Adama Sultan iulie 2020
update 6 Jul 2020

Riscul îmbolnăvirii oilor în perioada de iarnă-primăvară (II)

Enterotoxiemia anaerobă a oilor este o boală infecțioasă cauzată de bacterii anaerobe din genul Clostridium, care determină anumite entități infecțioase, în funcție de tipul bacteriei incriminate. Aceasta vizează atât infecția tubului digestiv, tradusă prin tulburări gastro-intestinale („enterotoxiemia oilor adulte“, „enterotoxiemia tineretului ovin“), cât și modificări ale unor organe interne („boala rinichiului moale“) la tineretul ovin. Boala apare la mieii și oile în stare bună de întreținere, care sunt hrănite cu multe concentrate sau pasc pe pășuni bogate, crescute luxuriant. Această alimentație duce la stagnarea alimentelor în diferitele segmente ale tubului digestiv, determinând multiplicarea clostridiilor care declanșează boala.

Semnele clinice se manifestă prin abatere, oboseală, mers clătinat și nesigur, de unde și denumirea populară a bolii de „bâjbâială“. Animalul cade în decubit, are privire speriată, scrâșnește din dinți și prezintă spumozități, uneori sangvinolente, la nivelul cavităților bucale și nazale. Animalele pot să prezinte diaree, uneori cu sânge, moartea survenind în general în câteva ore, fiind rare cazurile de vindecări.

Dizenterie anaerobă a mieilor este o toxiinfecție determinată de diferite tulpini de Clostridium perfringens, care apare în primele 10-14 zile de viață. Frecvența îmbolnăvirilor este favorizată de timpul rece și umed, de densitatea mare a oilor gestante într-un adăpost, de o igienă deficitară și o alimentație necorespunzătoare a mamelor în perioada de gestație și lactație.

Semne clinice.

În general boala debutează brusc, cu febră, abatere, diaree cu fecale galbene și spumoase, iar mai târziu, sangvinolente. Mielul nu mai suge, se deshidratează și moare.

Poliartrita streptococică a mieilor este o boală infecțioasă, produsă de o bacterie (Sreptococcus zooepidermicus), care apare la miei între 5-14 zile de viață, până la o lună, și se manifestă prin artrite purulente și șchiopături. Boala apare în urma unor infecții cu streptococi de portaj de la animalele adulte și are ca punct de plecare infecțiile ombilicale, digestive sau de la nivelul urechilor provocate cu ocazia aplicării crotaliilor.

Profilaxie şi combatere

Profilaxia generală, nespecifică, este foarte importantă în cazul tuturor acestor boli și constă în evitarea factorilor favorizanți: pășuni bogate și excesul de concentrate în rație. Schimbarea imediată a rației alimentare odată cu apariția primelor cazuri de îmbolnăviri și hrănirea animalelor cu fân pentru câteva zile vor reduce sau chiar opri îmbolnăvirile la oi. În această perioadă a anului, când oile sunt mai expuse la îmbolnăviri, se recomandă introducerea de antibiotice ca Oxitetraciclina 50%, pulvis.

De asemenea, în timpul iernii, când furajele verzi lipsesc, alimentația oilor trebuie suplimentată cu vitamine și minerale, în special cu BLOCURI PENTRU LINS care conțin, pe lângă sare, vitamine și minerale necesare organismului în această perioadă.

Se recomandă și vaccinarea oilor înaintea scoaterii lor la pășunat cu vaccin contra anaerobiozelor. Tratamentul, în cazul îmbolnăvirilor, este, în general, ineficient.

Igiena trebuie îmbunătățită mai ales în perioada fătărilor, prin aplicarea curățeniei mecanice și a dezinfecțiilor în saivane cu DECONTAMINOL, CATIOROM și PURSEPT.

Pentru prevenirea poliartritei streptococice trebuie să se dezinfecteze ombilicul mieilor la naștere cu TINCTURĂ DE IOD și să se facă tratamentul diferitelor plăgi cu unguente ca DERMO­GUARD.

Tratamentul mieilor bolnavi cu poliartrite streptococice se va institui rapid cu antibiotice precum AMOXILROM, OXITETRACICLINĂ etc.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
Romvac Company SA

Riscul îmbolnăvirii oilor în perioada de iarnă-primăvară (I)

În perioada de iarnă, când majoritatea oilor sunt gestante, există un risc crescut ca acestea să fie expuse la diferiți agenți infecțioși care cauzează pagube importante prin mortalitate, inclusiv prin avorturi.

După fătare, când glanda mamară este mai solicitată, iar traumatismele sunt mai frecvente, receptivitatea acesteia la infecții este mai mare.

Principalele boli infecțioase care apar la oi în această perioadă:

Avortul salmonelic este o boală infecțioasă specifică oilor, produsă de o bacterie (Salmonella abortus ovis) care are ca simptom principal avortul în a doua perioadă a gestației. Boala poate evolua singură sau asociată și cu alte infecții abortigene. În general, oile care avortează sunt aparent clinic sănătoase, unele putând avea febră ușoară, abatere, lipsa poftei de mâncare, diaree, scurgeri vaginale și edem mamar. Chiar dacă o parte din oi ajung la termen, acestea dau naștere la miei neviabili. Vaccinarea contra acestei boli nu are o eficiență prea mare.

Avortul campylobacterian este o boală infecțioasă (Campylo­bacter fetus), manifestată clinic în principal prin avorturi și fătări de miei neviabili. Avortul este total și survine în ultima parte a gestației, fără să fie precedat de alte semne de boală. Profilaxia prin vaccinare nu este folosită pe scară mare.

Avortul chlamidian (avortul enzootic al oilor) este o boală infecțioasă produsă de Chlamidya psitacii, bacterie cu afinitate pentru uterul gestant. Boala evoluează ca enzootie de efectiv și are ca exprimare clinică avortul și fătări premature cu produși neviabili sau subdezvoltați. Avortul are loc, de obicei, cu 2-3 săptămâni înainte de termenul fătării, fără niciun semn prodromal. Uneori, animalul prezintă scurgeri vaginale roșietice, colici, febră ușoară, iar, după puțin timp, avortează. Prevenția prin vaccinare nu și-a găsit o aplicabilitate largă în practică din cauza eficienței sale limitate.

Măsuri de prevenire

Toate aceste boli infecțioase pot fi prevenite prin măsuri de profilaxie specifice, adică prin vaccinare, metodă care nu întotdeauna este eficientă.

Măsurile generale de profilaxie sunt, din acest motiv, cele mai importante și constau în evitarea factorilor favorizanți: condițiile necorespunzătoare de întreținere și igienă, frigul, hrana dezechilibrată calitativ și cantitativ, furajele mucegăite și înghețate etc.

De aceea, în timpul iernii, când furajele verzi lipsesc, alimentația oilor trebuie suplimentată cu vitamine și minerale, în special cu BLOCURI PENTRU LINS care conțin, pe lângă sare și vitamine, și minerale necesare organismului în această perioadă. În plus, condițiile zooigienice necorespunzătoare favorizează apariția infecției și menținerea surselor de germeni în adăposturi.

De aceea, mai ales în perioada fătărilor, igiena trebuie îmbunătățită prin aplicarea curățeniei mecanice și a dezinfecțiilor în saivane cu DECONTAMINOL, CATIOROM și PURSEPT.

În cazul îmbolnăvirilor, animalele se izolează și se supun unui tratament antiinfecțios cu antibiotice, în funcție de afecțiune și antibiogramă: AMOXILROM, OXITETRACICLINĂ, ENROFLOXAROM sau DOXYCICLINĂ. În caz de metrite și retenții placentare, se va face tratament local cu METROSEPT.

La animalele bolnave se face și un tratament de susținere și stimulare a organismului cu GLUCOZĂ, VITAMINA B1-B6, MULTIVITAROM, COMPLEX POLI­VITAMINIC BUVABIL ROMVAC 3, CAVITROM, ROMZEOFORT etc..

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar, doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Grija față de păsări pe timpul iernii

Pe timpul iernii animalele suferă atât din cauza condițiilor climatice, cât și a schimbării structurii rației alimentare. Acest lucru este mai accentuat la păsări deoarece temperatura corporală este de 41-42°C, iar acestea nu dispun de mecanisme de termoreglare la fel de eficiente precum cele ale mamiferelor, adaptându-se mai greu la factorii de temperatură și umiditate din timpul iernii. Ca atare, trebuie să le asigurăm un anumit confort de adăpostire.

Frigul

Desigur, vizate sunt gospodăriile populației unde nu există posibilități de realizare a unor fluxuri sau programe tehnologice precum cele din fermele industriale, specializate, pentru creșterea păsărilor. În perioada de iarnă, reducerea duratei de lumină, asociată cu scăderea temperaturii și creșterea umidității, duce la scăderea ouatului chiar până la dispariție și inclusiv la năpârlirea păsărilor.

Năpârlirea este un fenomen fiziologic normal, de refacere a organismului, și se manifestă prin căderea penelor și încetarea ouatului. Apariția acestor fenomene pe timpul iernii are drept cauză anumiți factori: lumina, temperatura, umiditatea și furajarea necorespunzătoare. Păsările revin în limitele fiziologice odată cu restabilirea acestor factori. În gospodăriile populației, pentru că nu se respectă acești parametri tehnologici, păsările nu mai intră la ouat după faza de năpârlire. De aceea trebuie respectați acești parametri!

Temperatura în adăposturi, iarna

Astfel, dacă ne referim la temperatură în sezonul de iarnă, păsările nu trebuie să fie lăsate libere prin curte, ci ținute în adăposturi bine izolate termic. De asemenea, nu trebuie să fie dese (5-6 găini/ m2). În general, datorită căldurii biologice degajate de păsări se poate menține o anumită temperatură acceptabilă în adăposturi, dar, dacă zilele sunt prea geroase, se recomandă, pe cât posibil, instalarea unor surse de încălzire.

