reclama youtube lumeasatuluitv

Boli manifestate la bibilici

Bibilica (Numida meleagris) este o pasăre originară din Africa, cu un instinct gregar similar păsărilor de vânat. Acestea sunt crescute pentru carne sau pentru carne și ouă. În general, bibilica este o pasăre mult mai rezistentă decât găina. Peste 50% din afecțiunile patologice se întâlnesc în primele 4 săptămâni de viață, cu o incidență mare a afecțiunilor digestive.

Boli gastrointestinale

Sindromul gastroenteritei transmi­sibil este produs de un astrovirus și apare la vârsta de 8-20 de zile. Tineretul prezintă o stare de prostrație, anorexie și se grupează în zonele călduroase, cu aripile lăsate. Apare diareea profuză și nu există tratament, decât un program strict de biosecuritate care previne această viroză.

Candidoza, cauzată de Candida albicans, reprezintă o micoză a gușii, ce apare, în special, după antibioterapie, iar la necropsie apar depozite albicioase în gușă și în esofag.

Coccidioza este produsă la bibilică de virusurile Eimeria numidae (cea mai patogenă) și Eimeria grenieri (cea mai comună), virusuri care se întâlnesc frecvent la bibilici în vârstă de 3-8 săptămâni, însă tineretul cu vârsta de 8 și 15 zile fiind cel mai susceptibil la îmbolnăviri.

Nu există leziuni specifice pentru această boală, dar poate fi controlată prin administrarea de coccidiostatice.

Trichomonoza produsă de Trichomonas gallinarum, cu localizare în cecumuri, afectează în special tineretul. Păsările prezintă o stare de prostrație și enterită cu diaree de culoare galbenă, iar la bibilicile mai în vârstă, boala are o manifestare cronică, cecumurile sunt destinse și pline cu un material cazeos. Tratamentul se poate face cu ROMETRONIDAZOL sau RONIACTIV.

Capillariaza, ascaridioza și heterakidoza sunt nematodoze (produse de viermii rotunzi) care se întâlnesc în tractul intestinal.

Teniaza este produsă de Raillietina cesticillus și Raillietina tetragona și au ca gazde intermediare furnicile și gărgărițele. Tratamentul pentru această boală se poate face cu ROMBENDAZOL F (inclusiv nematodozele).

Histomonoza produsă de Histomonas meleagridis este o boală care poate prezenta leziuni cecale sau septicemice (în special focare albe hepa­tice). Tratamentul poate fi făcut cu ROMETRONIDAZOL sau RONIACTIV.

Boli respiratorii

Bolile respiratorii pe care le putem întâlni la bibilici sunt descrise în rândurile ce urmează.

Aspergiloza este micoza care apare atunci când așternutul este mucegăit. Pneumoviroza apare la vârsta de 6 săptămâni și prezintă lăcrimare, prostrație, cu mortalitate variabilă. Infecția cu Ornithobacterium rhinotraheale este o boală infecțioasă foarte contagioasă care se manifestă prin scurgeri mucoase de la nivelul sinusurilor infraorbitale, prostrații și mortalitate de peste 5%. Mycoplasmoza, produsă de Mycoplasma gallisepticum, este o boala respiratorie la care bibilicile, ca și alte păsări domestice, sunt foarte sensibile.

Boli sistemice

În cazul bibilicilor, tineretul este sensibil la salmonelozele produse de Salmonella enteritidis, S. typhimurium sau S. gallinarum pullorum.

Erizipelul este produs de Erysipelothrix rhusiopathiae și induce o stare de prostrație și moarte rapidă (mortalitate aproximativ 10%).

Dintre bolile sistemice amintim colibacilozele, însă colisepticemia e foarte rar întâlnită la bibilici și streptococia, septicemia streptococica fiind neobișnuită la bibilici.

Tratament

În general, tratamentele antimicrobiene pentru bibilici, sunt identice cu cele ale găinilor.

Se pot administra ENROFLOXAROM 10%, DOXIROM 10%, OXITETRACICLINA RO 50%, ROMETRONIDAZOL în asociere cu COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL, VITA B COMPLEX, NUTRIVITAMINOMIN.

