reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Dec 2019

Primăvara şi sănătatea animalelor

Având în vedere că primăvara a venit, nu numai calendaristic, pe pagina noastră de Facebook, www.facebook.com/Romvac, primim tot mai multe întrebări legate de ceea ce trebuie să facă gospodarii pentru a proteja sănătatea animalelor în această perioadă.

În primul rând, recomandăm ca aceştia să efectueze deparazitarea internă şi externă a tuturor animalelor din gospodării (mamifere şi păsări), iar pentru cele care păşunează, cu 2 săptămâni înainte de a ieşi la câmp.

Deparazitarea este o acţiune importantă nu numai pentru sănătatea animalelor, dar în egală măsură pentru sănătatea omului şi protecţia mediului înconjurător. Animalele parazitate elimină, odată cu fecalele, şi ouă de paraziţi, contaminând mediul extern (apa, păşunile, furajele, gospodăriile). Aceste ouă vor fi ingerate de alte animale şi, uneori, chiar de către om. Astfel animalele se vor infesta sau reinfesta cu paraziţi, crescând numărul focarelor parazitare. 

Un alt considerent care vine în sprijinul deparazitării animalelor este acela că orice animal parazitat, chiar dacă nu exprimă semne clinice de boală, devine nerentabil din punct de vedere economic şi prezintă de asemenea un răspuns imun necorespunzător, în urma vaccinărilor.

Operaţia de deparazitare trebuie făcută de 3-4 ori pe an

Produsele antiparazitare pe care le recomandăm pentru rumegătoare sunt Rombendazol, Romfenbendazol, Rombendazol Plus, Romivermectin, Fasciocid şi Romavermectin Plus.

Păsările se daparazitează cu Rombendazol F, porcinele cu Romoxibendazol, iar cabalinele cu Ecvirom şi Ecvirom I.

Produsele pentru deparazitarea internă a câinilor şi pisicilor sunt Paracan, Total şi Rombendazol Super, iar pentru deparazitarea externă, Parakill.

Este absolut necesar ca simultan cu deparazitările să se efectueze şi igienizarea adăposturilor prin dezinsecţii curente cu Romparasect, dezinfecţii cu Decontaminol,  Catiorom şi deratizări cu Ratitox F sau Broditop.

În afară de deparazitarea pe care crescătorii pot să o facă singuri, există şi acţiuni sanitar-veterinare cuprinse în Programul strategic, de care răspund medicii veterinari concesionari, şi acţiuni pe care le execută medicul la solicitarea crescătorului de animale.

Vaccinări obligatorii

Un lucru foarte important pe care trebuie să îl ştie gospodarii este că vaccinarea la animale este obligatorie pentru mai multe boli.

Astfel, menţionăm vaccinarea contra pseudopestei aviare care se face cu vaccinuri foarte eficiente ca: Avipestisota, Avipestiol Forte sau cu vaccinul mixt Pestiholvac deosebit de eficient, având în vedere că are în compoziţie două tulpini vaccinale atât pentru holera aviară, cât şi pentru pseudopestă.

Tot obligatorii sunt şi vaccinarea contra antraxului la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) şi la cabaline, cu vaccin Carboromvac, dar şi vaccinarea antirabică a câinilor şi pisicilor cu vaccinuri antirabice.

De asemenea, trebuie făcute diferite testări pentru supravegherea sănătăţii animalelor, pentru depistarea diferitelor boli (tuberculoza la bovine, leucoza enzootică bovină, anemia infecţioasă la cabaline).

Vaccinări solicitate de crescător

În afară de aceste acţiuni sanitar-veterinare obligatorii, medicul veterinar poate să efectueze şi alte vaccinări la solicitarea crescătorului de animale, cum ar fi vaccinarea oilor şi caprelor contra agalaxiei contagioase (răsfugul alb) cu vaccin Agalaxin sau Agalaxin Forte, vaccinare care se face la oile gestante, în ultimele 3 luni de gestaţie, iar în cazul evoluţiei bolii în teritoriu se vaccinează tot efectivul (tineretul şi berbecii).

De asemenea, se recomandă vaccinarea contra rujetului la porcine cu vaccin Eryromvac, dar şi vaccinarea câinilor pentru parvoviroză, hepatită canină şi leptospiroză cu vaccinuri monovalente precum Parvoromvac sau polivalente, ca Tetravalent LCHP.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale, SC Romvac Company SA

Vaccinarea contra antraxului, o acţiune obligatorie în sezonul de primăvară!

Antraxul, cunoscut în popor sub denumirea de dalac, buba neagră sau cărbune, este comun mai multor specii de mamifere domestice şi sălbatice. Boala se caracterizează printr-o mortalitate mare la animale, având atât implicaţii economice (confiscarea totală a animalelor sacrificate), dar şi epidemiologice, fiind transmisibilă la om. Antraxul este o boală telurică, adică sporii bacteriei care produce boala îşi au habitatul în sol, unde rezistă zeci de ani şi constituie sursa cea mai frecventă de infecţie pentru ierbivore. De aceea, pentru ca animalele să fie în siguranţă, înainte de a ieşi la păşune trebuie să fie vaccinate contra antraxului.

La boală sunt receptive majoritatea speciilor de mamifere domestice şi sălbatice, cele mai sensibile fiind ovinele şi caprinele, urmate de taurine, cabaline, bubaline şi alte ierbivore. Porcinele şi carnasierele sunt mai puţin sensibile.

Sursele de infecţie sunt reprezentate de animalele bolnave care elimină germeni prin toate secreţiile şi excreţiile şi care se transformă în spori, în contact cu aerul. Sporii sunt răspândiţi pe păşune, furaje, apă, iar prin intermediul vântului, al apelor de suprafaţă sau freatice pot difuza pe suprafeţe întinse.

Prin deschiderea cadavrelor, sacrificarea animalelor sau sângerarea animalelor bolnave, se răspândeşte un număr mare de germeni în mediul exterior şi de aceea este interzis să se facă aceste manopere la animalele suspecte de boală.

Toate produsele provenite de la animalele cu antrax (carne, piei, păr, lapte, lână,) pot fi surse de infecţie importante, în special pentru om.

Căi de infecţie

La ierbivore infecţia are loc pe cale digestivă, prin ingerarea sporilor odată cu furajele sau apa, pe cale respiratorie prin inhalarea prafului contaminat cu spori, fiind posibilă şi contaminarea cutanată prin diferitele leziuni ale pielii. La porcine, carnasiere şi păsări contaminarea se realizează prin consum de carne sau organe de la animalele bolnave de antrax.

La om, cea mai frecventă este infecţia cutanată, localizată în general la mâini şi pe faţă (buba neagră), dar şi digestivă (prin consum de carne infectată). Uneori este posibilă şi calea respiratorie (boala scărmănătorilor de lână).

Semnele clinice ale bolii nu diferă prea mult de la o specie sau alta, dar există unele particularităţi privind durata şi gravitatea bolii. Astfel, la ovine şi caprine boala este extrem de rapidă, animalele devin brusc agitate, cu respiraţie grea, prezintă tremurături musculare, scurgeri sangvinolente la nivelul orificiilor nazale sau anale. Animalele mor în câteva minute sau ore.

La bovine sunt aceleaşi semne, dar cu durată mai mare. Acestea prezintă febră, lipsa poftei de mâncare, colici, lipsa rumegării, diaree şi urinare cu sânge. Moartea este precedată de hipotermie şi de convulsii. La cabaline simptomele sunt de ordin general: febră, respiraţie accelerată, cordul bate puternic, animalul nu consumă alimente.

Cadavrele animalelor cu antrax se balonează imediat, iar la nivelul cavităţilor nazale, bucală şi anală apar scurgeri sangvinolente, acestea fiind primele indicii ale antraxului.

Diagnosticul se suspicionează pe baza manifestărilor clinice şi aspectului cadavrului.

Profilaxia

Cea mai importantă este vaccinarea cu Carboromvac. Această acţiune este obligatorie şi se face la  bovine, ovine, caprine şi cabaline.

Pentru o mai mare eficienţă a vaccinului, este necesar ca animalele să fie deparazitate intern cu suspensii buvabile de Rombendazol, Romfenbendazol, Rombendazol Plus sau injectabil cu RomIvermectin şi RomAvermectin Plus.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale

SC Romvac Company SA

Hrană unică cu microzeogen (MZG) pentru animale de companie, o noutate pe piaţa românească!