Umiditatea din adăposturi

Dacă ne referim la umiditatea din adăposturi, trebuie precizat faptul că o umiditate mare (80%), asociată cu o temperatură scăzută, duce la o umezeală excesivă a aerului din adăposturi și, implicit, la apariția unor boli afrigore. Mai mult, acești factori favorizează apariția unor boli infecțioase ca micoplasmoza, bronșita infecțioasă, LTI etc. De aceea, în adăposturile de păsări trebuie să punem așternut uscat de paie care trebuie împrospătat.

Asigurarea alimentației corespunzătoare

Foarte importantă este alimentația pe timp de iarnă când lipsesc furajele verzi, iar substanțele nutritive din alimentație se reduc semnificativ. Ca urmare, pentru întreținerea păsărilor și pentru menținerea ouatului este necesară introducerea în alimentație a unor suplimente proteino-vitamino-minerale: Complexul Polivitaminic Buvabil Romvac 3, Vitamina AD3E, OVOPLUS (special creat pentru găinile ouătoare), Romstarter 9+1 A, Vita B Complex și Romzeofort. La porumbei se recomandă suplimente nutritive special create ca Glucovit, Carnicol, Columboclin și Complexul Polivitaminic Buvabil.

Apa trebuie să fie proaspătă, curată, la temperatura camerei sau caldă. Aceasta trebuie verificată de cel puțin 2 ori pe zi sau chiar mai des, pentru a nu îngheța. De asemenea, trebuie ca în adăposturile fără ferestre să se amplaseze o sursă de lumină.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar, doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Grija față de animale pe timpul iernii

Pe timpul iernii, animalele suferă atât din cauza condițiilor climatice, cât și a schimbării structurii rației alimentare. Astfel, scăderea temperaturii din adăposturi, asociată cu o umiditate crescută sau curenți de aer reci, duce, pe lângă un consum crescut de furaje, la apariția bolilor afrigore (răceli, degerături). Se poate ajunge chiar până la hipotermie, caracterizată prin scăderea temperaturii sub limita normală, animalul nemaifiind capabil să-și mențină temperatura corpului în limite normale.

Fiecare specie de animal prezintă o anumită zonă de confort termic. De exemplu, vacile de lapte, junincile și tineretul taurin la îngrășat au zona de confort termic la temperaturi de 10-14°C. Cu alte cuvinte, la aceste temperaturi animalele precizate se simt confortabil și dau producțiile cele mai mari.

Izolarea adăposturilor

Pentru a trece de acest stres termic din timpul iernii trebuie să ținem seama de câteva reguli de bază. Astfel, adăposturile de animale trebuie să fie bine izolate, mai ales elementele de închidere (ușile, ferestrele). Cu toate acestea, trebuie să se știe că ventilația naturală nu trebuie blocată niciodată, având în vedere că animalele produc o mare cantitate de căldură, dar și vapori de apă eliminați prin respirație și transpirație, precum și gaze nocive, rezultate prin descompunerea dejecțiilor. Toate acestea duc la îmbolnăvirea animalelor și la scăderea producțiilor. În general, datorită căldurii biologice degajate de animale, se poate menține o anumită temperatură acceptabilă în adăposturi, dar, dacă zilele sunt prea geroase, recomandăm, pe cât posibil, instalarea unor surse de încălzire.

Fără umiditate excesivă

De asemenea, trebuie prevenită umiditatea din adăposturi prin asigurarea unui așternut curat și uscat. Umezeala excesivă a aerului din adăposturi poate să favorizeze apariția diferitelor afecțiuni podale, respiratorii, mamite etc.

Atenție la alimentație!

Pe timpul iernii trebuie să acordăm o atenție deosebită și alimentației care, fiind săracă în elemente nutritive din cauza lipsei furajelor verzi prezente vara, trebuie suplimentată cu premixuri proteino-vitamino-minerale, iar atunci când se administrează furaje trebuie să nu fie înghețate. Astfel, recomandăm Complexul Polivitaminic Buvabil Romvac3, Vitamina AD3E, Vita B Complex, Romzeofort, Vitapremix Bio-Mos, Cavitrom și blocurile de lins pentru rumegătoare și cabaline.

Apa, necesară pentru adăpatul animalelor, trebuie să fie proaspătă, curată, la temperatura camerei sau caldă. Aceasta trebuie verificată de cel puțin 2 ori pe zi sau chiar mai des, pentru a nu îngheța. De asemenea, trebuie ca în adăposturile fără ferestre să se amplaseze o sursă de lumină.

Cazarea pe specii a animalelor

Animalele trebuie cazate pe specii, fiind un lucru total greșit ca vaca să stea cu calul, porcul, găina etc. În acest caz, se exacerbează microbismul din adăpost, ajungându-se la îmbolnăviri.

Și câinele are nevoie de îngrijire specială

În zilele geroase trebuie să ținem cont și de câinele din curte, deoarece temperaturile scăzute din timpul iernii pot duce la diferite îmbolnăviri sau să agraveze unele afecțiuni ale oaselor sau articulațiilor.

Astfel, câinele trebuie să beneficieze de o cușcă bine izolată, cu așternut din paie sau un pled, care trebuie schimbate ori de câte ori se umezesc. În zilele foarte friguroase este bine să se pună în cușcă sticle cu apă fierbinte, învelite într-o bucată de pânză, iar câinelui să i se asigure o supă caldă pe zi. În cazul în care câinele suferă de artrită, luați-vă măsuri suplimentare împotriva frigului, cazându-l într-o încăpere încălzită.

De asemenea, pentru câini recomandăm mâncarea specială cu microzeogen și suplimentele nutritive: Canifort, Biotina super, TricalD3 și Castanrom.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în Știinţe medicale

Dezinsecția, o măsură necesară pentru prevenția bolilor la animale și om

Dezinsecția este definită ca fiind ansamblul mijloacelor și metodelor de combatere a insectelor și acarienilor, ce au rol de vectori în transmiterea unor boli infecțioase și parazitare la animale și om. De aceea dezinsecția reprezintă o componentă de bază a igienei atât la animale cât și la om.

Unele insecte trăiesc pe corpul animalelor ca paraziți permanenți (purici, păduchi) ale căror ouă se răspândesc pe sol sau în adăposturi. Altele se întâlnesc în adăposturile animalelor, magazii, lăptării, grupuri sociale etc. Acestea pot fi fie vectori pasivi (musca domestică, insecte din speciile Caliphora, Lucillia, Tabanidae, Culicidae etc) care vehiculează agenți patogeni ai unor boli, fie vectori activi, conservând sau multiplicând în organismul lor diferiți microbi sau paraziți, pe care îi transmit, prin înțepătură, la animale și om.

De exemplu, unele specii de culicoide transmit animalelor diferite virusuri (virusul bolii limbii albastre la rumegătoare) sau paraziți (dirofilarioza la câine și cal). Căpușele transmit prin înțepătură agenții diferitelor boli (febra de căpușe, babesioza, borelioza etc.). Unele insecte din familia muscidae transmit paraziți de la un animal la altul (telasioza la bovine – o boală parazitară a ochiului). Insectele acționează mecanic și iritativ, producând leziuni pe pielea ani­malelor, fapt ce are ca efect un stres continuu.

În plus, insectele, hrănindu-se cu sânge, au efect spoliator (sărăcesc organismul în anumite elemente), perturbându-se astfel metabolismul glucidic, protidic și mineral. Stresul permanent pe care-l provoacă animalelor aceste insecte, sub toate aspectele, duce la pierderi economice importante.

Omul este supus acelorași efecte negative din partea insectelor care transmit o multitudine de boli (bacteriene, virale, parazitare) pe diferite căi: prin înțepătură, prin contaminarea alimentelor și, uneori, chiar prin ingerarea accidentală a acestora, odată cu alimentele.

De aceea combaterea insectelor și acarienilor prin dezinsecție este o necesitate igienică și economică, iar aceasta trebuie făcută permanent sau periodic, în funcție de intensitatea invaziei de insecte. Dezinsecția poate fi locală, atunci când se face pe o suprafață restrânsă dintr-o gospodărie sau unitate zootehnică, sau generală, când se aplică în toate adăposturile sau în toată unitatea.

Dezinsecția poate fi profilactică și cuprinde un complex de măsuri și mijloace necesare pentru prevenirea înmulțirii insectelor în adăposturi, în incinta unei gospodării sau a fermelor. În sistemul gospodăresc acest tip de dezinsecție se aplică de cel puțin două ori pe an, iar în sistemul intensiv și semiintensiv aceasta este prevăzută ca acțiune tehnologică, printr-un program bine stabilit.

Dezinsecția de necesitate constă în distrugerea permanentă a insectelor în toate punctele din unitate, de pe corpul animalelor și de pe pășune. Mijloacele de dezinsecție cel mai des folosite sunt cele mecanice (montarea plaselor de țânțari la ușile și ferestrele adăposturilor, capcane sau a benzii adezive) și cele chimice reprezentate de substanțe insecticide, mai ales pe bază de cipermetrin, permetrin sau deltametrin, cum sunt ROMPARA­SECT-ul 5% și TETRACIP-ul.

Combaterea gândacilor de bucătărie și a insectelor târâtoare se realizează cu rezultate bune cu GÂNDĂCID. Toate aceste insecticide îndeplinesc cerințele Comunității Europene, adică au electivitate ridicată, acțiune rapidă în doze mici și o toxicitate redusă pentru om și animal.

În acest context este foarte importantă menținerea igienei corporale a animalelor și deparazitarea externă și internă a lor (PARAKILL, ROMIVERMECTIN etc.).

