte, unde locuitorii acestor zone duc o viaţă grea din cauza accesului dificil la acestea, constrângerilor naturale, iernilor lungi şi geroase, lipsei energiei electrice. Motivaţia unui astfel de program a plecat de la datele statistice ale INS care arată că în 1990 efectivul de taurine era de 5.321.000 capete, în 2005 de 2.935.533 capete, iar în 2017 de  2.012.284 capete, de la faptul că 40% din gospodăriile populaţiei deţin 1-2 capete vaci cu lapte, marea majoritate a acestora regăsindu-se în zonele montane, şi de la concluziile întrunirii miniştrilor Agriculturii din UE de la Luxemburg, în care s-a acreditat ideea reducerii bugetului pentru agricultură pentru următorul exerciţiu bugetar 2021-2027.

Piaţa, asocierea şi subvenţiile pot dezvolta zootehnia în zona montană

„Având în vedere prevederile Legii Muntelui nr. 197/2018 şi normele acesteia de implementare şi preluarea din ianuarie 2019 a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene de România, printre priorităţile principale va fi şi negocierea bugetului agriculturii pentru Exerciţiul bugetar 2021-2027; trebuie să se insiste pentru a nu se reduce subvenţiile, în special plăţile directe, sprijinul complementar şi înverzirea şi să se acorde prioritate gospodăriilor îndepărtate din zona de munte.

Deosebit de importante pentru dezvoltarea agriculturii din zonele montane care sunt vitregite de natură şi de alţi factori perturbători sunt: Piaţa – crearea unei pieţe de desfacere a produselor ce se obţin în gospodăriile ţărăneşti, sprijinită de autorităţile admi­nistrative teritoriale şi de structurile agricole de la nivel judeţean; Asocierea – specialişti din structurile agricole judeţene să fie repartizaţi pe localităţile montane mai îndepărtate de reşedinţa de judeţ pentru a explica avantajele asocierii, mai ales în cooperativele agricole sau grupurile de producători, asociaţiile având doar carac­ter de reprezentare. Numai în aceste condiţii micii fermieri vor putea valorifica la preţuri mai avantajoase carnea şi laptele, evitându-se intermediarii care păcălesc fermierii oferindu-le preţuri derizorii, care nu acoperă cheltuielile de producţie; Finanţarea – Acordarea de subvenţii pe cap de animal: bovină, ovină, caprină, diferenţiată în funcţie de zona izolată, la înălţimi de peste 600 m altitudine, unde condiţiile de muncă sunt mai grele, calitatea solului este mai săracă şi, evident, producţiile pe pajişti (fâneţe + păşuni) sunt mai scăzute“, a precizat Alexandru Crăiuţ.

Ajutoare de minimis pentru achiziţionarea de viţele din rase superioare

Pentru încurajarea creşterii vacilor de lapte, care în ultimii ani înregistrează un regres, fermierii din Moldoviţa consideră că trebuie acordat un ajutor de minimis pentru achiziţionarea de viţele din rasele ce se pretează zonei montane, cum ar fi: Pinzgau de Transilvania, Brună de Maramureş sau Bălţată românească. O alternativă la vaca de lapte din zona montană ar fi Angus, rasă care valorifică superior păşunea, nu este pretenţioasă, înregistrează repede spor în greutate, rezistă la temperaturi mai scăzute, iar oasele reprezintă doar 20-25% din greutatea animalului. Există desfacere la această categorie de bovină, dar preţul de achiziţionare a tineretului este foarte ridicat, fiind necesară acordarea unor ajutoare sub formă de subvenţii sau ajutor de minimis, din moment ce preţul de achiziţie pentru abatorizare este la fel pentru toate taurinele.

Micile fabrici de prelucrare a laptelui, o necesitate în zonele montane

„Pentru închiderea cercului şi pentru crearea de noi locuri de muncă în comunele din zonele montane este necesară, în localităţile cu număr mare de animale, acordarea de stimulente financiare de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii pentru construirea de mici fabrici de prelucrare a laptelui la care să fie ataşat şi un punct de sacrificare de bovine, cu livrarea cărnii în carcasă. Pentru realizarea unei astfel de fabrici pe Submăsura 4.2 fondurile de la UE sunt de 50-70% din valoarea totală a proiectului, cofinanţarea de 30% neputând fi suportată de cei 30-50 de membri cooperatori, care nu dispun de surse financiare pentru realizarea unor astfel de obiective. Propunem asigurarea sumei ce reprezintă cofinanţarea din bugetul de stat sau printr-un credit garantat de guvern pe termen lung şi cu dobândă mică“, ne-a declarat Alexandru Crăiuţ.

Cursuri gratuite pentru cei care depun proiecte

Micii fermieri înscrişi în Cooperativa Agricolă „Runc Mold“ solicită ca AFIR să organizeze dezbateri la nivel judeţean privind procedurile şi condiţionalităţile din ghidu­ri la Submăsurile 6.1 – Instalarea tinerilor la sate şi 6.3 – Sprijin pentru micii fermieri. Pentru formarea profesională a celor ce depun proiecte la Submăsurile 6.1 şi 6.3 se doreşte ca prin Ordin de Ministru să fie organizate cursuri de scurtă durată, pe centre de comună, avându-se în vedere distanţele mari dintre comunele îndepărtate şi reşedinţele de judeţ. „Dorim să se elimine prevederea ca la depunerea proiectelor tinerii să aibă exploataţii pe numele lor doi ani, transferul exploataţiei să se facă la un notar public, reducându-se timpul de aşteptare, iar pentru demonstrarea folosirii unui grajd să se ia în considerare adeverinţele eliberate de primării“, a mai spus Alexandru Crăiuţ.

Valoarea zootehnică a bovinelor este dată de însămânţările artificiale

Şi în ceea ce priveşte rasele animalelor sunt mari probleme în zona montană din Suceava în urma desfiinţării centrelor de însămânţări artificiale.

crescatori animale Alexandru Craiut„Avem în unele localităţi un mozaic de rase, animale cu producţie scăzută. Până la modificarea Legii educaţiei şi existenţa unei programe şcolare specifice zonelor montane, pe lângă Liceul Tehnologic Dorna Candrenilor, Liceul Tehnologic «Ion Nistor» din Vicovu de Sus şi Grupul Şcolar «Vasile Cocea» Moldoviţa ar trebui să se organizeze cursuri de 1 an pentru formarea tehnicienilor, respectiv a operatorilor pentru însămânţări artificiale pentru absolvenţii de liceu. Materialul seminal de mare valoare zootehnică  ar trebui să fie subvenţionat timp de 1 până la 3 ani, iar sprijinul financiar pe cap de vacă (Programul 5-10 capete) să se acorde numai în condiţiile în care se face dovada scrisă că monta vacii s-a realizat prin operator autorizat.

Nu ne interesează doar numărul de vaci, ci în primul rând calitatea acestora, respectiv rasa de la care să se poată obţine produşi, viţei, precum şi cantităţi mai mari de lapte de bună calitate“, consideră Alexandru Crăiuţ.

Silviu BUCULEI

APIA va efectua plata ajutorului de stat în sectorul creșterii animalelor, aferent serviciilor prestate în luna iulie 2018

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că începând de luni, 01.10.2018, Centrele judeţene APIA vor efectua plata ajutorului de stat în sectorul creșterii animalelor, aferent serviciilor prestate în luna iulie 2018.

Suma totală autorizată la plată este de 1.225.111 lei  și se acordă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru un număr de 27 solicitanţi care au accesat această formă de ajutor în conformitate cu Hotărârea de Guvern nr. 1179/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat în sectorul creșterii animalelor, cu modificările şi completările ulterioare.

APIA anunță recalcularea cuantumului stabilit inițial pe cap de animal pentru anumite scheme din sectorul zootehnic

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că alocarea financiară aferentă Sprijinului cuplat în sectorul zootehnic pentru Campania 2017 este de 147,55 milioane euro, iar alocarea financiară aferentă ajutoarelor naționale tranzitorii în sectorul zootehnic este de 176,06 milioane euro. Acestea au fost stabilite în conformitate cu prevederile Hotărârilor de Guvern nr. 701 și 818/2017.

Pentru a veni în sprijinul fermierilor din sectorul zootehnic, Agenția a acordat în premieră, începând cu data de 16 octombrie 2017, plăți în avans și pentru Sprijinul cuplat în sectorul zootehnic (SCZ), pentru beneficiarii crescători de animale. Suma autorizată la plată în avans pentru schemele de sprijin cuplat zootehnic a fost de 35,53 milioane euro.

Anterior demarării Campaniei de plăți în avans, respectiv anterior datei de 16.11.2017, APIA a efectuat o analiză în baza datelor existente în sistemul informatic la momentul respectiv, analiză din care a rezultat numărul de animale determinate pe baza cărora au fost stabilite cuantumurile aferente Sprijinului cuplat în sectorul zootehnic și Ajutoarelor naționale tranzitorii în sectorul zootehnic, conform datelor de mai jos:

Denumire scheme APIA

Cuantum
2017

SPRIJINUL CUPLAT ÎN SECTORUL ZOOTEHNIC

vaci de lapte

442.0754 euro/cap

bivolițe de lapte

187.6676 euro/cap

taurine din rase de carne și metișii acestora

519.9658 euro/cap

ovine/caprine

25.0200 euro/cap

AJUTOARE NAȚIONALE TRANZITORII ÎN SECTORUL ZOOTEHNIC

ANT 7 - Ajutor Național Tranzitoriu - Schema decuplată de producție, specia bovine - sector lapte

22.1885 euro/tonă

ANT 8 - Ajutor Național Tranzitoriu - Schema decuplată de producție, specia bovine - sector carne

88.6852 euro/cap

ANT 9 - Ajutor Național Tranzitoriu - Schema cuplată de producție, speciile ovine/caprine

5.2407 euro/cap

Precizăm că în perioada 12-16 martie 2018, APIA a reanalizat datele extrase din sistem și astfel a rezultat că există efectiv mai mare de capete care ar trebui luat în calcul, în vederea încadrării in plafonul financiar alocat României.