Nutriţia adecvată este unul dintre cei mai importanţi factori care asigură menţinerea sănătăţii animalelor. O masă completă este o combinaţie echilibrată de proteine, lipide (inclusiv acizii graşi polinesaturaţi omega-6 şi omega-3), carbohidraţi, vitamine, minerale şi aminoacizi graşi esenţiali.

Gama de hrană pentru câini și pisici Nature’s Protection reprezintă o descoperire nutritivă unică care are în compoziție, pe lângă acești principii alimentari și MicroZeoGen, un zeolit de natură vulcanică. Zeolitul este un compus natural, format din minerale, cu particule micronizate, care, din cauza încărcăturii negative foarte înalte, atrage toxinele încărcate pozitiv, neutralizându-le și având un puternic efect detoxifiant. De asemenea, elimină eficient unele bacterii și virusuri. Studiile științifice dovedesc și alte avantaje ale MZG, dintre care amintim: stimularea sistemul imunitar și prevenirea alergiilor; refacerea mai rapidă a țesutului osos în urma accidentelor; MZG, împreună cu celelalte ingrediente din hrană, contribuie la lubrifierea articulațiilor, protejându-le și conferindu-le mobilitate; asigură o mai bună disponibilitate a nutrienților, contribuind la o dezvoltare armonioasă a organismului și la sănătatea pielii și a părului; ajută la eliminarea metalelor grele și a otrăvirii cu organofosfați.

Hrana pentru câini și pisici din gama Nature’s Protection este concepută pe categorii de vârstă și talie, este completă, echilibrată și adaptată cerințelor specifice de la pui la adult.

Ingredientele din compoziție (proteine animale, grăsimi, orz, sorg, extract de rozmarin, carbohidrați, acizi grași Omega-3 și 6, vitamine, microelemente, aminoacizi etc.) oferă un produs ușor digerabil și gustos, ce asigură energia necesară pentru creștere și vitalitate. În plus, granulele crocante și combinația selectă de minerale ajută la îndepărtarea tartrului și la menținerea unei danturi curate și a unor gingii sănătoase. Astfel, pentru câini se recomandă: PuppyStarter (formulă de înțărcare pentru cățeii din toate rasele); Mini Junior (câini de talie mică, 2-8 luni); Medium Junior (talie mijlocie, 2-12 luni); Maxi junior (talie mare, 2-18 luni); Mini Adult; Medium Adult; Maxi Adult; Senior; Adult Lamb; Active (pentru câinii adulți, sportivi, de vânătoare și femelele lactante) și Light (hrană săracă în calorii pentru câinii adulți cu tendință de îngrășare).

La pisici Nature’s Protection oferă o gamă de produse de cea mai înaltă calitate, care acoperă nevoile nutriționale în toate etapele și condițiile de trai ale acestora. În plus, fibrele speciale din aceste formule elimină părul acumulat în stomac, prin lins. De asemenea, acidifianții urinari naturali din compoziție ajută la prevenirea formării calculilor urinari, iar ingredi­entele naturale (pulpa de sfeclă și cicoarea) stimulează flora intestinală și digestia optimă.

Astfel, pentru pisici există variantele: Kitten (pisici în creștere până la vârsta de 1 an); Indoor (pisici adulte care trăiesc în spații închise cu vârsta de peste 1 an); Persian (pisici adulte cu părul lung, peste 1 an); Sensitive Digestion (formulă foarte digerabilă pentru pisici adulte, vârsta de cel puțin 1 an); Neutered (pisici adulte după sterilizare, vârsta de cel puțin un an); Urinary Formula – S (hrană dietetică completă pentru pisici adulte) și Senior (pentru pisici vârstnice, vârsta de 10 ani sau mai mult).

Toate produsele se găsesc sub diferite forme de ambalare: 500 g, 2 kg, 4 kg, 7 kg, dar și în saci de 18 kg pentru crescătorii.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale

SC Romvac Company SA

Gestaţia rumegătoarelor mici şi complicaţiile acesteia

După cum se ştie, gestaţia la ovine durează 145-150 de zile, în medie cinci luni. În vederea protejării oilor gestante se vor evita aglomerările, alergările, lovirea oilor, în special la intrarea şi ieşirea din adăpost. Cu aproximativ o lună înaintea fătării, obligatoriu se face codinitul oilor (tunderea lânii de pe coadă şi partea interioară a coapselor şi din jurul ugerului) pentru a se putea asigura un supt cât mai igienic al mielului. Operaţiunea de codinit trebuie făcută cu multă atenţie, având în vedere gestaţia avansată şi posibilitatea producerii de avorturi prin lovire.

Cu două săptămâni înainte de fătare se face un control al gestaţiei, separându-se oile cu gestaţie avansată şi introducându-se în compartimentul de fătare special amenajat, astfel construit încât să asigure o temperatură de 18-20°C. De asemenea trebuie să fie dezinfectat, văruit, iar aşternutul să fie schimbat zilnic. Începerea fătării se manifestă prin simptome ca: oaia devine neliniştită, întoarce capul spre flanc, se ridică şi se culcă des, nu mănâncă și se retrage din turmă.

Toxiemia de gestaţie

Toxiemia de gestație (cetoza oilor gestante, cetonemia de gestație, boala mieilor gemeni) reprezintă o tulburare a metabolismului glucidic. Frigul și transportul acționează ca factori stresanți care măresc necesarul de glucoză. Apare în ultima perioadă de gestație, cu 2-3 săptămâni înainte de fătare. Animalul refuză mâncarea, prezintă salivație, fecale dure, apoi diaree. Tratamentul este dietetic, cu administrarea de fierturi de sfeclă, morcovi, melasă şi injectabil, cu Glucoză 33%, Vitamina B1+B6, Vitamina AD3E.

Paraplegia antepartum

Este un sindrom care apare în a doua parte a gestației și este caracterizat prin imposibilitatea femelei de a se ridica. Această stare este mai frecvent întâlnită la capră. Paraplegia apare la femelele în gestație avansată și cu mari producții de lapte, dar care beneficiază de puțină mișcare. Primele semne sunt nesiguranța în stațiune, urmată de culcarea și ridicarea greoaie.

Tratamentul constă în administrarea de furaje de bună calitate, tărâțe de grâu, săruri de calciu și drojdie de bere. Se va reface echilibrul mineralo-vitaminic prin administarea de Calciu-Magneziu, Multivitarom și Vitamina C timp de 5-7 zile.

În toate cazurile de fătări greoaie, la animale epuizate, pentru a amplifica eforturile de expulzare a fătului, în retenţie placentară pentru desprinderea şi eliminarea completă a învelitorilor fetale și pentru declanşarea lactaţiei se folosește cu succes produsul Romoxitocin.

Dr. Gabriela LOTREA
Medic veterinar
SC Romvac Company SA

Întreţinerea oilor pe timp de iarnă

Datorită caracteristicilor biologice, oile sunt mai puţin pretenţioase decât alte specii de animale, acestea putând fi întreţinute în iernile mai blânde chiar fără să fie adăpostite.

Având în vedere, însă, că oile matcă sunt gestante la intrarea în stabulaţie, iar fătarea şi alăptarea mieilor se desfăşoară pe timp de iarnă, este necesar ca acestea să fie adăpostite respectând anumite măsuri tehnico-organizatorice (furajarea, adăpostirea, crearea de compartimente pentru fătat şi spaţiu de refugiu pentru miei). Alimentaţia oilor pe timp de iarnă este, însă, cea mai importantă, aceasta trebuind să fie echilibrată atât calitativ, cât şi cantitativ.

În această perioadă trebuie să se evite administrarea de furaje mucegăite sau îngheţate. Furajarea oilor în timpul stabulaţiei se face în funcţie de starea fiziologică, greutate şi rasă. Astfel oile, în primele 2-3 luni de gestaţie, îşi păstrează rezervorul de grăsime depus toamna, consumând fân şi grosiere. Perioada de gestaţie avansată (lunile 4-5) este cea mai critică, deoarece fetusul creşte rapid, scăzând capacitatea de ingestie pentru furaje. De aceea este obligatoriu să se introducă concentrate în raţie (200-500 g/zi).

Ţinând cont că iarna lipsesc furajele verzi, acestea trebuie suplinite cu BLOCURI PENTRU LINS, care conţin, pe lângă sare, vitamine şi micro­elemente (calciu, magneziu, seleniu etc.).

O alimentaţie carenţată are influenţă negativă atât asupra viabilităţii şi greutăţii mieilor la fătare, cât şi asupra oilor, ducând la diferite afecţiuni ca: cetonemia de gestaţie, o tulburare cauzată de hrănirea cu furaje sărace în glucide. Oile cele mai afectate sunt, în special, cele cu gestaţie gemelară sau cu fetus mare.