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în Știinţe medicale

Deratizarea, o acțiune de prevenire și combatere a rozătoarelor

Deratizarea cuprinde complexul de măsuri și mijloace de prevenire și combatere a rozătoarelor. Aceasta, pentru unitățile zootehnice, este o acțiune reglementată prin Norme și măsuri, prevăzute în legea sanitar-veterinară și în Programul acțiunilor strategice de supraveghere, prevenire și combatere a bolilor la animale, dar și în tehnologiile sanitar-veterinare.

Rozătoarele, șoarecii și șobolanii, pe lângă faptul că produc pagube economice importante, sunt vectori pentru o mulțime de boli infecțioase și parazitare pe care le transmit atât la alte animale, cât și la om. De aceea deratizarea reprezintă, alături de dezinfecție (pentru prevenția și distrugerea microbilor) și dezinsecție (prin care se combat insectele și acarienii), o componentă de bază a complexului de măsuri igienice, necesare pentru prevenirea îmbolnăvirilor la animale și om.

Prevenirea și combaterea rozătoarelor, o necesitate igienică și economică stringentă!

În unitățile industriale, pentru a fi eficientă, deratizarea se execută în baza unui program, întocmit de medicul veterinar și adaptat condițiilor specifice din fiecare unitate.

În sistemul gospodăresc sarcina de deratizare îi revine proprietarului.

Metodele de deratizare au fost elaborate ținând cont atât de biologia, mediul în care trăiesc și comportamentul rozătoarelor, dar și de proprietățile chimice și toxicologice ale substanțelor raticide și modul lor de aplicare. Pierderile economice cauzate de rozătoare sunt foarte mari, pe de o parte estimându-se că acestea consumă în jur de 10% din producția agricolă globală, iar pe de altă parte este problema deteriorării adăposturilor sau a utilajelor din dotarea acestora. În plus, rozătoarele poluează cu dejecții furajele și alimentele, fiind sursă de transmitere a unor boli infecțioase sau parazitare la om și animale (salmoneloza, leptospiroza, trichineloza etc.). Având în vedere toate aceste aspecte, prevenirea și combaterea rozătoarelor reprezintă o necesitate igienică și economică stringentă.

Pentru prevenirea invaziei cu rozătoare sinantrope (cele care trăiesc pe lângă gospodăriile oamenilor sau fermele zootehnice, ca de exemplu șobolanul cenușiu și alb, șoarecele de casă și de grădină) trebuie să se ia o serie de măsuri cum ar fi evitarea pătrunderii și cuibăririi rozătoarelor în interiorul adăposturilor, prin cimentarea galeriilor și menținerea în stare de funcționare a elementelor de închidere ale acestora. De asemenea, trebuie să se respecte igiena în adăposturi și să se îndepărteze sursele de apă din jurul adăposturilor, dat fiind faptul că rozătoarele nu pot trăi fără apă mai mult de 24-38 de ore.

Combaterea invaziilor cu rozătoare sinantrope se face prin diferite mijloace mecanice (curse, cap­cane), fizice (aparate generatoare de ultrasunete și unde electromagnetice) și chimice. Mijloacele chimice sunt cel mai des folosite și constau în folosirea raticidelor ca RATITOXUL și BRODITOPUL ce au în compoziție bromadiolonă și cumaclor și care sunt formulate pe bază de cereale, sub formă de pastă sau ca blocuri cerate, în funcție de locul administrării.

Amplasarea raticidelor se face în stații de intoxicare care permit doar accesul rozătoarelor, în locuri care să evite intoxicațiile la animale și om.

Aplicarea raticidelor se face timp de 4-5 zile, cu împrospătare zilnică, iar cadavrele rozătoarelor se ridică continuu și se ard sau se îngroapă.

Dr. Viorica CHIURCIU,
Medic veterinar, doctor în Știinţe medicale

Căldura și umiditatea din timpul verii favorizează singamoza, o parazitoză gravă a păsărilor

De ce se îmbolnăvesc păsările

Singamoza este o boală parazitară a aparatului respirator al păsărilor care apare în sezonul călduros, în fiecare an în gospodăriile cu condiţii necorespunzătoare de alimentaţie şi igienă, fiind prezentă la păsările subnutrite, cu hipovitaminoze, crescute în adăposturi neigienice și aglomerate. Boala evoluează mai grav la puii de 3-4 săptămâni, dar şi peste această vârstă (2-3 luni) în cazul în care condiţiile de igienă şi alimentaţie sunt necorespunzătoare. Boala se caracterizează prin dificul­tate în respiraţie; puii stau în permanenţă cu ciocul deschis, plin cu mucus, prezintă respiraţie accelerată şi zgomotoasă, tuse puternică şi bruscă. Aceştia au tendinţa de a înghiţi continuu şi prezintă mişcări sacadate ale capului.

Păsările slăbesc, sunt anemice, iar moartea se poate produce prin asfixiere.

Curcile şi păunii fac boala indi­ferent de vârstă.

Viermii roșii ai gâtului

Boala este specifică păsărilor crescute în gospodăriile populaţiei, fiind cauzată de viermi rotunzi, de culoare roşie, din familia Syngamidae. Din acest motiv singamoza mai poartă denumirea de viermii roşii ai gâtului.

Aceşti viermi se localizează în traheea galinaceelor domestice (găină, curcă, păun), dar şi la cele sălbatice, mai ales la fazani.

La galinacee, masculul şi femela parazitului stau în permanenţă cuplați, sub forma literei Y. Aceştia se fixează cu ajutorul capsulei bucale, de mucoasa traheală, se hrănesc cu sânge şi produc leziuni la acest nivel. Femelele parazitului elimină ouă care ajung în mediul exterior fie prin excrementele păsărilor bolnave sau purtătoare, fie prin strănut. În mediul exterior ouăle evoluează în anumite condiţii de temperatură, umiditate şi aeraţie, condiţii care sunt favorabile în sezonul călduros, devenind infestante. Acestea contaminează adăposturile, furajele, iarba sau ajung în corpul anumitor nevertebrate cum ar fi melcii, larvele de muşte şi în special râmele care constituie rezervoare de paraziţi. Păsările se pot contamina pe cale orală fie direct, ingerând ouăle sau larvele de parazit care se găsesc pe iarbă, fie indirect prin ingerarea râmelor sau a altor nevertebrate infestate cu ouă de paraziţi.

Păsările adulte sunt purtătoare de paraziţi şi reprezintă sursă de contaminare pentru tineret. Păsările sălbatice reprezintă, de asemenea, o sursă de infestaţie pentru păsările domestice.

Diagnosticul

Diagnosticul prezumtiv se pune pe semnele clinice: tuse, tendinţă de asfixie, ciocul deschis în permanenţă. Diagnosticul de certitudine se pune în laborator, unde se face diferenţierea faţă de alte boli cu semne clinice respiratorii: laringotraheita infecţioasă, bronşita infecţioasă, micoplasmoza, coriza infecţioasă, aspergiloza şi altele.

Cum prevenim îmbolnăvirea păsărilor

Profilaxia constă în primul rând în deparazitarea internă a tuturor păsărilor din gospodărie (primăvara şi toamna), cu Rombendazol F, menţinerea igienei în adăposturi şi deparazitarea acestora cu soluţii insecticide ca Romparasect 5% sau Tetracip. Se recomandă creşterea, pe cât posibil, a tineretului aviar separat de păsările adulte şi izolat de curci. Pentru creşterea rezistenţei generale la tineret se va asigura o alimentaţie corespunzătoare sub aspect cantitativ şi calitativ.

În cazul apariţiei bolii într-o gospodărie, tratamentul se face la întreg efectivul, cu Rombendazol F, iar la puii cu semne clinice grave se recomandă să li se administreze concomitent unul dintre produsele: Galiprotect, Romigal, Avian protect sau Enrofloxarom. Pentru redresarea organismului se vor administra vitamine și premixuri vitamin-minerale: Complex polivitaminic buvabil Romvac 3, Romstarter 9+1A, Cavitrom, Vitamina AD3E etc. Adă­posturile se curăţă mecanic săptă­mânal şi se deparazitează cu aceleaşi soluţii insecticide.

Dr. Viorica CHIURCIU

Doctor în științe medicale

ROMVAC COMPANY S.A.

Furbura la cabaline: alimentația hiperproteică, un factor de îmbolnăvire

Furbura și urmările ei grave

Furbura (laminita/şchiopătura) este o inflamație aseptică generalizată a formațiunilor anatomice (lamina) de la nivelul copitei. Aceasta este o afecțiune cu importanță deosebită la cal deoarece capacitatea de efort este redusă, chiar nulă, fiind, de asemenea, însoțită de tulburări generale grave. Furbura apare, de regulă, la picioarele din față, mai rar la cele din spate și aproape niciodată la un picior. Se produce în urma eforturilor susținute și de intensitate mare, a traumatismelor, a reumatismului, gestației avansate și toxiinfecțiilor alimentare.

Cauzele afecțiunii

Există mai multe tipuri de furbură în funcție de agenții cauzatori.

Astfel, furbura de suport apare în momentul în care animalul este nevoit să își susțină greutatea pe un singur picior din cauza vreunui accident suferit la celălalt picior. În această situație picioarele din față preiau cea mai mare parte din greutatea animalului. Dacă unul dintre picioarele calului este accidentat și animalul nu își pune greutatea pe el, celălalt va trebui să preia în­treaga greutate, determinând apariția furburii.

Un alt tip de furbură este cea traumatică. Aceasta apare în momentul în care un cal este exploatat în mod excesiv pe un teren dur, cum ar fi asfaltul. De asemenea, există și furbura biochimică provo­cată de excesul de carbohidrați din alimentație, corelat cu lipsa de activitate. Furbura de origine endocrină apare ca urmare a unei boli a sistemului endocrin.