Astfel, s-a impus o recalculare a cuantumului stabilit inițial pe cap de animal, numai pentru următoarele scheme:

Denumire scheme APIA

Cuantum 2018

SPRIJINUL CUPLAT ÎN SECTORUL ZOOTEHNIC

vaci de lapte

401.1809 euro/cap

bivolițe de lapte

173.9233 euro/cap

taurine din rase de carne și metișii acestora

446.5667 euro/cap

AJUTOARE NAȚIONALE TRANZITORIII

ANT 8 - Ajutor Național Tranzitoriu - Schema decuplată de producție, specia bovine - sector carne

86.3629 euro/cap

Sursa: apia.org.ro

Obligaţiile crescătorilor de animale în perioadele caniculare

Obligaţiile crescătorilor de animale în perioadele caniculare

Întrucât urmează o perioadă cu temperaturi ridicate, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Animalelor a transmis în teritoriu o serie de recomandări privind îngrijirea animalelor, în special în zilele caniculare. Astfel, proprietarii şi deţinătorii de animale au obligaţia de a respecta anumite măsuri specifice care să asigure protecţia şi bunăstarea animalelor şi să evite apariţia stresului termic asociat perioadei de vară.

Prevederi aplicabile fermierilor

Fermierii şi ceilalţi proprietari de animale trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:

– asigurarea unui adăpost corespunzător pentru animale, care să poată oferi protecţie faţă de acţiunea directă a razelor solare;

– asigurarea unor cantităţi suficiente de apă şi de furaje (corespunzătoare din punct de vedere cantitativ şi calitativ);

– verificarea bunei funcţionări a echipamentelor de adăpare, de furajare şi a sistemelor de ventilaţie;

– verificarea disponibilităţii echipamentelor de rezervă, în principal a sistemelor de ventilaţie şi a generatoarelor de energie electrică;

– în caz de caniculă, animalele folosite pentru tracţiune sau alte activităţi de povară nu vor fi exploatate în intervalul orar 12.00-18.00, dacă temperatura la umbră depăşeşte 25ºC;

– la orice modificare suspectă a stării de sănătate a animalelor, precum şi la apariția unor modificări comportamentale a acestora, deţinătorul are obligaţia ca, pe lângă măsurile enumerate mai sus, să anunţe urgent medicul veterinar responsabil de supravegherea statusului de sănătate a animalelor din localitatea respectivă;

– în cazul în care animalele sunt ţinute afară, trebuie să se asigure existența de umbrare şi de jgheaburi cu apă potabilă;

– dacă sursele de apă sunt greu accesibile sau blocate, apa trebuie administrată manual, în mod regulat, pentru a reduce riscul de deshidratare.

Prevederi aplicabile administraţiilor locale

– administraţiile locale, pe teritoriul cărora există animale în transhumanţă, trebuie să cunoască situaţia reală şi să informeze deţinătorii de animale despre fenomenele prognozate;

– consiliile locale şi fermierii trebuie să se asigure că există posibilităţi de colectare şi neutra­lizare a deşeurilor animaliere;

– să asigure locuri prestabilite pentru retragerea animalelor, în cazuri excepţionale.

Prevederi aplicabile deţinătorilor de animale de companie

În cazul în care animalele de companie (cum ar fi câinii, pisicile, iepurii etc.) sunt ţinute afară, este important să se asigure o sursă de apă potabilă, precum şi adăpost corespunzător împotriva razelor solare.

O atenţie deosebită trebuie acordată transportului animalelor de companie, astfel încât acestea să nu fie ţinute în vehicule, expuse în mod direct şi pe o perioadă îndelungată la radiaţii ultraviolete şi la temperaturi ridicate.

Prevederi aplicabile deţinătorilor de cai

Ca şi în cazul animalelor de crescătorie, caii şi poneii ţinuţi afară în timpul zilei trebuie să aibă acces la adăpost umbrit și la surse de apă şi hrană.

Prevederi aplicabile transportatorilor de animale

– Sunt obligaţi prin lege să nu transporte animalele într-un mod care le-ar putea provoca răni sau suferinţe inutile.

– Înainte de a pleca la drum, este obligatorie verificarea condiţiilor de microclimat existente în mijlocul de transport, dacă sunt adecvate şi asigurate pe întreaga durată a transportului.

– Înainte ca animalele să fie încărcate în mijlocul de transport trebuie verificate traseul şi alte aspecte legate de călătorie, astfel încât, după încărcarea acestora, plecarea să se facă în cel mai scurt timp.

– La temperaturi crescute, densitatea de încărcare a animalelor în mijlocul de transport va fi redusă cu cel puţin 25% din capacitatea maximă de încărcare autorizată, în funcţie de specie, talie, vârstă şi stare fiziologică.

– În cazul în care călătoria nu începe în cel mai scurt timp de la îmbarcare, şoferii trebuie să aibă planuri de urgenţă pentru a îngriji animalele, în funcţie de necesităţi.

– Pentru călătorii de peste 8 ore, sistemele de ventilaţie din vehicul trebuie să fie capabile să menţină temperatura de confort termic în compartimentul animalelor pe toată durata transportului.

Prevederi aplicabile târgurilor în care se comercializează animale:

– Padocurile unde sunt ţinute animalele în vederea comercializării trebuie să fie suficient de spaţioase pentru a asigura libertatea de mişcare minimă necesară animalelor cazate şi trebuie să fie prevăzute cu zone de adăpostire umbrite.

– Trebuie asigurată aprovizionarea regulată cu apă și furaje, precum și existența unor surse alternative de alimentare cu apă. Cel mai mare risc pentru animale, pe timp de caniculă, este lipsa apei, care duce la deshidratarea animalului şi poate provoca suferinţă şi chiar moarte. Animalele tinere, cele hrănite preponderent cu furaje uscate şi animalele care alăptează prezintă risc deosebit de deshidratare.

Sursa de apă potabilă

În cazul în care există doar o sursă limitată de apă potabilă, trebuie avut în vedere necesarul zilnic de apă al unui animal, în funcţie de specie, talie, rasă şi stare fiziologică:

SPECIE/Categorie de animale/Cantitate de apă recomandată

  • vaci-lapte / 38-52 litri;
  • bovine / 38 litri;
  • cai / 20-45 litri;
  • porci / 4-11.5 litri;
  • ovine / 6 litri;
  • păsări-curte / 0,5 litri.

Aceste cifre variază în funcţie de vârsta animalului, starea fiziologică, temperatura mediului ambiant şi umiditate.

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 32-33

Primăvara și recomandările medicului veterinar pentru crescătorii de animale

Principalele acţiuni de sezon care se recomandă crescătorilor de animale în sezonul de primăvară sunt cele care țin de prevenție, știind că este mai ușor să prevenim apariția unor îmbolnăviri decât să le tratăm. În primul rând, deparazitarea internă şi externă a tuturor animalelor din gospodărie, inclusiv a câinilor și pisicilor, este o acţiune importantă atât pentru sănătatea animalelor, cât şi pentru sănătatea omului şi protecţia mediului înconjurător. Se ştie că animalele parazitate eli­mină, odată cu fecalele, şi ouă de paraziţi, contaminând păşunile. Acestea vor fi ingerate de alte animale scoase la păşunat şi, accidental, de către oameni. Orice animal parazitat are un răspuns imun necorespunzător în urma unei vaccinări, iar bolile parazitare, chiar dacă nu produc întotdeauna mortalităţi, afectează negativ producţiile.

Cum facem deparazitarea

Acţiunea de deparazitare se face la toate animalele din gospodărie în acelaşi timp, de cel puţin 4 ori pe an, începând din primăvară, cu două săptămâni înainte de scoaterea animalelor la păşunat, cu următoarele produse: pentru cabaline, suspensii orale de ECVIROM și ECVIROM I; pentru rumegătoare (bovine, ovine, caprine), suspensiile orale de FASCIOCID, ROMBEN­DAZOL 2,5%, ROMBENDAZOL 10%, ROMFENBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS sau soluţiile injectabile ROMAVERMECTIN PLUS și ROMIVERMECTIN.

Pentru porcine se recomandă ROMOXIBEN­DAZOL comprimate, pulvis și ROMIVERMECTIN, soluţie injectabilă.

La păsări se administrează ROMBENDAZOL F comprimate, iar pentru deparazitarea externă şi a cuibarelor se folosește produsul ROMPARATOX.

Pentru deparazitarea internă a câinilor şi pisicilor se recomandă PARACAN, TOTAL şi ROMBENDAZOL SUPER sub formă de comprimate, iar pentru cea externă, PARAKILL.

În afară de acestea, este neapărat nevoie să se aplice măsuri de profilaxie generală prin acţiuni de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare care au drept scop distrugerea agenţilor patogeni ai bolilor transmisibile (virusuri, bacterii, ciuperci) şi a vectorilor acestora (insecte şi rozătoare).

Astfel, concomitent cu deparazitarea animalelor, pentru a se evita noi infestări ale acestora cu paraziți, trebuie să se facă şi deparazitarea adăposturilor, inclusiv a ustensilelor folosite la animale, cu ROMPARASECT 5%.

Pentru că în perioada de primăvară poate să apară miodistrofia mieilor, o boală de nutriție cauzată de hiposelenoză și hipovitaminoza E, continuare a carenţelor de la oaia gestantă, recomandăm ROMSELEVIT injectabil la miei.

Vaccinări obligatorii...

În afară de aceste acţiuni pe care pot să le facă gospodarii, există acţiuni sanitar-veterinare cuprinse în PROGRAMUL STRATEGIC de care sunt responsabili medicii veterinari concesionari şi acțiuni pe care le efectuează medicul veterinar la solicitarea crescătorului de animale.

Gospodarii trebuie să cunoască faptul că, primăvara, vaccinarea la animale este obligatorie pentru pseudopesta aviară și antrax.

...contra pseudopestei aviare

Vaccinarea se face la speciile de păsări receptive la virus (găini, curci, bibilici, fazani, prepeliţe, porumbei). Vaccinarea se poate face cu produse româneşti foarte eficiente, precum: AVIPESTISOTA, AVIPESTIOL FORTE sau PESTIHOLVAC.

...contra antraxului (cărbune, dalac sau buba neagră)

Vaccinarea se face la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) şi la cabaline, cu vaccinul Carboromvac.

Dintre acţiunile efectuate la solicitarea crescătorului de animale menţionăm: vaccinarea oilor şi a caprelor contra agalaxiei contagioase (răsfugul alb) cu AGALAXIN sau cu AGALAXIN FORTE, care previne și mamita gangrenoasă (răsfugul negru), vaccinarea contra rujetului la porcine, cu ERYROMVAC.

romavermectin 2 romavermectin 1

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 4, 16-28 februarie 2017 – pag. 30

„Fără adeverință, crescătorii de animale nu înțeleg rolul asocierii“

Asociația Crescătorilor de Animale, Păsări și a Producătorilor Agricoli „Pleșuva“ – Comarnic a fost înființată în anul 2009, la inițiativa crescătorilor de păsări, porumbei și iepuri din zonă. Între timp s-au alăturat și crescătorii de ovine și bovine. Anul trecut, asociația a avut 800 de membri, dar trendul nu pare a se păstra pentru 2017, după cum ne-a precizat președinta asociației, doamna Carmen Oancea.

