cemrom iulie 2018

Primăvara și recomandările medicului veterinar pentru crescătorii de animale

Mai bine să prevenim!

Principalele acţiuni de sezon care se recomandă crescătorilor de animale în sezonul de primavară sunt cele care țin de prevenție, știind că este mai ușor să prevenim apariția unor îmbolnăviri decât să le tratăm. În primul rând, deparazitarea internă şi externă a tuturor animalelor din gospodărie, inclusiv a câinilor și pisicilor, este o acţiune importantă atât pentru sănătatea animalelor, cât şi pentru sănătatea omului şi protecţia mediului înconjurător. Se ştie că animalele parazitate elimină, odată cu fecalele, şi ouă de paraziţi, contaminând păşunile. Acestea vor fi ingerate de alte animale scoase la păşunat şi, accidental, de către oameni. Orice animal parazitat are un răspuns imun necorespunzător în urma unei vaccinări, iar bolile parazitare, chiar dacă nu produc întotdeauna mortalităţi, afectează negativ producţiile.

Cum facem deparazitare

Acţiunea de deparazitare se face la toate animalele din gospodărie în acelaşi timp, de cel puţin 4 ori pe an, începând din primăvară, cu două săptămâni înainte de scoaterea animalelor la păşunat, cu următoarele produse: pentru cabaline, suspensii orale de ECVIROM și ECVIROM I; pentru rumegătoare (bovine, ovine, caprine), suspensiile orale de FASCIOCID, ROMBENDAZOL 2,5%, ROMBENDAZOL 10%, ROMFENBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS sau soluţiile injectabile ROMAVERMECTIN PLUS și ROMIVERMECTIN.

Pentru porcine se recomandă ROMOXIBENDAZOL comprimate şi pulvis și ROMIVERMECTIN, soluţie injectabilă.

La păsări se administrează ROMBENDAZOL F comprimate, iar pentru deparazitarea externă şi a cuibarelor se folosește produsul ROMPARATOX.

Pentru deparazitarea internă a câinilor şi pisicilor se recomandă PARACAN, TOTAL şi ROMBENDAZOL SUPER sub formă de comprimate, iar pentru cea externă, PARAKILL.

În afară de acestea, este neapărat nevoie să se aplice măsuri de profilaxie generală prin acţiuni de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare care au drept scop distrugerea agenţilor patogeni ai bolilor transmisibile (virusuri, bacterii, ciuperci) şi a vectorilor acestora (insecte şi rozătoare).

Astfel, concomitent cu deparazitarea animalelor, pentru a se evita noi infestări ale acestora cu paraziți trebuie să se facă şi deparazitarea adăposturilor, inclusiv a ustensilelor folosite la animale, cu ROMPARASECT 5%.

Pentru că în perioada de primăvară poate să apară miodistrofia mieilor, o boală de nutriție cauzată de hiposelenoză și hipovitaminoza E, continuare a carenţelor de la oaia gestantă, recomandăm ROMSELEVIT injectabil la miei.

Vaccinări obligatorii...

În afară de aceste acţiuni pe care pot să le facă gospodarii, există acţiuni sanitar-veterinare cuprinse în PROGRAMUL STRATEGIC de care sunt responsabili medicii veterinari concesionari şi acțiuni pe care le efectuează medicul veterinar la solicitarea crescătorului de animale.

Gospodarii trebuie să cunoască faptul că primăvara vaccinarea la animale este obligatorie pentru pseudopesta aviară și antrax.

...contra pseudopestei aviare

Vaccinarea se face la speciile de păsări receptive la virus (găini, curci, bibilici, fazani, prepeliţe, porumbei). Vaccinarea se poate face cu produse româneşti foarte eficiente, precum: AVIPESTISOTA, AVIPESTIOL FORTE sau PESTIHOLVAC.

...contra antraxului (cărbune, dalac sau buba neagră)

Vaccinarea se face la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) şi la cabaline cu vaccinul Carboromvac.

Dintre acţiunile efectuate la solicitarea crescătorului de animale, menţionăm: vaccinarea oilor şi a caprelor contra agalaxiei contagioase (răsfugul alb) cu AGALAXIN sau cu AGALAXIN FORTE, care previne și mamita gangrenoasă (răsfugul negru), vaccinarea contra rujetului la porcine, cu ERYROMVAC.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company S.A.

Perioada de gestație la oi și complicațiile acesteia

După cum se ştie, gestaţia la ovine durează în medie cinci luni. În vederea protejării oilor gestante, se vor evita aglomerările, alergările, loviturile oilor, în special la intrarea şi ieşirea din adăpost. Cu aproximativ o lună înaintea fătării, obligatoriu se face codinitul oilor (tunderea lânii de pe coadă şi partea interioară a coapselor şi din jurul ugerului) pentru a se putea asigura un supt cât mai igienic al mielului. Operaţiunea de codinit trebuie făcută cu multă atenţie, având în vedere gestaţia avansată şi posibilitatea producerii de avorturi prin lovire.

Cu două săptămâni înainte de fătare se face un control al gestaţiei, separându-se oile cu gestaţie avansată şi introducându-se în compartimentul de fătare special amenajat, astfel construit încât să asigure o temperatură optimă. Începerea fătării se manifestă prin simptome ca: oaia devine neliniştită, întoarce capul spre flanc, se ridică şi se culcă des, nu mănâncă și se retrage din turmă.

Avortul campylobacterian

Campylobacterioza ovină sau avortul campylobacterian este o boală infecţioasă cu evoluție enzootică ce afectează oile gestante. Este produsă de Campylobacter fetus subspecia fetus și se manifestă clinic, prin avorturi în ultima perioadă de gestație şi fătări de produşi neviabili.

Perioada de incubaţie este cuprinsă între una şi trei săptămâni. Ca manifestări clinice se remarcă lipsa poftei de mâncare, decubit lateral, inflamarea și înroșirea vulvei ce prezintă o secreție mucoasă sau mucosanguinolentă. Avortul se produce în ultimele 8 săptămâni de gestație. Uneori, poate fi urmat de scurgeri vulvare și complicat cu infecții ale mucoasei uterine sau chiar cu moartea anima­lului, dar astfel de cazuri sunt foarte rare. La ovinele care au avortat, gestaţia şi fătările următoare decurg, de regulă, normal. În general, boala afectează 10-20% din oile gestante. La animalele care au avortat se recurge la administrarea de antibiotice. Putem utiliza cu rezultate foarte bune ERITROMICINĂ 10% soluție injectabilă, PANDROM, OXITETRACICLINĂ 10% soluție injectabilă.

Toxiemia de gestație

Toxiemia de gestație (cetoza oilor gestante, cetonemia de gestație, boala mieilor gemeni) reprezintă o tulburare a metabolismului glucidic. Frigul și transportul acționează ca factori stresanți care măresc necesarul de glucoză. Apare în ultima perioadă de gestație, cu 2-3 săptămâni înainte de fătare. Animalul refuză mâncarea, prezintă salivație, fecale dure, apoi diaree. Tratamentul este dietetic, cu administrarea de fierturi de sfeclă, morcovi, melasă şi injectabil, cu GLUCOZĂ 33%, VITAMINA B1 + B6, VITAMINA AD3E.

Paraplegia antepartum

Este un sindrom care apare în a doua parte a gestației și este caracterizat prin imposibilitatea femelei de a se ridica. Această stare este mai frecvent întâlnită la capră. Paraplegia apare la femelele în gestație avansată și cu mari producții de lapte, dar care beneficiază de puțină mișcare. Primele semne sunt nesiguranța în stațiune, urmată de culcarea și ridicarea greoaie.

Tratamentul constă în administrarea de furaje de bună calitate, tărâțe de grâu, săruri de calciu și drojdie de bere. Se va reface echilibrul mineralo-vitaminic prin administarea de CALCIU-MAGNEZIU, MULTIVITAROM și Vita C, timp de 5-7 zile.

În toate cazurile de fătări greoaie, la animale epuizate, pentru a amplifica eforturile de expulzare a fătului, în retenţie placentară pentru desprinderea şi eliminarea completă a învelitorilor fetale și pentru declanşarea lacaţiei se folosește cu succces produsul ROMOXITOCIN.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA

pandromromoxitocin

Simptomele, prevenirea și tratamentul bolilor bacteriene la păsări de rasă (II)

Examenul clinic zilnic al păsărilor (vitalitate, numărul de păsări cu semne de boală, numărul de păsări moarte, procentul de ouat etc.), verificarea consumului de furaj și apă oferă indicii crescătorului despre prezența eventualelor boli. 

Aplicarea măsurilor preventive generale și speciale, efectuarea de tratamente rapide în urma unui dignostic de certitudine duce în final, la obținerea de rezultate pozitive în exploatarea acestei categorii de păsări.

Salmonelozele aviare

Sub această denumire se reuneşte un grup mare de boli primare prezente la numeroase specii de păsări domestice şi sălbatice, produse de germeni din genul Salmonella.

Salmonelozele pot fi grupate în două categorii: infecţii determinate de salmonele imobile (tifoza şi puloroza) proprii galinaceelor; și infecţii produse de salmonele mobile comune tuturor speciilor de animale.

La păsările adulte, salmonelozele afectează organele de reproducere de unde trec în ouă, asigurând în acest fel, transmiterea verticală a bolii, adică prin ou.

Puloroza

Boală infecţioasă a puilor de găină şi, mai rar, de curcă şi fazan produce mortalitate ridicată embrionară şi la pui în primele zile de viaţă.

Simptome sunt diaree cu fecale de culoare albă cretoasă, urât mirositoare. Găinile adulte prezintă evoluţie subclinică cu localizări genitale (ovarită, salpingită, peritonită). Producţia de ouă scade, iar multe dintre acestea rămân nefecundate şi deformate.