Furbura de natură alimentară este frecventă deoarece se produce des și se corelează cu exploatarea defectuoasă a animalului. Aceasta este cauzată de alimentația excesivă de nutrețuri concentrate, de furaje verzi bogate în proteine și de trecerea bruscă la pășunatul pe pășuni valoroase sub raportul calității (proteinei).

Simptomele

Furbura se poate recunoaște după instalarea febrei de 40-41°C, lipsa poftei de mâncare, respirația accelerată, abdomenul contractat, ritmul cardiac crescut, mucoasele congestionate, deplasarea dificilă cu mers nesigur, balansări laterale, membrele anterioare fiind deplasate înainte când animalul este în stațiune, pentru a modifica suprafața de sprijin. În această situație durerea este pronunțată pe vârful copitei. Un alt simptom este decubitul prelungit. În cazurile cu evoluție rapidă și gravă se produce moartea.

Netratată, afecțiunea evoluează cu desprinderea cutiei de corn de falangă a treia care produce bombarea sau chiar perforarea tălpii.

Diagnosticul

Clinic, simptomatologia este suficientă în stabilirea diagnosticului.

Tratamentul

Pentru tratarea furburii se recomandă regim dietetic cu furaje verzi laxative bogate în vitamine, eliminarea concentratelor, ținerea animalelor cu picioarele în apă rece sau aplicarea de comprese reci pe picioare câteva ore pe zi.

De asemenea, este nevoie de administrarea de antiinflamatorii precum Dexametarom 1%, dar și de vitamine injectabile ca Multivitarom.

În plus, se recomandă slăbirea caielelor de la potcoavă fără a se recurge la despotcovire, plimbarea ușoară pe pământ, însă numai în situația în care nu s-au instalat modificări ale copitei. Așternutul trebuie să fie în start gros și abundent pentru a reduce presiunea la nivelul copitei.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ
Romvac Company SA

Tulburări digestive la iepuri

Cele mai frecvente boli ale iepurilor sunt afecțiunile digestive, manifestate clinic prin diaree. Acestea afectează toate rasele de iepuri, din toate categoriile de vârstă. Cauzele acestor afecțiuni țin și de o caracteristică a aparatului digestiv al iepurelui, cu o masticație redusă, un stomac voluminos, un intestin lung și un cecum bine reprezentat. Această particularitate a tubului digestiv implică o trecere lentă a alimentelor prin intestin, precum și prezența unei flore microbiene abundente la acest nivel. Din acest motiv, iepurele de crescătorie este predispus la balonări, staze alimentare care duc la autointoxicații și diaree. În plus, la apariția acestora intervin numeroși factori favorizanți de natură bacteriană, virală, parazitară, alimentară etc. care duc la dezechilibrul florei bacteriene din intestin. Semnele clinice în diaree sunt manifestate prin apariția fecalelor moi sau lichide cu miros ihoros. Frecvent diareea este însoțită de balonări, deshidratări, lipsa poftei de mâncare și se soldează cu moartea. De aceea diareea este o boală gravă a iepurilor, fiind mult mai ușor de prevenit decât de tratat.

Măsurile profilactice țin de alimentație, care trebuie să fie echilibrată din punct de vedere calitativ (echilibrată în principii nutritivi, fără mucegaiuri etc.) și cantitativ; microclimat, dar și de necesitatea administrării unor vitamine, medicamente sau vaccinuri specifice. Igiena din adăposturi este prioritară, de aceea recomandăm dezinfecția adăpostului sau cuștilor cu Decontaminol, Pursept, iar deparazitarea acestora cu Romparasect.

Apa de băut administrată iepurilor trebuie dezinfectată, de două ori pe lună, cu Albastru de metilen.

Pentru prevenirea avitaminozelor și întărirea sistemului imunitar se vor administra vitamine, o dată pe lună, timp de 7 zile: AD3E, Multivitarom, VitaB Complex, Vitarom. Administrarea unui supliment nutritiv bioactiv de genul Animal probiotic crește rezistența organismului la acțiunea unor factori perturbatori fizico-chimici sau biologici, reduce cazurile de diaree la tineret și constipațiile și crește imunitatea generală. În caz de îmbolnăvire produsul determină reducerea cantității de antibiotice.

Pentru prevenirea unor boli bacteriene se va administra în apa de băut, o dată la 3 luni, Enrofloxarom, soluție buvabilă.

Deparazitarea internă a iepurilor este necesară pentru prevenirea și combaterea coccidiozei care apare mai ales la tineret și se manifestă în formă acută prin diaree, paralizia trenului posterior și moarte, iar în formă cronică, prin diaree, slăbire progresivă și încetinirea ritmului de creștere. Pentru prevenția și tratamentul acestei parazitoze se folosesc Sulfacoccirom și Vitamina K3. Deparazitarea pentru alți paraziți interni se face, în funcție de parazit, cu Rombendazol F sau Romivermectin.

Vaccinarea iepurilor

De asemenea, este foarte importantă vaccinarea iepurilor contra mixomatozei și a bolii hemoragice, două boli virale foarte contagioase și grave care duc la moartea iepurilor. Aceste boli nu se pot trata, singura modalitate fiind prevenirea lor prin vaccinare cu Mixohemovirovac, un vaccin asociat contra mixomatozei și a bolii hemoragice care se face după prima lună de viață a iepurelui. Imunitatea postvaccinală durează 6 luni, iar pentru întreținerea acesteia se recomandă revaccinarea din 6 în 6 luni, pe toată durata vieții economice a iepurelui.

Tratamentul diareei la iepure

În ceea ce privește tratamentul diareei la iepure, acesta se face în funcție de agentul etiologic implicat, cu Sulfacoccirom, cu antiinfecțioase ca Enteroguard, Oxitetraciclină 50% sau cu Enterotrat, produs naturist din extracte din plante.

Dr. Viorica CHIURCIU, doctor în științe medicale

ROMVAC COMPANY SA

Gama Imunoinstant, o promisiune a viitorului pentru tratarea bolilor infecțioase la om și animale

Imunoinstant, soluție pentru ineficiența antibioticelor!

Specialiștii avertizează tot mai des că antibioticele vor deveni ineficiente pentru tratarea unor boli în viitorul apropiat. În primul rând, ineficiența acestora este cauzată de rezistența dezvoltată de diferite bacterii la antibiotice. Astfel, germenii au devenit în timp foarte „sofisticați“, în urma modificării codului lor genetic, rămânând, astfel, neatinși la efectele antibioticelor.

Crearea gamei de produse Imunoinstant a venit ca o necesitate firească a înlocuirii antibioticelor, care, așa cum se observă din cazuistica umană și veterinară, multe dintre acestea nu mai sunt eficiente în tratarea unor boli infecțioase. Aceste produse conțin anticorpi specifici, numiți IgY, obținuți din gălbenușul ouălor, de la păsări care au fost imunizate cu un antigen (bacterie, virus etc.). Tulpinile bacteriene folosite pentru imunizarea păsărilor sunt rezistente la antibiotice și au fost prelevate de la pacienți umani din spitalele din România, iar IgY-urile obținute din ou sunt strict specifice pentru aceste tulpini bacteriene. Rezultatele obținute in vitro în Romvac, printr-o metodă unică la nivel mondial, au arătat eficiența acestor produse.

Testele in vivo, făcute pe pacienți cu diferite infecții urinare sau la nivelul mucoasei faringiene, au fost realizate la Spitalul de boli infecțioase Victor Babeș, cu rezultate bune. Urmează extinderea cercetărilor și în alte spitale din România pentru alte afecțiuni care sunt rezis­tente la antibiotice.

Forma de prezentare

Gama Imunoinstant se poate comercializa sub forma unui produs monovalent, alcătuit dintr-un singur IgY specific, față de un singur germen patogen sau ca IgY multiplu, care reprezintă un amestec de IgY-uri specifice față de mai multe specii bacteriene patogene, izolate de la om.

Produsele din gama Imunoinstant sunt sub formă de soluție, unguent sau pulvis, cu administrare orală, nazală și cutanată.

Adio, boli intraspitalicești!

Aceste produse sunt o noutate în România și reprezintă o metodă eficientă de prevenire și tratament al unor boli din sfera aparatului digestiv, respirator, urinar etc. În plus, folosirea acestor produse va fi o alternativă extraordinară la prevenirea infecțiilor intraspitalicești.

În prezent, Romvac are în portofoliu IgY-uri contra unor infecții cu Stafilococcus aureus, Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Salmonella enteritidis, S. typhimurium, Pseudomonas aeruginosa, Rotavirus și altele.

IgY-ul din ou și avantajele sale superioare

Perspectivele utilizării produselor Imunoinstant sunt imense: în medicina umană, în medicina veterinară, industria alimentară, cosmetică etc.

Avantajele IgY-urilor extrase din ou sunt multiple: în primul rând că sunt specifice germenului patogen pentru care au fost create; nu dezvoltă rezistență la antibiotice; nu sunt dăunătoare pentru om; nu interacționează cu factorul reumatoid de la mamifere și sunt mult mai eficiente decât IgG-urile obținute din serul de mamifere, deoarece IgY-urile recunosc mai mulți epitopi (locusuri) de pe antigeni decât aceștia. Un lucru important de precizat este că produsele din gama Imunoinstant sunt suplimente alimentare, fiind extrase din ou, dar au și calitatea de produs imunologic prin conținutul de anticorpi IgY, care neutralizează germenul patogen. 

Cu Oul Romvac, Compania Romvac deschide o nouă poartă – cea a medicinei umane!

Pentru crearea produselor Imunoinstant este absolut nevoie de o colaborare strânsă cu medicii umani care prelevează probele de la pacienți, ni le dau nouă, medicilor veterinari, care le prelucrăm și astfel creăm produse atât pentru copii, cât și pentru adulți. Ulterior, aceste produse vor fi recomandate tot de către medicii umani, pacienților, în funcție de afecțiunea respectivă.