Cotizație modică, plătitori puțini

Una dintre cerințele pe care fermierii le aveau de îndeplinit atunci când depuneau dosarele la APIA pentru a primi subvenția era o adeverință prin care se atesta faptul că sunt crescători de animale. Aceasta a fost momentul în care majoritatea crescătorilor de animale s-au înscris în diverse forme organizatorice deoarece o astfel de adeverință era emisă doar de asociațiile de profil. „În momentul în care această cerință a fost eliminată, nu au mai văzut necesitatea asocierii, practic îi leagă doar o hârtie, și nu avantajele de a sta într-o asociație care să îi reprezinte, să îi informeze și așa mai departe“, a declarat Carmen Oancea. Aceasta a completat faptul că activitatea Asociației Pleșuva - Comarnic are de suferit în aceste condiții pentru că mai mulți membri nu și-au plătit cotizația pentru anul 2016, chiar dacă este vorba despre suma modică de 40 de lei. Alte dezavantaje sunt date de faptul că, neavând mulți membri cotizanți, asociațiile nu mai pot face parte din diferite federații, nu pot participa la ședințe, deci nu mai pot reprezenta interesele comune atunci când se impune acest lucru.

Organizatoarea expoziției naționale

Trecând peste această nemulțumire, doamna Oancea ne-a vorbit despre activitatea asociației în 2016, cel mai important obiectiv fiind dat de participarea la expozițiile de profil. „Am încheiat anul 2016 cu bune și rele. Bune datorită faptului că am reușit să organizăm diferire expoziții de animale. Prima a fost organizată în localitatea Băicoi, în luna februarie, unde au participat crescători de păsări, iepuri și porumbei din localitate. Au fost 26 de participanți care au expus 1.300 de animale. În cadrul evenimentului au fost organizate și concursuri, unele animale obținând titluri de campioni locali. Cea de a 2-a expoziție a asociației a avut loc în cadrul Festivalului Cașcavelei din Valea Doftanei. Aici au fost expuse vaci, oi, păsări, porumbei, păuni și fazani, iar crescătorii prezenți au fost doar locuitori ai comunei Valea Doftanei. Cea de a 3-a participare importantă a fost în cadrul festivalului oierilor de la Bran, unde am expus rase pure și, ca noutate, vaci din rasa Texel deoarece de curând avem un astfel de crescător în județ. Penultima a fost participarea la IndAgra, în cadrul căreia au fost prezente anul acesta și bovine pe lângă standul de păsări deja cunoscut în cadrul evenimentului. Ultima participare a fost la Expoziția Națională a României desfășurată în decembrie la Caransebeș, unde am câștigat 9 titluri de campioni naționali la diverse rase de păsări, iepuri și porumbei“, a completat președinta asociației.

În ceea ce privește obiectivele pentru noul an, doamna Oancea a precizat faptul că își dorește o implicare mai mare în cadrul expozițiilor la care au participat crescătorii de animale în 2016, iar cea mai mare provocare va fi organizarea Expoziției Naționale de păsări de curte, porumbei, iepuri și animale exotice. În acest moment nu sunt cunoscute prea multe detalii cu privire la datele expoziției, însă cel mai probabil va fi organizată în orașul Ploiești.

Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 3, 1-15 februarie 2017 – pag. 46

Alexandru Teședan, crescător de animale - „Niciodată nu voi face altceva“

Creșterea vacilor este una dintre ocupațiile tradiționale ale fermierilor. Așadar, să auzi despre câte o nouă fermă de vaci nu este un lucru de mirare. Chiar și fermierii arădeni sunt surprinşi când află despre un tânăr născut și crescut în oraș, la bloc, că se apucă de zootehnie. În cele ce urmează vă prezentăm povestea lui Alexandru Teședean (foto), un tânăr fermier care și-a urmat o dragoste descoperită în copilărie.

Alexandru Tedesan crescator de animale

Vițica salvată de la tăiere

„M-am născut și am crescut la bloc, în oraș. La țară mergeam doar la sfârșit de săptămână și, mai târziu, în vacanțe, la bunici“, își începe Alexandru Teședean povestea. „Cândva, într-o toamnă, pe când eram mic, bunicii mei au cumpărat o vițică, cu intenția să o taie de Sărbători. Numai că eu m-am atașat tare mult de ea și sufeream mult de tot la gândul că va fi sacrificată. Așa că am început să mă rog și de părinți, și de bunici să n-o taie. Și uite așa am avut prima mea vacă“, își amintește tânărul fermier. Vițica a devenit junincă, apoi vacă în toată regula. Urmașele ei au deve­nit nucleul fermei cu care Alexandru, care, între timp, și-a făcut studiile în domeniu, și-a început activitatea.

În anul 2009 a hotărât că e vremea să ia lucrurile în serios și să facă din vaci mai mult decât o pasiune: o afacere. Prin urmare, a cumpărat unul dintre grajdurile fostului IAS Curtici. Era doar un adăpost vetust, construit la standardele de acum mai bine de 50 de ani. Ca atare, a trebuit modernizat. Încet – încet a apărut o sală de muls, iar apoi s-au amenajat boxe individuale pentru fiecare animal. Apoi alte și alte modernizări, care s-au constituit în pași înceți, dar siguri spre asigurarea condițiilor pentru obținerea unui lapte de calitate superioară. „De categoria A“, cum îi place tânărului fermier să spună.

„A fost greu, dar nu imposibil“

În paralel a crescut și efectivul de vite. La ora actuală stăpânește 200 de capete din rasele Holstein, Bălțată Românească și Brună. Mare parte dintre ele au fost achiziționate ca juninci de la Stațiunea de Cercetări Arad. În felul acesta fermierul a considerat că are o garanție asupra calității animalelor.

În ceea ce privește banii necesari, Alexandru Teședean a trebuit să își facă încă de foarte tânăr temele la capitolul „obținere de fonduri“. A investit toți banii pe care i-a obținut pentru dezvoltare. O parte din bani i-a împrumutat, o parte i-a obținut și din fonduri europene. „A fost foarte greu, dar până la urmă s-a văzut că nu este imposibil“, povestește el. A reușit să obțină 40.000 de euro, suma maximă ce putea fi acordată ca ajutor pentru instalarea Măsurii 1.1.2. Cu banii respectivi a cumpărat, în primul rând, o presă de balotat. „Aveam mare nevoie de utilajul acela. Nu aveam cu ce balota fânul și era foarte scump să închiriem de la cineva. Pe de altă parte, nu puteam lăsa furajele nebalotate“, ne povestește zâmbind. De altfel, este aceeași presă pe care o folosește și astăzi.

Restul banilor au fost folosiți pentru câteva modernizări ale grajdului.

Vaca Holstein

Problemele tânărului fermier

Deși se ocupă cu zootehnia, unul dintre ofurile sale cele mai mari este faptul că deține pământ puțin. Parcă ar fi un personaj desprins din operele lui Rebreanu sau Coșbuc. „La ora actuală dețin doar 60 de hectare de teren. Este o suprafață foarte mică raportat la vitele pe care le am. Acesta este unul dintre punctele sensibile. De fapt, unul dintre principalele obiective pe care le am este să mai achiziționez niște terenuri. Nu neapărat în Curtici, unde nu se mai găsește, cât în comunele învecinate. Îmi doresc să îmi pot asigura necesarul de furaje din producție pro­prie“, ne împărtășește Alexandru Teședean ambițiile sale.

Pe lângă lipsa pământului, o altă problemă care îi dă bătăi de cap tânărului, ca și tuturor producătorilor din România și chiar din Europa, este prețul scăzut al laptelui. „Fabricile nu ne plătesc nici măcar prețul de producție. Mai ales în ultimul an, când a fost secetă, iar furajele au fost scumpe, prețul oferit nu acoperea nici măcar costul hranei animalelor. Ce să mai spunem de alte cheltuieli?“

Un sistem de desfacere modern

Pentru că și-a dat seama că nu se poate trăi din banii obținuți prin vânzarea la procesatori, tânărul fermier a căutat alternative. Și nu i-a fost prea greu să le găsească. La ora actuală, întreaga producție a fermei este vândută prin intermediul a patru automate de distribuire a laptelui, aflate în Arad.

„Aparatele se află în zonele cele mai circulate din oraș. Este foarte adevărat că vânzările fluctuează foarte mult, în funcție de sezon. Vara scad destul de mult. În schimb, din septembrie până în aprilie, cantitățile distribuite sunt mai mult decât mulțumitoare. Ba chiar s-a întâmplat ca în luna decembrie, spre Sărbători, atunci când cererea atinge maximul, să nu mai avem suficient lapte“, povestește el. Concret, în cifre, media de vânzare pe un aparat, în perioada septembrie – aprilie, este de 200 – 210 litri/zi. Recordul de vânzări însă a fost de 350 litri/zi/aparat. Asta în condițiile în care producția medie a fermei este de aproximativ 1.000 litri/zi.

Viitorul prin ochii lui Alexandru Teședean

L-am întrebat pe Alexandru Teședean cum privește viitorul și ce are de gând în continuare. Deși eram deja convins de pasiunea cu care își desfășoară activitatea, ca și de optimismul său nețărmurit, totuși răspunsul său m-a surprins: „Niciodată nu voi face altceva și, indiferent ce-ar fi și ce s-ar întâmpla, voi face doar asta. Mă gândesc ca într-un timp destul de scurt să ajung la o fermă de 2.000, apoi de 3.000 de capete.“

Însă deocamdată este silit să-și adapteze ambițiile la rigorile realității. Pe termen scurt, respectiv pentru anul viitor, obiectivele sunt ceva mai modeste. Primul, și poate cel mai important, să mărească zestrea fermei la 300 de animale. Și, legat de aceasta, să crească numărul automatelor de vânzare a laptelui la opt.

„Mașina pe care o am poate aproviziona opt aparate. Nu e păcat să circule pe jumătate goală?“, mă întreabă, șugubăț.

Un alt lucru, la care deja lucrează, este linia proprie de procesare a laptelui. Nu mi-a dezvăluit prea multe despre surpriza pe care o pregătește în curând (atât cât îi vor permite fondurile), dar este vorba, în primul rând, despre o linie de pasteurizare.