Dr. Cătălin Tudoran – Şeful Laboratorului de Diagnostic Romvac

Creșterea bibilicilor

Denumită popular găină cu mărgăritare, găină de mare, pichere, pichie, pichiriță, câță, bibiță, pică sau tirchiță, bibilica (Numida meleagris) este originară din Africa, doar două dintre cele cinci varietăți existente fiind domesticite. Pe marginea numelui latinesc „meleagris“ circulă și o legendă, cu trimitere și la sunetul pe care-l scoate (în tradiția populară, un fel de „păcat-păcat“): surorile eroului Meleagru au plâns atât de mult moartea fratelui lor încât zeița Diana, de milă, le-a transformat în bibilici, desenul pe pe pene (picățele albe și rotunde) simbolizând lacrimile vărsate.

La noi în țară, bibilica este crescută mai mult în sistem gospodăresc, existând doar una sau două ferme specializate, cu efective mai mari de 3-5.000 de capete. După culoare, avem exemplare din rasa cenușie cu picățele albe sau rasa albă, iar după masa corporală, rasa comună, care ajunge la 1-1,5 g sau 1,5-2,5 kg și rasa de carne, cu greutatea la maturitate de 3,5-4,5 kg. Femelele monogame sunt mai dezvol­tate decât masculii. Cele din rasa comună ouă mai târziu și sunt un pic gălăgioase, iar cele pentru carne, dimpotrivă, ouă timpuriu și nici nu fac efortul să zboare. Produc, în funcție de rasă, 60-90 de ouă de culoare gălbuie-roșcată sau până la 100-120 de ouă, fiecare având 40-50 grame. Puii sunt foarte sensibili (în special la enterohepatita parazitară, boală favorizată de umezeală), dar adultul este foarte rezistent la condițiile de mediu.

Descriere

Într-o descriere sumară, bibilica are gâtul lung, purtat vertical, iar capul este scurt, fără pene sau puf, cu cioc puternic, bine curbat, prezentând o proeminență cornoasă dură pe frunte. Trunchiul este de formă oval-alungită, aripile-lungi, iar picioarele cenușii-închis (la rasa cenușie) sau galbene (rasa albă) sunt destul de scurte.

Avantaje

Însușirile care o recomandă pentru creștere țin de: rezistența deosebită la boli după ce depășește vârsta de 4 luni; rezistență la factorii de mediu; cerințe nu foarte ridicate față de hrană; carne de calitate deosebită, cu un conținut ridicat de proteină (23%); scheletul fin și ușor; randament la sacrificare de 72-75%; ou mai bogat în substanță uscată cu 3-5% față de cel de găină, conținând și de 2-3 ori mai multă vitamina A.

Creștere

Bibilica se pretează excelent la creșterea în sistem industrial. Adăposturile pentru sistemul intensiv, dar și tehnologia în sine se aseamănă cu cele pentru găină, fie că este vorba despre hale dotate cu baterii, fie de cele cu așternut permanent. La creșterea pe așternut, densitatea este de 25-30 de capte/mp la puii de 1-20 de zile și de 5 capete/mp la adultul de 151-210 zile. În baterii, densitatea este de 2-3 bibilici. În rest, toți ceilalți factori (lumină, aerație, hrană) sunt identici ca pentru găini. Bibilica se pretează mai ales pentru sistemul ecologic, caz în care fiecare își adaptează condițiile în funcție de spațiul pe care-l deține. De reținut ar fi că pasărea preferă spații largi. Hrana constă în cereale, furaje combinate și verdeață.

Maria BOGDAN

Bibilica, „găina cu mărgăritare“ a gospodăriei

Andreea Zamfirache, economist de profesie, este unul dintre oamenii care au părăsit Capitala pentru liniştea din mediul rural. A ales ca destinaţie Ciorogârla, o comună din judeţul Ilfov aflată la aproximativ 30 de kilometri de Bucureşti. Aici a pus pe picioare un business de familie. De şapte ani de zile creşte bibilici şi se autodefineşte ca fiind un mic fermier din peisajul agricol românesc. „Găina cu mărgăritare“, aşa cum mai este cunoscută popular bibilica, este o specie care, în raport cu pretenţiile pe care le are, poate aduce un profit important, ne-a mărturisit interlocutoarea noastră.