Cu Imunoinstant am deschis o poartă nouă, o colaborare firească între medicii umani și veterinari, definită printr-un singur concept: MEDICINA ESTE UNA!

Dr. Viorica CHIURCIU, doctor în științe medicale

ROMVAC COMPANY SA

Râia psoroptică şi oziuroza, boli parazitare care afectează cabalinele

Oxiuroza şi râia psoroptică sunt două boli parazitare diferite care afectează cabalinele și se manifestă prin prurit anal violent şi depilaţii la baza cozii, determinând agitaţia animalelor.

Oxiuroza este o parazitoză cronică produsă de oxiuri (Oxyurus equi), care evoluează la toate cabalinele indiferent de vârstă. Oxiurii sunt viermi rotunzi având corpul neuniform calibrat, cu partea anterioară mai îngroşată, iar cea posterioară mai subţire, de culoare alb – sidefie sau cenuşie la paraziţii hrăniţi. Masculul măsoară 1-3 cm lungime, iar femela 5-15 cm şi are forma unui semn de întrebare, aceştia dezvoltându-se şi reproducându-se în intestinul gros al cabalinelor (colon, rect, anus). Femelele fecundate ale parazitului coboară la nivelul deschiderii anale, unde depun 10.000 – 50.000 de ouă sub formă de grămezi, învelite într-o substanţă lipicioasă care aderă la pliurile anale şi perianale, provocând mâncărimi. Ouăle parazitului sunt embrionate ajungând pe sol, stănoage, jgheaburi şi pereţii adăposturilor odată cu fecalele animalului sau prin mobilitatea cozii acestuia. Odată ajunse în mediul exterior, acestea devin infestante în 2-3 zile, în condiţii de temperatură şi umezeală optime.

Infestarea şi reinfestarea animalelor se fac atât la păşune cât şi în adăposturi, prin ingerarea ouălor prezente în apă, furaje sau pe diferite obiecte infestate. Din ouăle ingerate ies larvele care se vor dezvolta în colon, devenind viermi adulţi după 5-6 luni, astfel că, dacă animalele se contaminează la păşune în timpul verii, manifestările clinice apar tocmai în sezonul rece. Aceste semne clinice sunt uşor de observat mai ales la cabalinele adulte, care manifestă prurit anal, având tendinţa de a se freca cu regiunea posterioară de pereţii adăposturilor şi de diferite obiecte. Ca urmare, perii de la baza cozii se rup, devenind zburliţi. Gratajul (scărpinatul) continuu face ca animalele să fie neliniştite, iar ouăle parazitului să fie cu uşurinţă răspândite în mediu. În jurul anusului se observă prezenţa unor cruste alb-văroase, iar uneori, după actul defecării, se văd paraziţi fixaţi pe pliurile mucoasei anale sau în fecale.

Râia psoroptică este una dintre cele trei tipuri de râie cu care se pot infesta cabalinele. Această râie este produsă de Psoroptes communis var. equisi şi se dezvoltă în regiunile cu păr lung – la coamă, coadă, moţ, unde apar mici noduli, cruste fine, abundente, cu miros respingător. Ca şi în cazul oxiurozei, animalele prezintă prurit anal (mâncărime), animalul se freacă de obiectele din jur, apărând fenomenul de pseudotundere la baza cozii.

Având în vedere asemănarea dintre manifestările clinice ale celor două boli parazitare descrise, pentru a se evita confuziile trebuie făcut un diagnostic diferenţial între acestea, ţinând cont de aspectele lezionale ale acestora. Astfel, în oxiuroză se observă prezenţa crustelor alb – văroase perianal şi uneori a paraziţilor pe suprafaţa mucoasei anale; în râia psoroptică apar leziuni caracteristice la baza cozii, dar spre deosebire de oxiuroză, acestea apar  şi la nivelul coamei și moţului. Cele două boli se confirmă prin examen de laborator microscopic, când se pun în evidenţă ouăle de oxiuri sau parazitul în cazul râiei psoroptice.

Profilaxie şi tratament

Sunt necesare menţinerea igienei corporale și  deparazitarea periodică a animalelor cu ECVIROM sau ECVIROM I, antiparazitar cu spectru larg, pentru combaterea endo și ectoparaziților. Tratamentul trebuie aplicat tuturor animalelor de 3-4 ori pe an.

Concomitent cu deparazitarea animalelor, trebuie să se facă deparazitarea adăposturilor, a obiectelor de pansaj și harnaşamentelor cu soluţii de ROMPARASECT 5% sau TETRACIP, insecticid concentrat cu acțiune șoc asupra paraziților.

Dr. Viorica Chiurciu, doctor în ştiinţe medicale

Romvac Company SA

Solubilizarea şi absorbţia medicamentelor antimicrobiene administrate la porumbei în apa de băut

În terapia antimicrobiană la porumbei şi în general la păsări, cel mai des este utilizată administrarea masală prin apa de băut şi, mai rar, prin furaj.

Antibioticele administrate în apă trebuie să aibă o foarte bună capacitate de dizolvare până la nivel molecular, pentru a se obţine o soluţie omogenă, fără precipitare şi care să nu îşi schimbe culoarea.

Apa de băut are în general un pH variind între 6 şi 8, în funcţie de zonă.

Medicamentele cu moleculă de natură acidă au o mai bună solubilizare într-o sursă de apă cu un pH mai alcalin, iar cele cu un pH mai alcalin se vor solubiliza mai bine în apă cu un pH mai acid.

Medicamente antimicrobiene cu pH bazic, care necesită apă cu un pH acid

Pentru buna solubilizare, pH-ul apei poate fi acidifiat prin folosirea acidului ascorbic (Vita C) şi a acidului acetic (oţet). În această categorie sunt încadrate: tetraciclinele (Oxitetraciclina, Doxyciclina, Clortetraciclina), polipeptidele (colistinul regăsit în produsul Colistirom), macrolidele (eritromicina regăsită în produsul Eritrom, tylosina, spiramicina, lincosaminele – lincomicina), ami­glicozidele (gentamicina, neomicina, spectinomicina) şi derivaţi nitroimidazolici (metronidazol regăsit în produsul Flagelstop şi Columboviofort F, ronidazol).

Adăugarea de vitamina C asigură o solubilizare rapidă a tetraciclinelor, în special a doxiciclinei.

Medicamente antibacteriene cu pH acid care necesită apă cu un pH alcalin

Dacă sursa de apă are un pH acid, se poate utiliza, pentru o mai bună solubilizare a medicamentelor, bicarbonatul de sodiu. Aceste medicamente sunt aminopeni­cilinele – betalactamii – (amoxicilina regăsită în produsele Amoxylrom 25% şi Ampicilină 10%), quinolonele (enrofloxacin din produsul Enrofloxarom), flumequinele (din produsul Flumequinorom), sulfamidele – Sulfaquinoxaleina (din produsul Sulfacoccirom), sulfadimidina (din produsul Sulfadiarom) şi potenţatorii (trimetoprim). Calitatea apei poate fi compromisă şi de prezenţa în exces a carbonatului de calciu (CaCO3), care la concentraţii de 0,3 grame/litru influenţează negativ solubilizarea, în special a tetraciclinelor. Dacă asociem două medicamente care au grade diferite de solubilizare, este de dorit să dizolvăm separat fiecare produs şi doar după aceea să le amestecăm.

Tetraciclinele, atunci când vin în contact cu diferite elemente minerale (calciu, magneziu, fier), prezente în hrană sau oferite ca suplimente, determină apariţia de complexe insolubile.

Columbofilii, când vor administra tetracicline, vor şti că este prohibită administrarea de grit mineral sau a altor produse pe bază de calciu, simultan.

Concluzii

Apa de băut trebuie să fie limpede, fără impurităţi, cu conţinut redus de clor, uşor acidă, cu un pH optim (6-6,5) şi să fie administrată la temperatura de 16-18°C.

Medicamentele, în funcţie de natura lor chimică, modul de formulare sau concentraţia folosită, pot reduce consumul de apă.

Majoritatea medicamentelor au o stabilitate în apa medicamentată de maximum 12-24 de ore.

Se poate face o prediluţie a medicamentului în apa caldă la 30°C. În apa cu temperatura de 10°C solubilizarea este mai dificilă.

Exemplu

Pentru o bună şi corectă dizolvare a derivaţilor de imidazol, în special metronidazol din produsul Flagelstop şi datorită faptului că în România apa potabilă este preponderent dură, se recomandă adăugarea suplimentară de Vitamina C 99% (1 g/2 litri de apă) sau oţet de mere (5-10 ml/litru de apă), simultan.

Dacă totuşi apa este foarte dură, se încălzeşte iniţial o mică cantitate de apă (300-500 ml) la 45-50°C. Se adaugă 1 g vitamina C şi apoi metronidazolul, se amestecă şi se completează cu apă până la cantitatea necesară zilnic.

Dr. Cătălin TUDORAN, SC Romvac Company SA

Apivirol Forte, vital pentru albine!

Albinele pot fi afectate de diferite boli infectocontagioase, bacteriene sau virale, precum şi de boli parazitare. Aceste boli pot să afecteze insecta în toate stadiile de dezvoltare. Un rol important în declanşarea acestora îl au factorii favorizanţi care duc la slăbirea sistemului imunitar.

Cele mai cunoscute boli ale albinelor sunt varooza, loca americană, loca europeană, paralizia cronică şi paralizia acută a albinelor.

Varooza este o parazitoză care afectează puietul şi albinele adulte, mai ales albinele melifere. Boala determină tulburări grave, ducând la o mortalitate ridicată şi fiind una dintre cele mai păgubitoare boli ale albinelor. Aceasta se manifestă în general la familiile slăbite, malnutrite, neexploatate raţional, în care acarienii se multiplică intens.

Astfel, activitatea coloniei este slabă, puietul şi albinele nu se hrănesc, sunt adinamice şi pot chiar să îşi înceteze activitatea.

Loca americană

Este una dintre cele mai grave boli manifestată la puietul albinelor, moartea survenind după căpăcire. În mod obişnuit, boala apare după culesul de salcâm.

Boala se recunoaşte clinic în primul rând după aspectul capacelor de la puiet, care sunt per­forate şi concave, ca urmare a faptului că larvele aderă de acestea, precum şi de fundul celulei.

Larvele prezintă culoarea galbenă-castanie care se transformă într-o masă putrefiată, filantă, cu miros asemănător cleiului de oase.

Loca europeană

Este o boală a puietului de albine care apare primăvara timpuriu şi se menţine până toamna, când încetează creşterea puietului. Boala afectează în special larvele tinere, necăpăcite şi numai rareori pe cele căpăcite.

Boala apare de obicei în luna mai, în special la familiile slab dezvoltate, necorespunzător îngrijite, carenţate nutriţional prin lipsa culesului de nectar şi polen, fiind favorizată şi de timpul rece şi ploios. În prima fază a îmbolnăvirii larvele devin mai transparente, iar după puţin timp corpul se înmoaie, devine gălbui, luând forme diferite (răsturnate, răsucite). Apoi acestea mor şi începe procesul de descompunere treptată.

Paralizia cronică este o boală virală, infectocontagioasă, care afectează albinele adulte. Albinele bolnave nu mai pot zbura, se târăsc pe pământul din faţa urdinişului, abdomenul este balonat, apar tremurături ale corpului sub formă de accese, boala terminându-se cu mortalităţi în procent variabil.

Paralizia acută a albinelor este produsă de un virus prezent în ţesutul adipos şi în glandele salivare, dar şi în corpul acarianului Varroa jacobsoni. Prezenţa virusului în organism duce la paralizii generalizate şi moarte.

Diagnosticul bolilor la albine este suspicionat pe baza examenului clinic şi epidemiologic, iar confirmarea se face numai prin examene de laborator.

APIVIROL FORTE, soluţie orală, datorită componentelor active (Amină cuater­nară – Benzyl (C12-C16) alkyl dimethyl ammonium chloride, maltol, propolis) are un puternic efect antiviral şi antibacterian, fiind un adjuvant deosebit de eficient în profilaxia şi combaterea paraliziei virale acute şi cronice, locii americane şi europene, precum şi varoozei.

Produsul este, totodată, un biostimulator cu rol în revigorarea întregii populaţii de albine din stup, intensificând ouatul la mătci, crescând vitalitatea şi durata de viaţă a albinelor culegătoare.

Important! APIVIROL FORTE nu are contraindicaţii sau efecte secundare negative asupra albinelor, mătcilor şi puietului şi nu produce reziduuri în miere, polen, păstură şi propolis, permiţând obţinerea de produse apicole de cea mai înaltă calitate.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale, SC Romvac Company SA

Primăvara şi sănătatea animalelor

Având în vedere că primăvara a venit, nu numai calendaristic, pe pagina noastră de Facebook, www.facebook.com/Romvac, primim tot mai multe întrebări legate de ceea ce trebuie să facă gospodarii pentru a proteja sănătatea animalelor în această perioadă.

În primul rând, recomandăm ca aceştia să efectueze deparazitarea internă şi externă a tuturor animalelor din gospodării (mamifere şi păsări), iar pentru cele care păşunează, cu 2 săptămâni înainte de a ieşi la câmp.

Deparazitarea este o acţiune importantă nu numai pentru sănătatea animalelor, dar în egală măsură pentru sănătatea omului şi protecţia mediului înconjurător. Animalele parazitate elimină, odată cu fecalele, şi ouă de paraziţi, contaminând mediul extern (apa, păşunile, furajele, gospodăriile). Aceste ouă vor fi ingerate de alte animale şi, uneori, chiar de către om. Astfel animalele se vor infesta sau reinfesta cu paraziţi, crescând numărul focarelor parazitare. 

Un alt considerent care vine în sprijinul deparazitării animalelor este acela că orice animal parazitat, chiar dacă nu exprimă semne clinice de boală, devine nerentabil din punct de vedere economic şi prezintă de asemenea un răspuns imun necorespunzător, în urma vaccinărilor.

Operaţia de deparazitare trebuie făcută de 3-4 ori pe an

Produsele antiparazitare pe care le recomandăm pentru rumegătoare sunt Rombendazol, Romfenbendazol, Rombendazol Plus, Romivermectin, Fasciocid şi Romavermectin Plus.

Păsările se daparazitează cu Rombendazol F, porcinele cu Romoxibendazol, iar cabalinele cu Ecvirom şi Ecvirom I.

Produsele pentru deparazitarea internă a câinilor şi pisicilor sunt Paracan, Total şi Rombendazol Super, iar pentru deparazitarea externă, Parakill.

Este absolut necesar ca simultan cu deparazitările să se efectueze şi igienizarea adăposturilor prin dezinsecţii curente cu Romparasect, dezinfecţii cu Decontaminol,  Catiorom şi deratizări cu Ratitox F sau Broditop.

În afară de deparazitarea pe care crescătorii pot să o facă singuri, există şi acţiuni sanitar-veterinare cuprinse în Programul strategic, de care răspund medicii veterinari concesionari, şi acţiuni pe care le execută medicul la solicitarea crescătorului de animale.

Vaccinări obligatorii

Un lucru foarte important pe care trebuie să îl ştie gospodarii este că vaccinarea la animale este obligatorie pentru mai multe boli.

Astfel, menţionăm vaccinarea contra pseudopestei aviare care se face cu vaccinuri foarte eficiente ca: Avipestisota, Avipestiol Forte sau cu vaccinul mixt Pestiholvac deosebit de eficient, având în vedere că are în compoziţie două tulpini vaccinale atât pentru holera aviară, cât şi pentru pseudopestă.

Tot obligatorii sunt şi vaccinarea contra antraxului la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) şi la cabaline, cu vaccin Carboromvac, dar şi vaccinarea antirabică a câinilor şi pisicilor cu vaccinuri antirabice.

De asemenea, trebuie făcute diferite testări pentru supravegherea sănătăţii animalelor, pentru depistarea diferitelor boli (tuberculoza la bovine, leucoza enzootică bovină, anemia infecţioasă la cabaline).

Vaccinări solicitate de crescător

În afară de aceste acţiuni sanitar-veterinare obligatorii, medicul veterinar poate să efectueze şi alte vaccinări la solicitarea crescătorului de animale, cum ar fi vaccinarea oilor şi caprelor contra agalaxiei contagioase (răsfugul alb) cu vaccin Agalaxin sau Agalaxin Forte, vaccinare care se face la oile gestante, în ultimele 3 luni de gestaţie, iar în cazul evoluţiei bolii în teritoriu se vaccinează tot efectivul (tineretul şi berbecii).

De asemenea, se recomandă vaccinarea contra rujetului la porcine cu vaccin Eryromvac, dar şi vaccinarea câinilor pentru parvoviroză, hepatită canină şi leptospiroză cu vaccinuri monovalente precum Parvoromvac sau polivalente, ca Tetravalent LCHP.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale, SC Romvac Company SA

Vaccinarea contra antraxului, o acţiune obligatorie în sezonul de primăvară!

Antraxul, cunoscut în popor sub denumirea de dalac, buba neagră sau cărbune, este comun mai multor specii de mamifere domestice şi sălbatice. Boala se caracterizează printr-o mortalitate mare la animale, având atât implicaţii economice (confiscarea totală a animalelor sacrificate), dar şi epidemiologice, fiind transmisibilă la om. Antraxul este o boală telurică, adică sporii bacteriei care produce boala îşi au habitatul în sol, unde rezistă zeci de ani şi constituie sursa cea mai frecventă de infecţie pentru ierbivore. De aceea, pentru ca animalele să fie în siguranţă, înainte de a ieşi la păşune trebuie să fie vaccinate contra antraxului.

La boală sunt receptive majoritatea speciilor de mamifere domestice şi sălbatice, cele mai sensibile fiind ovinele şi caprinele, urmate de taurine, cabaline, bubaline şi alte ierbivore. Porcinele şi carnasierele sunt mai puţin sensibile.

Sursele de infecţie sunt reprezentate de animalele bolnave care elimină germeni prin toate secreţiile şi excreţiile şi care se transformă în spori, în contact cu aerul. Sporii sunt răspândiţi pe păşune, furaje, apă, iar prin intermediul vântului, al apelor de suprafaţă sau freatice pot difuza pe suprafeţe întinse.

Prin deschiderea cadavrelor, sacrificarea animalelor sau sângerarea animalelor bolnave, se răspândeşte un număr mare de germeni în mediul exterior şi de aceea este interzis să se facă aceste manopere la animalele suspecte de boală.

Toate produsele provenite de la animalele cu antrax (carne, piei, păr, lapte, lână,) pot fi surse de infecţie importante, în special pentru om.

Căi de infecţie

La ierbivore infecţia are loc pe cale digestivă, prin ingerarea sporilor odată cu furajele sau apa, pe cale respiratorie prin inhalarea prafului contaminat cu spori, fiind posibilă şi contaminarea cutanată prin diferitele leziuni ale pielii. La porcine, carnasiere şi păsări contaminarea se realizează prin consum de carne sau organe de la animalele bolnave de antrax.

La om, cea mai frecventă este infecţia cutanată, localizată în general la mâini şi pe faţă (buba neagră), dar şi digestivă (prin consum de carne infectată). Uneori este posibilă şi calea respiratorie (boala scărmănătorilor de lână).

Semnele clinice ale bolii nu diferă prea mult de la o specie sau alta, dar există unele particularităţi privind durata şi gravitatea bolii. Astfel, la ovine şi caprine boala este extrem de rapidă, animalele devin brusc agitate, cu respiraţie grea, prezintă tremurături musculare, scurgeri sangvinolente la nivelul orificiilor nazale sau anale. Animalele mor în câteva minute sau ore.

La bovine sunt aceleaşi semne, dar cu durată mai mare. Acestea prezintă febră, lipsa poftei de mâncare, colici, lipsa rumegării, diaree şi urinare cu sânge. Moartea este precedată de hipotermie şi de convulsii. La cabaline simptomele sunt de ordin general: febră, respiraţie accelerată, cordul bate puternic, animalul nu consumă alimente.

Cadavrele animalelor cu antrax se balonează imediat, iar la nivelul cavităţilor nazale, bucală şi anală apar scurgeri sangvinolente, acestea fiind primele indicii ale antraxului.

Diagnosticul se suspicionează pe baza manifestărilor clinice şi aspectului cadavrului.

Profilaxia

Cea mai importantă este vaccinarea cu Carboromvac. Această acţiune este obligatorie şi se face la  bovine, ovine, caprine şi cabaline.

Pentru o mai mare eficienţă a vaccinului, este necesar ca animalele să fie deparazitate intern cu suspensii buvabile de Rombendazol, Romfenbendazol, Rombendazol Plus sau injectabil cu RomIvermectin şi RomAvermectin Plus.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale

SC Romvac Company SA

Hrană unică cu microzeogen (MZG) pentru animale de companie, o noutate pe piaţa românească!

Nutriţia adecvată este unul dintre cei mai importanţi factori care asigură menţinerea sănătăţii animalelor. O masă completă este o combinaţie echilibrată de proteine, lipide (inclusiv acizii graşi polinesaturaţi omega-6 şi omega-3), carbohidraţi, vitamine, minerale şi aminoacizi graşi esenţiali.

Gama de hrană pentru câini și pisici Nature’s Protection reprezintă o descoperire nutritivă unică care are în compoziție, pe lângă acești principii alimentari și MicroZeoGen, un zeolit de natură vulcanică. Zeolitul este un compus natural, format din minerale, cu particule micronizate, care, din cauza încărcăturii negative foarte înalte, atrage toxinele încărcate pozitiv, neutralizându-le și având un puternic efect detoxifiant. De asemenea, elimină eficient unele bacterii și virusuri. Studiile științifice dovedesc și alte avantaje ale MZG, dintre care amintim: stimularea sistemul imunitar și prevenirea alergiilor; refacerea mai rapidă a țesutului osos în urma accidentelor; MZG, împreună cu celelalte ingrediente din hrană, contribuie la lubrifierea articulațiilor, protejându-le și conferindu-le mobilitate; asigură o mai bună disponibilitate a nutrienților, contribuind la o dezvoltare armonioasă a organismului și la sănătatea pielii și a părului; ajută la eliminarea metalelor grele și a otrăvirii cu organofosfați.

Hrana pentru câini și pisici din gama Nature’s Protection este concepută pe categorii de vârstă și talie, este completă, echilibrată și adaptată cerințelor specifice de la pui la adult.

Ingredientele din compoziție (proteine animale, grăsimi, orz, sorg, extract de rozmarin, carbohidrați, acizi grași Omega-3 și 6, vitamine, microelemente, aminoacizi etc.) oferă un produs ușor digerabil și gustos, ce asigură energia necesară pentru creștere și vitalitate. În plus, granulele crocante și combinația selectă de minerale ajută la îndepărtarea tartrului și la menținerea unei danturi curate și a unor gingii sănătoase. Astfel, pentru câini se recomandă: PuppyStarter (formulă de înțărcare pentru cățeii din toate rasele); Mini Junior (câini de talie mică, 2-8 luni); Medium Junior (talie mijlocie, 2-12 luni); Maxi junior (talie mare, 2-18 luni); Mini Adult; Medium Adult; Maxi Adult; Senior; Adult Lamb; Active (pentru câinii adulți, sportivi, de vânătoare și femelele lactante) și Light (hrană săracă în calorii pentru câinii adulți cu tendință de îngrășare).

La pisici Nature’s Protection oferă o gamă de produse de cea mai înaltă calitate, care acoperă nevoile nutriționale în toate etapele și condițiile de trai ale acestora. În plus, fibrele speciale din aceste formule elimină părul acumulat în stomac, prin lins. De asemenea, acidifianții urinari naturali din compoziție ajută la prevenirea formării calculilor urinari, iar ingredi­entele naturale (pulpa de sfeclă și cicoarea) stimulează flora intestinală și digestia optimă.

Astfel, pentru pisici există variantele: Kitten (pisici în creștere până la vârsta de 1 an); Indoor (pisici adulte care trăiesc în spații închise cu vârsta de peste 1 an); Persian (pisici adulte cu părul lung, peste 1 an); Sensitive Digestion (formulă foarte digerabilă pentru pisici adulte, vârsta de cel puțin 1 an); Neutered (pisici adulte după sterilizare, vârsta de cel puțin un an); Urinary Formula – S (hrană dietetică completă pentru pisici adulte) și Senior (pentru pisici vârstnice, vârsta de 10 ani sau mai mult).

Toate produsele se găsesc sub diferite forme de ambalare: 500 g, 2 kg, 4 kg, 7 kg, dar și în saci de 18 kg pentru crescătorii.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale

SC Romvac Company SA

Gestaţia rumegătoarelor mici şi complicaţiile acesteia

După cum se ştie, gestaţia la ovine durează 145-150 de zile, în medie cinci luni. În vederea protejării oilor gestante se vor evita aglomerările, alergările, lovirea oilor, în special la intrarea şi ieşirea din adăpost. Cu aproximativ o lună înaintea fătării, obligatoriu se face codinitul oilor (tunderea lânii de pe coadă şi partea interioară a coapselor şi din jurul ugerului) pentru a se putea asigura un supt cât mai igienic al mielului. Operaţiunea de codinit trebuie făcută cu multă atenţie, având în vedere gestaţia avansată şi posibilitatea producerii de avorturi prin lovire.

Cu două săptămâni înainte de fătare se face un control al gestaţiei, separându-se oile cu gestaţie avansată şi introducându-se în compartimentul de fătare special amenajat, astfel construit încât să asigure o temperatură de 18-20°C. De asemenea trebuie să fie dezinfectat, văruit, iar aşternutul să fie schimbat zilnic. Începerea fătării se manifestă prin simptome ca: oaia devine neliniştită, întoarce capul spre flanc, se ridică şi se culcă des, nu mănâncă și se retrage din turmă.

Toxiemia de gestaţie

Toxiemia de gestație (cetoza oilor gestante, cetonemia de gestație, boala mieilor gemeni) reprezintă o tulburare a metabolismului glucidic. Frigul și transportul acționează ca factori stresanți care măresc necesarul de glucoză. Apare în ultima perioadă de gestație, cu 2-3 săptămâni înainte de fătare. Animalul refuză mâncarea, prezintă salivație, fecale dure, apoi diaree. Tratamentul este dietetic, cu administrarea de fierturi de sfeclă, morcovi, melasă şi injectabil, cu Glucoză 33%, Vitamina B1+B6, Vitamina AD3E.

Paraplegia antepartum

Este un sindrom care apare în a doua parte a gestației și este caracterizat prin imposibilitatea femelei de a se ridica. Această stare este mai frecvent întâlnită la capră. Paraplegia apare la femelele în gestație avansată și cu mari producții de lapte, dar care beneficiază de puțină mișcare. Primele semne sunt nesiguranța în stațiune, urmată de culcarea și ridicarea greoaie.

Tratamentul constă în administrarea de furaje de bună calitate, tărâțe de grâu, săruri de calciu și drojdie de bere. Se va reface echilibrul mineralo-vitaminic prin administarea de Calciu-Magneziu, Multivitarom și Vitamina C timp de 5-7 zile.

În toate cazurile de fătări greoaie, la animale epuizate, pentru a amplifica eforturile de expulzare a fătului, în retenţie placentară pentru desprinderea şi eliminarea completă a învelitorilor fetale și pentru declanşarea lactaţiei se folosește cu succes produsul Romoxitocin.

Dr. Gabriela LOTREA
Medic veterinar
SC Romvac Company SA

Întreţinerea oilor pe timp de iarnă

Datorită caracteristicilor biologice, oile sunt mai puţin pretenţioase decât alte specii de animale, acestea putând fi întreţinute în iernile mai blânde chiar fără să fie adăpostite.

Având în vedere, însă, că oile matcă sunt gestante la intrarea în stabulaţie, iar fătarea şi alăptarea mieilor se desfăşoară pe timp de iarnă, este necesar ca acestea să fie adăpostite respectând anumite măsuri tehnico-organizatorice (furajarea, adăpostirea, crearea de compartimente pentru fătat şi spaţiu de refugiu pentru miei). Alimentaţia oilor pe timp de iarnă este, însă, cea mai importantă, aceasta trebuind să fie echilibrată atât calitativ, cât şi cantitativ.

În această perioadă trebuie să se evite administrarea de furaje mucegăite sau îngheţate. Furajarea oilor în timpul stabulaţiei se face în funcţie de starea fiziologică, greutate şi rasă. Astfel oile, în primele 2-3 luni de gestaţie, îşi păstrează rezervorul de grăsime depus toamna, consumând fân şi grosiere. Perioada de gestaţie avansată (lunile 4-5) este cea mai critică, deoarece fetusul creşte rapid, scăzând capacitatea de ingestie pentru furaje. De aceea este obligatoriu să se introducă concentrate în raţie (200-500 g/zi).

Ţinând cont că iarna lipsesc furajele verzi, acestea trebuie suplinite cu BLOCURI PENTRU LINS, care conţin, pe lângă sare, vitamine şi micro­elemente (calciu, magneziu, seleniu etc.).

O alimentaţie carenţată are influenţă negativă atât asupra viabilităţii şi greutăţii mieilor la fătare, cât şi asupra oilor, ducând la diferite afecţiuni ca: cetonemia de gestaţie, o tulburare cauzată de hrănirea cu furaje sărace în glucide. Oile cele mai afectate sunt, în special, cele cu gestaţie gemelară sau cu fetus mare.

Pentru a preveni această afecţiune trebuie introduse în alimentaţie, în ultima perioadă de gestaţie şi morcovi, sfeclă, melasă. O altă afecţiune frecventă este miodistrofia enzootică cauzată de hrănirea oilor gestante cu furaje sărace în vitamina E şi/sau seleniu, carenţe care se reflectă asupra sănătăţii mieilor. Pentru prevenirea şi combaterea acestei afecţiuni recomandăm produsul ROMSELEVIT injectabil sau buvabil la oile gestante, cu 2-3 săptămâni înainte de fătare, iar la miei, în caz de miodistrofie sau tulburări de creştere, mai ales în fătări timpurii.

În această perioadă, pe lângă avorturile cauzate de alimentaţie sau traumatisme, pot să apară şi avorturi infecţioase (frecvent avortul salmonelic) şi mamite. Astfel, în atenţia crescătorilor de ovine trebuie să fie şi vaccinările contra unor boli infecţioase, făcute în perioada de gestaţie.

Astfel, recomandăm vaccinarea contra agalaxiei contagioase cu vaccin AGALAXIN. Vaccinarea contra agalaxiei contagioase, dar şi a mamitei gangrenoase a oilor şi caprelor se face cu AGALAXIN FORTE. De asemenea, recomandăm vaccinarea contra avortului salmonelic, mai ales în efectivele unde a evoluat boala, şi vaccinarea contra anaerobiozelor.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA

Insectele din gospodării, vectori în transmiterea unor boli la om şi animale

Există anumite insecte de disconfort, cum ar fi gândacii de bucătărie, puricii, furnicile, muștele, ploșnița de pat, care nu numai că deranjează prin simplul fapt că pătrund în locuințele oamenilor, cauzându-le mușcături sau înțepături, dar pot să le transmită și diferite boli periculoase.

Prin modul lor de viață, pe care îl duc în medii murdare, aceste insecte răspândesc diferiți microbi în locuințele oamenilor, mai ales pe alimente și băuturi.

Astfel, muștele și gândacii de bucătărie sunt vectori pentru mulți microbi, pe care îi transportă la distanță, aceștia fiind răspunzători de îmbolnăvirea oamenilor (cauzând în special boli digestive).

Există, însă, și posibilitatea ca unele insecte să fie purtătoare de germeni patogeni (virusuri, bacterii, paraziți) pe care îi transmit omului odată cu mușcătura sau înțepătura. De asemenea, aceste insecte pot să inoculeze diferite substanțe alergenice.

Astfel, gândacii de bucătărie pot fi răspunzători de reacții alergice, inclusiv astm bronșic, în special la copii.

Puricii sunt insecte care îți pot invada locuința dacă ai câini sau pisici. Aceștia, pe lângă reacțiile alergice pe care le pot provoca, pot fi și gazdă pentru unii paraziți (tenii).

Căpușele mamiferelor pot transmite diferite boli periculoase, mai frecventă fiind borelioza sau boala Lyme.

Ploșnița de pat poate transmite diferiți paraziți prin intermediul excrementelor pe care le lasă la locul înțepăturii, în timp ce se hrănește cu sânge, putând cauza afecțiuni grave la nivelul diferitelor organe interne și sisteme (inimă, sistem circulator, sistem nervos etc.).

În prezent, numărul persoanelor infectate cu diferiți agenți patogeni, răspândiți prin intermediul insectelor, este din ce în ce mai mare, acest fenomen apărând și ca o consecință a răspândirii acestor insecte pe tot globul, pe diferite căi (păsări migratoare, mijloace de transport etc.).

Pentru a evita apariția acestor boli atât la om, cât și la animale este foarte importantă acțiunea de combatere a acestor insecte.

Pentru a reuși să reducem numărul acestor insecte este necesar să acționăm în mai multe direcții, igienizând casa, adăposturile, dar și animalele. Astfel, pentru locuinţele oamenilor se folosesc produse insecticide având în compoziție substanțe active foarte eficace, cum ar fi: Gândăcid 200 (utilizat în soluţie 5 ml/litrul de apă pentru dezinsecţia suprafeţelor mai mari, ca de exemplu subsoluri de blocuri, şcoli etc.), Gândăcid 100 şi Gândăcid 90 (utilizat în locuinţe prin aplicarea gelului în locurile ascunse, frecventate de gândaci).

Aceste produse distrug atât insectele târâtoare, dar şi artropode dăunătoare cu care intră în contact (gândaci de bucătărie, furnici, purici, ploşniţa de pat) şi se recomandă şi pentru utilizatori profesionali (spitale, şcoli, hoteluri, restaurante, magazine). Nivelul scăzut al concentraţiilor soluţiilor de lucru şi toxicitatea redusă asigură un coeficient de siguranţă notabil pentru oamenii care îl manipulează şi pentru mediul înconjurător.

Pentru deparazitarea adăposturilor la animale recomandăm produsul Romparasect 5%.

Foarte importantă este deparazitarea externă a câinilor cu Parakill pentru combaterea puricilor și căpușelor.

Dr. Viorica CHIURCIU
Medic veterinar, Doctor în ştiinţe medicale SC ROMVAC COMPANY SA

Afecţiunile urechilor la câine şi pisică

Există numeroase cauze care duc la afecţiuni ale urechilor la câini şi pisici şi care ţin atât de anatomia acestor organe (adânci, întunecoase şi greu aerisite), cât şi de factori externi.

Deși urechile la câine și pisică sunt protejate cu o cantitate mică de cerumen, există numeroase cauze care pot duce la iritarea, inflamarea sau infectarea lor. Atunci când aceste afecțiuni nu sunt tratate la timp, apar complicații la nivelul urechii interne, ajungându-se până la pierderea auzului și chiar afectarea creierului. Cea mai frecventă afecțiune întâlnită este otita externă, adică inflamația conductului auditiv extern care poate fi acută sau cronică, unilaterală sau bilaterală.

Cum apar aceste afecţiuni!?

Dintre cauzele care duc la aceste afecțiuni amintim: paraziții externi (râia urechii, căpușele) care irită urechea animalului, producând o secreție maroniu-închis şi cauzând o mâncărime intensă. De asemenea, amintim reacțiile alergice provocate de diferiți alergeni ca praful, polenul, detergenții, miceții, dar şi puricii care secretă o substanță alergenică, răspunzătoare de aceste reacții. Mai mult, bacteriile (stafilococi, streptococci, Pseudomonas aeruginosa) și virusurile (boala Carre) duc la infecțiile urechii, provocând durere, însoțită de o scurgere purulentă, urât mirositoare. Curenţii de aer cauzează, de asemenea, inflamația urechilor.

Scuturarea excesivă din cap sau scărpinatul, manifestări întâlnite în otite, duc la apariția hematoamelor (othematom) lobului urechii, prin perforarea vaselor sanguine la acest nivel.

Trebuie să amintim că de cele mai multe ori rănirea și inflamația urechii este cauzată chiar de către stăpânul animalului, printr-o curățare excesivă, agresivă sau făcută prea în profunzimea conductului auditiv extern.

Indiferent de cauze, semnele pe care le exprimă animalul sunt, în general, disconfortul exprimat prin scărpinat, scuturarea și înclinarea capului de partea urechii afectate și durere la atingerea acesteia. Prezența în canalul auditiv extern a unui exudat închis la culoare, urât mirositor, poate fi cauzat de existenta unui parazit (Otodectes cynotis, Demodex etc.), a unei drojdii (Malassezia spp.), a unei infecții bacteriene sau de o infecție mixtă.

Diagnostic şi tratament

De aceea, pentru a diagnostica cauza bolii, medicul veterinar va examina urechea animalului şi va pune în evidență prezența unor eventuale iritații, leziuni, cruste, inflamații, a anumitor formațiuni, fire de păr, dar și exudatul urechii, pentru a putea recomanda medicația cea mai potrivită.

În schema de tratament trebuie folosite medicamente cu spectru larg, care să înlăture pruritul, durerea și inflamația. În funcție de diagnostic, tratamentul poate fi local sau general. Local, recomandăm următoarele produse: Otosan, soluție otică pentru igiena urechii sau adjuvant în tratamentul diferitelor afecțiuni ale urechii (otite, eczeme) și Otoguard, unguent cu spectru antibacterian și antiparazitar larg, prin acțiunea asociată a neomicinei, cypermetrinei și permethrinei. Anestezina din compoziție reduce senzația de durere.

Tratamentul se face prin introducerea unguentului în canalul auditiv extern, de 3 ori pe zi, timp de 4-5 zile, după toaletarea locală cu Otosan.

Pe cale generală, în funcție de afecțiune, se folosesc antibiotice, conform antibiogramei: Amoxylrom, Oxitetraciclină 10%, Enrofloxarom; antiinflamatoare: Dexametazonă; desensibilizante: Alergotrat, Eczemtrat; antiparazitare: Parakill, Rombendazol super sau antifungice: Unguent antimicotic.

Prevenţia

Ca măsură de prevenție recomandăm deparazitarea internă și externă periodică a animalului, menținerea igienei urechii prin curățarea acesteia o dată pe săptămână, cu soluții de Otosan, în special după baie sau înot.

Dr. Viorica CHIURCIU,

medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale

SC Romvac Company SA

Abonează-te la acest feed RSS