reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Sep 2019

Armaghedonul animalelor sau a șasea extincție în masă

În istoria Planetei Albastre se vorbește despre cinci extincții în masă. Și, spun experții, în momentul de față pe Pământ se poartă un alt Armaghedon pentru că omul a început a șasea extincție în masă. Prima cauzată de o specie și nu de factori naturali. Potrivit unui raport întocmit de 59 de oameni de știință din întreaga lume pentru World Wide Fund, din 1970 și până acum oamenii au fost cauza dispariției a peste 60% de specii de mamifere, păsări, pești și reptile. Mai mult, în ultimii patru ani declinul diferitelor specii a înregistrat o rată de 52%.

Pentru a determina o conștientizare a dimen­siunilor apocaliptice pe care acțiunile noastre le-au creat, oamenii de știință sugerează să ne închipuim că, dacă omenirea ar înregistra un declin al populației de 60%, asta ar însemna, spre exemplu, depopularea totală a Americii de Nord și de Sud, Africii, Europei, Chinei și Oceaniei. Acum, prin prisma situației create de propriile acțiuni, omenirea însăși se află pe marginea prăpastiei.

Cererea de hrană și de resurse este în creștere și acest lucru determină un dezechilibru în natură. Studiile au arătat că de la dezvoltarea civilizației și până acum jumătate din plantele de pe Pământ au dispărut. Astfel, chiar și în cazul în care distrugerea se va opri acum, natura tot va avea nevoie de 5-7 milioane de ani pentru a-și reface complet ecosistemele. Cauza primordială a acestui Armaghedon este distrugerea habitatelor naturale. Aproximativ trei sferturi din Planeta Albastră este afectată de activitățile umane, iar 300 de specii de mamifere sunt la limita extincției pentru că sunt ucise pentru a fi mâncate. Habitatele cele mai afectate sunt râurile și lacurile care au pierdut peste 83% din avifaună. Unde se va opri distrugerea și când?

Laura ZMARANDA

  • Publicat în Magazin

Dan Petrescu, președinte APCR: „Nu mai vrem ca pășunile să fie date celor care nu dețin animale sau grupurilor de interese“

Recent, în peisajul agricol românesc a apărut o nouă structură organizatorică. Este vorba despre Asociația Profesională a Ciobanilor. La evenimentul de promovare a asociației ciobanii au lansat acuzații dure cu privire la modul în care sectorul ovin este gestionat. Președintele Dan Petrescu spune că ciobanii au ajuns la capătul răbdărilor și că situația de acum este fără precedent.

„Niciodată până acum nu a fost atât de greu“

‒ Dle președinte, sunteți bine ancorat în acest domeniu și cunoașteți toate problemele pe care le întâmpină ciobanii. Cu ce să începem?

‒ Vrem să spunem lucrurilor pe nume. Cea mai dureroasă problemă a fermierilor – și aici mă refer și la cei din sectorul ovin, caprin, bovin – este cea a pășunilor. Am făcut demersuri la toate instituțiile statului, le-am semnalat tot ce se întâmplă cu pășunile de șes, colinare și de munte și felul în care acestea au fost atribuite. Ne privește foarte mult acest lucru pentru că noi, ciobanii de rând, fermieri care duc greul acestei țări, am ajuns la capătul răbdărilor. Am mai spus asta și o repetăm. Nu mai vrem ca pășunile să fie date celor care nu dețin animale sau grupurilor de interese. Este strigător la cer faptul că pășunile sunt date pe crotalii și adeverințe false. Dacă nu vom opri acest fenomen, pășunile noastre se vor degrada în totalitate, iar ciobanii nu își vor mai putea păstra animalele. Se distruge sectorul. Vă spun, cifrele redactate de autorități în ceea ce privește numărul oilor nu sunt reale și avem probe în acest sens. Nimeni nu a ținut cont de aceste dovezi. Din cauza aceasta noi, ciobanii, suntem nevoiți să sacrificăm animalele și să le vindem pe prețuri derizorii. Niciodată până acum nu a fost atât de greu.

Minimum 30% din efectivele declarate nu se regăsesc fizic

‒ Cine se face vinovat de această situație?

‒ Cele mai mari ilegalități se fac pe baza criteriilor lansate de medicii veterinari concesionari. Milioane de ovine din România sunt înregistrate fără a exista. Dacă luăm din țara asta o comună și verificăm în Registrul Național al Exploatațiilor câte animale sunt pe teritoriul ei și mergem în teren și verificăm realitatea vă spun că minimum 30% din efective nu se regăsesc fizic. Dar România se laudă la Bruxelles că a crescut numărul de ovine și atunci cum să progresăm când se alocă niște bani pentru efective care nu există? Cine primește acești bani? La licitațiile pentru pășune se solicită sume exorbitante care depășesc nivelul subvențiilor pe suprafață. Este inadmisibl așa ceva. Suntem puși în situația în care trebuie să licităm noi între noi, să ne dăm în cap, să ducem prețul cât mai sus pentru că nimeni nu a hotărât ca aceste costuri să aibă o limită. În licitații s-a ajuns să se ofere și 1.600 lei pe hectarul de pășune. Subvenția este sub nivelul redevenței și atunci cum să ne mai descurcăm? De unde să plătim, când prețul mieilor este tot mai mic, când lâna a ajuns bătaie de joc și am ajuns să plătim transportul celor care vin să ne-o ia? Și asta numai ca să ne elibereze un document care să arate că am primit 1 leu pe kilogram.

Oamenii cumpără acum hârtii și mulți și-au îmbolnăvit turmele

‒ Spuneți că ați făcut demersuri la autoritățile statului și că situația din teren este cunoscută și în birourile oficiale. Care a fost rezoluția acțiunilor dvs.?

‒ Dacă nu ai bani și susținere politică nu câștigi nimic în România. Autoritățile ar trebui să vină și să ne întrebe cu ce ne pot ajuta, produsele noastre ar trebui să fie vândute din fermă. Nu avem abatoare, centre de achiziționare a laptelui sau a lânii. Uitați-vă câtă propagandă s-a făcut pentru abatoarele mobile! Am spus de față cu reprezentanți ai asociațiilor mari că inițiem Programul abatoare mobile, dar noi nu avem autorizație de la DSVSA pentru acest lucru. Aruncăm niște bani în vânt.

E inadmisibil ca munții noștri să fie goi, iar stânele goale. Autoritățile zic că dau bani pentru stâne, dar ele vor rămâne goale. Care sunt motivele? Cei care au pășunile azi nu mai vor să facă producție, să mulgă oaia, duc o încărcătură de sterpe pe munte, oile productive le țin la șes și banii vin din mai multe părți. Iar ciobanii care vor să mențină stâna tradițională și au investit în această direcție sunt lăsați pe dinafară. Primarii își fac legea cum vor, există o confuzie totală între Legea zootehniei și Legea licitațiilor. Cineva vrea să ne dezbine pentru că se știe că atunci când ciobanii se unesc sunt o forță. Așa că haideți să ne unim și să facem ceva că nu mai putem!

‒ V-ați declarat nemulțumirea și față de faptul că acum animalele trebuie să aibă carte de rasă. De ce?

‒ În loc să împartă banii de la Uniunea Europeană echitabil, pentru dezvoltarea producției, ei îi împart pentru hârtii. În ultima vreme pe președinții de asociație îi interesează doar cărțile de rasă, nu îi mai interesează producția sau calitatea. Au existat cazuri când ciobanii și-au cumpărat berbeci de origine și s-au dovedit a fi bolnavi. Dar cărțile de rasă au rămas valabile. Se întâmplă asta în toată țara. Oamenii cumpăra acum hârtii și mulți și-au îmbolnăvit turmele. Am fost la Bruxelles și ni s-a comunicat de acolo că României i s-au dat bani pentru sectorul deficitar. Cei care ne-au reprezentat au înțeles că sectorul deficitar nu este cel al producției de carne sau de lapte, ci cel al berbecilor de reproducție. Cu alte cuvinte, nu al producției, ci al reproducției.