Pentru a preveni această afecţiune trebuie introduse în alimentaţie, în ultima perioadă de gestaţie şi morcovi, sfeclă, melasă. O altă afecţiune frecventă este miodistrofia enzootică cauzată de hrănirea oilor gestante cu furaje sărace în vitamina E şi/sau seleniu, carenţe care se reflectă asupra sănătăţii mieilor. Pentru prevenirea şi combaterea acestei afecţiuni recomandăm produsul ROMSELEVIT injectabil sau buvabil la oile gestante, cu 2-3 săptămâni înainte de fătare, iar la miei, în caz de miodistrofie sau tulburări de creştere, mai ales în fătări timpurii.

În această perioadă, pe lângă avorturile cauzate de alimentaţie sau traumatisme, pot să apară şi avorturi infecţioase (frecvent avortul salmonelic) şi mamite. Astfel, în atenţia crescătorilor de ovine trebuie să fie şi vaccinările contra unor boli infecţioase, făcute în perioada de gestaţie.

Astfel, recomandăm vaccinarea contra agalaxiei contagioase cu vaccin AGALAXIN. Vaccinarea contra agalaxiei contagioase, dar şi a mamitei gangrenoase a oilor şi caprelor se face cu AGALAXIN FORTE. De asemenea, recomandăm vaccinarea contra avortului salmonelic, mai ales în efectivele unde a evoluat boala, şi vaccinarea contra anaerobiozelor.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA

Insectele din gospodării, vectori în transmiterea unor boli la om şi animale

Există anumite insecte de disconfort, cum ar fi gândacii de bucătărie, puricii, furnicile, muștele, ploșnița de pat, care nu numai că deranjează prin simplul fapt că pătrund în locuințele oamenilor, cauzându-le mușcături sau înțepături, dar pot să le transmită și diferite boli periculoase.

Prin modul lor de viață, pe care îl duc în medii murdare, aceste insecte răspândesc diferiți microbi în locuințele oamenilor, mai ales pe alimente și băuturi.

Astfel, muștele și gândacii de bucătărie sunt vectori pentru mulți microbi, pe care îi transportă la distanță, aceștia fiind răspunzători de îmbolnăvirea oamenilor (cauzând în special boli digestive).

Există, însă, și posibilitatea ca unele insecte să fie purtătoare de germeni patogeni (virusuri, bacterii, paraziți) pe care îi transmit omului odată cu mușcătura sau înțepătura. De asemenea, aceste insecte pot să inoculeze diferite substanțe alergenice.

Astfel, gândacii de bucătărie pot fi răspunzători de reacții alergice, inclusiv astm bronșic, în special la copii.

Puricii sunt insecte care îți pot invada locuința dacă ai câini sau pisici. Aceștia, pe lângă reacțiile alergice pe care le pot provoca, pot fi și gazdă pentru unii paraziți (tenii).

Căpușele mamiferelor pot transmite diferite boli periculoase, mai frecventă fiind borelioza sau boala Lyme.

Ploșnița de pat poate transmite diferiți paraziți prin intermediul excrementelor pe care le lasă la locul înțepăturii, în timp ce se hrănește cu sânge, putând cauza afecțiuni grave la nivelul diferitelor organe interne și sisteme (inimă, sistem circulator, sistem nervos etc.).

În prezent, numărul persoanelor infectate cu diferiți agenți patogeni, răspândiți prin intermediul insectelor, este din ce în ce mai mare, acest fenomen apărând și ca o consecință a răspândirii acestor insecte pe tot globul, pe diferite căi (păsări migratoare, mijloace de transport etc.).

Pentru a evita apariția acestor boli atât la om, cât și la animale este foarte importantă acțiunea de combatere a acestor insecte.

Pentru a reuși să reducem numărul acestor insecte este necesar să acționăm în mai multe direcții, igienizând casa, adăposturile, dar și animalele. Astfel, pentru locuinţele oamenilor se folosesc produse insecticide având în compoziție substanțe active foarte eficace, cum ar fi: Gândăcid 200 (utilizat în soluţie 5 ml/litrul de apă pentru dezinsecţia suprafeţelor mai mari, ca de exemplu subsoluri de blocuri, şcoli etc.), Gândăcid 100 şi Gândăcid 90 (utilizat în locuinţe prin aplicarea gelului în locurile ascunse, frecventate de gândaci).

Aceste produse distrug atât insectele târâtoare, dar şi artropode dăunătoare cu care intră în contact (gândaci de bucătărie, furnici, purici, ploşniţa de pat) şi se recomandă şi pentru utilizatori profesionali (spitale, şcoli, hoteluri, restaurante, magazine). Nivelul scăzut al concentraţiilor soluţiilor de lucru şi toxicitatea redusă asigură un coeficient de siguranţă notabil pentru oamenii care îl manipulează şi pentru mediul înconjurător.

Pentru deparazitarea adăposturilor la animale recomandăm produsul Romparasect 5%.

Foarte importantă este deparazitarea externă a câinilor cu Parakill pentru combaterea puricilor și căpușelor.

Dr. Viorica CHIURCIU
Medic veterinar, Doctor în ştiinţe medicale SC ROMVAC COMPANY SA

Afecţiunile urechilor la câine şi pisică

Există numeroase cauze care duc la afecţiuni ale urechilor la câini şi pisici şi care ţin atât de anatomia acestor organe (adânci, întunecoase şi greu aerisite), cât şi de factori externi.

Deși urechile la câine și pisică sunt protejate cu o cantitate mică de cerumen, există numeroase cauze care pot duce la iritarea, inflamarea sau infectarea lor. Atunci când aceste afecțiuni nu sunt tratate la timp, apar complicații la nivelul urechii interne, ajungându-se până la pierderea auzului și chiar afectarea creierului. Cea mai frecventă afecțiune întâlnită este otita externă, adică inflamația conductului auditiv extern care poate fi acută sau cronică, unilaterală sau bilaterală.

Cum apar aceste afecţiuni!?

Dintre cauzele care duc la aceste afecțiuni amintim: paraziții externi (râia urechii, căpușele) care irită urechea animalului, producând o secreție maroniu-închis şi cauzând o mâncărime intensă. De asemenea, amintim reacțiile alergice provocate de diferiți alergeni ca praful, polenul, detergenții, miceții, dar şi puricii care secretă o substanță alergenică, răspunzătoare de aceste reacții. Mai mult, bacteriile (stafilococi, streptococci, Pseudomonas aeruginosa) și virusurile (boala Carre) duc la infecțiile urechii, provocând durere, însoțită de o scurgere purulentă, urât mirositoare. Curenţii de aer cauzează, de asemenea, inflamația urechilor.

Scuturarea excesivă din cap sau scărpinatul, manifestări întâlnite în otite, duc la apariția hematoamelor (othematom) lobului urechii, prin perforarea vaselor sanguine la acest nivel.

Trebuie să amintim că de cele mai multe ori rănirea și inflamația urechii este cauzată chiar de către stăpânul animalului, printr-o curățare excesivă, agresivă sau făcută prea în profunzimea conductului auditiv extern.

Indiferent de cauze, semnele pe care le exprimă animalul sunt, în general, disconfortul exprimat prin scărpinat, scuturarea și înclinarea capului de partea urechii afectate și durere la atingerea acesteia. Prezența în canalul auditiv extern a unui exudat închis la culoare, urât mirositor, poate fi cauzat de existenta unui parazit (Otodectes cynotis, Demodex etc.), a unei drojdii (Malassezia spp.), a unei infecții bacteriene sau de o infecție mixtă.

Diagnostic şi tratament

De aceea, pentru a diagnostica cauza bolii, medicul veterinar va examina urechea animalului şi va pune în evidență prezența unor eventuale iritații, leziuni, cruste, inflamații, a anumitor formațiuni, fire de păr, dar și exudatul urechii, pentru a putea recomanda medicația cea mai potrivită.

În schema de tratament trebuie folosite medicamente cu spectru larg, care să înlăture pruritul, durerea și inflamația. În funcție de diagnostic, tratamentul poate fi local sau general. Local, recomandăm următoarele produse: Otosan, soluție otică pentru igiena urechii sau adjuvant în tratamentul diferitelor afecțiuni ale urechii (otite, eczeme) și Otoguard, unguent cu spectru antibacterian și antiparazitar larg, prin acțiunea asociată a neomicinei, cypermetrinei și permethrinei. Anestezina din compoziție reduce senzația de durere.