Reflectând la discuția pe care am avut-o cu Alexandru Teședean și la realizările sale, mi-am amintit o altă discuție, purtată nu cu prea mult timp înainte. La momentul respectiv, dl Ioan Martin, directorul Direcției Agricole a Județului Arad, avertiza: „Sunt fermieri tineri în județ, care știu și pot să facă treabă. Dar dacă Statul nu se va implica să îi sprijine acum, cu fonduri, prin diferite măsuri, există riscul foarte mare ca ei să dea greș și nu va mai veni nimeni în locul lor! De aceea ei trebuie ajutați acum, până să nu fie prea târziu!“

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 21, 1-15 noiembrie 2016 – pag. 34-35

Ajutor de minimis pentru crescătorii de animale

În şedinţa Guvernului din 5 octombrie 2016 a fost aprobată, printr-o Hotărâre, schema “Ajutor de minimis pentru achizitionarea de către producătorii agricoli de juninci din rase specializate de taurine, juninci din specia bubaline şi/sau tauri de reproducţie din rase de carne”. Valoarea totală a schemei este de 18.150.000 lei şi se asigură integral de la bugetul de stat.

Beneficiarii acestei măsuri pot fi crescătorii de bovine/bubaline, după cum urmează:

  • persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale, constituite potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008;
  • persoane fizice care deţin atestat de producător emis potrivit prevederilor Legii nr. 145/2014;
  • persoane juridice, precum şi orice forme asociative cu personalitate juridică constituite conform legii.

În privința condițiilor de eligibilitate, beneficiarii trebuie să deţină:

  1. a.minimum 3 capete şi maximum 10 capete de vaci / beneficiaridentificate şi înregistrate în RNE, în vederea achiziționării de juninci din rase de taurine de lapte sau carneminimum 1 cap şi maximum 10 capete bivoliţe pe beneficiar identificate şi înregistrate în RNE, în vederea achiziţionării de juninci din specia bubaline;
  2. b.minimum 40 capete de vaci şi/sau viţele şi/sau juninci pe beneficiar, cu excepţia celor din localităţile din zona montană, prevăzute în „Ghid-informativ-MMC-zone-eligibile.xlsx” pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2014 – 2020, care trebuie să deţină minimum 10 capete de vaci şi/sau viţele şi/sau juninci pe beneficiar, pentru achiziţionarea de tauri de reproducţie din rase specializate de carne

Totodată, beneficiarii:

  1. a.se obligă prin angajament scris să menţină în exploataţie animalele de reproducţie din rase specializate achiziţionate, pe o perioadă de minimum 3 ani începând cu data la care sprijinul financiar a fost acordat;
  2. b.se obligă prin angajament scris să înscrie în Registrul Genealogic animalele de reproducţie din rase specializate achiziţionate;

RASELE de taurine de carne și de lapte care se pot achiziţiona sunt:

a) juninci rase de carne: Aberdeen Angus, Limousine, Charolaise, Aubrac;

b) juninci rase de lapte: Bălţată cu Negru Românească, Bălțată Românească, Holstein, Red Holstein, Brună, Jersey, Simmental, Montbeliarde;

c) tauri din rase de carne: Aberdeen Angus, Limousine, Charolaise, Aubrac, Simmental American

d) bubaline: Bivol Românesc

Cererile se depun de la data publicării prezentei hotărâri până la data de 11 noiembrie 2016, la direcţiile pentru agricultură judeţene sau a municipiului Bucureşti pe a cărui rază teritorială se află exploataţia înregistrată sau exploataţia cu cel mai mare număr de animale.

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

CALCULUL PENTRU NUMĂRUL MAXIM DE ANIMALE ACHIZIŢIONATE:

  • numărul maxim de juninci din rase de taurine sau juninci din specia bubaline pentru care se acordă ajutor de minimis este de 10 capete/beneficiar;
  • achiziţia de tauri de reproducţie se realizează respectând proporţia de un taur la 40 de capete vaci şi/sau viţele şi/sau juninci deţinute de beneficiar;
  • numărul maxim de tauri care poate fi achiziţionat de un beneficiar, trebuie să corespundă, aplicând proporţia prevăzută, unui număr de 200 capete vaci/şi sau/viţele şi/sau juninci.

CUANTUMUL sprijinului financiar este de:

a) maximum 5.000 lei/cap junincă din rasă de taurine de lapte;

b) maximum 6.000 lei/cap junincă din rasă de taurine de carne,

c) maximum 4.500 lei/cap junincă din specia bubaline;

d) maximum 8.000 lei/cap de taur de reproducţie din rase de carne.

Pășunatul de iarnă și implicațiile lui

În ultimele luni, crescătorii de animale oieri au luat poziție după apariția Legii nr. 149/2015, care modifică și completează Legea fondului cinegetic nr. 407/2006 prin care la art. 37 se precizează: „În scopul gestionării durabile a faunei cinegetice se interzice lăsarea animalelor sau pășunatul în fondul forestier, dar și pășunatul animalelor domestice în terenul agricol între 6 decembrie și 24 aprilie“.

Această lege a vânătorii privind pășunatul repetă și întărește de fapt OUG 34/2013 și HG 78/2015 privind Organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente, unde sunt precizări clare privind momentul începerii pășunatului rațional după 23 aprilie (Sf. Gheorghe) până la 26 octombrie (Sf. Dumitru), cu 3-4 săptămâni înainte de înghețul la sol, când încetează pășunatul și pajiștea „se odihnește“ până în următorul sezon de vegetație.

Se poate afirma că a trecut vremea marii transhumanțe tradiționale, cu întreținerea fără întrerupere a oilor pe pajiștile permanente, într-o continuă mișcare de la munte unde vărau, până în zone mai joase și calde unde iernau cu resurse naturale abundente, nevalorificate până atunci. Dacă la munte văratul se încadrează în limite, cât de cât normale, datorită stratului permanent de zăpadă, la deal și câmpie se poate „pășuna“ aproape tot anul sau la întâmplare, chiar și în ferestrele iernii.

Din cele prezentate rezultă că pajiștile permanente majoritar subvenționate din fonduri europene prin APIA trebuie ocrotite de efectul distrugător al pășunatului haiducesc de iarnă pentru conservarea biodiversității covorului ierbos, a productivității și confortului animalelor și îngrijitorilor acestora. Crescătorii de oi vor trebui să-și dimensioneze efectivele în funcție de posibilitățile concrete de întreținere prin pășunat peste vară și cu furaje în stabulație peste iarnă, nu să hălăduiască cu animalele lor în căutare de hrană gratuită pe terenurile altora.

Nicăieri în țările europene nu se practică acest sistem anacronic de pășunat cu animalele întreg anul și mai ales pe timp de iarnă. A sosit momentul să ne aliniem la normele UE de protecție a mediului și de valorificare eficientă și durabilă a resurselor furajere din patrimoniul nostru pastoral, dacă dorim să ne înscriem pe viitor și noi în Civilizația Pajiștilor.

În actualele condiții, pășunatul în sezonul rece pe pajiștile permanente produce numeroase daune, din care le enumerăm pe cele zece mai importante: reducerea producției de iarbă cu 30-50% în anul următor; rărirea covorului ierbos și declanșarea proceselor erozionale ale solului pe pajiștile situate pe pante; colmatarea cu deponii a albiilor râurilor și a lacurilor de acumulare din cauza eroziunii; pășunatul nerațional tot anul duce la dispariția plantelor bune furajere și la înmulțirea buruienilor; pășunatul pe terenuri umede distruge structura solului și înrăutățește regimul aerohidric al plantelor, facilitând invazia unor buruieni ca bărboasă (Botriochloa iscaenum), părul porcului (Nardus stricta), târsa (Deschampsia caespitosa), pipirigul (Juncus sp.), rogozuri (Carex sp.) și altele; scăderea biodiversității covorului ierbos pentru care se acordă subvenții de la Uniunea Europeană; disconfortul animalelor produs de înfometare, frig, ger, ploaie, zăpadă, umezeală, noroaie etc.; disconfortul uman produs de sezonul rece, petrecut pe câmpuri în aer liber, indiferent de starea vremii; înlesnirea producerii fraudei „pe patru picioare“ prin pășunat cereale, rapiță și alte culturi de toamnă pentru hrănirea cu orice preț a animalelor; pășunatul cu oile până la refuz și epuizarea plantelor bune furajere pe suprafețele rezervate vacilor de lapte și alte multe neajunsuri.

Teodor MARUȘCA

ACEBOP: Situația declanșată în rândul crescătorilor și exportatorilor de rumegătoare după anunțul de ridicare a restricțiilor ESB

Ca urmare a informării ANSVSA privind ridicarea restrictiilor comerciale in direcția ESB din 12 decembrie 2015, fermierii români au fost bucuroși și au trecut rapid la realizarea de contracte cu parteneri din țări terțe, urmând să inceapă livrările de animale in luna ianuarie 2016.

La pregătirea livrărilor, fermierii au aflat consternați că ridicarea restricțiilor din 8 decembrie 2015 notificată oficial de A.N.S.V.S.A. in 12.12.2015, nu a fost definitivată și că nu pot livra animalele deja contractate. Fermierii și comercianții vor plăti, se pare, penalități contractuale, dacă situația nu se clarifică de urgență.

Din acest motiv au contactat ACEBOP, care a solicitat răspuns urgent la nivelul organizațiilor europene.

Mai jos răspunsul primit de la Bruxelles:

În urma unui raport primit de OIE din partea delegatului României la OIE privind confirmarea unui caz de ESB atipic în Chinteni județul Cluj, "statutul de risc neglijabil pentru ESB" al României a fost suspendat la 27 iunie 2014.

În conformitate cu Rezoluția nr 15 din a 83-a Sesiune Generală a OIE-"Proceduri pentru țările membre pentru recunoașterea oficială și menținerea statutului anumitor boli ale animalelor sau statutul de risc de encefalopatie spongiformă bovină și pentru aprobarea programelor de control oficiale naționale", comisia științifică pentru bolile animalelor are autoritatea de a recunoaște, fără consultarea ulterioară a Adunării Mondiale a OIE, că o țară membră a recâștigat statutul de boală recunoscută anterior, în conformitate cu dispozițiile relevante ale Codului Terestru al OIE.

Bazat pe modificarea capitolului 11.4. a Codului terestru, modificare adoptată de OIE cu ocazia Adunării Mondiale a Delegatilor din mai 2015, cu privire la documentația depusă de către România și în conformitate cu Rezoluția nr 15 din a 83-a sesiune Generală a OIE,

Comisia științifică a concluzionat că România îndeplinește cerințele Codului Terestru și poate să-și recâștige statutul anterior de țară cu "risc neglijabil de ESB"- recomandare făcută de OIE in 8 decembrie 2015.