Laura ZMARANDA

APIA: Se depun Cererile de solicitare a ajutorului de stat în sectorul creşterii animalelor

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează potenţialii beneficiari, că până la data de 02 mai 2018 inclusiv, se depun Cererile de solicitare a ajutorului de stat în sectorul creşterii animalelor, conform prevederilor HG nr. 1179/2014, cu modificările și completările ulterioare.

Cererile se depun la Centrele Judeţene ale Agenției de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, respectiv al municipiului Bucureşti, pe raza cărora/căruia se află sediul social al solicitantului.

Se menționează că cererile completate de către solicitanţii prestatori ai serviciilor de determinare a calităţii genetice a raselor de animale trebuiesc avizate de către Agenția Națională pentru Zootehnie (ANZ) și vor fi însoţite de următoarele documente:

 a) dovada că solicitantul este persoană juridică, conform legislaţiei în vigoare;

 b) acreditarea solicitantului  pentru  prestarea serviciilor de determinare a calităţii genetice a raselor de animale, eliberată de ANARZ;

 c) lista microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici şi mijlocii beneficiare ale serviciilor de determinare a calităţii genetice a raselor de animale, avizată de ANZ, care va cuprinde: denumirea întreprinderii, adresa, CUI/CIF/CNP, după caz, codul CAEN, numărul unic de identificare a întreprinderii la APIA, numărul contractului de prestări servicii încheiat între prestator şi beneficiar, rasa şi numărul de animale care fac obiectul serviciilor, numărul de angajaţi şi cifra de afaceri, iar în cazul întreprinderilor noi, se va menţiona "întreprindere nou-înfiinţată";

d) copia contractului între deţinătorul registrului genealogic şi prestatorul serviciului de determinare a calităţii genetice a raselor de animale sau adeverinţă eliberată de ANZ, în cazul în care acesta este altul decât deţinătorul registrului genealogic, din care să rezulte contribuţia părţilor la realizarea obiectivelor programului de ameliorare;

 e) lista activităţilor, inclusiv lucrările şi tarifele acestora pentru serviciile de determinare a calităţii genetice a raselor de animale, pentru anul de aplicare, avizată de ANZ.

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură are PROGRAM NORMAL DE LUCRU în zilele de 30 aprilie şi 01 mai 2018, cu recuperarea timpului lucrat, în condiţiile legii.

Măsuri pentru prevenirea Antraxului la animale

Antraxul (cărbunele sau dalac) este o boală infecţioasă comună omului şi animalelor, fiind întâlnită mai frecvent la paricopitate (bovine, caprine, ovine) produsă de  un bacil, (Bacillus anthracis)  care în mediul ambiant se transformă în spori, o formă de supravieţuire a acestui microb, care îi conferă o rezistenţă înaltă la acţiunea factorilor mediului extern (razele solare, substanţele dezinfectante) şi care favorizează menţinerea focarelor telurice (teritorii cu sol contaminat cu spori) pe o perioadă îndelungată de zeci de ani şi îmbolnăviri la animale mai frecvente primăvara şi în anii cu precipitaţii abundente.

Animalele se pot îmbolnăvii prin intermediul furajelor şi a apei infectate, un risc major îl reprezintă organele şi ţesuturile animalului bolnav sau care a murit de această boală, inclusiv carnea, pielea, lâna, oasele, coarnele, copitele.

Omul se poate contamina în timpul îngrijirii animalelor bolnave, la sacrificarea şi tranşarea lor, la prelucrarea pielii şi lânii, sau la contactul tegumentelor cu solul contaminat.

Semnele clinice se manifestă prin hipertermie, precedată de tulburări generale, hiperemia mucoaselor, cordul pocnitor metalic, pulsul filiform, respiraţia accelerată, dispneică, mersul oscilant, frisoane, hematurie, animalul cade în decubit, are contracţii musculare, cu final letal. Cadavrele animalelor cu antrax se balonează imediat, iar la nivelul cavităţilor nazale, bucală şi anală apar scurgeri sangvinolente, acestea fiind primele indicii ale antraxului.

Rapiditatea evoluţiei simptomelor este în funcţie de forma bolii, respectiv supraacută, acută sau subacută, finalizată cu moartea animalului în câteva ore sau la 3 – 6 zile de la debutul înfecţiei.

În cazul de suspiciune sau îmbolnăvire  ale unui animal, proprietarul are obligaţia:

  • să solicite consultarea aimalului (animalelor, după caz) de către medicul veterinar;
  • să nu sacrifice a animalele bolnave fără permisiunea autorizată a medicului veterinar;
  • este interzis a fi întrebuinţată în alimentaţie, în scopuri tehnice, sau pentru comercializare, carnea şi produsele (pielea, lâna, alte subproduse) provenite de la animalele bolnave;
  • utilizarea în activitatea lucrativă a hainelor de protecţie (salopetă, şorţ, mănuşi, cizme etc);
  • gestionarea corectă prin colectarea, înlăturarea şi inactivarea deşeurilor animaliere;
  • persoanele care au fost în contact cu animalul bolnav sau cu produsele provenite de la acesta, trebuie să se prezine la medicul de familie pentru a solicita asistenţa medicală de specialitate;

Antraxul este o boală care se poate prevenii prin măsuri profilactice care includ acţiuni şi responsabilităţi din partea proprietarilorr de animale, a autorităţiilor locale,  în colaborare cu serviciile sanitare veterinare, respectiv:

  • Proprietarii de animale să comunice medicului veterinar, la data producerii, mişcările survenite în efectivul din exploatație, prin fătări, cumpărări, vânzări,donații, sau mortalităţi.
  • Să permită medicului veterinar monitorizarea stării de sănătate a animalelor din proprietate şi să anunţe cazurile de îmbolnăviri sau de mortalităţi la speciile pe care le au în exploataţie.
  • Să implementeze normele de biosecuritate, normele de protecţie şi bunăstare a animalelor din exploataţiile comerciale şi exploataţiile din gospodăriile populaţiei,
  • Să se respecte legislaţia privind circulaţia animalelor pe teritoriul local, naţional şi în activitatea de import- export.
  • Să se efectuieze curăţirea mecanică, dezinfecţia adăposturilor şi acţiunile de deratizare, cu unităţi şi personal de specialitate.
  • Implementarea legislaţiei cu privire la ecarisarea teritoriului şi protecţia mediului, prin utilizarea spaţilor de colectare a cadavrelor şi a deşeurilor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman, in scopul distrugerii la unitatea Protan.
  • Interzicerea tăierii animalelor în scopul comercializării cărnii sau produselor rezultate pentru consum public, în alte locuri sau spaţii decât cele autorizate sanitar veterinar, solicitând medicului veterinar examenul de specialitate.
  • Să asigure sprijinul personalului veterinar pentru efectuarea operaţiunilor de vaccinare anticărbunoasă, pentru toate cabalinele, bovinele, caprinele şi ovinele, după împlinirea vârstei de o lună, în campanile organizată o dată pe an, înainte ca animalele să fie scoase la păşunat, urmată de vaccinări de complectare pentru animalele sub vârstă sau care nu au fost vaccinate în campania organizată.
  • Educaţia sanitară a populaţiei, a personalului care lucrează cu animalele şi consumă produsele obţinute de la acestea prin:
  • informarea, ori de câte ori este cazul, cu teme din domeniile specifice privind sănătatea animalelor şi siguranţa alimentelor, având ca surse mass-media sau consultări cu personal de specialitate;
  • achiziţionarea alimentelor, în special carne, numai din spaţii sau unităţi autorizate / înregistrate sanitar veterinar, evitând comerţul ”stradal”.
  • evitarea consumului de produse şi subproduse de origine animală necontrolate sanitar veterinar.