Tratamentul se face prin introducerea unguentului în canalul auditiv extern, de 3 ori pe zi, timp de 4-5 zile, după toaletarea locală cu Otosan.

Pe cale generală, în funcție de afecțiune, se folosesc antibiotice, conform antibiogramei: Amoxylrom, Oxitetraciclină 10%, Enrofloxarom; antiinflamatoare: Dexametazonă; desensibilizante: Alergotrat, Eczemtrat; antiparazitare: Parakill, Rombendazol super sau antifungice: Unguent antimicotic.

Prevenţia

Ca măsură de prevenție recomandăm deparazitarea internă și externă periodică a animalului, menținerea igienei urechii prin curățarea acesteia o dată pe săptămână, cu soluții de Otosan, în special după baie sau înot.

Dr. Viorica CHIURCIU,

medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale

SC Romvac Company SA

Deparazitarea de toamnă asigură rezultate economice bune în anotimpul rece

Toamna vine cu roade bogate din câmp, dar şi cu obligaţii privind pregătirea animalelor pentru iernat. Pe lângă pregătirea corespunzătoare a adăposturilor şi depozitarea furajelor, o acţiune foarte importantă este deparazitarea animalelor şi a adăposturilor.

Bolile parazitare sunt destul de frecvente la animale şi, chiar dacă nu produc întotdeauna mortalitate, acestea influenţează negativ producţiile. Cele mai multe parazitoze evoluează sub forme clinice inaparente, trecând neobservate, ceea ce face ca infestaţia să crească an de an într-o gospodărie unde nu s-au făcut deparazitări. În astfel de gospodării se produce o concentrare a acestor paraziţi, fiind sursă pentru infestarea vieţuitoarelor din jur şi contribuind la menţinerea permanentă a unui focar de infestaţie.

Este important de ştiut că în ciclul biologic al majorităţii paraziţilor interni există una sau mai multe gazde intermediare, cel mai important fiind câinele care transmite paraziţii la animalele de interes economic şi accidental şi la om.

Odată cu fecalele animalelor, ouăle paraziţilor se răspândesc pe păşune, în apă, pe furaje sau pe sol, astfel că animalele se pot infesta cu elemente parazitare, prin păşunat, adăpat sau consum de furaje. Pentru a menţine starea de sănătate a animalelor şi implicit a omului, toate animalele din gospodărie trebuie deparazitate atât intern, cât şi extern de 3-4 ori pe an. Una dintre deparazitări se face toamna, la intrarea animalelor în stabulaţie.

Animalele pot fi parazitate cu foarte mulţi paraziţi interni, în special helminţi – viermi care se localizează în diferite locuri: tubul digestiv, aparatul respirator, aparatul genital, sistemul circulator, muşchi etc. sau pot să migreze în ciclul lor biologic, prin diferite ţesuturi. Aceşti paraziţi acţionează mecanic, traumatizând ţesuturile prin care migrează sau pot să obstrueze lumenul intestinal. Ei pot elibera, de asemenea, toxine în circulaţia sanguină, care acţionează asupra ficatului, vaselor de sânge sau a creierului. Paraziţii, prin migraţia lor în organism, pot să vehiculeze germeni patogeni, bacterii sau virusuri, provocând enterite sau pneumonii infecţioase. Prin hrănirea paraziţilor cu substanţe nutritive, se perturbă metabolismul glucidelor, protidelor, vitaminelor şi sărurilor minerale din organismele parazitate.

Paraziţii externi ai animalelor (păduchi, purici, căpuşe, râie etc.) produc leziuni pe pielea animalelor, având ca rezultat un disconfort continuu, cu scăderea producţiilor. Unii paraziţi externi, ca larvele de purici şi păduchi ai câinilor şi pisicilor, pot fi contaminaţi cu larvele unor tenii, pe care le transmit organismelor gazdă şi, accidental, omului.

Produsele folosite pentru deparazitare diferă în funcţie de specia de animale: pentru cabaline – ECVIROM şi ECVIROM I, suspensii orale. Pentru rumegătoare (bovine, ovine, caprine) se recomandă FASCIOCID, ROMBENDAZOL 2,5% şi 10% ROMFEN­BENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS, suspensii orale; ROMIVERMECTIN şi ROMAVERMECTIN PLUS, soluţii injectabile.

Pentru porcine se administrează ROMOXIBENDAZOL comprimate şi pulvis şi ROMIVERMECTIN, soluţie injectabilă.

Pentru păsări există produsul ROMBENDAZOL F comprimate şi ROPARATOX. Pentru câini şi pisici sunt recomandate PARACAN, TOTAL şi ROMBENDAZOL SUPER.

Pentru deparazitarea porumbeilor există produsul ENDECTOCID. Adăposturile se deparazitează cu ROMPARASECT 5% şi ROMPARATOX.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA

Prevenţia şi tratamentul pentru cele mai importante boli ale porumbeilor

Cele mai multe boli ale porumbeilor sunt condiţionate de factori de stres. Solicitarea fizică intensă, existenţa unor boli parazitare, precum şi carenţele vitaminice şi minerale favorizează apariţia multor boli.

Măsuri de prevenire a îmbolnăvirii porumbeilor

Astfel, menținerea statusului de sănătate a porumbeilor se realizează printr-o serie de măsuri profilactice, una dintre acestea fiind asigurarea unor rații complete de hrană, suplimentate cu vitamine, în special vitamina A și vitaminele din complexul: Biovit Plus, Complex Polivitaminic Buvabil, Vita B Complex, Vitamina AD3E, Vitarom, Hepatoprotect etc..

De asemenea, se face deparazitarea periodică a porumbeilor, atât intern cât și extern, folosind Endectocid, soluție spot-on cu acțiune asupra paraziților interni (viermi rotunzi), și externi (păduchi, purici, căpușe, ploșnițe, râie). Se recomandă şi produsul Rombendazol Super, comprimate, indicat atât în combaterea paraziților interni (viermi rotunzi și tenii), cât și a celor externi. Concomitent cu deparazitarea porumbeilor, trebuie deparazitate adăposturile cu Romparasect 5% sau Gândăcid.

Mai mult, trebuie avută în vedere şi igienizarea periodică a adăposturilor și a volierelor prin dezinfecţie cu: Catiorom, Decontaminol şi Pursept. De asemenea, deratizarea adăposturilor cu Ratitox sau Broditop este esențială, șobolanii fiind, de cele mai multe ori, purtători de salmonele.

Decontaminarea apei de băut se recomandă a fi făcută continuu, cu produsul Pursept sau cu  Albastru de metilen.

Bolile porumbeilor şi prevenirea acestora prin vaccinare

Pentru anumite boli este necesară vaccinarea. Astfel pentru difterovariolă, boală virală care se manifestă ca o erupție cutanată, cu noduli de diferite mărimi, localizați pe diferite zone ale corpului sau pe mucoase (limbă, cavitatea bucală, conjunctivală etc.), măsurile de prevenție constau în vaccinare cu Romporpox.

Paramyxoviroza porumbeilor este o boală infecțioasă de mare contagiozitate, asemănătoare cu pseudopesta aviară. Boala produce pagube importante crescătorilor de porumbei. Vaccinarea se face cu Paramixovacol.

Pseudopesta aviară (Boala de Newcastle) este o boală virală, infectocontagioasă caracterizată prin rată crescută de îmbolnăvire și răspândire. Aceasta este cea mai gravă boală a păsărilor, iar la porumbel apare sporadic, corelată cu epizootii la galinacee, fiind exprimată mai ales prin sindrom nervos (mioclonii, torticolis, paralizii). Tineretul și puii sunt mai sensibili și fac forme mai grave de boală. Vaccinarea se face cu Avipestisota.

Salmoneloza (paratifoza) este o boală bacteriană, larg răspândită. La porumbeii adulți boala evoluează în general asimptomatic, dar pot fi purtători de salmonele pe care le transmit puilor (inclusiv prin așa-numitul „lapte de porumbel“, în timpul hrănirii puilor).

Alte boli, alte tratamente!

La tineret apar artrite la nivelul articulațiilor aripilor și picioarelor, ceea ce determină jenă în mers sau imposibilitatea zborului, de unde și denumirea de „boala aripilor“. Vaccinarea se face cu Columbopolivac S, vaccin mixt pentru paramixoviroză și salmoneloză.

Există boli care pot fi prevenite sau tratate cu medicamente specifice, astfel: trichomonoza (mălaiul) cu Columboviofort, Flagelstop, Rometronidazol; coccidioza cu Sulfacoccirom, Amprolium 20% etc.