O decizie a Comisiei de modificare a Deciziei 2007/453 / CE în ceea ce privește statutul ESB al României va fi publicată în martie 2016: România va părăsi lista “țărilor sau regiunilor cu un risc controlat de ESB" și va fi inclusă din nou în lista țărilor sau regiunilor cu un risc neglijabil de ESB".

Recomandarea OIE din 8 decembrie 2015 și următoarea decizie a Comisiei UE așteptată să apară in martie 2016, ar trebui să ajute România să scape de restricțiile comerciale pentru exportul de rumegătoare către țările terțe și România ar trebui să facă demersuri mai ales către Libia și Turcia.

Cu toate acestea, ridicarea restricțiilor nu este automată - au specificat experți de la Bruxelles.

Decizia așteptată in luna martie 2016 ar trebui să faciliteze și livrările de vite românești către celelalte state membre datorită punerii în aplicare a » listei SRM scurte » pentru aceste bovine - în momentul sacrificării lor în statele membre de destinație -, în conformitate cu Regulamentul UE (UE) nr. 1162/2015, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 999/2001, și arborele de decizie pus la dispoziția statelor membre, de punere in aplicare a Regulamentului UE nr. 1162/2015.

ACEBOP face apel, in numele membrilor, la sprijinul de urgență al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Domnului Ministru Achim Irimescu, pentru deblocarea situației create și evitarea posibilății de executare silită și faliment a fermierilor și exportatorilor români de rumegătoare.

Preţul laptelui îi descurajează pe crescătorii de animale

O parte dintre crescătorii de vaci din judeţul Suceava au ajuns în situaţia disperată de a nu mai avea ce face cu laptele din gospodării şi din ferme după ce unul dintre cei mai mari procesatori din judeţ nu a mai prelungit contractele de colectare a laptelui. Alţi procesatori oferă preţuri mici şi au restanţe foarte mari.

Proprietarii fermelor mici de vaci din aproape tot judeţul Suceava se află de la sfârşitul anului trecut într-o situaţie dificilă după ce marii procesatori au redus preţul oferit pe litrul de lapte, de la 1,5 lei per litru, pentru livrarea a peste 500 de litri pe zi, în octom­brie 2014, la 1,1 - 1,2 lei pe litru în luna martie 2015. Mai mult decât atât, unul dintre marii procesatori, Rarăul, a anunţat că, începând cu data de 1 aprilie, nu mai preia lapte de la toţi producătorii. Alţi proprietari de animale au de primit bani de la micii procesatori pentru cantităţi de lapte deja livrate. Disperarea oamenilor a dus, la începutul lunii aprilie, la blocarea unei autoutilitare ce transportă laptele colectat de o societate. Abia după ce a primit promisiunea administratorului societăţii că le va plăti laptele livrat, maşina şi-a putut continua drumul.

Fermieri disperaţi

Există fermieri care au investit sume mari. Au făcut credite şi ar putea intra în faliment ca urmare a preţului mic oferit de procesatori pentru laptele românesc. Dacă nu vom mai avea cui vinde laptele ne vedem nevoiţi să îl aruncăm, cum s-a mai întâmplat în alte localităţi din ţară“, ne-a spus unul dintre fermieri, care, de frică să nu fie tăiat de pe lista la colectare, preferă să nu-şi dea numele.

Conform reprezentanţilor Albalact, (societate care a preluat procesatoul Rarăul din Câmpulung Moldovenesc), posibilitatea de a nu mai prelungi contractele de preluare a laptelui crud începând cu luna aprilie a fost determinată de faptul că societatea a încetat colaborarea cu un client pentru un produs de marcă privată. Situaţia este temporară, fluctuaţii în zona de producţie existând în fiecare an.

Propunere: subvenţionarea laptelui în perioade de criză

Mai mulţi crescători de bovine i-au expus ministrului Agriculturii, Daniel Constantin problema şi au cerut o intervenţie pentru limitarea importului şi axarea pe produsul autohton, una dintre variantele vehiculate fiind ca crescătorii de bovine să primească o subvenţie pe litrul de lapte, în perioadele de criză.

Asocierea a rezolvat una dintre probleme

Un număr de 10 fermieri din Salcea, Dumbrăveni şi Bursuceni - Vereşti, care au un efectiv mare de animale s-au asociat şi au semnat un contract pe un an de zile cu o firmă din judeţul Botoşani, care le preia laptele după 1 aprilie, dar la preţul de 1,1 lei/litru. În aceste condiţii nu mai poate fi vorba de investiţii şi nici de profit. Singura şansă este ca asociaţia să poată accesa fonduri în care cofinanţarea să fie foarte mică cu care să achiziţioneze o cisternă de capacitate mare, pentru a livra mai uşor cei 7.000 de litri de lapte obţinuţi în fiecare zi. Dus la poarta fabricii şi într-o cantitate destul de mare, fermierii speră să poată negocia un preţ mai bun pe litrul de lapte.

Magazinele producătorilor, o soluţie pentru valorificare

Vasile Costan, directorul Direcţiei Agricole Suceava, a infirmat zvonurile conform cărora în judeţul Suceava oamenii ar arunca laptele sau că ar fi o criză de supraproducţie a acestui produs.

„Ca să produci un litru de lapte trebuie să hrăneşti acel animal şi oamenii vând acel lapte chiar şi pentru acel un leu şi ceva. Procesatorii au scăzut preţul la lapte. Aşa cum tot spun mereu, ca să obţină un preţ bun fermierii trebuie să se asocieze, să fie constituiţi într-o cooperativă, în care să facă procesare şi prelucrare, pentru a creşte plus valoarea produsului pe care ei îl obţin. Dacă vinzi materia primă, neprocesată, afacerea nu este rentabilă. Trăim într-un sistem capitalist, nu mai trăim în regimul în care noi muncim şi altcineva decide ce facem cu marfa. Cei care au anticipat acest moment sau au dorit să câştige mai bine din ferme s-au asociat şi au făcut mici făbricuţe de procesare şi vând în diferite magazine. Dacă vor să obţină profit, asociaţii sau cooperatorii să pună mână de la mână şi să facă în reşedinţa de judeţ magazine ale producătorului în care să-şi vândă produsul lor finit. Nu cred că cetăţeanul din oraş nu ar veni să cumpere marfă din judeţul lui. În momentul în care în magazine îşi valorifică propria marfă aduc plus valoare“, ne-a declarat ing. Vasile Costan, directorul Direcţiei Agricole Suceava.

Silviu BUCULEI

Recomandări pentru crescătorii de animale în sezonul de primăvară

Importanța prevenției

Principalele acţiuni de sezon care se recomandă crescătorilor de animale în sezonul de primăvară sunt cele care țin de prevenție, știind că este mai ușor să prevenim apariția unor îmbolnăviri decât să le tratăm. În primul rând, deparazitarea internă şi externă a tuturor animalelor din gospodărie, inclusiv a câinilor și pisicilor, este o acţiune importantă atât pentru sănătatea animalelor, cât şi pentru sănătatea omului şi protecţia mediului înconjurător. Se ştie că animalele parazitate elimină, odată cu fecalele, şi ouă de paraziţi, contaminând păşunile. Acestea vor fi ingerate de alte animale scoase la păşunat şi, accidental, de către oameni. Orice animal parazitat are un răspuns imun necorespunzător în urma unei vaccinări, iar bolile parazitare, chiar dacă nu produc întotdeauna mortalităţi, afectează negativ producţiile.

Ce folosim pentru deparazitare

Acţiunea de deparazitare se face la toate animalele din gospodărie în acelaşi timp, de cel puţin 4 ori pe an, începând din primăvară, cu două săptămâni înainte de scoaterea animalelor la păşunat, cu următoarele produse: pentru cabaline, suspensii orale de ECVIROM și ECVIROM I; pentru rumegătoare (bovine, ovine, caprine), suspensiile orale de FASCIOCID, ROMBENDAZOL 2,5%, ROMBENDAZOL 10%, ROMFENBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS sau soluţiile injectabile ROMAVERMECTIN PLUS și ROMIVERMECTIN.

Pentru porcine se recomandă ROMOXIBENDAZOL, comprimate şi pulvis, și ROMIVERMECTIN, soluţie injectabilă.

La păsări se administrează ROMBENDAZOL F comprimate, iar pentru deparazitarea externă şi a cuibarelor se folosește produsul ROMPARATOX.

Pentru deparazitarea internă a câinilor şi pisicilor se recomandă PARACAN, TOTAL şi ROMBENDAZOL SUPER sub formă de comprimate, iar pentru cea externă, PARAKILL.

În afară de acestea, este neapărat nevoie să se aplice măsuri de profilaxie generală prin acţiuni de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare care au drept scop distrugerea agenţilor patogeni ai bolilor transmisibile (virusuri, bacterii, ciuperci) şi a vectorilor acestora (insecte şi rozătoare).

Astfel, concomitent cu deparazitarea animalelor, pentru a se evita noi infestări ale acestora cu paraziți, trebuie să se facă şi deparazitarea adăposturilor, inclusiv a ustensilelor folosite la animale, cu ROMPARASECT 5%.

Pentru că în perioada de primăvară poate apărea miodistrofia mieilor, o boală de nutriție cauzată de hiposelenoză și hipovitaminoza E, continuare a carenţelor de la oaia gestantă, recomandăm ROMSELEVIT injectabil la miei.

Vaccinări obligatorii...

În afară de aceste acţiuni pe care le pot face gospodarii, există acţiuni sanitar-veterinare cuprinse în PROGRAMUL STRATEGIC de care sunt responsabili medicii veterinari concesionari şi acțiuni pe care le efectuează medicul veterinar la solicitarea crescătorului de animale.

Gospodarii trebuie să cunoască faptul că, primăvara, vaccinarea la animale este obligatorie pentru pseudopesta aviară și antrax.

... contra pseudopestei aviare

Vaccinarea se face la speciile de păsări receptive la virus (găini, curci, bibilici, fazani, prepeliţe, porumbei). Vaccinarea se poate face cu produse româneşti foarte eficiente precum: AVIPESTISOTA, AVIPESTIOL FORTE sau PESTIHOLVAC.

... contra antraxului (cărbune, dalac sau buba neagră)

Vaccinarea se face la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) şi la cabaline, cu vaccinul Carboromvac.