Sursa: COLEGIUL  MEDICILOR  VETERINARI  FILIALA SIBIU

În Maramureș numărul animalelor în scădere. Doar numărul de caprine s-a dublat după 2007!

48,5% (305.528 ha) din teritoriul județului Maramureș este ocupat de terenuri agricole. Cea mai mare suprafață înseamnă fânețe (39,3%) și pășuni (31,7%), ceea ce face ca zona să aibă un potențial ridicat în sectorul zootehnic, situație specifică așezărilor cu un relief preponderent montan (43% relief muntos, 30% de deal și podiș și 27% depresionar). Efectivele de animale sunt însă reduse în comparație cu extensia terenurilor. Numărul de capete la 100 ha este mai mare decât media regională și națională pentru bovine, dar mai redusă pentru ovine și caprine.

În ultimii 27 de ani, structura economică a județului s-a modificat substanțial, după ce a dispărut industria extractivă. Pe acest fond s-a înregistrat o emigrație masivă a populației inclusiv din mediul rural. În consecință, a scă­zut și activitatea agricolă. Specialiștii anticipează o reducere masivă a ponderii ocupării în agricultură în următorii ani și, ce e mai grav, o îmbătrânire accentuată a populației (22 din populația ocupată are deja peste 62 de ani). Așadar e posibil ca și sectorul zootehnic, altădată unul puternic, să-și continue regresul, tendință care s-a manifestat, cu mici excepții, din 1990 încoace.

Scăderi masive la efectivele de bovine, porcine și păsări. În schimb, câștigă teren caprinele și ovinele

Exploatațiile agricole sunt extrem de fragmentate, ca și proprietatea asupra terenurilor, mărimea lor fiind de 2,4 ha, sub media națională. Dintre acestea, doar 0,6% au personalitate juridică și lucrează circa 15% dintre terenuri; restul înseamnă exploatații individuale ale populației, care asigură subzistența și autoconsumul. Din 1990 și până în 2007, data aderării României la UE, dar și perioada cu cea mai ridicată rată de migrație a populației, efectivele de animale au scăzut dramatic, cu 50,76% la bovine, 32,09% la porcine, 27,16% la ovine, 24,68% la caprine și 62,81% la păsări. În intervalul 2007-2015, efectivele au crescut doar la ovine (+3,5%) și caprine (+66,74%); în rest s-a păstrat tendința de scădere a numărului de animale (minus 14% bovine, -32,35 porcine și -13,6% păsări).

(vezi tabel în revista tipărită pe bază de abonament https://www.lumeasatului.ro/magazin/)

Zootehnia este concentrată 90% în gospodăriile populației

Aproape 90% dintre efective de animale sunt concentrate în gospodăriile populației. Numărul de animale rămâne cât de cât semnificativ doar în localitățile cu un sector zootehnic tradițional: bovine – Moisei, Dumbrăvița, Copalnic - Mănăștur, Târgu Lăpuș, Șomcuta Mare, Borșa (peste 2.000 de capete); porcine – Borșa, Șomcuta Mare, Târgu Lăpuș, Ulmeni, Copalnic - Mănăștur, Cupșeni, Dumbrăvița, Mireșu Mare (peste 2.000 de capete); ovine – Șomcuta Mare, Târgu Lăpuș, Giulești (peste 5.000 de capete); caprine – Târgu Lăpuș, Șomcuta Mare, Borșa, Budești, Copalnic-Mănăștur, Cupșeni, Moisei, Săcel, Șișești (peste 5000 de capete); păsări – Șișești, Satulung, Recea, Moisei, Mireșu Mare, Dumbrăvița, Fărcașa, Copalnic - Mănăștur, Cernești, Ulmeni, Tăuții - Măgherăuș, Târgu Lăpuș, Șomcuta Mare, Seini, Borșa, Baia Sprie, Sighetu Marmației (peste 10.000 de capete). Fermele de tip industrial sunt puține, iar ele sunt plasate cam în același perimetru cu tradiție în creșterea animalelor: bovine – Seini, Dumbrăvița, Groși, Mireșu Mare, Oarța de Jos, Satulung, Desești; porcine – Seini, Ardusat, Ulmeni, Leordina, Săcălășeni, Satulung; ovine – Șomcuta Mare, Băiuț, Botiza, Oarța de Jos, Desești; caprine – Șomcuta Mare, Satulung, Desești, Giulești; păsări – Baia Mare, Sighetu Marmației, Seini, Tăuții - Măgherăuș, Satulung. Din păcate, chiar dacă județul este al doilea din țară, după Brașov, ca număr al produselor tradiționale atestate, producția animală este valorificată ineficient, fiind orientată preponderent către autoconsum. În Maramureș sunt autorizate 6 abatoare, 25 de carmangerii, 29 de măcelării, un centru de sacrificări păsări, un centru de colectare vânat, 39 de centre de prelucrare a laptelui în cadrul exploatației, 16 centre de prelucrare a laptelui independente etc.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 36-37

Cum produc grecii hrană și furaje pentru animale și din piatră seacă

Conform obiceiului din ultimul deceniu, cumpăna dintre ani mi-o petrec pe meleaguri străine, cât mai departe de casă, motivată de perioada dispariției premature a fiului meu. De astă dată am fost în Insula Cipru, locul de origine a zeiței frumuseții, Afrodita. Formația profesională de inginer agronom nu mă poate lăsa impasibil la peisajul agrar care se derulează în fața mea, printre obiectivele turistice pentru care am fost atrași să le vizităm. De la bun început am fost impresionat de străduința insularilor de a valorifica fiecare palmă de teren pentru a produce hrană pentru oameni sau furaje pentru animale. Pe terenurile în pantă din sudul, vestul și nordul insulei cu substrat predominant calcaros de diferite consistențe, suprafețele sunt terasate și cultivate cu viță-de-vie sau pomi fructiferi. Nu îți vine să crezi cum de este posibil ca pe un substrat pietros de culoare albă, aparent neproductiv, să crească cu folos viță-de-vie sau pomi fructiferi precum măslinul, citricele, rodia, glădicea, smochinul și altele.

Vița-de-vie și vinurile de o calitate excepțională i-au atras din vechime pe invadatori, printre care, potrivit legendei, și pe sultanul Selim al II-lea, fiul lui Soliman Magnificul, adept înfocat a lui Bachus, despre care se spune că a cucerit insula pentru a se îndestula cu această licoare divină.

Din fructele măslinului, pe lângă tradiționalul ulei, se prepară delicioase plăcinte și alte produse de patiserie, esențe pentru șampoane, balsamuri, creme și alte sortimente de cosmetice; lemnul se utilizează pentru foc, construcții sau se confecționează obiecte de artizanat; copacul în sine servește ca umbră pentru animale și multe alte întrebuințări.

Pe drept cuvânt, măslinul este considerat un dar al zeilor, fiind venerat în tot spațiul mediteranean. Din citrice, pe lângă consumul direct al fructelor, sunt preparate numeroase sortimente de produse alimentare și cosmetice. Fructele de rodie sunt stoarse pe loc cu ajutorul unei prese simple, rezultând un suc deosebit de gustos și hrănitor. Din păstăile de glădice se extrage o pastă cu care se îndulcesc numeroase produse de patiserie sau bombonerie reco­mandate pentru diabetici. Aceste produse rezultate din plantații de vie, pomi și arbuști fructiferi se întâlnesc pretutindeni la nivel maximal de cultivare ca suprafețe și densități.