Romvac a creat produse speciale pentru porumbei care, prin proprietățile lor, au efecte benefice pe durata creșterii, reproducerii, năpârlirii, îmbunătățind performanțele sportive ale acestora: Carnicol, Superform, Columboclin, Columboprobiotic, Columbosimbiotic.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA

Deparazitarea animalelor din gospodării, o acţiune absolut necesară în sezonul de toamnă!

Crescătorii de animale nu trebuie să piardă din vedere deparazitarea de toamnă a tuturor animalelor din gospodării.

Paraziţii şi producţiile mici

Bolile parazitare sunt răspândite pe tot globul, afectând atât animalele cât și omul. În funcție de localizare, acestea produc tulburări variate, influenţând negativ producţiile la animale. La tineretul animal, fiind cel mai receptiv, se înregistrează îmbolnăviri și mortalități crescute. La animalele adulte cele mai multe parazitoze evoluează fără semne clinice, trecând neobservate, ceea ce face ca infestaţia să crească de la an la an într-o gospodărie unde nu s-au făcut deparazitări.

Odată cu fecalele animalelor, ouăle paraziţilor se răspândesc pe păşune, în apă, pe furaje, pe sol, în adăposturi, astfel că animalele se pot infesta sau reinfesta cu paraziți, prin păşunat, adăpat sau consum de furaje. Pentru a menţine starea de sănătate a animalelor şi implicit a omului, toate animalele din gospodărie trebuie deparazitate atât intern, cât şi extern de cel puțin 4 ori pe an.

Concomitent cu deparazitarea animalelor, toamna trebuie să se facă şi deparazitarea adăposturilor. Este important de ştiut că, în ciclul biologic al unor paraziţi interni, câinele este o verigă importantă, acesta transmițând paraziți deosebit de periculoși (hidatidoza) atât la animalele de interes economic, cât şi la om. De aceea câinele, dar și pisica trebuie deparazitate intern și extern.

Ce trebuie să ştim despre paraziţii interni şi externi ai animalelor?

Animalele pot fi parazitate cu foarte mulţi paraziţi interni, care se localizează în tubul digestiv, aparatul respirator, aparatul genital, sistemul circulator, muşchi etc. Aceşti paraziţi traumatizează ţesuturile prin care migrează sau pot să blocheze lumenul intestinal. Ei pot elibera, de asemenea, toxine în circulaţia sanguină, care acţionează asupra ficatului, vaselor de sânge sau a creierului. Paraziţii, prin migraţia lor în organism, pot să vehiculeze germeni patogeni, bacterii sau virusuri, provocând enterite sau pneumonii infecţioase. Prin hrănirea paraziţilor cu substanţe nutritive, se perturbă metabolismul glucidelor, protidelor, vitaminelor şi sărurilor minerale din organismele parazitate, sărăcind organismul în aceste elemente nutritive.

Paraziţii externi ai animalelor (păduchi, purici, căpuşe, râie etc.) produc leziuni pe pielea animalelor, având ca rezultat un disconfort continuu.

Unii paraziţi externi, precum larvele de purici şi păduchi ai câinilor şi pisicilor, pot fi contaminaţi cu larvele unor tenii, pe care le transmit organismelor-gazdă şi, accidental, omului.

Produsele folosite pentru deparazitare diferă în funcţie de specia de animale

Pentru cabaline se recomandă suspensiile orale Ecvirom şi Ecvirom I.

Pentru rumegătoare (bovine, ovine, caprine) se pot administra suspensiile orale de Fasciocid, Rombendazol 2,5% şi 10%, Romfenbendazol şi Rombendazol plus şi soluţii injectabile de Romavermectin, Romivermectin şi Romavermectin plus.

Pentru porcine se va folosi Romoxibendazol comprimate şi pulvis şi/sau Romivermectin, soluţie injectabilă.

Păsările se daparazitează cu Rombendazol F, comprimate și Roparatox, pulbere.

Pentru câini şi pisici există produsele Paracan, Total şi Rombendazol Super, iar pentru porumbei, Endectocid.

Pentru deparazitarea adăposturilor se recomandă Romparasect 5% și Romparatox, iar pentru insecte târâtoare (gândaci de bucătărie, ploșnițe etc.), produsul Gândăcid.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA

Gălbeaza la rumegătoare, o boală mortală!

Fascioloza este o boală parazitară cu localizare hepatică ce afectează în special bovinele, ovinele şi caprinele. Este numită popular „gălbează“ şi este produsă de trematode din genul Fasciola. Contaminarea se realizează prin ingerarea paraziţilor odată cu furajele. Diagnosticul se stabileşte pe baza examenului clinic asociat cu cel microscopic.

Fascioloza evoluează sezonier, toamna-iarna, la animalele care au păşunat pe terenuri umede sau la cele hrănite cu furaj provenit din acest mediu.

Gălbeaza la oi

La ovine boala evoluează acut şi cronic. Forma acută se întâlnește la sfârșitul verii și toamna, când animalele ingeră în scurt timp cantități mari de larve de fasciole, urmate de invazia masivă a fasciolelor tinere. Ca semne clinice întâlnim lipsa poftei de mâncare, temperatură scăzută, anemie, diaree, edeme în jurul ochilor, mărirea abdomenului în zona ficatului și sensibilitate la palpare. Manifestările apar la 4-6 săptămâni de la ingerare și boala devine mortală după 4-10 zile de evoluție.

Forma cronică este mai frecventă și evoluează în trei perioade. Perioada de debut apare în septembrie-noiembrie şi se exprimă clinic prin slăbiciune musculară, iar animalul refuză mișcarea. Faza a doua se manifestă în decembrie-ianuarie prin anemie, slăbire accentuată, edemul pleoapelor, diaree și lipsa poftei de mâncare. Faza a treia apare la sfârșitul iernii, începutul primăverii și se manifestă prin scăderea masei musculare, slăbirea excesivă a animalului, uneori și avorturi spontane însoțite de lipsa laptelui.

Gălbeaza la bovine

La bovine semnele clinice se observă mai greu. Boala poate evolua cronic și se manifestă prin: anemie, diaree, slăbire, poftă de mâncare scăzută, scăderea producției de lapte, laptele devenind amar. La tineretul de 6-18 luni se constată anemie, diaree și scăderea temperaturii.

Tratamentul necesar!

Cel mai bun leac pentru această boală parazitară este produsul Fasciocid, eficient față de toate formele de dezvoltare a fasciolelor. În cazul infestațiilor masive se recomandă repetarea tratamentului după 48 ore. Cu foarte bune rezultate la bovine se poate utiliza produsul Romavermectin B1 1% Plus (avermectină și clorsulon), eficient față de toate formele de dezvoltare a fasciolelor, a altor paraziți intestinali și a râiei (Sarcoptes, Psoroptes, Chorioptes).

Medicamentele care acționează asupra ouălor de fasciola și a adultului sunt: Rombendazol 2,5% sau 10% (albendazol) și Rombendazol Plus (albendazol, levamisol). Se recomandă îmbunătățirea alimentației și aplicarea tratamentului la întreaga turmă.

Profilaxie

Se recomandă deparazitarea animalelor de 2-4 ori pe an cu Fasciocid sau Romavermectin B1 1% Plus. Primul tratament obligatoriu se aplică primăvara, înainte de ieșitul la pășune, iar al doilea la 2-3 săptămâni după intrarea în stabulație (noiembrie). Celelalte două tratamente se aplică în lunile ianuarie și septembrie, folosind Rombendazol sau Rombendazol Plus. După deparazitare se recomandă recoltarea bălegarului și depozitarea acestuia pentru sterilizare, iar animalele vor fi ținute timp de 3-4 zile pe miriști sau suprafețe cultivabile, care vor fi arse ulterior.

Dr. Gabriela LOTREA

Medic veterinar

SC Romvac Company SA

Ploile abundente pot să ducă la infecţii cu antrax

Starea vremii este foarte importantă pentru sănătatea animalelor, iar factorii meteorologici de intensitate mare favorizează îmbolnăvirea acestora. Astfel, există posibilitatea apariţiei antraxului la animalele nevaccinate.

Antraxul, cunoscut sub denumirea de dalac, buba neagra, cărbune etc., este comun mai multor specii de mamifere domestice şi sălbatice, fiind transmisibil la om. Boala este produsă de o bacterie care există în mediul exterior sub formă de spori, rezistând în sol zeci de ani. La boală sunt recep­tive majoritatea speciilor de mamifere domestice şi sălbatice, cele mai sensibile fiind ovinele şi caprinele, urmate de taurine, cabaline, bubaline şi alte ierbivore.