 

Rezistenţa la boli, un avantaj faţă de alte specii

Ca mulţi alţi mici fermieri, dna Zamfirache a început acest business cu scopul de a asigura apropiaţilor săi o mâncare sănătoasă. În timp, această dorinţă a extrapolat într-o activitate cu caracter economic, iar astăzi, în cei 1.000 m² ai fermei de familie din Ciorogârla, sunt crescute găini, prepeliţe, bibilici, curcani, raţe. Ne vom opri însă doar asupra creşterii bibilicilor şi a rentabilităţii unei afaceri cu aceste păsări. Bibilica este o pasăre de curte ce are ca strămoş bibilica sălbatică şi, din cele cinci specii care trăiesc în sălbăticie, doar două au fost domesticite. Sunt păsări foarte sfioase, aşa cum spune dna Zamfirache, dar care pot fi crescute alături de alte înaripate, fiind foarte eficiente în îndepărtarea rozătoarele şi chiar a păsărilor de pradă. Singura problemă ar fi că sunt foarte autoritare atunci când vine vorba să îşi apere hrana. În rest, sunt blânde şi nu au nicio problemă să împartă cuibarele cu alte păsări. Alegerea de a creşte bibilici a fost bună, spune acum, pentru că este una dintre cele mai rezistente specii în faţa bolilor. Incidenţa bolilor la bibilici este mult mai redusă (la toate vârstele) decât la găină. Este un criteriu important, mai ales în contextul în care oscilaţiile de temperatură din ţara noastră determină îmbolnăviri în rândul efectivelor de păsări. În general, bibilicile sunt rezistente la intemperii, mortalitatea în rândul lor este scăzută şi nu este necesară aplicarea tratamentelor medicamentoase.

Ferma de familie din Ciorogârla are un efectiv de aproape 300 de bibilici dintr-o rasă mixtă, de carne-ouă, care poate ajunge şi la 5 kilograme. Această rasă ouă toată vara. La bibilică producţia anuală este de 60-90 de ouă. Uneori bibilicile pot oua şi până la 120 ouă.

Carnea lor este o delicatesă

Deşi există perspective, la momentul actual în România creşterea bibilicilor nu este o activitate foarte dezvoltată. Nu există încă o fermă specializată în acest sens, această specie fiind crescută doar în sistem gospodăresc. În raport cu cheltuielile necesare întreţinerii ei, rentabilitatea este una destul de bună. Este o pasăre rezistentă, nepretenţioasă, fără un meniu special. Hrana lor poate consta în cereale, furaje combinate, seminţe şi verdeaţă la discreţie. Este o pasăre care se pretează foarte bine pentru creşterea în sistem ecologic. Despre valorificare, Andreea Zamfirache spune că, în momentul de faţă, nu se poate face decât într-un cerc restrâns, asta pentru că nu există un abator de sacrificare. Preţul unui kilogram de carne de bibilică este de 30-35 lei/kg.

Carnea ei este foarte gustoasă, asemănătoare celei de fazan, cu un conţinut ridicat de proteină de 23%. Scheletul său este fin şi uşor, iar randamentul în carne poate ajunge la 72-75% la carcasa pentru friptură. Carnea sa, considerată o delicatesă, este mai închisă la culoare şi mai gustoasă decât cea de pui. Are şi avantajul de a avea mai puţină grăsime şi un colesterol mai mic. Şi ouăle de bibilică au proprietăţi deosebite prin faptul că au în componenţa lor 13,5% proteină, 12,5% grăsimi, 0,8% glucide, 0,9% substanţe minerale şi 72,8% apă. O particularitate aparte este procentul de substanţă uscată care este cu 3-5% mai mare decât la oul de găină.

Creşterea bibilicilor este pe un trend ascendent, după cum ne-a mărturisit Andreea Zamfirache. Carnea lor deosebit de gustoasă, căutată mai ales de restaurantele de lux, ar putea asigura o dezvoltare importantă acestui sector. Deşi în România este crescută doar în ferme familiale, bibilica se pretează şi pentru creşterea în sistem intensiv. Adăposturile pentru creşterea intensivă sunt similare cu cele ale exploatării găinilor, fără ferestre, pe aşternut sau dotate cu baterii verticale, piramidale sau orizontale. Dacă se optează pentru creşterea în baterii, normele de densitate recomandă ca într-o cuşcă să fie puse maximum trei bibilici.

Laura ZMARANDA

Abonează-te la acest feed RSS