În estul insulei întâlnim suprafețe de teren majoritar plane cu soluri roșietice „terra rosa“, mai fertile, pe care se cultivă grâu de toamnă și în special cartofi, de la care se obțin 2-3 recolte pe an în condiții de irigare, care se exportă apoi în țările învecinate și nordul european. Creșterea animalelor este mai puțin dezvoltată din cauza suprafețelor reduse pentru asigurarea furajelor. Puținele turme de capre și oi se hrănesc cu tufărișurile și ierburile de pe terenurile unde nu se pot înființa plantații de pomi și arbuști fructiferi sau cultiva cu legume sau cereale. Este de admirat cum, lângă aleile ce mărginesc blocurile de locuințe și hotelurile moderne, se cultivă grâu de toamnă sau alte culturi.

Absolut de la toate culturile producția obținută se procesează pe loc după metode tradiționale și se livrează în partizi mici sub marcă și origine controlată locuitorilor și turiștilor. Până și laptele de măgăriță este transformat în produse cosmetice. Este de admirat cum din agricultura acestei țări cu condiții naturale aproape improprii practicării ei se obține un maxim de profit pentru cei care produc, procesează și comercializează.

Și când te gândești că la noi sute de mii de hectare de terenuri mai bune pentru practicarea agriculturii zac în continuare nelucrate ori sunt insuficient exploatate nu poți decât să te întristezi văzând cum procedează și prosperă alții în condiții cu adevărat vitrege.

Teodor MARUȘCA

GALERIE FOTO

Trichineloza, boală ce afectează animalele domestice, sălbatice şi omul

Cunoscută şi sub denumirea de trichinoză, trichineloza este o boală parazitară gravă ce afectează diverse specii de animale domestice, sălbatice şi omul, având localizare în intestinul subţire şi în musculatura striată.

În prezent există opt tipuri ale genului Trichinella, dintre care cea mai răspândită este Trichinella spiralis care prezintă receptivitate deosebită a omului la infestaţie şi evoluţie clinică gravă, chiar mortală.

Ciclul biologic

Se realizează fără trecere prin mediul extern, gazda intermediară fiind și gazdă definitivă. După acuplare, masculii mor, iar femelele depun larvele în mucoasa intestinului. Larvele migrează prin sânge în cordul drept, plămâni şi cordul stâng, trec în circulaţia generală până ajung în musculatură. Ajunse aici, larvele se spiralează şi se formează un chist, acestea rămânând vii toată viaţa animalului.

Epidemiologie

Speciile receptive sunt reprezentate de porc, câine, pisică, mistreţ, urs, lup, vulpe, şobolan şi om. Sursele de contaminare sunt chisturile prezente în musculatura animalelor infestate de larvele din chisturile eliminate prin fecale de animalele recent infestate, larvele aflate în circulaţie la femelele gestante sau care alăptează şi păsările carnivore care se hrănesc cu animale infestate şi pot elimina parazitul prin fecale. Porcul este infestat în principal prin consumul şobolanilor şi şoarecilor vii sau morţi, iar infestarea omului se produce prin consumul de carne de porc preparată insuficient.

Rezistenţa parazitului este slabă în cazul masculului care moare imediat după fecundare, iar femela trăiește 5-6 săptămâni la animale şi până la 4 luni la om.

În cadavre şi carcase larvele pot supravieţui până la 3 săptămâni, chiar şi în condiţii de putrefacţie. Larvele sunt sensibile la fierbere, dar pot rezista la congelare.

Simptomatologie

Faza intestinală manifestată la 3-5 zile după infestaţie evoluează cu: diaree, dureri abdominale, lipsa poftei de mâncare, creşterea temperaturii și slăbirea animalului. După 2-3 săptămâni, simptomele dispar.

Faza musculară apare după 15 zile de la infecţie şi are manifestări specifice: dureri musculare, dificultăți la mestecare, mişcare înceată, mâncărimi ale pielii, umflarea capului şi slăbirea bruscă.

La examenul trichineloscopic se observă prezenţa parazitului în musculatură. Cea mai eficientă metodă de distrugere este arderea cadavrului în totalitate.

Tratament şi profilaxie

Cel mai important aspect de care trebuie să ţinem cont este deparazitarea animalelor. Această acţiune trebuie efectuată de 3-4 ori pe an, folosind produsele Romivermectin 1% sau Romoxibendazol pulbere/comprimate, concomitent cu deratizarea prin folosirea produselor Ratitox F sau Broditop pastă/blocuri cerate. După sacrificarea animalului se va face dezinfecţia adăpostului utilizând Decontaminol sau Dezinfectant cationic. Ultima deparazitare a animalului se va face obligatoriu cu o lună înainte de sacrificare, utilizând produsul Romoxibendazol.

Dr. Gabriela LOTREA
Medic veterinar
SC Romvac Company SA

În perioada de stabulaţie să asigurăm microclimatul corespunzător în adăposturile pentru animale!

Menţinerea unei bune stări de sănătate a animalelor în sezonul rece este strâns legată de respectarea tehnologiei de creştere şi exploatare privind furajarea şi întreţinerea, dar şi de asigurarea unui climat corespunzător în adăposturi.

Temperatura interioară este factorul major de microclimat ce influenţează cel mai mult starea de sănătate şi producţia animalelor. Cercetătorii au stabilit că pentru fiecare specie şi categorie de animale există o temperatură optimă, denumită „zonă neutrală“, la care producerea şi pierderea de căldură sunt egale, cantitatea de furaje ingerate fiind folosită exclusiv pentru producţie, pentru limitarea pierderilor de căldură, animalele se ghemuiesc, iar păsările îşi aranjează penele. Organismul produce căldură prin tremurături musculare, bătăile inimii se accelerează şi creşte ritmul respiraţiei. Scăderea temperaturilor exterioare sub 15°C se resimte şi în interiorul adăpostului. Dacă în adăpostul pentru bovine temperatura scăzută se menţine mai multe zile, producţia vacilor de lapte se reduce cu 15-20%, iar sporul în greutate al animalelor tinere scade semnificativ.

Când în adăpost este prea cald centrul nervos de reglare intervine, mărind pierderile de căldură prin transpiraţie (evaporarea sudorii răcoreşte corpul), animalul bea mai multă apă, iar pofta de mâncare scade şi producţia se reduce. Cea mai potrivită temperatură pentru vacile de lapte este de 10-15°C, atunci când aerul este mai uscat, şi de 15-17°C, dacă aerul este umed. Pentru tineretul bovin este suficientă o temperatură de 10-15°C.

În creşterea porcinelor, temperatura optimă din adăposturi diferă în funcţie de vârstă şi starea fiziologică. Purceii nou-născuţi reprezintă categoria cea mai sensibilă, mai ales în sezonul rece. Acolo unde adăposturile, chiar încălzite, nu asigură 27-28°C, este necesar ca purceii să fie ţinuţi în primele 2-3 zile de viaţă într-un coş sau într-o ladă bine căptuşite, în care se introduce o sticlă cu apă aproape fierbinte, înfăşurată într-un material textil moale, ce constituie o importantă sursă de căldură. Temperaturile sub 25°C în primele zile de viaţă, asociate cu o umiditate excesivă, au ca efect apariţia afecţiunilor „afrigore“ şi tendinţa purceilor de a nu suge suficient colostru, ceea ce creează o minimă rezistenţă a acestora la îmbolnăviri, precum şi la inflamaţia ugerului scroafei şi apariţia mamitelor.

Adăposturile pentru ovine trebuie să asigure o temperatură de 10-12°C în spaţiul destinat adultelor şi de 14-15°C în compartimentul de fătare amenajat de obicei la unul dintre capetele saivanului şi prevăzut cu tavan.

Umiditatea, asociată cu o temperatură optimă, determină gradul de confort al oricărui adăpost. În adăposturi umiditatea produce, prin respiraţia şi transpiraţia animalelor, evaporarea apei din jgheaburi sau adăpători, a celei folosite la menţinerea curăţeniei şi din dejecţiile neevacuate la timp. Când temperatura scade, aerul saturat cu vapori de apă vine în contact cu suprafeţele reci, producând condens. Umezeala care se scurge pe pereţi şi care picură de pe tavan contribuie la mărirea umidităţii din adăpost şi favorizează dezvoltarea şi răspândirea microorganismelor, în special a mucegaiurilor. Organismul animal pierde mai multă căldură, simte mai mult frigul, consumă mai multe furaje, răceşte mai uşor, prezintă mai des îmbolnăviri ale aparatului respirator. Pentru reducerea umidităţii sunt necesare o bună ventilaţie, menţinerea în stare de funcţionare a sistemelor de canalizare, evacuarea la timp a dejecţiilor şi evitarea supra­aglomerării adăposturilor.

Compoziţia aerului din adăposturi influenţează în mare măsură calitatea microclimatului, care, la rândul său, determină starea de sănătate şi productivitatea animalelor. În afară de oxigen şi azot, în aerul adăposturilor se găsesc, în concentraţii diferite, şi gaze nocive (amoniac, hidrogen sulfurat, bioxid de carbon), precum şi pulberi de provenienţă diferită.

Amoniacul (NH3), gaz cu miros puternic înţepător, iritant, se formează prin fermentaţia urinei şi a gunoiului de grajd, prezenţa lui dovedind lipsă de igienă. Amoniacul irită mucoasa oculară, producând lăcrimări şi chiar conjunctivite, tuse, irită mucoasa căilor respiratorii şi, după o perioadă mai lungă, poate afecta mucoasa pulmonară, favorizând bronhopneumoniile. Limita admisă în adăposturi nu trebuie să depăşească 0,026‰/ 0,026 mg/l aer.

Hidrogenul sulfurat (HS) ia naştere în urma proceselor de putrefacţie a dejecţiilor şi materiilor organice din colţurile adăposturilor, acolo unde curăţenia nu se face la timp, iar analizarea şi ventilaţia sunt necorespunzătoare. Acumularea de H2S produce paralizia centrului respirator şi vasomotor, provocând intoxicaţii grave şi în final moartea prin asfixiere. Cantitatea de H2S admisă în aerul adăposturilor pentru animale nu trebuie să depăşească 0,015‰ (0,015 mg/l aer).

Bioxidul de carbon (CO2) rezultă din respiraţia animalelor şi descompunerea materiei organice. În adăposturile prea aglomerate şi defectuos ventilate cantitatea de CO2 creşte peste limita admisă de 3‰.

În adăposturile bine întreţinute, cu aşternut gros, schimbat la timp şi sisteme de canalizare şi ventilaţie corespunzătoare, gazele nocive se produc în cantităţi ce nu influenţează organismul animal.

Lumina reprezintă alt factor important de microclimat deoarece stimulează activitatea întregului organism, măreşte capacitatea de muncă şi producţie, precum şi dezvoltarea normală a tineretului.

Coeficientul de luminozitate reprezintă raportul dintre suprafaţa de geam şi suprafaţa pardoselii adăpostului. Acest coeficient trebuie să fie de 1/18-1/20 în adăpostul vacilor de lapte şi de 1/8-1/10 în cele pentru tineret. Pentru o bună luminozitate, pereţii şi stâlpii interiori se vor vărui periodic, iar geamurile vor fi curăţate. Culoarea albă a varului reflectă lumina în proporţie de 75-80%, culoarea cenuşie 25%, iar culoarea neagră doar de 1,2%. Ferestrele murdare opresc până la 80% din lumina care pătrunde în adăpost.

În creşterea păsărilor, ştiut fiind că bolul alimentar devine bol fecal în 4-5 ore, măreşte viteza de creştere în greutate şi curba de ouat.

Suprafaţa de adăpost necesară pe cap de animal sau densitatea este prima condiţie care trebuie avută în vedere la proiectarea şi construirea adăpostului. Animalul trebuie să aibă spaţiu suficient pentru odihnă, atât în picioare, cât şi culcat, cu o pardoseală călduroasă şi elastică (cărămidă, ciment bituminat, scândură, cauciuc), să poată face un minim de mişcări, să se poată odihni în bune condiţii. Adăposturile supradimensionate, nepopulate la capacitate, a căror suprafaţă este mai mare decât numărul de animale, sunt friguroase, iar producţiile animalelor scăzute. Dimpotrivă, în adăposturile supraaglomerate aerul este viciat din cauza creşterii temperaturii, umidităţii şi concentraţiei gazelor nocive.

Având în vedere cele arătate, menţinerii parametrilor optimi de microclimat în perioada de stabulaţie trebuie să i se acorde un plus de atenţie, pentru a asigura animalelor o bună stare de sănătate, care să permită punerea în valoare a aptitu­dinilor productive ale acestora în condiţii de eficienţă economică.

Ing. Bogdan MACOVSCHI

Deparazitarea animalelor din gospodării, o acţiune absolut necesară în sezonul de toamnă!

Crescătorii de animale nu trebuie să piardă din vedere deparazitarea de toamnă a tuturor animalelor din gospodării.

Paraziţii şi producţiile mici

Bolile parazitare sunt răspândite pe tot globul, afectând atât animalele cât și omul. În funcție de localizare, acestea produc tulburări variate, influenţând negativ producţiile la animale. La tineretul animal, fiind cel mai receptiv, se înregistrează îmbolnăviri și mortalități crescute. La animalele adulte cele mai multe parazitoze evoluează fără semne clinice, trecând neobservate, ceea ce face ca infestaţia să crească de la an la an într-o gospodărie unde nu s-au făcut deparazitări.

Odată cu fecalele animalelor, ouăle paraziţilor se răspândesc pe păşune, în apă, pe furaje, pe sol, în adăposturi, astfel că animalele se pot infesta sau reinfesta cu paraziți, prin păşunat, adăpat sau consum de furaje. Pentru a menţine starea de sănătate a animalelor şi implicit a omului, toate animalele din gospodărie trebuie deparazitate atât intern, cât şi extern de cel puțin 4 ori pe an.

Concomitent cu deparazitarea animalelor, toamna trebuie să se facă şi deparazitarea adăposturilor. Este important de ştiut că, în ciclul biologic al unor paraziţi interni, câinele este o verigă importantă, acesta transmițând paraziți deosebit de periculoși (hidatidoza) atât la animalele de interes economic, cât şi la om. De aceea câinele, dar și pisica trebuie deparazitate intern și extern.

Ce trebuie să ştim despre paraziţii interni şi externi ai animalelor?

Animalele pot fi parazitate cu foarte mulţi paraziţi interni, care se localizează în tubul digestiv, aparatul respirator, aparatul genital, sistemul circulator, muşchi etc. Aceşti paraziţi traumatizează ţesuturile prin care migrează sau pot să blocheze lumenul intestinal. Ei pot elibera, de asemenea, toxine în circulaţia sanguină, care acţionează asupra ficatului, vaselor de sânge sau a creierului. Paraziţii, prin migraţia lor în organism, pot să vehiculeze germeni patogeni, bacterii sau virusuri, provocând enterite sau pneumonii infecţioase. Prin hrănirea paraziţilor cu substanţe nutritive, se perturbă metabolismul glucidelor, protidelor, vitaminelor şi sărurilor minerale din organismele parazitate, sărăcind organismul în aceste elemente nutritive.

Paraziţii externi ai animalelor (păduchi, purici, căpuşe, râie etc.) produc leziuni pe pielea animalelor, având ca rezultat un disconfort continuu.