Sursele de infecţie sunt reprezentate de animalele bolnave care elimină germeni prin toate secreţiile şi excreţiile sau de cadavre care sunt scoase la suprafaţă de ploi abundente. Prin deschiderea cadavrelor sau a sacrificării animalelor bolnave se răspândeşte un număr mare de germeni în mediul exterior. Produsele provenite de la animalele cu antrax (carne, piei, păr, lapte, lână) conţin cantităţi mari de spori, fiind surse de infecţie importante în special pentru om.

La ierbivore infecţia are loc prin ingerarea sporilor odată cu furajele sau apa, prin inhalarea prafului contaminat cu spori, fiind posibilă şi infecţia prin leziuni ale pielii.

La om infecţia începe în mod frecvent prin intrarea sporului în organism printr-una dintre multiplele căi: respiratorie (boala scărmănătorilor de lână), digestivă (prin consum de carne infectată) sau cutanată.

Semnele clinice ale bolii nu diferă prea mult de la o specie la alta, dar există unele particularităţi privind durata şi gravitatea bolii. Astfel, la ovine şi caprine boala este extrem de rapidă, animalele devin brusc agitate, cu respiraţie grea, tremurături musculare, secreţii în general, hemoragice la nivelul orificiilor nazale sau anale. Animalele mor în câteva minute sau ore.

La bovine sunt aceleaşi semne, dar cu durată mai mare. Acestea prezintă febră, lipsa poftei de mâncare, colici, lipsa rumegării, diaree şi urinare cu sânge, convulsii. La cabaline simptomele sunt de ordin general: febră, respiraţie accelerată, cordul bate puternic, animalul nu consumă alimente. Cadavrele animalelor cu antrax se balonează imediat, iar la nivelul cavităţilor nazale, bucală, anală apar scurgeri sangvinolente, acestea fiind primele indicii ale antraxului.

Diagnosticul se suspicionează pe baza manifestărilor clinice şi aspectului cadavrului. Diagnosticul de certitudine se stabileşte prin examen de laborator.

Cea mai importantă măsură în prevenirea antraxului este vaccinarea cu Carboromvac. Pentru o mai mare eficienţă a vaccinului, este necesar ca animalele să fie deparazitate intern, înainte de vaccinare, cu suspensii buvabile de Rombendazol, Romfenbendazol, Rombendazol plus, Ecvirom sau cu soluţii injectabile: Romivermectin şi Romavermactin plus.

Deşi vaccinarea contra antraxului este o acţiune obligatorie care se face primăvara, înainte de ieşirea la păşunat, la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) şi cabaline, anul acesta, pentru că vaccinul anticărbunos a fost în cantităţi insuficiente, au rămas multe animale nevaccinate. Vaccinarea acestora este absolut necesară, mai ales în această perioadă cu ploi abundente, asociate cu vânturi puternice, care duc la răspândirea sporilor de antrax pe suprafeţe întinse.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013

Oxiuroza, o boală parazitară nemiloasă pentru cabaline!

Este o boală parazitară produsă de nematode din familia Oxyuridae, ce parazitează în intestinul gros, determinând mâncărimi anale şi ducând la apariţia zonelor lipsite de păr la baza cozii. Adulţii sunt localizaţi în colon şi cecum (intestin gros) la cal, măgar şi catâr, iar masculii şi femelele tinere se regăsesc liberi în intestinul subţire, hrănindu-se din conţinutul acestuia.

Contaminarea

Sursele de contaminare sunt reprezentate de animalele infestate, care eliberează ouăle în adăpost și pe pășune. Contaminarea se realizează prin ingerarea ouălor infestate odată cu hrana sau prin așternutul infestat.

Cum se manifestă boala

Se întâlnesc două forme clinice de manifestare a bolii: oxiuroza intestinală şi oxiuroza anală.

Oxiuroza intestinală evoluează fără semne clinice, iar atunci când viermii sunt foarte numeroși pot apărea colici.

Oxiuroza anală are semne clinice caracteristice și este produsă de femelele mature care depun ouăle perianal, determinând mâncărimi în zona anusului și inflamarea acestuia. În consecință, apar peri zburliți la baza cozii sau chiar zone lipsite de păr. În zona rectului se poate observa scurgerea unui lichid alburiu sau brun ce conține un număr mare de ouă de parazit.

Diagnosticul se poate suspiciona pe baza mâncărimilor anale și a prezenței crustelor din cauza scărpinatului excesiv. Diagnosticul diferențial se face față de râia psoroptică și infestația masivă cu păduchi.

Prevenire şi tratament

Este necesară menținerea igienei corporale și igienizarea adăposturilor, a obiectelor de pansaj și a harnașamentelor cu ROMPARASECT 5% sau DECONTAMINOL. De asemenea, periodic, animalele trebuie să fie deparazitate cu ECVIROM sau ECVIROM I, medicamente antiparazitare cu spectru larg de acțiune. Tratamentul trebuie aplicat tuturor animalelor de 2-3 ori pe an.

Pereții adăpostului se spală cu apă clocotită sau cu soluție dezinfectantă (Dezinfectant cationic sau Pursept) la temperatură ridicată, iar gunoiul se va depozita pe platformă pentru sterilizare biotermică.

Dr. Gabriela LOTREA
Medic veterinar
SC Romvac Company S.A.
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.16, 16-31 AUGUST 2013

Boala edemelor la purcei

E. coli este o bacterie care cuprinde o mare diversitate de germeni numiţi colibacili, care se găsesc în intestinul animalelor sănătoase, unde trăiesc fără a produce boala, fiind eliminaţi în permanenţă în mediul extern, odată cu excrementele. Alţi colibacili produc boli digestive şi septicemii grave la om şi animale.

Boala edemelor la purcei, numită şi enterotoxiemia colibacilară, este o formă particulară de colibaciloză foarte gravă, obişnuit mortală, care afectează de obicei purceii, frecvent în primele 2 săptămâni după înţărcare. Boala apare sub formă de cazuri sporadice şi afectează purceii cei mai dezvoltaţi, supraalimentaţi.

Etiologie

Boala este cauzată de tulpini de E.coli. Bacteriile se întâlnesc în conţinutul intestinal al purcelului, ca urmare a intervenţiei unor factori favorizanţi: supraalimentaţia, raţii cu conţinut ridicat de proteine, schimbarea alimentaţiei, raţii alimentare sărace în vitamine (în special complex B, vitamina A) şi microelemente, adăposturi neigienice. Colonizarea intestinului cu aceste bacterii nu este posibilă atât timp cât purcelul este alăptat şi protejat prin anticorpii maternali. Hrana administrată imediat după înţărcare trebuie să fie restricţionată cantitativ şi redusă în proteine.

Semne clinice

Boala edemelor evoluează supraacut şi acut. Forma supraacută este lipsită de semne clinice, purceii fiind găsiţi morţi, mai ales dimineaţa. Forma acută se exprimă prin abatere, lipsa poftei de mâncare şi încordări în mers, tulburări de echilibru, tremurături musculare, scrâşnituri din dinţi, mişcări de pedalare ale picioarelor, pareze, paralizii etc. Un semn caracteristic este edemul pleoapelor, care poate să cuprindă fruntea, baza urechilor şi alte regiuni ale corpului. La cea mai mică excitaţie, purceii guiţă, se rostogolesc şi prezintă crize epileptiforme. Animalele mor prin asfixie de cele mai multe ori în primele 24-36 de ore.

Diagnosticul se suspicionează atunci când în efectiv apar mortalităţi bruşte la purceii recent înţărcaţi sau pe baza semnelor clinice ale celor care sunt în viaţă. Diagnosticul de certitudine se pune în laborator. Prognosticul bolii este grav din cauza evoluţiei rapide a bolii.

Profilaxie şi combatere

Deoarece intervenţiile terapeutice, în cazul apariţiei bolii, au în general rezultate slabe, accentul trebuie pus pe măsurile de profilaxie generală. Foarte importantă este alimentaţia purceilor înainte şi după înţărcare. Purceilor sugari trebuie să li se administreze cantităţi mici de furaje şi apă pentru a fi pregătiţi la momentul înţărcării. La înţărcare se va administra furaj în cantităţi mici, cu conţinut scăzut în proteine pentru a se evita supraîncărcarea tubului digestiv. Acesta va fi suplimentat cu furaje verzi şi lapte ecremat, zer etc. Apa de băut trebuie să fie la discreţie. Purceilor proaspăt înţărcaţi trebuie să li se administreze vitamine: Vita B complex, Vitamina AD3E, CPB, Hepatoprotect, dar şi antibiotice: Colistirom sau Amoxineovit. O altă măsură de profilaxie generală este dezinfecţia periodică a adăposturilor cu Decontaminol şi Dezinfectant cationic.