Tifoza

Boala este frecventă la găinile ouătoare, dar şi la alte specii (curcă, bibilică, păun, prepeliţă, fazan etc.). Are mare difuzibilitate în focar, dar are un pronunţat caracter staţionar. Simptomele sunt hipertermie, diaree cu fecale lichide de culoare verzuie sau galben-portocalie, urât mirositoare.

La necropsie, se constată hipertrofia şi congestia ficatului, splinei şi rinichiului. În contact cu aerul, ficatul capătă un aspect verzui (ficat „bronzat“).

Ca tratament, este activă o gamă largă de antibiotice. Controlul bolii se efectuează prin vaccinări periodice (TIFOROMVAC).

Paratifoza

Boala apare la toate speciile de păsări domestice şi sălbatice. Receptivitatea maximă este la tineret.

Simptomele sunt asemănătoare cu cele din puloroză şi tifoză. Embrionii pot muri în ou. Puii prezintă abatere, diaree cu fecale de culoare galben-verzui, uneori cu sânge. Unele păsări prezintă conjunctivite, dispnee, rinite, artrite, uneori tulburări nervoase (convulsii, incoordonări în mers, pareze şi paralizii).

Particularităţi clinice: artritele aripilor la porumbei care fac zborul dificil sau imposibil, motiv pentru care infecţia este cunoscută şi sub denumirea de boala zborului. Tulburările digestive şi fenomenele nervoase (pareze, paralizii, convulsii) apar şi la păsările de agrement (canari, peruşi).

Tratament: agenţii bacterieni sunt sensibili la o gamă largă de antibiotice (COLISTIROM, ENROFLOXAROM, FOSFOTILROM, ROMIGAL, AMOXINEOVIT, AMPICILINĂ, OXIROM, DOXIROM, AVIANPROTECT, ENTEROGUARD).

Controlul bolii se realizează prin vaccinări cu vaccinuri vii şi inactivate (SALMOVACOL) periodice. La porumbei, se practică și vaccinarea cu vaccin mixt contra salmonelozei și paramixovirozei (COLUMBOPOLIVAC S). Un rol important în controlul acestei boli, îl au măsurile de igienă corespunzătoare printre care și eliminarea vectorilor (căpușe, păduchi, purici, țânțari, păsări sălbatice etc.) care au rol de permanentizare a bolii în efectiv.

Dr. Ion IACOB

Laboratorul de Diagnostic, Romvac Company SA

Colistirom I

Enrofloxarom 1

Tiforomvac

Simptomele, prevenirea și tratamentul bolilor bacteriene la păsări de rasă (I)

Controlul bolilor, în general, și al celor bacteriene, în special, reprezintă o verigă importantă în cadrul măsurilor sanitar-veterinare aplicate în creșterea și exploatarea păsărilor de rasă. Aplicarea măsurilor preventive generale și speciale, efectuarea de tratamente rapide în urma unui diagnostic de certitudine duc în final la obținerea de rezultate pozitive în exploatarea acestor categorii de păsări. Trebuie avute în vedere următoarele boli.

Holera aviară

Este o boală infecțioasă a păsărilor de curte (găini, curci, gâște, rațe etc.) și sălbatice. Produce mortalitate crescută. Este mai frecventă la păsările de apă, sălbatice și domestice. Simptomele evoluează cu rapiditate. Păsările pot fi găsite moarte pe cuibar. Se constată abatere, anorexie, cianoză, raluri, scurgere nazală sau bucală cu mucus, diaree albă sau verde mucoidă. În cazurile cronice se constată inflamația articulațiilor și a bărbițelor. La unele păsări apare și torticolis. Tratamentul se face cu ENROFLOXAROM, AMOXINEOVIT, AMPICILINĂ, OXIROM, DOXIROM, AVIANPROTECT. Controlul bolii se realizează cu PESTIHOLVAC pentru galinacee și HOLEPAL, pentru palmipede.

Colibaciloza

Apare frecvent la tineret, dar și la păsările adulte, fiind favorizată de frig, carențe minerale, vitaminice, leziuni ale mucoasei produse de helmiți, coccidii, folosirea de furaje mucegăite, fermentate, care modifică echilibrul intestinal. Evoluează și ca boală de asociație cu producerea de peritonite, salpingite, sinovite, aerosaculite și panoftalmie. În formele acute se constată abatere, diaree, hipertermie, sete excesivă. Colibacilozele pot fi combătute cu o gamă largă de antibiotice (COLISTIROM, ENROFLOXAROM, FOSFOTILROM, AMOXINEOVIT, AMPICILINĂ, OXIROM, DOXIROM, AVIANPROTECT). Este recomandat ca administrarea antibioticului să se facă în urma unei antibiograme deoarece germenul capătă antibiorezistență într-un timp scurt. Controlul bolii se face prin mijloace de profilaxie generală.

Streptococia păsărilor

Aceasta se manifestă la puii și găinile adulte, mai rar la alte specii. Poate să apară spontan prin streptococi de portaj sau în urma contaminărilor digestive prin furaje de origine animală nesterilizate. Boala evoluează rapid cu tulburări generale grave (anorexie, somnolență, conjunctivită și uneori diaree), urmată de moarte. Tratamentul recomandat este cu antibiotice (ERITROVIT, AMOXINEOVIT, AMPICILINĂ, AVIANPROTECT, DOXIROM, ENROFLOXAROM, FOSFOTILROM).

Stafilococia păsărilor

Se manifestă fie ca boală generalizată cu evoluție gravă, fie ca boală localizată mai frecvent sub formă de artrite și sinovite. Boala se transmite și prin ou. Tratamentul cu antibiotice este indicat numai în formele localizate (FOSFOTILROM ENROFLOXAROM, AMOXINEOVIT, AVIANPROTECT, DOXIROM, ERITROVIT). Controlul bolii se face prin măsuri igienico-sanitare.

Pseudomonoza aviară

Această boală evoluează la găini, curci, fazani, porumbei, rațe și gâște.

Simptomele sunt următoarele: la pui, în primele zile de viață apar febră, catar nazal și conjunctival. Apoi apar diareea, deshidra­tarea rapidă, tulburări nervoase, chiar moarte. La adulte se constată inapetență, diaree cu fecale de culoare verde sau verde-albăstrui, reducerea producției de ouă și slăbire progresivă, iar uneori diverse manifestări nervoase. Moartea poate surveni după o evoluție de 1-2 săptămâni. În ceea ce pri­vește tratamentul, sunt puține antibiotice (COLISTIROM, ENROFOXAROM, FOSFO­TILROM) eficace la acest germen, din cauza extraordinarei antibiorezistențe.

Coriza infecțioasă

Se manifestă prin inflamația acută a cavităților nazale și a sinusului infraorbitar, conjunctivită catarală și fibrinoasă. Sunt sensibile găinile, fazanul și bibilica. Este favorizată de factorii de mediu (oscilațiile de temperatură și umiditate sezonieră). Simptomele sunt strănut, scuturări ale capului, sensibilitate la palpația capului, jetaj seros sau mucos, mucopurulent, respirație bucală, inflamație a mucoasei conjunctivale, a sinusurilor infraorbitare (unii/bilateral), pleoape umflate, lipite de secreție mucopurulentă (cap de bufniță). Tratamentul se face cu antibiotice (OXITETRACICLINĂ 50%, OXIROM, OXIVIT, timp de 5-7 zile), iar păsările bolnave trebuie eliminate din efectiv și vindecate.

Dr. Ion IACOB, Laboratorul de Diagnostic Romvac

Avianprotect ten RomvacEnrofloxsarom Romvac

Cum trebuie adăpostite păsările pe timpul iernii

Umiditatea și temperatura

Având în vedere că temperatura corporală a păsărilor este de 41-42°C și ținând cont de faptul că acestea nu dispun de mecanisme de termoreglare la fel de eficiente precum acelea ale mamiferelor, păsările se adaptează mai greu la factorii de temperatură și umiditate din timpul iernii. De aceea trebuie să le asigurăm un anumit confort de adăpostire.

Desigur, se face referire la situația din gospodăriile populației unde nu există posibilități de realizare a unor fluxuri sau programe tehnologice așa cum sunt în fermele industriale, specializate pentru creșterea păsărilor. În perioada de iarnă, reducându-se durata de lumină, asociată cu scăderea temperaturii și creșterea umidității, se ajunge la scăderea ouatului chiar până la dispariție și, inclusiv, la năpârlirea păsărilor.

Năpârlirea este un fenomen fiziologic normal, de refacere a organismului, și se manifestă prin căderea penelor și încetarea ouatului. Apariția acestor fenomene pe timpul iernii au drept cauză anumiți factori: lumina, temperatura, umiditatea și furajarea necorespunzătoare. Păsările revin în limitele fiziologice odată cu restabilirea lor. În gospodăriile populației, din cauza faptului că nu se respectă acești parametri tehnologici, păsările nu mai intră la ouat după faza de năpârlire.

De ce trebuie respectați acești parametri

Astfel, dacă ne referim la temperatură în sezonul de iarnă, este bine de știut că păsările nu au voie să fie lăsate libere prin curte, ci trebuie să stea în adăposturi bine izolate termic. De asemenea, nu trebuie să fie multe păsări în adăpost, ci în jur de 5-6 găini/m2. În general, datorită căldurii biologice degajate de păsări, se poate menține o anumită temperatură acceptabilă în adăposturi, dar dacă zilele sunt prea geroase, așa cum au fost în ultima perioadă, se recomandă, pe cât posibil, instalarea unor surse de încălzire.

Dacă ne referim la umiditatea din adăposturi, trebuie spus că o umiditate mare (80%), asociată cu o temperatură scăzută, duce la o umezeală excesivă a aerului din adăposturi și, implicit, la apariția unor boli afrigore sau sunt factori favorizanți pentru apariția unor boli infecțioase ca micoplasmoza, bronșita infecțioasă, LTI etc. De aceea, în adăposturile de păsări este recomandat să punem așternut uscat de paie care trebuie împrospătat.