Unii paraziţi externi, precum larvele de purici şi păduchi ai câinilor şi pisicilor, pot fi contaminaţi cu larvele unor tenii, pe care le transmit organismelor-gazdă şi, accidental, omului.

Produsele folosite pentru deparazitare diferă în funcţie de specia de animale

Pentru cabaline se recomandă suspensiile orale Ecvirom şi Ecvirom I.

Pentru rumegătoare (bovine, ovine, caprine) se pot administra suspensiile orale de Fasciocid, Rombendazol 2,5% şi 10%, Romfenbendazol şi Rombendazol plus şi soluţii injectabile de Romavermectin, Romivermectin şi Romavermectin plus.

Pentru porcine se va folosi Romoxibendazol comprimate şi pulvis şi/sau Romivermectin, soluţie injectabilă.

Păsările se daparazitează cu Rombendazol F, comprimate și Roparatox, pulbere.

Pentru câini şi pisici există produsele Paracan, Total şi Rombendazol Super, iar pentru porumbei, Endectocid.

Pentru deparazitarea adăposturilor se recomandă Romparasect 5% și Romparatox, iar pentru insecte târâtoare (gândaci de bucătărie, ploșnițe etc.), produsul Gândăcid.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA

Exportatorii români de animale vor practici fiscale corecte

Asociaţia Crescătorilor şi Exportatorilor de Bovine, Ovine şi Porcine din România (ACEBOP) a organizat la Mizil, la sediul uneia dintre companiile fondatoare, o întâlnire cu ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin, la care au participat oficialii judeţului Prahova şi directorii principalelor structuri deconcentrate agrare ale statului.

Fondată în 2013 şi afiliată la Federaţia Naţională PRO AGRO, asociaţia reprezintă circa 120 de mari fermieri din România. Preşedintele acesteia, Iustin Paraschiv, deţinătorul unei importante companii de profil din România, a declarat cu ocazia vizitei oficialilor MADR că principala menire a asociaţiei este să lupte împotriva practicilor fiscale incorecte şi incoerente din sector. Asociaţia a identificat mai multe probleme punctuale, pe care le-a prezentat ministrului Daniel Constantin, fiecare dintre acestea venind la pachet şi cu posibilitatea de rezolvare: plata impozitului aferent subvenţiei după încasarea efectivă a acesteia; revizuirea sistemului de rambursare a TVA; susţinerea investiţiilor din sectorul de reproducţie a porcinelor prin crearea unui program special de finanţare a acestui tip de ferme; eliminarea disfuncţionalităţilor privind crotalierea animalelor în segmentul micilor crescători; exceptarea transporturilor de animale vii de la restricţia de circulaţie pe DN1 a camioanelor cu masa maximă autorizată mai mare de 7,5 tone; reînfiinţarea unităţilor şcolare şi a acelor profile de învăţământ care să formeze muncitori în agricultură; comasarea terenurilor.

Deblocarea exportului de ovine către Turcia şi Israel

Membrii ACEBOP i-au cerut ministrului să rediscute condiţiile de certificare a exportului de ovine către Israel, pentru a elimina din conţinutul documentelor sanitar-veterinare testele pentru o serie de boli care nu mai există în România. În fapt, cele două ţări şi-au dat acordul oficial pentru acest schimb comercial şi au convenit asupra setului de analize care trebuie să însoţească anima­lele. Numai că, deşi a semnat acest parteneriat, România, din diferite motive, nu are capacitatea să efectueze toate analizele, motiv pentru care exportul către Israel este ţinut pe loc. Şi în cazul în care laboratoarele ar dispune de condiţiile tehnice necesare, exportatorii cred că preţul cerut de către ANSVSA este „astronomic“, 100 lei/cap de animal. De asemenea, fermierii i-au solicitat oficialului de la MADR să reia ori să intensifice discuţiile cu Turcia pentru a ridica interdicţia comerţului cu animale vii provenite din România. Crescătorii de oi au recunoscut că Turcia este partenerul cel mai profitabil pentru ei, preţurile oferite fiind mai mari cu 30% decât cele rezultate din comerţul cu restul ţărilor mari consumatoare de carne de oaie.

Bursele europene, soluţia în combaterea evaziunii fiscale

Dar cea mai mare problemă a fermelor zootehnice este cea a evaziunii fiscale. Şi nu oricare evaziune, ci cea practicată de firmele importatoare româneşti cu acţionariat din afara UE. Producătorii autohtoni susţin că, chiar şi în condiţiile unei pieţe reglementate, ei sunt dezavantajaţi de nivelul ridicat de TVA. Iar la acesta se mai adaugă şi practicile speculative, inclusiv în comerţul intracomunitar, cu produse care intră pe piaţa neagră ori care sunt declarate la preţuri foarte mici, fraudând astfel bugetul statului. Iustin Paraschiv susţine că „apar situaţii în care importatorii declară preţuri mai mici de import, plătesc deci taxe reduse corespunzătoare unor preţuri de bază subevaluate şi introduc sute sau chiar mii de tone de produse agroalimentare în perioade scurte de timp, fapt ce conduce la dezechilibrul pieţei în ceea ce priveşte preţul de desfacere şi mai departe la falimentul producătorilor interni“. Pe lângă măsurile luate de Ministerul de Finanţe privind introducerea sistemului de urmărire a achiziţiilor, ACEBOP propune instituirea obligativităţii publicării preţului lunar la principalele burse europene care să fie luate în considerare ca etalon în cazul comerţului în interiorul UE.

Vizite în ferme

Daniel Constantin n-a avut cum să găsească răspunsuri la toate aceste probleme, dar a promis că le va studia, în vederea unei eventuale includeri ale lor în politica agrară viitoare. Întâlnirea a fost urmată de două vizite, una la ferma deţinută de Pajo Holding, cu acţionariat 100% românesc, profilată pe creşterea taurinelor pentru carne, cu un volum al afacerilor de 15 milioane de euro, şi cealaltă – la olandezii de la Dutch Trading, axaţi pe creşterea şi ex­portul viţeilor de lapte şi al tineretului ovin, cu o cifră de afaceri, în 2012, de 20 milioane de euro.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013

Sate fără criminalitate. Prevenirea furturilor de animale şi păsări

Un studiu realizat de Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii scoate la iveală faptul că furturile de animale şi păsări sunt comise cu o frecvenţă mai mare în lunile mai, noiembrie şi decembrie. Dintre condiţiile care favorizează pentru comiterea unor astfel de fapte, cele mai des întâlnite sunt următoarele:

– lăsarea liberă a animalelor în locurile de păşunat, fără supraveghere;

– asigurarea deficitară a locurilor unde sunt ţinute animalele şi păsările în gospodării;

– lipsa unui sistem de pază comunală;

– iluminatul public insuficient, în special în cazul locuinţelor mărginaşe;

– lipsa de vigilenţă a paznicilor din cadrul fermelor şi neefectuarea controlului asupra modului de executare a pazei de către angajaţi.

Un exemplu concret îl constituie un caz petrecut recent în judeţul Vrancea. Un sătean a legat un viţel într-o zonă de păscut din afara satului, iar seara, când s-a întors să îl ia, nu l-a mai găsit. Peste două săptămâni, alţi doi viţei, aparţinând aceluiaşi localnic, au dispărut în acelaşi mod. Din fericire, ulterior au fost găsite resturi ale celor trei animale într-o pădure şi, plecând de la acestea, anchetatorii au reuşit să îi depisteze pe autori. Aceştia erau paznici ai unei turme de bovine ale satului, care, văzând că viţeii legaţi pe păşune sunt nepăziţi, i-au dezlegat şi i-au inclus în turma pe care o păzeau. Pe parcursul nopţii, ajutaţi de alţi complici, au dus animalele furate la locuinţa unuia dintre ei, unde le-au tranşat. Persoana păgu­bită a fost nevoită să se constituie parte civilă în proces, pentru a-şi recupera prejudiciul.

Autorii unor astfel de fapte acţionează fie individual, de obicei în cazul furturilor de păsări, fie în grup organizat, ca în cazul furturilor de animale. În încercarea de a scăpa, atunci când sunt observaţi, aceşti indivizi pot fi foarte periculoşi. De multe ori, aceşti hoţi nu au posibilitatea materială de a îi despăgubi pe proprietarii animalelor.

Pentru a nu fi puşi în vreuna dintre situaţiile neplăcute de mai sus, este mai bine să prevenim astfel de fapte, luându-ne un minim de măsuri de siguranţă:

– asiguraţi cu sisteme de închidere solide spaţiile în care sunt închise animalele şi păsările şi lăsaţi, pe cât posibil, o lumină aprinsă pe timpul nopţii, în zona respectivă;

– nu vă lăsaţi animalele nesupravegheate pe păşuni, izlazuri sau alte locuri;

– dacă angajaţi o persoană ca paznic pentru animalele dumneavoastră, manifestaţi o atenţie sporită, pentru a nu angaja „lupul paznic la oi“; încercaţi să aflaţi cât mai multe date despre persoana respectivă şi cereţi-i chiar şi o recomandare;

– nu amplasaţi adăposturile pentru animale la o distanţă mare de gospodărie, fără a fi supravegheate;

– unul sau doi câini de pază pot fi de mare ajutor pentru a îi ţine departe de infractori;

– atunci când un necunoscut pretinde că este amator să cumpere animale, încercaţi să îi reţineţi semnalmentele şi numărul de înmatriculare a autoturismului cu care se deplasează;

– solicitaţi autorităţilor să organizeze paza comunală; aceasta ar trebui să aibă în vedere în special casele de la marginea satului şi fermele zootehnice;

– niciodată nu achiziţionaţi animale despre care bănuiţi că provin din furturi!

Dacă sunteţi martorul sau victima unei infracţiuni de furt de animale sau păsări, anunţaţi de urgenţă poliţia la numărul 112!

Daniel ANCA,

Inspector de poliţie
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2013

Îngrijirea animalelor de companie, o obligaţie morală, dar şi legislativă!

Animalele de companie sunt o bucurie, dar şi o obligaţie. Acestea se pot îmbolnăvi, iar multe boli se transmit la om cu consecinţe grave. De aceea, deţinătorii de animale au nu numai o obligaţie morală, ci şi legislativă de a le proteja şi a le asigura bunăstarea: un adăpost corespunzător, hrană şi apă suficiente, posibilitatea de mişcare, îngrijire şi atenţie, precum şi asistenţă medicală.

Extrem de importantă, prevenirea îmbolnăvirilor la animale se face printr-un complex de măsuri: deparazitarea internă și externă. Astfel, ne referim la igienizarea adăposturilor prin dezinfecții cu DECONTAMINOL, CATIOROM şi PURSEPT; dezinsecții cu ROMPARASECT 5% și deratizări cu RATITOX F și BRODITOP.

Vaccinarea animalelor este singura modalitate de prevenție pentru unele boli infecțioase.

CÂINII ŞI PISICILE se vor deparazita intern de 4 ori pe an, cu PARACAN, ROMBENDAZOL SUPER, TOTAL (comprimate), iar extern (pentru purici și căpușe), lunar cu PARAKILL.

În ceea ce privește mâncarea pentru câini și pisici, compania ROMVAC comercializează o hrană specială super premium și premium din gamele Nature’s Protection și Araton. Această hrană, pe lângă faptul că este un produs ușor digerabil și gustos, este unică în Europa prin calități speciale, grație unui component natural numit MicroZeoGen. Acesta stimulează sistemul imunitar, eliminarea toxinelor din organism, având impact pozitiv asupra articulațiilor și sistemului osos, conferind blănii un aspect lucios etc.

Vaccinarea câinilor trebuie să înceapă de la vârsta de 6 săptămâni, contra parvovirozei, cu vaccin CANIPARVOVAC, și se continuă, conform unei scheme de vaccinare, cu vaccinul TETRAVALENT LCHP (contra parvovirozei, jigodiei, hepatitei infecțioase canine și leptospirozei) și RABIROM I (contra turbării). Vaccinarea cu Tetra­valent şi Rabirom I se face anual, toată viața animalului.

La pisică, vaccinarea începe tot la vârsta de 6 săptămâni cu vaccin contra panleucopeniei, apoi la vârsta de 3 luni cu Rabirom I, vaccinare care se va repeta anual.

IEPURII sunt animale rozătoare care, deși în aparență sunt mai puțin pretențioși, necesită neapărat vaccinare cu MIXOHEMOVIROVAC contra bolii hemoragice și a mixomatozei, două boli mortale.

CHINCHILLELE sunt animale rozătoare care în habitatul lor natural au o viață mult diferită față de cea din captivitate. De aceea, acestea necesită o atenție deosebită, iar hrana trebuie să fie una specială, reprezentată din concentrate granulate, care asigură necesarul de vitamine și minerale, comercializate și de ROMVAC. Trebuie să se știe că legumele și fructele proaspete pot să le provoace diaree din cauza unei fermentații excesive la nivelul tubului digestiv.

PĂSĂRILE DE COLIVIE (peruși, papagali) pot fi infestate cu diferiți paraziți interni care se localizează în gât, tubul digestiv etc., cauzând păsării grave îmbolnăviri. Deparazitarea internă se face ca la orice pasăre cu ROMBENDAZOL F.

Important de știut este că aceste păsări se pot îmbolnăvi de o boală gravă, care se poate transmite și la om, numită Psitacoză sau „febra papagalilor“. Tratamentul se face cu antibiotice pe bază de oxitetraciclină în diferite formule: OXIFURAN, GALIPROTECT C, ROMIGAL.

Hrana comercializată de către ROMVAC din gama FINKO pentru păsări este una specială, care le asigură vitaminele, mineralele și aminoacizii necesari pentru o nutriție echilibrată.

ROMVAC Company SA, cu o experiență de patru decenii în medicina veterinară, vă oferă o gamă largă de medicamente și vaccinuri atât pentru animalele de companie, cât şi pentru cele de interes economic.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2013

Creştere cu aproape 62% a numărului de animale sacrificate şi diminuare de 7,2% în cazul păsărilor, în martie 2013

Numărul animalelor sacrificate a înregistrat, în martie, o creştere, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2012, rezultate pozitive fiind consemnate la bovine (+8,9%), porcine (+4,6%), ovine şi caprine (+61,8%), arată datele provizorii publicate, joi, de către Institutul Naţional de Statistică /INS/. Pe de altă parte, la numărul total al păsărilor sacrificate s-a înregistrat o scădere de 7,2%.

Potrivit sursei citate, în martie 2013, comparativ cu aceeaşi lună din anul anterior, numărul total de bovine sacrificate şi greutatea lor în carcasă au crescut cu 8,9%, respectiv cu 4%. Astfel, în martie au fost sacrificate 49.000 de bovine, în unităţile industriale specializate sacrificările fiind în scădere cu 10%, iar greutatea lor în carcasă cu 2,6%. 

În ceea ce priveşte porcinele, numărul total de exemplare sacrificate şi greutatea în carcasă a acestora au crescut cu 4,6%, respectiv cu 9,8%, în timp ce sacrificările în unităţile industriale specializate şi greutatea lor în carcasă au crescut cu 11,5%, respectiv cu 15,4%. Numărul porcinelor sacrificate a depăşit 320.000 de capete în martie, iar greutatea în carcasă 26.850 tone.

Datele INS relevă faptul că, în cea de-a treia lună a anului, numărul total de ovine şi caprine sacrificate şi greutatea lor în carcasă au crescut cu 61,8%, respectiv cu 50,3%, ajungând la 534.000 capete şi o greutate în carcasă de 4.898 tone. În acelaşi timp, sacrificările de ovine şi caprine în unităţile industriale specializate s-au diminuat cu 12,2% faţă de martie 2012, iar greutatea lor în carcasă a scăzut 13%.

În martie 2013, numărul total al păsărilor sacrificate şi greutatea în carcasă a acestora au scăzut cu 7,2%, respectiv cu 8,3%, comparativ cu luna similară din anul anterior, totalizând 18,998 milioane capete şi 29.899 tone. De asemenea, în unităţile industriale specializate s-au înregistrat creşteri atât la numărul păsărilor sacrificate (+1%), cât şi la greutatea în carcasă a acestora (+2,5%).

În lunile analizate, greutatea medie în carcasă la animalele şi păsările sacrificate, prezintă uşoare oscilaţii.

Totodată, în perioada martie 2012 - martie 2013, cele mai mari creşteri ale greutăţii în carcasă s-au înregistrat în lunile decembrie şi aprilie la porcine, respectiv la ovine şi caprine, când au loc sacrificările tradiţionale ocazionate de sărbătorile de Crăciun şi Paşte.

Conform INS, în martie 2013, faţă de luna anterioară, numărul total de bovine sacrificate a scăzut cu 2%, iar greutatea lor în carcasă cu 8,7%. În unităţile industriale specializate, numărul de bovine sacrificate a rămas constant, iar greutatea în carcasă a acestora a crescut cu 0,5%. În luna analizată, ponderea bovinelor sacrificate în unităţile industriale specializate a fost de 18,4% din totalul sacrificărilor de bovine.

Numărul total de porcine sacrificate şi greutatea lor în carcasă au crescut cu 4,6%, respectiv cu 4%, în luna martie, comparativ cu februarie 2013. În plus, sacrificările de porcine în unităţile industriale specializate au reprezentat 91,3% din totalul porcinelor sacrificate. Numărul de porcine sacrificate în unităţile industriale specializate şi greutatea lor în carcasă au crescut cu 16,3%, respectiv cu 16,8%.

La ovine şi caprine, numărul total de exemplare sacrificate s-a micşorat de 5,3 ori, iar la greutatea în carcasă de 3,6 ori. Tăierile în unităţile industriale specializate, care au o pondere de 6,7% din totalul sacrificărilor de ovine şi caprine şi greutatea în carcasă a acestora au crescut de 18 ori, respectiv de 6,8 ori.

Numărul total al păsărilor sacrificate şi greutatea în carcasă a acestora au crescut cu 9,1%, respectiv cu 7,4%. Pe de altă parte, 85% din totalul tăierilor de păsări s-au realizat în unităţile industriale specializate. Sacrificările în acest tip de unităţi au crescut atât la numărul de păsări sacrificate, cât şi la greutatea în carcasă a acestora cu 9,1%, respectiv cu 7,8%.

Informaţiile lunare privind sacrificările totale de animale şi păsări sunt obţinute prin însumarea datelor provenite din două surse: Cercetarea statistică lunară pentru unităţile industriale specializate (abatoare) şi estimări ale sacrificărilor din afara abatoarelor (numărul de animale şi păsări sacrificate şi greutatea în viu a acestora) realizate de către specialiştii direcţiilor agricole judeţene ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Sursa AGERPRES

Constantin discută cu patru miniştri turci pe restricţiile impuse României privind importul şi tranzitul animalelor vii

Restricţiile impuse României privind importul şi tranzitul animalelor vii prin Turcia vor fi discutate marţi cu patru miniştri turci, a declarat, luni, pentru AGERPRES, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin.

"Voi avea, marţi, întâlniri cu patru miniştri turci, respectiv cu cel al Agriculturii, cu ministrul Silviculturii, cu cel al Justiţiei şi cu ministrul Economiei. Subiectul principal al discuţiilor este legat de restricţiile privind importul şi tranzitul animalelor vii din specia ovină şi bovină. Vrem să obţinem acordul lor, nu numai pentru tranzitul de carcasă de ovine ci şi pentru animale vii, în condiţiile în care 45% din exporturile totale de berbecuţi sunt către ţările arabe, dar pe alte canale", a spus ministrul Agriculturii. 
Constantin a precizat că la finalul vizitei în Turcia va transmite presei detalii privind rezultatul final al negocierilor avute cu oficialii turci.

O delegaţie a României condusă de ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin, va efectua marţi o vizită oficială în Turcia pentru a continua negocierile cu partea turcă în ceea ce priveşte restricţiile privind importul şi tranzitul animalelor vii din specia ovină şi bovină în şi prin Turcia.

Alături de Daniel Constantin se va afla şi secretarul de stat Achim Irimescu, care în pregătirea acestei vizite, împreună cu o delegaţie a Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), s-a deplasat în data de 16 aprilie 2013 la Ankara, unde a participat la o reuniune de lucru pe aceeaşi temă cu o delegaţie a Ministerului Alimentaţiei, Agriculturii şi Creşterii Animalelor din Turcia, condusă de Kutbettin Arzu, ministru adjunct. 

Potrivit MADR, România a purtat o serie de discuţii la Bruxelles cu Paola Testori Coggi, director general al DGSANCO, Comisia Europeană susţinând demersurile şi poziţia României în cadrul negocierilor cu Turcia.

Problemele României legate de exportul de ovine şi bovine vii, dar şi de carne, au început la finele anului 2011, când Turcia a blocat importurile din România, dar şi tranzitul prin ţara lor a cărnii de oaie românească. Ciobanii români se plâng că nu pot exporta oi şi carne de oaie în Turcia din cauza unei boli aproape inexistente în România, respectiv din cauza scrapiei (EST). 

Datele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor arată că în perioada 2002-2013, boala a fost confirmată la 363 ovine dintr-un total de peste 8,5 milioane de capete.

AGERPRES

Au fost descoperite animale „extraterestre“

Oamenii de ştiinţă au identificat recent, în regiunea Marelui Mekong, 126 de specii noi. Dintre acestea, zece au fost aduse în prim-plan şi descrise drept „extraterestre“ într-un raport al World Wide Fund (WWF). Sunt menţionate 82 de plante, 13 peşti, 21 de reptile, cinci amfibieni şi cinci mamifere, ne-a informat Ioana Betieanu de la WWF România.

Printre descoperiri se află liliacul cu nas-tub Belzebub, o creatură mică dar cu aspect demonic, observată numai în Vietnam. Belzebub, asemenea altor doi lilieci cu nas-tub descoperiţi în 2011, depinde de pădurea tropicală pentru a supravieţui şi este în mod special vulnerabil la defrişare, aspect care îl pune în pericol, având în vedere că, în numai patru decenii, 30% din pădurile existente în regiunea Marelui Mekong au dispărut.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2013

Pregătirea animalelor pentru sezonul rece

Crescătorii de animale au în această perioadă o grijă în plus pe lângă insuficienţa furajelor cauzată de vara foarte secetoasă. Temperaturile scăzute din timpul iernii pot avea efecte negative atât asupra producţiei, cât şi a sănătăţii animalelor. Scăderea temperaturii din adăposturi, asociată cu o umiditate crescută sau curenţii de aer reci, duce, pe lângă creşterea consumului de furaje, la apariţia bolilor afrigore: răceli, degerături, ajungându-se până la hipotermie, caracterizată prin scăderea temperaturii organismului sub limita normală, animalul nemaifiind capabil să-şi menţină temperatura prin termoreglare.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Dr. Viorica CHIURCIU, Medic veterinar, Doctor în ştiinţe medicale
SC ROMVAC COMPANY SA
LUMEA SATULUI NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2012

Abonează-te la acest feed RSS