Tratamentul purceilor

În caz de îmbolnăvire, tratamentul purceilor se face întregului efectiv de animale susceptibile de boală, utilizând antibiotice: Colistirom, Colistirom I, Amoxicolistin. În cazurile grave, purceilor li se vor administra pe gură, timp de 3 zile, soluţii de sulfat de magneziu 7%, în cantitate de 200-300 ml. Concomitent, se recomandă întreruperea furajării pentru 12-24 de ore, timp în care se consumă numai apă în care se adaugă vitamine şi Hepatoprotect.

Dr. Viorica CHIURCIU,
medic veterinar,
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2013

Primăvara, anotimp pentru deparazitarea animalelor!

Deparazitarea internă şi externă a animalelor din gospodării, a mamiferelor şi a păsărilor este o acţiune care se impune pentru sănătatea animalelor şi a omului, precum şi pentru protecţia mediului înconjurător.

Paraziţii interni şi externi

Paraziţii interni se localizează în diferite părţi ale organismului animal: tubul digestiv, aparatul respirator, aparatul genital, sistemului circulator, muşchi etc. Ei pot migra, în ciclul lor biologic, prin organism, producând leziuni în diferite organe sau ţesuturi sau pot să vehiculeze germeni patogeni, bacterii sau virusuri, provocând enterite sau pneumonii infecţioase. Prin hrănirea paraziţilor cu substanţe nutritive se perturbă metabolismul organismelor parazitate.

Paraziţii externi ai animalelor (păduchi, purici, căpuşe, râie etc.) produc leziuni pe pielea animalelor, având ca rezultat un disconfort continuu. În plus, unii dintre ei se transmit la om (râia) sau sunt transmiţători ai altor paraziţi sau germeni infecţioşi; de exemplu, larvele de purici şi păduchi ai câinilor şi pisicilor pot fi contaminate cu larvele unor tenii, pe care le transmit organismelor gazdă şi accidental omului, iar căpuşele sunt vectori pentru unele bacterii, virusuri, ricketsii, miceţi pe care îi transmit atât la animale, cât şi la om. În ciclul biologic al majorităţii paraziţilor interni există una sau mai multe gazde intermediare. Astfel, se creează un lanţ parazitar în care sunt antrenate mai multe specii de animale.

Paraziţii animalelor, un pericol şi pentru om!

Omul se poate infesta cu paraziţi de la animale fie prin contactul direct cu acestea, fie prin consum de legume sau fructe nespălate, prin intermediul mâinilor murdare sau prin consumul de carne infestată. Astfel, omul poate să facă boli grave ca: hidatidoza, cisticercoza, trichineloza, larva migrans etc. Foarte important! Câinele şi pisica reprezintă gazde pentru mulţi paraziţi pe care îi transmit animalelor şi accidental omului.

Având în vedere că animalele parazitate elimină, odată cu fecalele, ouă sau larve de paraziţi, contaminând păşunile, apa, furajele şi obiectele din jur, animalele sunt predispuse la contaminări sau recontaminări continue.

Deparazitarea rumegătoarelor şi a cabalinelor

Ca urmare, pentru a menţine starea de sănătate a animalelor şi implicit a omului, precum şi pentru protecţia mediului înconjurător, trebuie făcută deparazitarea internă şi externă a tuturor speciilor de animale din gospodărie, inclusiv a câinilor şi pisicilor. Acţiunea se face în acelaşi timp la toate animalele, de cel puţin 4 ori pe an. Una dintre acestea se face primăvara, cu două săptămâni înainte de scoaterea animalelor la păşunat, folosind pentru cabaline ECVIROM şi ECVIROM I, suspensie orală, iar pentru bovine, ovine şi ca­prine, suspensiile orale FASCIOCID, ROMBENDAZOL 2,5%, ROMBENDAZOL 10%, ROMFENBENDAZOL şi ROMBENDAZOL PLUS, dar şi soluţiile injec­tabile ROMAVERMECTIN PLUS şi ROMIVERMECTIN.

Deparazitarea porcilor

Pentru porcine sunt recomandate produsele ROMOXIBENDAZOL – comprimate şi pulvis – şi ROMIVERMECTIN, soluţie injectabilă.

Deparazitarea păsărilor

În cazul păsărilor se va folosi ROM­BENDAZOL F, comprimate, iar pentru deparazitarea externă şi a cuibarelor, produsul ROMPARATOX.

Deparazitarea câinilor şi pisicilor

La câini şi pisici, deparazitarea internă se face cu PARACAN, TOTAL sau ROMBENDAZOL SUPER, sub formă de comprimate, iar deparazitarea externă, cu PARAKILL.

Deparazitarea adăposturilor şi a ustensilelor

Concomitent cu deparazitarea animalelor, pentru a se evita reinfestarea animalelor, trebuie să se facă şi deparazitarea adăposturilor şi a ustensilelor folosite în gospodării sau ferme. Pentru aceasta recomandăm produsul: ROMPARASECT 5%.

Dr. Viorica CHIURCIU,
medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2013

Vine primăvara şi, odată cu aceasta, şi căpuşele

Căpuşele au o activitate biologică maximă în sezonul de primăvară, atacând atât animalele, cât şi omul. Acestea parazitează temporar pe animal sau om, timp în care se hrănesc cu sânge, iar în stare liberă trăiesc în natură (sol, iarbă, tufişuri), fără să se hrănească ani de zile. Există căpuşe care parazitează la mamifere, dar care uneori atacă şi păsările, în acelaşi timp existând şi căpuşe specifice păsărilor.

Hrănindu-se cu sânge, căpuşele au, în primul rând, rol spoliator, adică sărăcesc organismul de sânge, vitamine şi minerale. Prin saliva care conţine diferite substanţe toxice, anticoagulante sau hemolizante, căpuşele determină fenomene de anemie şi toxicoză. Foarte important de ştiut este faptul că acestea transmit, odată cu înţepătura, numeroşi agenţi patogeni: virusuri, bacterii, rickettsii, paraziţi, miceţi, producând diferite boli, cum sunt: paralizia de căpuşe, encefalite, borelioza, babesioza, ehrichioza, febra Q etc. Acestea pot cauza dermatite sau reacţii alergice de diferite grade.

Mamiferele pot fi parazitate de mai multe specii de căpuşe răspândite pe teritoriul ţării noastre, indiferent de relief. Căpuşele au următoarele stadii de evoluţie: ou, larvă, nimfă şi adult, care se desfăşoară fie pe o singură gazdă (animal), fie pe mai multe. Din acest punct de vedere există trei tipuri de căpuşe, şi anume: căpuşele cu o singură gazdă; căpuşele cu două gazde, adică larvele şi nimfele acestora, după ce se hrănesc pe un animal cad pe sol, se transformă în adulţi şi apoi atacă alt animal; şi căpuşe cu trei gazde, fiind cele care îşi desfăşoară fiecare stadiu de evoluţie pe animale diferite.

Astfel, căpuşele cu două sau trei gazde intermediare folosesc pentru a se hrăni mamifere sălbatice mici (rozătoare, insectivore), păsări sălbatice şi în special mamifere de talie mare domestice şi sălbatice. În felul acesta, se creează un lanţ parazitar în care sunt cuprinse mai multe specii de animale.

Animalele şi omul se infestează cu căpuşe pe care le iau din iarbă sau de pe tufişuri. Pentru animalele de companie (câine, pisică) care trăiesc în casă, vectorii pentru aceste insecte sunt chiar stăpânii lor care le aduc în locuinţă pe haine sau încălţăminte.

Căpuşele păsărilor trăiesc pe pasăre în stadiile de larvă şi nimfă, iar ca adult, în diferite materiale lemnoase, cuibare, coaja copacilor, tufişurile de lângă coteţe, unde se retrag ziua, atacând doar noaptea.

Prevenirea şi combaterea infestării animalelor cu căpuşe se realizează atât prin deparazitarea lor, cât şi a adăposturilor. Deparazitarea rumegătoarelor se face cu ROMIVERMECTIN şi ROMAVERMECTIN PLUS, iar la ovine se fac şi îmbăieri antiscabioase. Caii se deparazitează cu ECVIROM sau ECVIROM I, câinii şi pisicile cu PARAKILL. Păsările se deparazitează cu ROMPARATOX sau ROMPARASECT.