De asemenea, foarte importantă este alimentația pe timp de iarnă, sezon în care lipsesc furajele verzi, iar substanțele nutritive din alimentație se reduc semnificativ. Drept urmare, pentru întreținerea păsărilor și pentru menținerea ouatului este necesară introducerea în alimentația acestora a suplimentelor proteino-vitamino-minerale: Complex Polivitaminic Buvabil, Ovoplus (special creat pentru găinile outoare), Romstarter 9 + 1 A, Vita B Complex și Romzeofort.

Dr. Viorica CHIURCIU, doctor în științe medicale, CSI

ovo plus Romvac

Cestodozele, boli parazitare periculoase la erbivore

Cestodozele sunt boli parazitare produse de viermi plați și segmentați, de culoare albă, în formă de panglică, care evoluează la rumegătoare şi cabaline, având caracter sezonier.

Aceşti viermi, în stadiul adult, parazitează intestinul subţire al animalelor. Animalele parazitate elimină, odată cu fecalele, ouă sau segmente de cestod care conţin ouă. Acestea se răspândesc pe păşune, de unde vor fi consumate de către acarienii de păşune, adică de către insecte de mici dimensiuni, care trăiesc pe păşuni umede. Aceste ouă de paraziți sunt foarte rezistente la temperaturi ridicate şi la îngheţ. Insectele, fiind coprofage, se hrănesc cu materii fecale, iar în organismul acestora ouăle parazitului vor evolua în larve infestante.

Contaminarea animalelor are loc la păşune, începând cu luna martie până toamna târziu, prin ingerarea odată cu iarba a acarienilor contaminaţi cu forme larvare ale parazitului. De asemenea, contaminarea poate avea loc şi la grajd, când se administrează fân proaspăt cosit de pe terenuri umede.

În corpul unui singur animal pot fi întâlniți mai mulți paraziți care formează adevărate ghemuri ce pot bloca intestinul. Aceşti viermi pot provoca, de asemenea, iritaţii ale mucoasei intestinale. În plus, au acţiune toxică asupra organismului deoarece eliberează o cantitate mare de toxine în organism, care acţionează asupra sistemului nervos al animalului. Mai mult, paraziţii produc dereglări ale metabolismului deoarece cantităţi mari de substanţe nutritive şi vitamine sunt consumate de aceştia.

Cestodozele cailor

Cestodozele cailor sunt boli produse de paraziṭi din fam. Anoplocephalidae – Anoplocephala magna, ce parazitează tineretul cabalin.

În cazul infestărilor masive, ṣi mai ales când animalele sunt slăbite, se pot observa o ușoară anemie ṣi tulburări digestive. Deoarece semnele clinice nu sunt concludente, diagnosticul se poate stabili pe baza unui examen parazitologic. Prognosticul este, de obicei, favorabil. Pentru a evita neplăcerile produse de paraziṭii intestinali, se recomandă deparazitarea cailor folosind produsul ECVIROM sau ECVIROM I.

Cestodozele rumegătoarelor mici

Cea mai importantă cestodoză se întâlneşte la tineretul ovin, iar boala se mai numeşte „panglica mieilor“ sau moniezioză, fiind produsă în general de parazitul Moniezia expansa. Frecvenţa cea mai mare se întâlneşte la miei şi iezi cu vârste de până la 1 an.

Simptomele apar în cazul parazitării intense şi se exprimă prin: anemie lentă, paliditatea mucoaselor ochilor, buzelor și gingiilor, diaree cu fecale negricioase, alternând cu constipaţie, abdomen balonat, colici, mers nesigur și dezechilibrat. Mieii care prezintă aceste simptome sunt denumiţi de ciobani „toboşari“.

Oile adulte nu manifestă semne clinice, chiar dacă sunt parazitate.

Diagnosticul se pune pe semnele clinice de slăbire avansată, balonarea abdomenului, pe prezenţa fragmentelor de parazit în fecale şi se confirmă prin metode de laborator.

Profilaxia şi tratamentul se bazează pe deparazitarea animalelor de 2 ori pe an, primăvara – cu două săptămâni înainte de ieşirea la păşunat şi toamna – după 2-3 săptămâni de la intrarea în stabulaţie, folosind următoarele produse: ROMBENDAZOL 2,5%, ROMBENDAZOL 10 % sau ROMFENBENDAZOL.

De asemenea, se recomandă tratament adjuvant cu produsele: Multivitarom, Vitamina AD3 E, Vitamina B1 + B6 şi Vitamina C.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA

RombendazolRomfenbendazol

Actinomicoza, boală cu etiologie bacteriană des întâlnită la rumegătoare

Actinomicoza este o afecţiune cronică de natură infecţioasă, dar necontagioasă, produsă de germeni din genul Actinomyces, întâlnită la mai multe specii de animale domestice şi sălbatice, dar mai frecvent la ierbivore (vacă, capră, oaie) şi unele carnivore, având evoluţie sporadică.

Cauzele şi mecanismele bolii

În genul Actinomyces la ora actuală sunt incluse 41 de specii de bacterii care au caractere asemănătoare şi produc afecţiuni asemănătoare, la om şi mamiferele domestice şi sălbatice. Toate au ca loc de dezvoltare mucoasa oronasofaringiană a unor mamifere domestice sau sălbatice, majoritatea putând să producă, în anumite circumstanţe, piogranuloame caracteristice, localizate în os, ţesutul conjunctiv subcutanat, în piele şi organele interne.

La om, actinomicoza a fost descrisă pentru prima dată în 1877, dar la animale a fost identificată pentru prima dată ca entitate distinctă abia în 1902, când s-a diferenţiat de alte entităţi morbide, prin apariţia în puroi a unor formaţiuni caracteristice cu aspect de rozete (gr. Actinos = rozetă).

Principalul agent etiologic este Actinomyces bovis – germen al mucoasei orofaringiene, întâlnit în special la ierbivore. De regulă, germenul nu produce boala deoarece nu dispune de factorii de agresiune necesari pentru a penetra o mucoasă normală. Însă dacă intervin anumiţi  factori de natură să lezioneze integritatea mucoasei, facilitând astfel ajungerea germenilor în submucoasă, devine posibilă multiplicarea germenului şi iniţierea procesului patologic. Astfel de factori sunt furaje grosiere, dure, ţepoase, cu spini sau ariste, bucăţi de sârmă, dar şi alveolele dentare în momentul schimbării dinţilor sau leziunile parodontale. Imediat ce a traversat mucoasa, începe multiplicarea bacteriei în ţesuturile moi, cuprinzând apoi şi osul mandibular şi, posibil, maxila. Organismul reacţionează în încercarea sa de autoapărare, prin apariţia unor mici formaţiuni nodulare, care cu timpul vor creşte în volum, se vor uni şi vor suferi o transformare purulentă, cu formarea unor adevărate abcese.

Simptomatologie şi leziuni

La ierbivore, de cele mai multe ori, primele semne clinice care scapă adesea neobservate sunt dificultăţile în prinderea şi mestecarea hranei. Boala este sesizată la nivelul mandibulei sau maxilei; se observă o umflătură aparent insensibilă, tare, rece, a cărei dimensiune creşte lent, dar continuu. La apăsare se constată că formaţiunea cu aspect tare nu se mişcă, incluzând deopotrivă osul şi ţesuturile din jur. După câteva săptămâni sau luni se poate simţi o mică zonă mai fluctuantă, care va fi locul de deschidere prin care se va elimina un puroi gros, galben-cenuşiu în care se pot observa mici granule – tufele actinomicotice.

În această fază, din cauza dificultăţii în apucare, mestecare şi înghiţire a hranei, animalul îşi reduce la minimum consumul de furaje şi, ca urmare, slăbeşte. Extinderea procesului inflamator poate determina şi dificultăţi în respiraţie.

Diagnostic

Diagnosticul diferenţial trebuie să aibă în vedere actinobaciloza, o afecţiune asemănătoare la prima vedere, dar care afectează doar ţesuturile moi din zona gâtului sau a feţei; tumorile sunt situate numai perimandibular, nu şi intraosos – şi de aceea, adesea, pot fi mobilizate faţă de mandibulă –, iar limfonodurile submandibulare, retrofaringiene sau subparotidiene sunt tumefiate.

Precizarea diagnosticului se poate face printr-un examen direct al puroiului actinomicotic nativ, pentru evidenţierea tufelor actinomicotice cu aspectul caracteristic descris.

Profilaxie şi combatere

Dată fiind sporadicitatea bolii, profilaxia generală are în vedere îndepărtarea plantelor ţepoase de pe păşunile frecventate de aceste animale şi evitarea furajării lor pe timpul iernii cu asemenea furaje.

Tratamentul este atât local, cât și general și urmărește limitarea procesului infecțios, crescând posibilitatea de exploatare a animalelor valoroase. La nivel local, pe zona afectată se aplică mai multe zile TINCTURĂ DE IOD, până la maturarea abceselor. După maturare, acestea se deschid chirurgical, iar în cavitate se aspersează ETER IODOFORMAT și se aplică diferite unguente: DERMOGUARD, PODODERMIN.

Tratamentul general constă în administrarea de iodură de potasiu (8-10 g/zi) pe cale bucală sau iodură de sodiu, intravenos. De asemenea, se folosesc antibiotice administrate intramuscular – AMOXYLROM, OXITETRACICLINĂ. Unele antibiotice se pot administra la nivelul leziunii (intrafocal sau perifocal). Animalele bolnave se vor izola pe durata tratamentului.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA

Menținerea stării de sănătate la curcile de carne

Creșterea păsărilor, în general, și a curcilor de carne, în special, este o preocupare importantă pentru o parte a populației. Se asigură, astfel, o sursă de hrană pentru familii, dar și venituri substanțiale.

Carnea de curcă este o sursă de proteină de înaltă calitate, comparativ cu alte surse de proteine. Conține o cantitate mică de grăsimi și este bogată în vitamine (B6, B12, niacină, riboflavină), minerale esențiale organismului (fie, zinc, seleniu, fosfor) etc.

Pentru a fi rentabilă, creșterea păsării de la stadiul de pui de o zi și până la sacrificare trebuie realizată într-o perfectă stare de sănătate a efectivului. Numai în aceste condiții se pot obține sporurile de creștere în greutate planificate.

La primirea puilor se asigură o densitate optimă, ventilație, temperatură, umiditate și un program de lumină corespunzător. Creșterea curcilor separat de alte specii de animale, mai ales în faza de tineret, este recomandată. Hrănirea și adăparea animalelor trebuie făcută în așa fel încât să nu se împrăștie pe jos apă și furajul ce constituie mediu de dezvoltare pentru coccidii, histomonas, bacterii etc. În principiu, adăpătorile și hrănitorile trebuie să fie cu margine superioară la nivelul spatelui curcilor.

Se recomandă administrarea din primele zile de viață a Complexului polivitaminic buvabil (1 ml/litru de apă) și a probioticului Bioenterom (1 ml/litru de apă și Prodigest (1 ml/litru de apă). Administrarea de Bioenterom și Prodigest se repetă la 2 săptămâni, toată viața economică a curcilor de carne. După vârsta de 10 zile se recomandă vaccinare cu vaccin viu contra pseudopestei (Avipestisota) la 10 și 20 de zile de viață. La vârsta de 6 săptămâni se poate efectua vaccinarea cu Pestiholvac (0,3 ml/pasăre).

Prevenirea și combaterea bolilor

Prevenirea și combaterea coccidiozei, frecventă în primele 2 luni de viață, se poate realiza cu Amprolium pulbere hidrosolubilă sau Sulfacoccirom soluție buvabilă.

Dintre bolile majore ale curcilor, histomonoza și micoplasmoza trebuie avute în vedere. Histomonoza este mai frecventă la puii și tineretul de curcă, dar poate apărea la orice vârstă. În cazul acestei boli se constată diaree cu fecale moi de culoare aurie și congestia pielii capului. Se recomandă tratament cu Enteroguard pulbere (5 grame/kg furaj) sau comprimate (1 cpr/kg greutate vie/zi, timp de 5 zile, sau cu Rometronidazol  pulbere hidrosolubilă (1,5 grame/10 kg greutate vie/zi), în apă sau furaj timp de 5 zile.

Micoplasmoza  apare la toate vârstele și se manifestă prin dificultăți în respirație, inflamații și umflături la nivelul ochilor. Se recomandă tratament cu Enrofloxarom 10% (1-2 ml/litru de apă), timp de 7-8 zile, Doxyrom pulbere (2 g/10 kg greutate vie/zi, timp de 7-8 zile, Aviaprotect 1 cpr/kg greutate vie, timp de 7-8 zile, Eritrovit 1 cpr / 0,5  kg greutate vie /zi,  timp de 7-8 zile, Fosfotilrom pulbere 1 g/litru de apă, timp de 5-7 zile.

Deparazitarea periodică a curcilor de carne se poate face cu Rombendazol F 1 cpr/greutate vie/zi, 2 zile la rând, cu repetare la 14-18 zile.

Respectarea parametrilor tehnici și a măsurilor sanitar-veterinare duce, în final, la obținere unei producții de carne de calitate, la prețuri convenabile pentru crescători.

Dr. Ion IACOB, Laboratorul de Diagnostic Romvac

Asigurarea stării de sănătate a albinelor în perioada iernii

Importanța economică a albinelor este determinată de producția de miere și subproduse ale stupului (polen, ceară, propolis etc.), dar și de rolul lor în polenizarea culturilor agricole (rapiță, floarea-soarelui etc.) și a livezilor de pomi fructiferi. Creșterea numărului de stupi, cu familii de albine mari și puternice, contribuie la obținerea de cantități crescute de produse ale stupului, dar și de legume, fructe, plante tehnice etc.. Aceasta se poate realiza numai prin menținerea unei stări de sănătate optime a familiilor de albine.

Obținerea de familii puternice și sănătoase în perioada de toamnă (după încheierea culesului) se realizează prin respectarea lucrărilor tehnologice din această perioadă, prin hrăniri suplimentare (energetice, proteice etc.) și aplicarea de tratamente care să reducă numărul de microorganisme potențial patogene (paraziți, bacterii, virusuri, fungi). Albinele trebuie să aibă o vitalitate crescută care să le permită trecerea peste sezonul rece și obținerea în primavară, a unei noi generații de albine.

Susținerea mecanismelor naturale de apărare a albinelor împotriva factorilor de stres (paraziți, virusuri, miceți, bacterii) reprezintă o metodă eficientă de menținere a populațiilor de albine. Se reduc, astfel, și cheltuelile cu tratamentele (antiparazitare, antifungice, antibacteriene), urmate de creșterea veniturilor din apicultură.

În acest scop, Compania Romvac a realizat produsul Apivirol Forte.

Aprivrol forte Romvac

În stupinele în care se efectuează sistematic tratamentul biostimulator cu Apivirol Forte, chiar și în anii cu condiții mai puțin prielnice pentru apicultură, se obțin producții de miere mai mari cu circa 35-40%, față de stupinele netratate.

Administrarea produsului se face la toate familiile de albine din stupină, inclusiv la cele aparent sănătoase.

La familiile la care s-a făcut tratamentul biostimulator de toamnă (august, septembrie), se constată o mortalitate redusă în perioada de iernat și stimularea ouatului timpuriu, la mătci. La controlul stupinei după primul zbor de curățire, se găsesc în medie 3-4 rame cu puiet compact pe toată suprafața ramelor.

După încheierea sezonului de cules, în vederea pregătirii familiilor pentru iernat, se efectuează tratamentul biostimulator de toamnă administrând în zilele călduroase, 150-250 ml de Apivirol Forte, prin aspersare pe corpul albinelor și al puietului.

Apivirol Forte se administrează prin aspersare (pulverizare) pe suprafața ramelor cu albine și puiet cu ajutorul unor pompe manuale. Aspersarea este cea mai sigură și eficientă modalitate de administrare a acestui biostimulator, întrucât produsul este consumat imediat de albine la care declanșează puternic reflexul de autocurățire.

Pentru perioada de iernat, siropul, turtele de zahăr sau șerbet, se prepară cu un adaos de circa 150-250 ml Apivirol Forte pentru o familie de albine.

Administrarea de Apivirol Forte ca biostimulator se aplică imediat în stupinele în care se observă un declin al stării generale a familiilor de albine sau când se suspectează anumite semne de boală apărute în sezonul de cules activ sau în perioadele în care culesul este slab.

Apivirol Forte trebuie administrat fără întârziere, ori de câte ori starea generală de sănătate a stupinei nu este cea mai bună, când se constată apariția de malformații ale aripilor la albinele tinere, când apar semne nervoase la albinele culegătoare, paralizia aripilor și instalarea fenomenului de depopulare a familiilor de albine, fără prezența vizibilă a simptomelor specifice vreunei boli, dar și ori de câte ori sursele de hrană sunt reduse.

Apivirol Forte nu are nici un fel de contraindicații sau efecte secundare negative asupra albinelor, mătcilor și puietului și nu produce reziduuri în miere, polen, păstură și propolis, permițând obținerea de produse apicole de cea mai înaltă calitate.

Dr. Ion IACOB, Laboratorul de Diagnostic Romvac

Terapia antiparazitară preventivă la rumegătoare, în sezonul de toamnă

Toamna, odată cu intrarea în stabulaţie a ovinelor/bovinelor, se recomandă tratamentul antiparazitar profilactic, împotriva geohelmintozelor (boli parazitare) digestive și respiratorii. Acestea sunt boli sezoniere, cu evoluţie clinică la tineret, manifestate prin tulburări digestive şi metabolice, malnutriţie, anemie și întârzieri în creştere. Parazitarea animalelor prezintă importanţă economică, influenţând negativ producţia de lână, lapte etc. Existenţa geo-helmintozelor este strâns legată de condiţiile de mediu, larvele infestante putând supravieţui pe păşune până la 75 de zile. Geohelmintozele pot fi întâlnite chiar şi pe păşunile teoretic slab poluate cu paraziți.

Ideal este ca tratamentul antiparazitar să fie precedat de un examen coproparazitologic, în funcţie de care se alege produsul corespunzător. Este importantă respectarea dozelor recomandate, precum şi alternarea produselor utilizate, evitându-se riscul apariţiei rezistenţei helminţilor faţă de substanţa activă.

Compania Romvac produce antihelmintice/produse antiparazitare uşor de dozat, bine tolerate şi cu spectru larg de acţiune, ideale pentru terapia geohelmintozelor.

ROMFENBENDAZOL 10%, suspensie buvabilă poate fi administrat la femele gestante sau în lactaţie. Tratamentul constă într-o doză unică. Se recomandă 4 administrări anuale (înainte de ieşirea la păşunat, după intrarea în stabulaţie şi pe perioada păşunatului, în iulie şi septembrie). Doza este de 2,5 ml/50 kg  la oi și capre, iar la bovine 5 ml/50 kg.

LEVAMISOL, soluţie injectabilă, reprezintă un antihelmintic activ, în doza de 1 ml/10 kg împotriva nematodelor. Este și un imunostimulator nespecific excepțional; se administrează 1 ml/40 kg g.v., în 3-4 reprize, repetat o dată la 4-5 zile, care reprezintă un sfert din doza antihelmintică curativă.

ROMBENDAZOL 2,5% şi ROMBENDAZOL 10%, suspensii buvabile, sunt antihelmintice active faţă de trematode, cestode şi nematode, în toate formele evolutive (ouă, larve, adulţi). Dozele sunt de 3-5 ml/10 kg g.v. (bovine, ovine, caprine) pentru Rombendazol 2,5%, respectiv 5-7,5 ml/50 kg g.v. pentru Rombendazol 10%, repetat la 24 și 48 ore (bovine, ovine).

ROMBENDAZOL PLUS, suspensie orală, conţine două substanţe active: albendazol şi levamisol. Albendazolul este activ faţă de trematode, cestode şi nematode în toate formele evolutive. Levamisolul acţionează asupra nematodelor. Doza este de 3-5 ml/10 kg g.v., repetat la 24 și 48 ore.

ROMAVERMECTINA B1 PLUS, soluție injectabilă cu avermetină și clorsulon. În doză de 1 ml/50 kg g.v., administrat subcutan, pentru combaterea endo și ectoparaziților, având și acțiune în combaterea gălbezei.

ROMIVERMECTIN 1%, soluţie injectabilă, are acțiune antihelmintică şi acaricidă, cu activitate asupra nematodelor (ex.: limbrici etc.) şi artropodelor ex.: râie, căpușe, păduchi hematofagi). Nu are acţiune asupra cestodelor şi nematodelor. Este activ faţă de larvele unor miaze şi faţă de insectele care se hrănesc cu sânge şi detritusuri celulare. Doza este 0,5 ml/25 kg g.v.

TONDIGEST, sirop, este adjuvant tonic digestiv. Conţine extracte de: iarbă de pelin, rădăcină de ghinţură și fructe de chimen. Stimulează secreţia sucului gastric, secreţia bilei şi eliberarea acesteia. Se recomandă după terapia parazitozelor intestinale. Nu se administrează animalelor cu hiperaciditate digestivă. Doza este de 0,25-0,5 ml/kg g.v., timp de 4-5 zile.

Se recomandă, ca în paralel cu tratamentul efectivelor, să se efectueze dezinsecţia adăposturilor şi a utilajelor cu ROMPARASECT 5% sau TETRACIP ZAPI.

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company S.A.

BioRomSil - auxiliar tehnologic pentru însilozarea plantelor furajere

Producțiile dorite de la animalele de interes economic se obțin prin crearea unor condiții optime de adăpostire, dar și prin asigurarea hranei de cea mai bună calitate. Acest deziderat este mai greu de atins în special în sezonul rece. Însilozarea furajelor este o metodă de conservare în condiții optime a plantelor verzi, prin care se păstrează calitățile nutritive ale acestora.

Cum obținem un siloz de calitate?!

Calitatea silozului obținut depinde de mai mulți factori, primul fiind momentul optim al recoltării plantelor, când substanța uscată conținută de acestea trebuie să se încadreze în jurul valorii de 32-33% din planta întreagă.

De asemenea, contează și tocarea materialului vegetal. Dimensiunea la care trebuie să fie tocată planta este de 1-3 cm. Prin tocare se vor obține bucăți mici de furaj care sunt necesare pentru o tasare cât mai bună a furajelor, dar și bucăți mai mari care sunt indicate pentru hrana animalelor.

Tasarea furajului reprezintă o altă condiție importantă pentru obținerea unui siloz de calitate superioară.

Fermentația lactică vs. fermentația butirică

Pentru ca silozul să aibă calitățile optime este necesar ca în masa de furaje însilozate să se producă o fermentație lactică în detrimentul celei butirice.

Bacteriile lactice încep procesul de fermentare prin care zaharurile sunt descompuse sub acțiunea enzimelor în acid lactic, asigurând o palatabilitate și o digestibilitate crescute. Procesul de fermentare poate fi îmbunătățit prin utilizarea produsului BioRomSil.

BioRomSil – un ajutor pentru un siloz de calitate superioară

Produsul BioRomSil este un probiotic și un auxiliar tehnologic pentru însilozarea plantelor furajere compus dintr-un amestec de culturi bacteriene – Enterococccus faecium și Lactobacillus plantarum. Este un produs natural ce nu conține substanțe chimice, nu poluează mediul, asigură produse animaliere de calitate („bio“), fără reziduuri de antibiotice cu efecte secundare negative.

Avantajele însilozării utilizând produsul BioRomSil

  • Are loc scăderea rapidă a pH-ului silozului prin intensificarea fermentaţiei acidolactice a zaharurilor din plante şi creşterea conţinutului în acid lactic.
  • Prin acidifierea rapidă a silozului (pe cale naturală) se inhibă dezvoltarea florei de putrefacţie, a mucegaiurilor şi se stopează fermentaţia butirică, reducând pierderile din cauza degradării.
  • Accelerează maturarea silozului prin reducerea perioadei de fermentare şi eficienţa conservării proteinelor.
  • Asigură calităţi organoleptice crescute silozului, îmbunătăţind palatabilitatea şi digestibilitatea nutreţului însilozat.
  • Asigură o floră probiotică benefică în tubul digestiv al animalelor pe toată perioada de consum a silozului, inhibând dezvoltarea florei patogene (E. coli, Salmonella spp.).
  • Îmbunătăţeşte producţia animalelor furajate, prin creşterea conversiei hranei.
  • Este un produs biologic natural apatogen şi atoxigen pentru animale.
  • Nu are efecte adverse asupra lanțului trofic.

Mod de utilizare

Se diluează cu apă în raport de 1/10: în 9 litri de apă se adaugă câte 1 litru de produs, se amestecă bine şi se pulverizează peste fiecare nou strat de furaj supus însilozării.

Pentru silozurile cu conţinut ridicat de zaharuri (graminee, porumb) se va folosi 1 litru BioRomSil, la 10 tone de furaj însilozat.

Pentru silozurile cu conţinut ridicat de azot (leguminoase) se vor folosi 2 litri de BioRomSil, la 10 tone de furaj însilozat.

Ing. Bioteh. Valentina FILIP, Romvac Company SA

Țânțarii și dirofilarioza (viermii cardiaci)

Dirofilarioza este o parazitoză produsă de Dirofilaria immitis, parazit care se găsește acum foarte des la animalele de companie (câini și pisici), în zonele cu număr crescut de tânțari, climat cald și cu bălți.

După ce un țânțar suge sânge cu larve (microfilarii) de la un câine infestat, transferă prin înțepare, la alt câine, aceste larve microscopice. Timp de 6-7 luni, larvele migrează lent prin corpul câinelui și, ajungând la inimă, devin viermi adulți care pot trăi între 5-7 ani în corpul câinelui.

Semne clinice

În general, câinii nu prezintă niciun semn în primele stadii ale bolii. Însă, când acestea încep să se manifeste, primul semn de boală este îmbătrânirea prematură, cu albirea părului în zona botului și a membrelor anterioare, cu pierderea luciului blănii și scăderea efortului depus în activitățile fizice. Din păcate, în general proprietarii nu observă acest lucru.

În timp, debutează o tuse uscată, persistentă, accentuată noaptea când câinele se odihnește. Tusea apare din cauza bronșitei provocate de viermii morți care ajung în pulmoni, a lichidului care se acumulează în pulmoni în urma insuficienței cardiace și a dilatației inimii bolnave care apasă pe traheea câinelui.

Apare și ascita, adică acumularea de lichid în abdomen, pe măsură ce ficatul se mărește și astfel abdomenul câinelui capătă aspect de butoi.

Inima și arterele pulmonare se dilată din cauza obstrucției mecanice a viermilor, a inflamației și deteriorării valvelor inimii, apărând blocarea parțială a arterelor care conduce la epuizarea cordului. Nu se mai produce oxigenarea sângelui și apare colapsul cardio­vascular care debutează brusc cu respirație greoaie, gingii decolorate și urină de culoare roșu-brun.

Dacă numărul viermilor este mare, aceștia pot rupe arterele pulmonare, ducând la moartea subită a animalului.

Diagnosticul se poate face prin teste ELISA, testul KNOTT sau microscopic (o picătură de sânge proaspăt se observă la microscop, dar trebuie avut în vedere că acest test poate fi uneori fals negativ).

Tratamentul este costisitor, se poate face cu un sigur medicament scump (Melarsomine), dar care are numeroase efecte secundare, putând provoca chiar moartea animalului în stadiile avansate ale bolii.

Prevenția este cea mai importantă! Din păcate, nu toate produsele antiparazitare interne au efect asupra acestor viermi. De aceea este imperioasă administrarea terapiilor corecte. Astfel, se vor folosi, LUNAR, din martie până în octombrie, antiparazitare care ucid microfilariile (larvele):

Rombendazol super Romvac

  • ROMBENDAZOL SUPER (conține avermec­tină și albendazol) 1 comprimat / 2,5 kg de greutate vie / zi timp de 2 zile;
  • PARACAN (conține levamisol și albendazol) 1 cpr / 5 kg de greutate vie / zi, timp de 2 zile;
  • Administrarea simultană a produsului PARAKILL asigură și acțiunea de combatere a puricilor și căpușelor care pot transmite, printre altele, babesioza, o boală parazitară mortală a sângelui;
  • OBLIGATORIU se vor efectua acțiuni de combatere regulată a țânțarilor cu TETRACIP Zapi, administrat prin pulverizare în adăposturi, dar și în mediul înconjurător (curte, vegetație etc.).

Paracan Romvac

Dr. Cătălin TUDORAN

Șeful Laboratorului de Diagnostic Romvac

Tetracip Zapi Romvac

 

ECVIPUR, şampon din extract de plante pentru cai

Ţinând cont de noile tendinţe în medicină, ce vizează orientarea spre produsele fitoterapice şi pentru a veni în sprijinul crescătorilor de cai care doresc să folosească pentru întreţinerea animalului produse naturale, Romvac a creat Ecvipur, un şampon pentru cabaline în a cărui reţetă s-au folosit infuzii de plante şi uleiuri volatile (esenţiale).

Beneficiile extractelor din plante

Intenţia specialiştilor care au creat acest şampon a fost de a obţine un produs cu un conţinut cât mai scăzut în componente chimice, înlocuind conservantul clasic cu unul natural, respectiv cu un extract de sâmburi de struguri. Se evită substanţele chimice potenţial alergene, iritante sau chiar tumorale. Extractele din plante hrănesc firul de păr, conferindu-i luciu şi culoare naturală. Pielea devine elastică şi are un aspect sănătos. Nu trebuie omis mirosul plăcut pe care şamponul îl conferă animalului.

Ecvipur pentru pelaj închis

Revenind la compoziţia şamponului, trebuie precizat că în substanţele tensioactive care sunt baza ce dă consistenţa şi gradul de spumare, se înglobează infuziile de plante şi uleiurile esenţiale care diferă în funcţie de cele două formule ale produsului Ecvipur, respectiv cel pentru pelaj de culoare închisă şi cel pentru pelaj de culoare deschisă. 

În reţeta pentru pelaj închis este inclusă urzica bogată în substanţe proteice, vitaminele A, B2, C şi K şi săruri minerale, combinaţie care permite revitalizarea şi fortifierea firului de păr, fără a mai sublinia şi rolul antiinflamator şi astringent al acesteia.

Lavanda are proprietăţi bactericide, anticongestive şi calmante ale durerii şi pruritului.

Uleiurile volatile de salvie sunt un bun cicatrizant, cu bogat conţinut în vitaminele A, B şi C, ceea ce îi conferă produsului un rol important în stările de alopecie. De asemenea, geranium este un excelent antifungic, antiseptic şi antiinflamator, un deodorant natural şi restaurator al ph-ului pielii. Uleiul de tămâie are proprietăţi regeneratoare, antiinfecţioase, hidratante, antialergice şi analgezice (calmante) în cazul arsurilor şi dermatitelor pruriginoase.

Ecvipur pentru pelaj deschis

Ecvipur pentru culoarea deschisă a părului are în compoziţie muşeţel, plantă cunoscută ca având proprietăţi antiseptice şi calmante. Această formulă integrează şi salvia, uleiul esenţial de lemn de trandafir cu proprietăţi antiseptice, analgezice, deodorante, antibacteriene şi cicatrizante.

Mai mult, uleiul de geranium şi cel de lămâie din compoziţia sa au calităţi nutritive pentru piele, elimină mătreţa, se constituie într-un bun tonic al părului, bun antiparazitar şi redau luciul părului.

Adjuvant în tratamentul inflamaţiilor cauzate de agenţi bacterieni sau parazitari

Aşadar, şamponul Ecvipur, în cele două formule ce se adresează pelajului de culoare închisă şi deschisă, în condiţii de sănătate ale pielii, se foloseşte exclusiv în conformitate cu nuanţa. Însă, în condiţii patologice pot fi folosite concomitent sau pot fi schimbate între ele, în funcţie de cauza ce trebuie tratată.

În concluzie, Ecvipur nu a fost creat numai în scopul igienizării pielii sănătoase, ci şi în scop curativ, acesta fiind şi un bun adjuvant în tratamentele clasice (alopate) ale inflamaţiilor cauzate de agenţi bacterieni sau parazitari.

Este cunoscut ca dermul cabalinelor, fiind extrem de sensibil la influenţele mediului exterior. Lipsa de igienă duce la grave afecţiuni ale pielii, greu de tratat şi astfel legea de aur conform căreia profilaxia este mai ieftină decât tratamentul rămâne un mare adevăr.

Dr. Dana BANCIU, Romvac Company SA

Antibiorezistența în controlul bolilor bacteriene

În creșterea animalelor, un rol important îl deține controlul bolilor infecțioase bacteriene. În cazul apariției acestora, de obicei se administrează antibiotice. Folosirea exclusivă și în exces a antibioticelor în controlul bolilor bacteriene are ca efect secundar apariția ANTIBIOREZISTENȚEI, adică creșterea rezistenței bacteriilor la acțiunea antibioticelor. Din cauza modului în care acționează, acestea afectează totalitatea bacteriilor care sunt în organism, inclusiv pe cele benefice (flora intestinală).

În prezent, antibiorezistența este considerată o amenințare enormă la adresa sănătății la nivel mondial.

În sistemele de creștere și exploatare intensivă, difuzarea antibiorezistenței este facilitată de densitatea mare a animalelor și de nivelul ridicat al microbismului. De la animale, bacteriile rezistente pot ajunge la om, prin contact direct și indirect cu excrețiile și secrețiile acestora.

Utilizarea intensivă a antibioticelor pentru asigurarea stării de sănătate a efectivelor de animale, ca mijloc biologic de producție și biostimulare a producției, a contribuit la selecția, răspândirea și persistența bacteriilor rezistente la antibiotice capabile să producă infecții la animale și om.

Menținerea sănătății animalelor fără utilizarea antibioticelor în exces este o metodă de urmărit în vederea reducerii antibiorezistenței.

Terapii alternative împotriva bolilor bacteriene

Atunci când este posibil, sunt de preferat strategiile alternative pentru controlul bolilor, care s-au dovedit eficiente și sigure în locul tratamentelor antimicrobiene.

În acest scop, Romvac Company SA a dezvoltat o gamă de produse care, prin folosirea lor în creșterea animalelor, contribuie, în final, la obținerea de produse (carne, lapte etc.) de calitate.

Se pot folosi:

  • Dezinfectanți: (DECONTAMINOL, CATIOROM, PURSEPT) pentru reducerea numărului de bacterii din adăposturi.
  • Vaccinuri:

– la păsări: PESTIHOLVAC contra holerei aviare, TIFOROMVAC contra tifozei, SALMOVACOL contra salmonelozei aviare.

– la porci: ERIROMVAC contra rujetului.

– la vaci și oi: AGALAXIN FORTE.

  • Anticorpi antibacterieni obținuți din oul de găină (gama IMUNOINSTANT).
  • Extracte din plante (ROMENTEROPROTECT, TUSIFUG, TONDIGEST, ENTEROTRAT) ce favorizează dezvoltarea florei bacterine benefice.
  • Prebioticele: ROMZEOFORT, VITAPREMIX BIOMOS, OLIGOLAC ANIMALPREMIX, PRODIGEST, care favorizează dezvoltarea bacteriilor „bune“ la nivel intestinal.
  • Probiotice: COLUMBOPROBIOTIC, BIOENTEROM, reprezentate de culturi bacteriene vii, ce populează sistemul digestiv și elimină bacteriile nocive.

Pentru a nu se ajunge la antibiorezistență, se recomandă ca tratamentul cu antibiotice să fie efectuat numai după izolarea, identificarea și testarea sensibilității bacteriilor (antibiograma) la antibiotice.

În acest sens, în cadrul Romvac Company SA s-a dezvoltat Laboratorul de Diagnostic și Sănătate Animală, unde se pot efectua, pe lângă alte analize, și antibiograme.

Dr. Ion IACOB, Romvac Company S.A.

romzeofort plic

Histomonoza sau boala capului negru, la păsări

Histomonoza sau histomoniaza este o boală infecto-parazitară care afectează, în principal, curcile, dar și păunii, fazanii și găinile.

Forma acută a bolii este asociată cu diareea galbenă „ca sulful“ și este fatală. Câteodată apare cianoza capului, de unde și denumirea de boala capului negru. Caracteristic acesteia este apariția de leziuni cazeo-necrotice în cecum și ficat.

Infestarea

Agentul patogen este un protozoar flagelat: Histomonas meleagridis, care se transmite prin ouăle nematodului Heterakis gallinarum, care sunt foarte rezistente în mediul exterior.

În cecum histomonadele se replică cauzând o necroză severă, iar pe calea sângelui ajung în ficat. Ouăle embrionate de Heterakis care conțin histomonade sunt ingerate de râme, care le transportă în mediu.

Transmiterea bolii se face pe cale orală, direct sau prin cloacă, în momentul defecării, particular curcilor, când poate avea loc un transfer de protozoare.

Semnele bolii

Perioada de incubație este de 7-10 zile. Devreme apare o diaree galbenă sulfuroasă. Din a douăsprezecea zi curcile sunt toate slăbite, iar capul acestora poate fi roșu sau negricios. Evoluția poate fi mortală începând din a 14-a zi, cu vârful în a 17-a zi, fapt ce persistă până la sfârșitul celei de-a 4-a săptămâni post infestare.

Apar complicații respiratorii secundare și scăderea dramatică în greutate. Leziunile hepatice tipice apar între a 9-a și a 10-a zi post infestație și pot fi variabile ca mărime (de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri în diametru).

Diagnosticul se bazează pe datele epidemiologice și semnele clinice. Necropsia relevă leziunile cecale uni sau bilaterale, asociate cu leziunile hepatice care sunt specifice bolii.

Tratament

Când vine vorba de tratament trebuie ținut cont de faptul că derivații de nitrinidazol (dimetridazol, metronidazol, ipronidazol, ronidazol etc.) apar mult mai activi decât nitrofurani (nifursol).

La păuni, fazani, potârnichi și curci prevenția histomonozei se va face lunar, toată viața, 4-5 zile/lună cu ENTEROGUARD M pulbere (5 g/1 kg de uruială) sau ROMETRONIDAZOL pulbere (1,5 g/10 kg greutate vie/zi, în uruială). De asemenea, deparazitarea internă trimestrială se va realiza cu ROMBENDAZOL F (1 cpr/1 kg greutate vie/zi, timp de 2 zile) sau ROMOXIBENDAZOL (1 comprimat sau 1 g/10 kg greutate vie/zi).

rometronidazol plic Romvac

Se recomandă tratamentul cu METRONIDAZOL, în caz că boala clinic manifestă ține 7-10 zile.

Se administrează în apă hepatoprotectoare BEDGEN sau/și HEPATOPROTECT asociate cu VITA B COMPLEX (1-1,5 ml/litru de apă/zi, timp de 10 zile).

Se va acorda o atenție maximă profilaxiei cu respectarea normelor de biosecuritate în sensul că: nu se vor crește împreună puii de găină cu cei de curcă și nici tineretul cu curcile bătrâne. Se va păstra așternutul uscat pentru a reduce contaminarea prin cloacă. Se vor face dezinfecții profilactice curative cu DECONTAMINOL/ PURSEPT/CATIOROM.

De asemenea, trebuie realizată și acțiunea de combatere a muștelor, tânțarilor, păduchilor, ploșnițelor și puricilor cu ROMPARASECT sau TETRACIP.

Dr. Cătălin TUDORAN, șef Laborator de Diagnostic, Romvac

Bolile hepatice la păsări

Ficatul la păsări este implicat în aproape toate procesele vitale ale organismului şi, implicit, în evoluţia a numeroase boli.

Bolile hepatice (BH) la păsări sunt cele mai frecvente fie ca entitate separată, fie ca parte din alte boli sistemice.

Tipuri

Bolile hepatice pot fi încadrate în 5 categori:

  • Infecţioase – adenovirus, reovirus, herpesvirus s.a.; chlamidia, bacilul TBC, paraziţi, atoxoplasmoza etc.
  • Metabolice – lipidoza hepatică este cea mai întâlnită: inactivitatea, excesul de calorii consumate şi raţii alimentare dezechilibrate.
  • Toxice – aflatoxicoza este cea mai frecventă şi gravă hepato-toxină naturală; iatropatiile (foarte frecvente şi constau în greșelile de medicaţie).
  • Neoplazice – adenocarcinomul hepatic este cel mai comun neoplasm asociat, în general, cu herpesvirusul.
  • Degenerative – fibroza cronică hepatică este sechela (urmarea) tuturor bolilor hepatice cronice.

Diagnosticul bolilor hepatice

În general, diagnosticul se stabileşte prin evaluarea biochimică a sângelui: enzimele hepatice (AST, GGT etc.), proteina, glucoza, acidul biliar etc.; şi hematologică sau biopsii hepatice, ecografie etc.

Tratamentul constă în echilibrarea dietei alimentare şi adminis­trarea de furaje salubre d.p.d.v. micotoxicologic.

Hepaprotect Romvac

Se poate administra periodic: HEPATOPROTECT (pulbere hidrosolubilă cu metionină, tiamină/vitamina B1 şi glucoză) asociat cu VITA B COMPLEX, inclusiv în cazul apariţiei şi evoluţiei Sindromului Ficatului Gras la broileri sau/şi găini ouătoare.

Vita B Complex Romvac

În furajul combinat, se recomandă adăugarea de ROMZEOFORT (pulbere cu zeoliţi cu efecte absorbante).

La porumbei, se recomandă CARNICOL (comprimate cu carnitină şi polivitamine), BEDGEN, FITOLIV, MYCOLIV etc.

Dr. Cătălin TUDORAN, Laboratorul de Diagnostic Romvac

Bronhopneumonia viermoasă, o parazitoză favorizată de timpul ploios

Bronhopneumonia verminoasă – numită și dictiocauloză – este o afecțiune cauzată de viermi paraziți  care se localizează în aparatul respirator al rumegătoarelor și cabalinelor. Boala evoluează cronic, rareori acut și afectează mai grav tineretul acestor specii.

Ciclul biologic al paraziților implică o fază care se dezvoltă în organismul animalelor și o fază care se dezvoltă pe sol (geohelminţi). Astfel, viermii adulţi se localizează în bronhii şi trahee, unde se hrănesc cu mucus, iar la maturitate elimină ouă din care ies larve. Aceste larve sunt deglutite de animal odată cu mucusul din aparatul respirator și apoi sunt eliminate în mediul exterior prin fecale, unde vor evolua în anumite condiții favorabile de umiditate, temperatură și oxigen.

De aceea dictiocauloza are caracter sezonier, fiind foarte răspândită vara, în anii ploioşi.

Infestarea animalelor se face cu larve, în special la păşune, iar cele mai grave și mai multe cazuri de îmbolnăviri apar la oi şi capre. Animalele tinere întreţinute necorespunzător sunt cele mai afectate. La animalele adulte boala apare în lunile septembrie-octombrie ca urmare a infestațiilor cu elemente parazitare din timpul verii. Poluarea păşunilor cu larve în ţara noastră începe primăvara, când animalele sunt scoase la păşune.

Astfel, există un cerc vicios, păşunea este o sursă de infestare pentru animale, iar animalele o sursă de infestare pentru aceasta. Boala este menținută de la an la an în anumite zone atât de animalele bolnave, cât și de cele clinic sănătoase, dar purtătoare de paraziți.

Infestarea animalelor se face şi în timpul adăpatului din bălţi sau din diferite acumulări de apă de pe păşuni. Larvele parazitului ajung o dată cu iarba sau apa în intestin, de unde migrează în ganglioni și cord şi ajung în aparatul respirator. Pe tot parcursul migrării prin organism, paraziții produc leziuni mai mult sau mai puțin grave, la nivelul organelor pe care le traversează.

Simptome

Dictiocauloza se manifestă clinic atunci când viermii au ajuns în stadiul de adult în aparatul respirator. Tineretul speciilor amintite este cel mai afectat şi prezintă jetaj abundent (le curge nasul), tuse, respiraţie accelerată mai ales dimineaţa, la schimbări bruşte de temperatură sau în urma eforturilor. Animalele afectate nu au poftă de mâncare și slăbesc foarte mult, iar la viţei pot apărea asfixii şi chiar moartea în timpul accesului de tuse. Uneori, la 2-3 zile de la infestarea cu paraziți, apare şi o fază clinică digestivă, manifestată prin diaree urât mirositoare și sete accentuată.

Diagnosticul se suspicionează pe baza semnelor clinice, coroborate cu aspectele epizootologice: izbucnirea îmbolnăvirilor cu caracter enzootic, în sezoanele de vară, în anii ploioşi cu manifestări grave mai ales la tineret, întreținut pe păşuni umede sau în adăposturi neigienice, cu umezeală. Diagnosticul diferenţial trebuie să se facă faţă de alte afecţiuni pulmonare sau digestive, având alte cauze. Diagnosticul de certitudine se confirmă numai prin examene de laborator.

Prognosticul bolii este favorabil sau rezervat în funcţie de vârstă, intensitatea parazitării şi de starea de întreținere a animalului. Astfel, prognosticul este rezervat la animalele tinere cu întreținere proastă. La animalele adulte, prognosticul economic este grav deoarece randamentul producțiilor scade, iar oile gestante nasc miei nedezvoltați cu diferite afecțiuni.

Profilaxie și tratament

Atât în prevenție, cât și în tratament se folosesc de 4 ori pe an produse antiparazitare sub formă de suspensii buvabile sau soluții injectabile. Astfel, pentru cabaline se recomandă ECVIROM și ECVIROM I, suspensii orale.

Pentru rumegătoare (bovine, ovine, caprine) există suspensii orale de FASCIOCID, ROMBENDAZOL 2,5% şi 10%, ROMFENBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS sau soluții injectabile de ROMAVERMECTIN, ROMIVERMECTIN și ROMAVERMECTIN PLUS.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Cele mai frecvente afecțiuni ale păsărilor în sezonul cald

De regulă, la începutul sezonului cald, ne confruntăm cu factori meteorologici de intensitate mare, cum sunt precipitațiile abundente, care generează îmbolnăvirea păsărilor și, automat, scăderea producțiilor zootehnice.

Prin urmare, umiditatea excesivă afectează sănătatea animalelor (mamifere și păsări), ca și consumul furajelor verzi umede, ambele putând provoca diferite tulburări digestive, cu toate consecințele care decurg de aici.

În al doilea rând, umiditatea ridicată în mediul extern, asociată cu vânt sau cu alte fenomene meteorologice, asigură condiții favorabile pentru dezvoltarea unor microorganisme, a unor paraziți sau a gazdelor intermediare pentru unii dintre aceștia (melci, râme, coleoptere etc.). Bolile care apar la păsări (găini, curci, bibilici, prepelițe, palmipede, porumbei) mai frecvent în această perioadă sunt bolile parazitare, determinate de paraziți interni: coccidiozele – produse de paraziți aparte care nu se văd cu ochiul liber și se dezvoltă intracelular în epiteliile aparatului digestiv, în ficat sau rinichi. Boala evoluează frecvent la puii cu vârste cuprinse între 14-90 de zile și se manifestă prin abatere, lipsa poftei de mâncare. Puii beau multă apă, prezintă diaree alb-văroasă și sangvinolentă. Mortalitatea poate fi până la 100% din efectiv.

Prevenția și tratamentul coccidiozelor se face cu SULFACOCCIROM în asociație cu Vitamina K3.

Singamoza (viermele roșu al gâtului) este o parazitoză care afectează galinaceele, provocată de un vierme care se localizează în trahee și se manifestă prin respirație zgomotoasă, cu gâtul întins, ciocul întredeschis, plin cu mucus, înghițiri repetate, accese de sufocare, inapetență și mortalitate ridicată.

Ascaridiozele sunt boli parazitare determinate de helminți care se localizează în aparatul digestiv. Această parazitoză produce îmbolnăviri la tineret, caracterizate prin apetit capricios, abatere, diaree, parezia aripilor uneori cu mortalități. La puicuțe și la găinile adulte se întâlnește diminuarea producției de ouă.

Cestodozele sunt boli parazitare determinate de viermi lați (tenii).

Pericolul reprezentat de paraziții externi

Căpușele se hrănesc cu sânge și, odată cu înțepătura, le pot transmite păsărilor boli de natură bacteriană sau virală, dar în același timp le provoacă anemie sau chiar toxicoză.

Păduchii malofagi sunt paraziți care neliniștesc păsările. Acestea ajung să se ciugulească în permanență, provocându-și răni. Astfel apar picajul (ciugulirea penelor, ingerarea ouălor) și canibalismul (ciugulirea pielii, în special la nivelul cloacei).

Prevenirea afecțiunilor

Pentru prevenirea acestor afecțiuni recomandăm o deparazitare suplimentară a păsărilor, în această perioadă, cu ROMBENDAZOL F, pentru deparazitarea internă; cu ROMPARATOX (pulbere) pentru deparazitarea externă. Pentru porumbei se va folosi ENDECTOCID, un produs special formulat atât pentru combaterea paraziților externi (căpușe, păduchi), cât și a unor paraziți interni.

Menținerea igienei în adăposturi este necesară și se realizează cu DECONTAMINOL pentru distrugerea microbilor și cu ROMPARASECT 5%, pentru distrugerea paraziților.

Rația de hrană se va suplimenta cu vitamine sau premixuri proteino-vitamino-minerale: COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL ROMVAC 3, ROMSTARTER 9+1 A, OVOPLUS, CAVITROM, ROMZEOFORT etc.

Prin urmare, este necesar să se folosească padocuri sau tabere de vară fără umiditate, iar găinile adulte trebuie să fie separate de pui și tineret. De asemenea, găinile și curcile nu trebuie cazate împreună, din cauza posibilități transmiterii unor agenți patogeni între aceste specii.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Complex polivitaminic buvalic Romvac3 suspenie

Sulfacoccirom Romvac

Rombendazol Romvac

Vitamina K3 Romvac

BIO - OFENSIVA ROMVAC

Utilizarea excesivă a produselor chimice pe întregul lanţ trofic - agricultură, zootehnie, industrie alimentară – a avut, în multe cazuri, urmări din cele mai nedorite și a generat dezechilibre majore. Aceste aspecte au determinat orientarea cercetărilor către elaborarea unor produse „prietenoase“ cu natura ca întreg – sol, aer, apă, plante, animale, oameni.

Valorificarea deșeurilor

Mergând pe ideea obţinerii unor produse BIO prin utilizarea deşeurilor din alte domenii ale industriei (zerul din industria laptelui, melasa din industria zahărului), specialiştii de la Romvac au creat, în ultimii ani, mai multe produse naturale pe bază de culturi bacteriene benefice şi proteine bioactive din zer, cu rol probiotic, imunomudulator, bioconservant sau biofertilizator.

Romvac și noua serie de produse bio

BIOENTEROM este un supliment alimentar probiotic pentru stabilizarea florei intestinale care conţine germeni vii de Enterococcus faecium tulpina NCIMB 11181.

BIOLACTOROM este un supliment alimentar probiotic pentru stabilizarea florei intestinale care conţine germeni vii de Lactobacillus plantarum tulpina NCIMB 11974.

Ambele tulpini provin din colecţia britanică şi sunt agreate de Uniunea Europeană.

Produsele se administrează în primele zile de viaţă la toate speciile de păsări, mamifere şi peşti de acvacultură în scopul colonizării tubului digestiv cu o microfloră benefică, care blochează receptorii celulari ai epiteliului intestinal, împiedicând astfel fixarea germenilor patogeni (E. coli, Salmonella, Pseudomonas, Clostridium etc.). Recomandăm administrarea probioticelor şi în cazul apariţiei tulburărilor digestive (enterite diareice) de orice natură, singure sau asociate cu antibioterapie.

BIOROMSIL este un auxiliar tehnologic pentru însilozarea plantelor furajere. Produsul este un amestec în părţi egale de culturi bacteriene conţinând germeni vii de Enterococcus faecium şi Lactobacillus plantarum. Se utilizează pentru însilozarea plantelor furajere atât pentru cele cu conţinut mare de zaharuri (porumb, graminee), cât şi pentru cele cu conţinut mare de azot (leguminoase).

Folosirea sa asigură obţinerea unui siloz de bună calitate, cu calităţi organoleptice crescute, ce îi îmbunătățesc palabilitatea şi digestibilitatea. Utilizarea produsului duce la scăderea rapidă a pH-ului silozului prin intensificarea fermentaţiei acidolactice, inhibând dezvoltarea florei de putrefacţie și a mucegaiurilor şi stopând fermentaţia butirică care alterează silozul. Este un produs biologic natural, apatogen şi atoxigen pentru animale, nu poluează mediul, nu are efecte adverse asupra lanţului trofic şi ingestia sa asigură prezența florei probiotice în intestin pe tot timpul administrării.

ROMIMUNOACTIV S este supliment alimentar imunomodulator. Produsul este o soluţie concentrată (de minimum 4 ori mai mult decât în colostru) de proteine bioactive din zer, cu acţiune antimicrobiană şi imunomodulatoare (IgG, IgM, IgA, α-lactalbumină, β-lactoglobulină, lactoferină, lizozim, limfokine etc.). Produsul se administrează cu predilecţie în primele 48 de ore de la fătare, pe cale orală, diluat în lapte, cu scopul creşterii imunităţii pasive la nou-născuții tuturor speciilor mamifere.

În cazul apariţiei enteritelor de orice natură, datorită acțiunii sale antimicrobiene marcante faţă de germenii patogeni (E. coli, Salmonella, Pseudomonas, Clostridium etc.) poate fi utilizat ca un veritabil antibiotic natural pe toată perioada de creştere.

Dr. Ionuț Cristian ULUITU, Romvac Company SA

Mixomatoza iepurilor

Boala este cauzată de virusul Myxoma (genul Leporipoxvirus), originar din America de Sud, unde a produs o pierdere majoră printre iepurii sălbatici. Dintr-un accident, virusul a fost adus și în Europa și numărul iepurilor existenți a scăzut drastic. Virusul se răspândește atât la iepurii de casă, cât și la cei sălbatici, atât prin contact direct (mucoasă, piele, cale digestivă), cât și indirect, prin înțepăturile insectelor hematofage: țânțar, purici ș.a.

Simptomele mixomatozei

Primele simptome își fac apariția după 3-10 zile de la contactarea virusului.

Boala poate avea forma acută, în care semnele sunt severe, iar moartea poate interveni în 48 de ore: febră, letargie, rinită (secreții ale nasului), conjunctivită (ochii roșii), umflături (mixoame) la nivelulul capului și organelor genitale. Mixoamele își măresc rapid volumul apoi se rup, suprafața sângerândă ramasă în urma lor provocându-le mari suferințe iepurilor. Aceștia slăbesc brusc, deși apetitul le rămâne neschimbat până în ultimele zile de viață. Din cercetări s-a constatat că abia în ultimele 2 săptămâni de viață iepurele își pierde pofta de mâncare.

În forma cronică, după 14 zile de la debutul bolii, pot apărea tumorile localizate mai ales la nivelul urechilor, nasului și labelor. Uneori acestea se resorb. Iepurii slăbesc brusc, deși nu-și pierd pofta de mâncare. Complicațiile pulmonare apar aproape de fiecare dată și șansele de supraviețuire sunt aproape inexistente.

Deși este extrem de rar și greu, uneori iepurii pot supraviețui acestui episod de boală mai ales dacă se intervine rapid, sunt bine îngrijiți și sistemul lor imunitar este puternic. Mortalitatea în forma cronică a mixomatozei este de 95-100%, iar media de viață din momentul infectării cu virusul este de 7-14 de zile. Spre sfârșitul epizootiei, animalele dobândesc un oare­care grad de rezistență, dar indiferent de sex, devin sterile.

Tratamentul mixomatozei

Nu există un tratament specific pentru această boală. Virusul, odată contactat, nu mai poate fi distrus. Singurul tratament institutit este cel de susținere a organismului prin administarea perfuziilor cu vitamine, săruri de hidratare și antibiotice. Însă, chiar dacă este o boală cu etiologie virală, se poate încerca un tratament simptomatic cu bune rezultate. Astfel:

Pentru prevenţia/tratamentul infecţiilor bacteriene supraadăugate se administrează ENROFLOXAROM (iniţial injectabil, iar apoi în apa de băut), asociat cu polivitamine (COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL, VITAMINA AD3E, NUTRI VITA-MIN-AMINO), timp de minimum 7-10 zile.

Blefaroconjunctivitele se tratează cu UNGUENT OFTALMIC sau MIBAROM.

Se administrează OBLIGATORIU ramuri proaspete de salcie / răchită (cu efect antiinflamator şi antitermic de excepţie pentru iepuri), timp de 10-14 zile.

Combaterea ţânţarilor şi a altor insecte hematofage se va face cu ROMPARASECT sau TETRACIP.

După administrarea de antibiotice se recomandă administrarea de probiotice: BIOENTEROM (1 ml/2 litri de apă/zi) şi PRODIGEST (0,5-1 ml/1 litru de apă/zi, 2 zile/ săptămână, toată viaţa).

Prevenirea mixomatozei

Singura metodă de prevenire a mixomatozei este vaccinarea periodică a iepurilor, după ce, în prealabil au fost deparazitați.

Vaccinarea împotriva mixomatozei se face de două ori pe an: primăvara, înainte de apariția muștelor și a țânțarilor ,și toamna. Puii se pot vaccina de la vârsta de 6 săptămâni. În cazul în care au existat cazuri de mixomatoză este obligatoriu ca toate obiectele cu care a intrat în contact să fie riguros spălate și dezinfectate.

Profilaxia bolii constă în aplicarea măsurilor de biosecuritate: dezinfecţii cu DECONTAMINOL, CATIOROM, dezinsecţii cu ROMPARASECT 5% și deratizări cu RATITOX F şi BRODITOP.

Vaccinarea iepurilor se face cu MIXOHEMOVIROVAC, vaccin asociat contra mixomatozei şi bolii hemoragice a iepurelui care se administrează atât la tineret (după prima lună de viaţă), cât şi la iepurii adulţi nevaccinaţi. Rapelul se face la 21-45 de zile de la prima vaccinare, apoi din 6 în 6 luni pe toată viaţa economică a iepurelui.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA

Abonează-te la acest feed RSS