Dintre acţiunile efectuate la solicitarea crescătorului de animale menţionăm: vaccinarea oilor şi a caprelor contra agalaxiei contagioase (răsfugul alb) cu AGALAXIN sau cu AGALAXIN FORTE, care previne și mamita gangrenoasă (răsfugul negru), vaccinarea contra rujetului la porcine, cu ERYROMVAC.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale, Romvac Company SA

Preţurile mici la furaje, o capcană pentru crescătorii de animale

Interviu cu Nicuşor Şerban, directorul societăţii comerciale Agroserv Măriuţa

Primăvara şi vara acestui an au fost marcate, parcă mai mult ca în anii trecuţi, de fenomene meteorologice extreme. Vorbim de furtuni cu o putere greu de imaginat, de ploi în rafale, cursuri de apă firave care, peste noapte, au înghiţit localităţi întregi, dar şi de o caniculă aproape insuportabilă. Iar printre cei mai afectaţi de aceste fenomene meteo extreme au fost agricultorii care, oră de oră, timp de luni de zile au fost cu ochii pe recolte, în multe cazuri neputând decât să constate dezastrul adus de vremea capricioasă. Mai puţin afectaţi au fost fermierii din zootehnie, pentru că animalele nu depind atât de mult de vremea de afară precum plantele. Directorul societăţii comerciale Agroserv Măriuţa, Nicuşor Şerban, a declarat într-un interviu pentru Lumea Satului că 2014 a fost şi este un an bun pentru zootehnie.

– Domnule Nicuşor Şerban, pe vremuri era o vorbă printre agricultori, şi anume că animale sunt cele care pot scoate sărăcia din ograda omului. Mai este valabil?

– Sigur că mai este valabil... Şi spun asta pentru că transformarea producţiei vegetale în proteină animală, respectiv lapte, carne, ouă este întotdeauna mai eficientă pentru valorificarea producţiei vegetale decât vânzarea propriu-zisă a ei.

– Problema care se pune este ca proprietarul animalelor să deţină şi baza furajeră...

– Într-adevăr, reprezintă un avantaj pentru un crescător de animale, dar nu este o condiţie definitorie. În mod normal, ca să ai o socoteală corectă în ceea ce priveşte o fermă zootehnică ar trebui ca input-urile, şi aici mă refer în special la cereale în particular şi la hrană în general, să intre în hrana animalelor la costurile de pe piaţă. Şi ar fi logic să fie aşa, pentru că fermierul vinde laptele şi carnea tot la preţul pieţei. Dacă aduci furajele în fermă la preţuri mai mici decât preţul pieţei atunci rişti să-ţi denaturezi rezultatele economice şi, de fapt, să nu ştii dacă activitatea zootehnică este profitabilă sau nu. Practic, trebuie plecat de la un punct zero în care furajele intră cu preţul la care sunt astăzi pe piaţă pentru că şi fermierul, la rândul său, îşi vinde produsele tot pe piaţă. Şi atunci, dacă nu ai intrat cu preţurile corecte, reale, la cereale crezi că faci profit intrând cu preţuri mici, care dau fermierului doar senzaţia că face profit, în fapt el fiind pe pierdere.

– Am o curiozitate... Se ştie că în zootehnie, mai mult ca în alte activităţi, se munceşte non-stop, fie că e zi, fie că e noapte, fără zile libere. Şi asta pentru că animalul are tot timpul nevoie de îngri­jire. De ce aţi ales acest drum, cel al zootehniei?

– Am început această activitate cu câteva vaci de lapte. Apoi, apropiindu-mă însă de acest business, am înţeles că această afacere îţi asigură, de-a lungul unui an, mai multă stabilitate economică decât în alte ramuri agricole. Dar, ca lucrurile să meargă, este nevoie de un efort permanent de 365 de zile pe an, 24 de ore din 24. Este drept că, de exemplu, în ultimii ani profitul obţinut într-o fermă de vaci nu este la fel de mare precum cel obţinut la o cultură de câmp, dar este mult mai sigur.

– Se ştie că oamenii care lucrează în zootehnie trebuie să fie specializaţi, dar mai ales dedicaţi activităţii lor.

– Adevărul este că nu poţi să lucrezi într-o fermă de animale dacă nu ai şi o tragere de inimă în activitatea respectivă. Este un efort permanent pe care noi ni l-am asumat de la începutul activităţii de a forma oameni pentru acest sector, de a gândi o structură de personal care să permită salariaţilor noştri şi o viaţă socială normală. A trecut perioada în care cei din zootehnie lucrau 365 de zile pe an. Acum bineînţeles că lucrăm tot 365 de zile, dar oamenii se schimbă între ei pentru a beneficia de weekend sau de concediu. Acum nimeni nu mai stă legat de o activitate 365 de zile pe an fără niciun fel de respiro. Luaţi în calcul numai şi faptul că sunt activităţi sociale la care trebuie să participăm; oamenii au familie, au neamuri şi de aici nunţi, botezuri şi alte evenimente la care angajaţii participă constant. Cu alte cuvinte, dacă într-o fermă nu ai posibilitatea să faci un schimb al personalului atunci când trebuie să-şi ia liber, e greu de făcut faţă.

– Salarizarea oamenilor, în raport de ce se face?

– În primul rând trebuie spus că orice firmă privată face remunerarea în raport de performanţă. De exemplu, cel care se ocupă de maternitate trebuie să aibă în evidenţă situaţia fătărilor, numărul de animale cu probleme şi altele. Cel care se ocupă de reproducţie trebuie să aibă ca target de performanţă rata de concepţie, numărul de animale gestante din total efectiv, deci fiecare segment din fermă are nişte parametri cuantificaţi şi, în funcţie de aceştia, are loc şi remunerarea muncii.

– Aş dori să discutăm puţin şi despre rasele pe care le folosiţi la ferma dumneavoastră. 

– Noi am ales să mergem pe „regina vacii de lapte“, cum o numesc eu, şi e vorba de rasa Holstein. Este animalul care, dacă este pus în condiţiile pe care le cere rasa respectivă, poate să dea cea mai mare cantitate de lapte, fiind, din punctul meu de vedere, cea mai eficientă rasă pe produsele de lapte.

– Totuşi, nu este un animal pretenţios?

– Sigur că da... Mai mult decât atât, cu cât producţia este mai mare, cu atât pretenţiile sunt mai mari. Dar tehnologia şi managementul au devenit şi ele foarte performante, astfel încât, dacă pui totul în parametri optimi, începând de la hrană, reţelele furajere, la confort şi altele ajungi să ai producţii foarte bune. De exemplu, noi avem acum o producţie de 10.200 litri lactaţie pe an pe cap de vită, dar dacă ne uităm la fermele din Occident vedem că s-a ajuns şi la producţii de 12.000 de litri, chiar 14.000 de litri de lapte obţinut pe cap de vită.  

– Care ar trebui să fie, în opinia dumneavoastră, dimensiunile optime ale unei ferme tocmai pentru a o exploata la parametrii pe care îi doriţi?

– După părerea mea, pentru a fi eficientă economic, fără 200 de vaci la muls cred că o fermă nu poate fi viabilă din punctul de vedere al rentabilităţii şi să aibă o activitate cât mai mare în timp. Totodată, această fermă trebuie adaptată la fiecare zonă şi la spaţiile disponibile la un moment dat. De exemplu, pentru zona de sud, Banat-Oltenia, de la 200 de capete în sus este o zonă care economic îţi permite să stai pe profit şi să asiguri salariaţilor o viaţă socială normală. Şi, ca un fapt interesant, de exemplu în China au mers atât de departe cu rentabilitatea încât au înfiinţat ferme cu 30.000 de capete de vită.

– Ce efective de animale aveţi în ferma dumneavoastră?

– Astăzi avem un efectiv de 1.600 de vaci, dintre care 600 la muls.

Gheorghe VERMAN

Jumătate din banii crescătorilor de animale ajung pe „apa sâmbetei“

Doar 60% din banii pentru sprijinul alocat păşunilor montane ajung cu adevărat la crescătorii de animale. Restul se duc pe „apa sâmbetei“, mai exact, către firme care n-au nicio treabă cu agricultura, către asociaţii „dubioase“ şi agricultori inactivi care „iau subvenţie, dar stau la Milano“, susţin fermierii membri ai alianţei ROPAC, care cuprinde mai multe organizaţii reprezentative din sectorul zootehnic.

Pentru a corija această anomalie, fermierii propun autorităţilor competente ca banii să fie alocaţi doar crescătorilor de animale „activi“, iar banii rămaşi să fie direcţionaţi către alte sectoare.

„România are 4,3 milioane de hectare de păşune şi două milioane unităţi de vită mare. Aşa că 40% din suprafaţa acceptată la plată aparţine altora, nu fermierilor. Ea este deţinută de tot felul de asociaţii dubioase care n-au nimic de-a face cu animalele. Noi propunem ca doar suprafeţele folosite efectiv să primească subvenţii, adică este vorba de cca 2 milioane de hectare. Restul suprafeţei de două milioane şi ceva de hectare să intre în rezervă, iar banii care rămân în plată să fie redirecţionaţi către sectoarele pasăre şi porc“, a declarat Claudiu Frânc, pre­şedintele Federaţiei Crescătorilor de Bovine.

Listă neagră cu beneficiarii de subvenţii

Fermierii au realizat o listă neagră cu beneficiarii de subvenţii, care încasează bani de la stat fără să fie crescători de animale sau cultivatori de terenuri. Aici intră, potrivit crescătorilor, unităţile administrativ-teritoriale ale instituţiilor de stat, băncile, fondurile de investiţii şi cele mutuale, precum şi aeroporturile.

„Există multe suprafeţe neutilizate efectiv. Ideea de agricultor activ nu se referă doar la păşuni. S-a discutat la ROPAC ca, pe lângă proprietarii de terenuri precum aeroporturi, bănci, etc., să fie incluşi pe lista neagră şi cei care nu lucrează efectiv pământul, cum ar fi cei care au cumpărat teren în România şi stau la Milano, dar încasează subvenţia. S-a încercat o echivalenţă între hectarul de teren şi numărul de animale, adică la un hectar de teren să revină o vită mare sau 6,7 oi, astfel încât să existe o compensaţie între numărul de animale şi suprafeţele nelucrate pentru că sunt mulţi oameni care au animale, dar n-au unde păşuna“, a arătat Tiberiu Ştef, directorul Agrorom Ro din judeţul Mureş.

Primăriile alocă păşuni „fermierilor“ fără animale

Crescătorii de animale remarcă o anomalie în gestionarea păşunilor de care se fac vinovate anumite primării care nu alocă suprafeţe de păşunat crescătorilor reali de animale.

„Multe primării dau pământul altora, care n-au nicio treabă cu animalele, în timp ce sătenii care au animale sunt obligaţi să meargă cu ele sute de kilometri ca să aibă unde păşuna. Mulţi oameni se plâng că nu au unde păşuna, că sunt multe păşuni încărcate, dar animale ioc (...) La stabilirea subvenţiilor s-a luat ca an de referinţă 2008, dar între timp au fost mulţi care şi-au vândut animalele, dar iau încă subvenţii. Există multe astfel de cazuri în care se primesc subvenţii fără ca persoanele respective să aibă dreptul“, a continuat Tiberiu Ştef.

Şi Ioan Agapi, directorul executiv al asociaţiei Dorna din judeţul Suceava, susţine că banii ar trebui să ajungă la adevăraţii deţinători de animale.

„Eu cred că sunt mai puţin de 2 milioane de hectare păşunate. Mă uit în satul meu – erau trei stâni care aveau în total 1.200 de oi şi 200 de vaci. Acum au mai rămas maximum 400 de oi şi vreo 60 de vaci. (…) Să se dea subvenţii pe suprafaţă în condiţii cumulative. Ai doar pământul, fără animale, atunci pa. Adio subvenţii“, a declarat Ioan Agapi. El a dat şi câteva exemple de asociaţii înfiinţate de primari şi de apropiaţi ai acestora care încasează subvenţii pe suprafeţe întinse fără să deţină vreun animal.

„La Broşteni e o asociaţie numită cică Ciobănaşul din care niciun membru n-are nicio treabă cu animalele. E formată dintr-un fost maistru de mină, un fost poliţist şi alţii la fel, care nu au nimic în comun cu creşterea animalelor. Au preluat păşunea (iau şi subvenţii) şi le zic oamenilor să o închirieze de la ei. Alţi bandiţi sunt şi la Rebrecea, judeţul Vaslui, unde primarul este preşedintele asociaţiei, iar nevasta este vicepreşedinte. În general este vorba de bandiţi din jurul primarilor. Subvenţiile sunt luate de oameni care au ciulit bine urechile şi au văzut cum merge treaba. Pe la noi pe aici sunt dealuri întregi, care nici măcar nu sunt cosite, luate de nişte fotbalişti de la Bucureşti“, s-a plâns conchis Agapi.

Modificări de ordin legislativ

Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Daniel Constantin a declarat recent că Ordonanţa de urgenţă care modifică Legea Pajiştilor ar fi trebuit să fie adoptată în prima parte a lunii octombrie. Modificările au fost făcute după ce fermierii au reclamat că păşunea nu ajungea să fie administrată de asociaţiile reprezentative din comună deoarece exista un interes foarte mare din partea consiliilor locale sau a „asociaţiilor făcute peste noapte“ de a încasa subvenţiile de la Agenţia de Plăţi.

Micii crescători de animale, la „mâna“ subvenţiilor

Fermierii mici care cresc vaci de lapte dezvoltă de cele mai multe ori un business de familie, pus pe picioare din bani proprii sau credite bancare. Veniturile lor, chiar dacă nu sunt pe măsura aşteptărilor, provin din vânzarea laptelui, dar şi din subvenţii, cu ajutorul cărora îşi pot menţine afacerea în viaţă.

A renunţat la porci pentru un venit... mai sigur

Vasile Zdrenghea, de profesie inginer agronom, deține o fermă de vaci în Silivașu de Câmpie, situată la 45 km de Târgu-Mureș. Este o afacere de familie, fiind o investiție din bani proprii, în care mai sunt implicați soția acestuia și familia finilor.

Acesta ne-a povestit că a început să crească vaci după o „experiență severă cu porcii.“ În urmă cu 12 ani, prețul porcilor scăzuse cu 50% față de cel anterior, iar copiii lui trebuiau să meargă la facultate. Fiind strâmtorat cu banii, a fost nevoit să se orienteze spre o altă activitate și a ales creșterea vacilor, gândindu-se că în acest mod va obține un venit lunar din vânzarea laptelui.

În momentul de față are în grijă 20 de vaci de lapte, rasa Bălțată Românească, plus tineret, în total ajungând la un efectiv de 35 de capete. De asemenea, lucrează 30 ha de teren, cultivate numai cu furaje, alegând atât „hibrizi rustici, cât și moderni“. „În zona unde am eu terenul, în Câmpia Transilvaniei, seceta este mai evidentă decât în alte părți și am încercat să fac o îmbinare între hibrizi rustici, mai puțini productivi, dar mai siguri, mai stabili și hibrizii mai noi. Cel mai important, cred eu, este să asiguri niște proporții optime între unii și alții, adică am doi hibrizi pentru siguranță și doi pentru performanță“, ne-a explicat fermierul.

Succesul afacerii, diversificarea

Cât despre câștigurile bănești pe care le obține din vânzarea laptelui, Vasile Zdrenghea spune că reușește să-și acopere cheltuielile și să asigure și două salarii în valoare de 1.500 de lei/persoană. De asemenea, mai primește subvenția pe cap de animal și pe teren, un venit mai consistent decât cel provenit din lapte (prețul de vânzare fiind de 1,2 lei/l) sau producția de cereale, după cum ne-a spus acesta.

Pe lângă fermă, domnul Zdrenghea deține și un magazin unde vinde input-uri pentru agricultură, semințe de legume, de flori, pesticide, dar în același timp oferă și consultanță pentru fermieri. „Am ferme de 700 de vaci sau 300 de vaci pe care le consiliez. Eu mă ocup de analiza terenului, îi oblig să ia probe să le ducă la laborator, în funcție de terenul pe care îl au, de specie, de structura efectivului, apoi fac planul de bază furajeră, cultivăm atâtea ha de porumb, atâta iarbă, atâta lucernă, atâta amestec. Urmează încă un plan, cu ceea ce recoltăm. Din ăsta facem fân, din ăsta facem semifân, din ăsta siloz, din ăsta recoltăm boabe și la sfârșitul anului facem rația pentru animale. Dăm atâta siloz de porumb, atâta fân de lucernă și urmărim efectele în producția de lapte. Până acum sunt mulțumit. Am ferme de la care am pornit de la 13 l și după 3 ani am ajuns la 27 l. Asta după ce am mers pe structura propusă de mine“, ne-a menționat fermierul.

 Tehnologii tot mai performante, oameni tot mai slab pregătiţi

Dintre problemele reale existente în agricultură, fermierul a amintit lipsa oamenilor calificați din domeniu, în special cei care conduc mașinile agricole și dezinteresul multor fermieri care nu aplică ceea ce cunosc la momentul potrivit.

„Fermierii știu că trebuie să cultive la o anumită perioadă, că trebuie să cosească la un anumit moment și amână. Motivul ar fi, în primul rând, conceptual și mai puțin din cauza banilor, «lasă că merge și mâine» și așa se întârzie. O altă problemă este cu salariații, oameni calificați sunt foarte puțini și se găsesc greu. Nu există o școală de tractoriști, iar reglajele în câmp sunt multe, reglarea la disc, plug, combinator, reglaje pe care oamenii nu le cunosc. Firmele care vând utilaje fac instructaje cu noii cumpărători, dar fermierul care a făcut un liceu teoretic, să zicem, nu are cunoștințe în domeniu și după două manevre strică utilajul și apoi îl cheamă pe depanator. Asta pentru că nu au cunoștințe; un liceu agricol, o școală profesională tehnică de agricultură ar fi foarte utile. Și toate acestea în condițiile în care trăim într-o epocă în care hibrizii sunt tot mai valoroși, animalele la fel, mecani­zarea este tehnic tot mai înaltă, iar pregătirea celor care rămân să lucreze cu acestea este tot mai slabă. Întotdeauna trebuie să intervină și omul, nu se poate altfel, iar asta va fi o problemă. Acum mai avem un tată al unui copil pe care îl mai învață, dar bătrânii se duc și rămân copiii ca să gestioneze tot“, a spus acesta.

Makkai Csongor Deneș deține o fermă mică, însumând 30 de vaci de lapte, 66 de juninci și 32 ha de teren în comuna Ocland, județul Harghita. În cadrul afacerii sunt implicați și fratele acestuia, dar și tatăl. Acesta este de părere că singurul merit pentru care crește vaci sunt subvențiile, altfel pentru doar 1,2 lei/l, bani obținuți din vânzarea laptelui, afacerea nu ar fi profitabilă. Așadar, nu-și dorește decât să primească subvențiile la timp.

De asemenea, fermierul ne-a spus că a câștigat un proiect pe fonduri europene în valoare de 25.000 de euro, bani cu care vrea să achiziționeze o balotieră de la Claas.

Bogyor Irma a fost croitoreasă înainte de a crește vaci. A locuit în Brașov, iar apoi s-a mutat la țară, în Racoșul de Sus, județul Covasna, împreună cu soțul și copiii, unde a pus pe picioare o fermă cu 10 vaci de lapte plus juninci, rasa Bălțată Românească. De asemenea, a luat în arendă 20 ha de teren, plus ce a mai moștenit de la părinți, ajungând să lucreze 30 ha, pe care cultivă grâu, cartofi, lucernă și alte culturi furajere.

Pentru începerea afacerii a fost nevoită să ia un credit de la bancă, în valoare de 40.000 de lei, din care a cumpărat câteva vaci, un tractor mai mic cu utilaje pentru furajare și o combină. Banii pe care îi obține de pe urma vânzării laptelui ajung la aproximativ 2.500 de lei – 3.000 lei/lună, pe timp de vară, iar iarna în jur de 1.000, 1.500 de lei.

Cel mai mare of al tinerei fermiere este că nu poate accesa fonduri europene pentru că nici ea și nici soțul ei nu au terminat 12 clase, iar planurile de viitor ar fi mari, incluzând extinderea la un efectiv de cel puțin 100 de animale.

Daniela CRISTESCU

În Suceava, asocierea rezolvă o parte din neajunsurile crescătorilor de animale

Văzând cum stau lucrurile în teritoriu, am putea spune că oamenii au trecut de reticenţa asocierii. Problema gestionării păşunilor, înregistrarea animalelor, livrarea laptelui, a brânzei, valorificarea cărnii i-au determinat pe crescătorii de ovine, caprine şi bovine din Suceava să-şi unească forţele. Acum toate aceste chestiuni sunt discutate în forul Asociaţiei „Plaiurile Bucovinei“, locul unde toţi crescătorii de animale din judeţ îşi spun păsurile şi află informaţiile de care au nevoie.

Asociaţia crescătorilor de animale „Plaiurile Bucovinei“ din Suceava a fost înfiinţată în urmă cu trei ani şi a reuşit în acest timp să adune aproape cinci mii de membri, aceştia fiind crescători de ovine şi caprine, dar şi de bovine. „Din totalul de 160.250 de ovine şi caprine din judeţ, noi deţinem cam 76% din efective. La bovine avem 3.372 de membri, dar numărul lor pe plan judeţean este mult mai mare, pentru că sunt şi asociaţii zonale, săteşti, comunale în care sunt înscrişi restul crescătorilor“, ne-a spus Mihai Rotariu, secretarul asociaţiei.

Desfacerea cărnii de oaie, rezolvată doar în teorie

Pe lângă problema păşunilor, crotalierea, livrarea laptelui, a brânzei, a mieilor, pentru toţi aceşti crescători de ovine şi caprine, problema valorificării cărnii a rămas la stadiul la care era în urmă cu trei ani. „În afară de samsarii care îşi fac veacul prin pieţe şi exe­cută crescătorul care munceşte să crească animalul, nu am putut decât să intermediem contracte directe cu arabii, care vin şi cumpără direct şi oferă un preţ cu 15% mai mare. Nu există o piaţă de desfacere, iar nouă, neavând acces direct pentru exportul în Comunitatea Europeană, dar şi în alte ţări, ne este foarte greu“, ne-a mărturisit Mihai Rotariu.

Desfacerea cărnii de oaie în ţările arabe pare a fi o problemă rezolvată doar teoretic. Se vorbea la un moment dat de mii de oi care vor pleca din judeţul Suceava la export. „Pe plan teoretic stăm bine, se spune că vor pleca, dar nimic concret. Totul este blocat la nivelul pieţei externe. Noi creştem mieii, dacă vine arabul el poate să îi exporte prin diverse filiere, pe când noi, crescătorii direcţi, nu îi putem exporta. Este aceeaşi problemă ca şi la cultivatorii de legume, exportul este o problemă a agriculturii româneşti“, a mai spus Mihai Rotariu.

Laptele de oaie şi de capră se valorifică sub formă de produs finit, caş sau brânză în pieţe. În prezent, crescătorii din Asociaţia „Plaiurile Bucovinei“ sunt în discuţie cu câteva centre de colectare a laptelui din zona Ardealului şi a Braşovului. Aceştia vin să ridice laptele de capră şi separat laptele de oaie, oferind spre folosinţă tancuri de răcire şi depozitare a laptelui, pentru a evita eventualele probleme care ar putea să apară în cazul în care colectarea se face la două zile. Deja membrii asociaţiei au luat legătura cu aceste firme, proprietarii de animale urmând să negocieze preţul cu procesatorii în funcţie de cantitate.

În ceea ce priveşte valorificarea lânii de oaie, aceasta este o poveste veche, ne spune un alt crescător. „Eşti mulţumit dacă centrele de colectare, deşi oferă un preţ foarte scăzut, o primesc. În felul acesta îţi poţi scoate măcar tunsul oii. Lâna nu arde, nu putrezeşte, stă prin hambare, prin magazii, prin tot felul de depozite uitate de timp şi de vreme“, adaugă el.

Costurile cu crotalierea, reduse la jumătate

„Partea bună – ne mai spune secretarul asociaţiei – este că am reuşit să ţinem legătura cu crescătorul, să îi aflăm neajunsurile, iar acum el ştie la ce uşă să bată. De asemenea, prin angajaţii noştri, ingineri zootehnişti, medici veterinari, am încercat să îi ajutăm pe crescătorii de animale, să asigurăm o parte din servicii, la preţuri mai mici faţă de cele ale pieţei, negociind pentru efective mari. O treabă bună am făcut-o cu crotalierea electronică, i-am ajutat pe proprietarii de animale să obţină crotalii fără taxe suplimentare, fără intermediari, costurile cu crotalierea scăzând la 50%“, afirmă Mihai Rotariu.

În schimb, când vine vorba de păşuni, problema este mult mai amplă şi mai complexă, mai ales din cauza vidului legislativ. „Au apărut samsarii de păşuni, care au concesionat prin tot felul de tertipuri imaşurile comunale. Crescătorul care este din localitatea respectivă are nevoie de păşune, pentru că are animale şi produce. De aceea trebuie să închirieze sau să arendeze păşunea de la unul care nu are animale şi nicio legătură cu agricultura. Este foarte urât, sperăm că cineva va face ordine şi va da păşunile crescătorilor de animale“, ne-a mărturisit indignat unul dintre membrii asociaţiei.

„Ne aflăm într-o perioadă în care munca crescătorului de animale este mult mai intensă, pentru că acum au început şi fătările, trebuie să fim tot timpul în mijlocul animalelor, să avem grijă. Fiind un an secetos, cu iarnă lungă şi având probleme cu furajele, nu ne-am aşteptat la aşa ceva, deci costurile cresc. În perioada fătărilor oile trebuie furajate mult mai bine pentru a creşte mieii“, spune un alt fermier.

Mieii de Paşte, la preţul de anul trecut

Pentru că Paştele în acest an este în luna mai, mieii vor fi mult mai mari decât anul trecut, iar mulţi cumpărători s-ar putea să nu aibă posibilitatea să cumpere un miel întreg. Piaţa va dicta preţul. Chiar dacă preţul furajelor a crescut, crescătorii susţin că mieii nu se vor vinde la un preţ prea mare, ci mai degrabă la un preţ apropiat de cel de anul trecut.

Valorificarea cărnii prin intermediul supermarketurilor este o problemă, pentru că acestea impun condiţii care descurajează şi îi ţin la distanţă pe micii crescători. „Magazinele acestea cer taxă de raft, taxă de prezenţă, precum şi 1.000 de miei într-un interval scurt de timp. Cu toate acestea, suntem optimişti şi sperăm să fie bine. Altfel nu am mai creşte animale“, încheie reprezentantul asociaţiei sucevene.

Silviu BUCULEI
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2013

Crescătorii de bovine au învăţat limba… acordului!

După un travaliu de mai bine de un an, în care s-a încercat punerea la unison a intereselor tuturor organizaţiilor importante din ţară, crescătorii de bovine au reuşit stabilirea unui acord, poate cel mai important de până acum, care ar putea deschide larg uşile unificării acestei bresle. În felul acesta, la portavocea cow-boy-lor de România se va auzi un singur glas care va susţine politica agricolă a fermierilor în dialogurile cu autorităţile statului.

Interesele au învins orgoliile

Federaţia Naţională a Crescătorilor de Bovine din România (FNCBR) a organizat în data de 7 februarie Adunarea Generală a asociaţilor, la care au fost invitaţi şi liderii celorlalte organizaţii importante din ţară: Asociaţia Generală a Crescătorilor de Taurine din România (AGCTR), Asociaţia Holstein.ro, Asociaţia Crescătorilor de vaci „Bălţata Românească“ tip Simmental – Braşov, Asociaţia Crescătorilor de Bovine de Carne – Suceava. În cadrul întâlnirii fermierii au stabilit că niciun reprezentant al lor nu va mai dialoga cu autorităţile statului dacă nu va avea acordul celorlalte asociaţii ori dacă nu s-a stabilit în prealabil un punct de vedere comun pentru problematica în discuţie la un moment dat. În privinţa acestui aspect, toţi cei prezenţi au fost de acord în unanimitate că această decizie „este un pas extraordinar“, după cum a afirmat Claudiu Frânc, preşedintele FNCBR. Dumnealui a specificat că, „cel puţin în relaţia cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, vom vorbi cu toţii aceeaşi limbă şi vom reprezenta un unic interes, cel al crescătorilor de bovine, indiferent din ce organizaţie ar fi acesta“.

Unificarea asociaţiilor va da forţă sectorului

În plus faţă de acest acord, reprezentanţii asociaţiilor crescătorilor de bovine au stabilit un protocol pentru înfiinţarea confederaţiei. Această dorinţă a existat dintotdeauna în rândul fermierilor, însă probabil orgoliile şi disensiunile între asociaţii au făcut ca acest demers să nu fie finalizat. Încă din luna septembrie 2012, liderii celor mai mari organizaţii au început dis­cuţiile în vederea unificării, dar se pare că doar acum, după ce fiecare crescător s-a confruntat cu problema preţului mare la furaje, fără ajutor de la stat, lucrurile intră pe un făgaş normal. Ceea ce ne face să credem că problemele întâmpinate de fermieri au învins orgoliile şi i-au determinat să-şi unească forţele. „Fiecare asociaţie va funcţiona în continuare ca entitate proprie, dar la discuţiile cu Ministerul Agriculturii vom merge sub aceeaşi cupolă, cu o poziţie comună, pentru că altfel nu se mai poate, riscăm să dispară acest sector din România“, susţine Claudiu Frânc. Speranţa fermierilor este ca până în vară, cel mai probabil până în luna iunie, să fie înfiinţată această organizaţie. Totul depinde de aprobarea statutului confederaţiei în cadrul adunărilor generale ce vor fi organizate de fiecare dintre cele patru asociaţii. Cât despre conducerea acestei confederaţii, Claudiu Frânc spune că va fi vorba de o conducere comună, care să asigure reprezentativitate la nivel naţional.

Subvenţiile, întotdeauna o necunoscută pentru fermieri

Faptul că întregul sector al creşterii de bovine a fost ani de zile fragmentat în organizaţii, asociaţii şi federaţii fără o coerenţă în tratarea intereselor comune cu autorităţile a dus la dispariţia a peste 6 milioane de bovine. La aceasta se adaugă şi „lipsa surselor de finanţare, dar şi scumpirea furajelor începând cu a doua parte a anului trecut, care au diminuat efectivul de bovine cu circa 300.000-400.000 de capete. În prezent, România dispune de mai puţin de un milion de vite, comparativ cu 7 milioane în 1990, potrivit datelor furnizate de FNCBR.

Indignaţi de ceea ce se întâmplă în acest sector, liderii crescătorilor de bovine susţin că se gândesc să boicoteze subvenţia de la APIA – plăţile naţionale directe complementare – pentru că s-au săturat să semneze cererea în alb, adică fără să treacă suma. „Tot timpul ne promit o sumă şi apoi primim alta. Trebuie să găsim o soluţie, altfel riscăm să dispărem cu toţii. Oricum banii pentru 2012 nu i-am primit nici acum, probabil vor intra în câteva luni, în condiţiile în care sunt alocaţi din bugetul de stat pentru 2013“, a declarat Frânc.

Ioana GUŢE
Patricia Alexandra POP
LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2013

 

Abonează-te la acest feed RSS