Pentru deparazitarea adăposturilor, se folosesc soluţii insecticide: ROMPARASECT 5%.

altCombaterea căpuşelor în mediu este mai greu de realizat şi are în vedere defrişarea terenurilor prin distrugerea şi arderea arbuştilor, buruienilor, precum şi prin aplicarea unor metode zootehnice care se bazează pe rotaţia păşunilor, interzicerea animalelor infestate pe păşunile asanate.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale, SC Romvac Company SA

REVISTA LUMEA SATULUI NR.6, 16-31 MARTIE 2013

Vaccinarea contra antraxului, o acţiune obligatorie de sezon!

Primăvara se apropie, iar pentru ca animalele să iasă în siguranţă la păşune trebuie să fie vaccinate. Una dintre acţiunile obligatorii este, în primul rând, vaccinarea contra antraxului, la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) şi cabaline.

Antraxul, cunoscut în popor sub denumirea de dalac, buba neagră, cărbune etc., este comun mai multor specii de mamifere domestice şi sălbatice, fiind transmisibil la om. Boala este produsă de o bacterie care există în mediul exterior sub formă de spori, rezistând în sol zeci de ani. La boală sunt receptive majoritatea speciilor de mamifere domestice şi sălbatice, cele mai sensibile fiind ovinele şi caprinele, urmate de taurine, cabaline, bubaline şi alte ierbivore. Porcinele şi carnasierele sunt mai puţin sensibile. La păsări, antraxul apare extrem de rar.

Sursele de infecţie sunt reprezentate de animalele bolnave care elimină germeni prin toate secreţiile şi excreţiile, care se răspândesc pe păşune, furaje şi în apă, iar prin intermediul vântului, apelor de suprafaţă sau a celor freatice pot difuza pe suprafeţe întinse.

Prin deschiderea cadavrelor sau a sacrificării animalelor bolnave se răspândeşte un număr mare de germeni în mediul exterior, care, în contact cu aerul, sporulează şi rezistă un timp îndelungat.

Toate produsele provenite de la animalele cu antrax (carne, piei, păr, lapte, lână, lapte) conţin cantităţi mari de spori, fiind surse de infecţie importante în special pentru om.

La ierbivore, infecţia are loc pe cale digestivă, prin ingerarea sporilor odată cu furajele sau apa, pe cale respiratorie, prin inhalarea prafului contaminat cu spori, fiind posibilă şi contaminarea cutanată, prin diferitele leziuni ale pielii. La porcine, carnasiere şi păsări, infecţia se realizează prin consum de carne sau organe de la animalele bolnave de antrax. La om, infecţia începe în mod frecvent prin intrarea sporului în organism printr-una din multiplele căi: respiratorie (boala scărmănătorilor de lână), digestivă (prin consum de carne infectată), infecţia locală cutanată fiind cea mai frecventă, sub forma unei bube negre, localizate în general la mâini şi pe faţă.

Semnele clinice ale bolii nu diferă prea mult de la o specie la alta, dar există unele particularităţi privind durata şi gravitatea bolii. Astfel, la ovine şi caprine boala este extrem de rapidă, animalele devin brusc agitate, cu respiraţie grea, prezintă tremurături musculare, secreţii în general, hemoragice la nivelul orificiilor nazale sau anale. Ani­malele mor în câteva minute sau ore. La bovine sunt aceleaşi semne, dar cu durată mai mare. Acestea prezintă febră, lipsa poftei de mâncare, colici, lipsa rumegării, diaree şi urinare cu sânge. Moartea este precedată de hipotermie şi de convulsii. La cabaline simptomele sunt de ordin general: febră, respiraţie accelerată, cordul bate puternic, animalul nu consumă alimente.

Cadavrele animalelor cu antrax se balonează imediat, iar la nivelul cavităţilor nazale, bucală şi anală apar scurgeri sangvinolente, acestea fiind primele indicii ale antraxului.

Diagnosticul se suspicionează pe baza manifestărilor clinice şi a aspectului cadavrului. Diagnosticul de certi­tudine se stabileşte prin examen de laborator.

Profilaxia

Cea mai importantă măsură în prevenirea antraxului este vaccinarea cu CARBOROMVAC. Pentru o mai mare eficienţă a vaccinului, este necesar ca animalele să fie deparazitate intern, înainte de vaccinare, cu suspensiile buvabile de ROMBENDAZOL, ROMFENBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS sau cu soluţiile injectabile: ROMIVERMECTIN şi ROMAVERMACTIN PLUS.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2013

Elemente vitale pentru organism

Aşa cum omul are nevoie de o alimentaţie cât mai diversificată – vegetală, animală, minerală – necesară pentru a asigura creşterea şi energia, dar şi buna funcţionare a organismului, aşa şi animalele au nevoie de o raţie cât mai completă. Aceasta trebuie să conţină proteine, vitamine şi o serie de elemente minerale.

Acestea sunt esenţiale pentru o dezvoltare normală a animalelor (păsări şi mamifere), precum şi pentru menţinerea stării lor de sănătate. Elementele minerale cum sunt: calciul, fosforul, sodiul, magneziul, potasiul, sulful, clorul trebuie bine reprezentate în raţia alimentară a animalelor, în cantităţi care să asigure cerinţele organismului. Alte elemente (oligoelementele), precum manganul, zincul, seleniul, iodul, cuprul, fierul, cobaltul, molibdenul, sunt necesare organismului în cantităţi extrem de mici.

Importanţa vitaminelor

Acestea sunt substanţe active în doze mici şi sunt vitale pentru animale. Deoarece unele nu pot fi sintetizate de organism, trebuie asigurate în furaje sau apă.

Deficienţele de minerale şi vitamine duc la apariţia unor boli de nutriţie, care de multe ori întrec pierderile cauzate de bolile infecţioase sau parazitare. Acestea apar, de obicei, ca urmare a unui aport exogen necorespunzător cantitativ sau calitativ, dar şi în alte condiţii, ca de exemplu atunci când animalele sunt tratate cu medicamente cu acţiune antagonistă faţă de vitamine, când le sunt administrate nutreţuri vechi, alterate sau în cazul unor boli infecţioase, micotice sau parazitare. Aceste carenţe apar şi atunci când organismul este supus unor factori de stres sau în diferite stadii fiziologice (gestaţie, lactaţie).

Tabloul clinic

Pot să apară tulburări de vedere, afecţiuni ale pielii şi fanerelor, anemii, tulburări de locomoţie, paralizii, pierderea apetitului, întârzieri în creştere, rahitism, tulburări ale ouatului şi scăderea eclozionabilităţii la păsări, mortalitate embrionară, hemoragii, diaree, malformaţii ale cartilajelor osoase, avorturi etc.

Diagnosticul se pune prin coroborarea semnelor clinice cu cercetarea alimentaţiei sub raport calitativ şi cantitativ administrată animalelor. Diagnosticul diferenţial este foarte important şi trebuie să se facă faţă de alte boli de natură infecţioasă, micotică sau parazitară (râia), cu simptome clinice asemănătoare.

Măsuri de prevenţie şi tratament

În gospodăriile populaţiei există un număr mare de factori care duc la carenţe minerale şi vitaminice. Furajele nu sunt diversificate şi nu au o compoziţie constantă, valoarea lor vitaminică fiind inferioară din cauza modului de conservare. Existenţa agenţilor parazitari sau infecţioşi reprezintă o altă problemă. Animalele ierbivore au nevoie de o raţie cât mai diversificată compusă din furaje concentrate (orz, mazăre, ovăz), suculente, furaje de volum ca lucernă, fân de borceag, fân natural multifloral. Această alimentaţie diversificată, care asigură o bună funcţionare a tuturor aparatelor şi sistemelor organismului, este greu de realizat, de aceea hrana animalelor trebuie completată cu suplimente nutritive. Astfel, pentru a evita riscul apariţiei carenţelor minerale şi vitaminice, recomandăm introducerea în raţiile zilnice a următoarelor produse: VITA B COMPLEX, VITAMINA E, VITAPREMIX BIOMOS, CAVITROM, COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL ROMVAC 3, ROMZEOFORT. Recomandăm blocurile de lins pentru rumegătoare şi cai, care înlocuiesc clasicul bloc de sare şi au diferite formule care conţin sare, vitamine şi elemente minerale. Acestea se utilizează la discreţie, cu scopul îmbunătăţirii performanţelor productive ale animalelor. Prin compoziţia lor, blocurile de lins previn problemele de fertilitate la animalele de reproducţie şi diferitele afecţiuni podale.

Dr. Viorica CHIURCIU,
medic veterinar, doctor în ştiinţe medicale SC Romvac Company SA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS