Sub patronajul Academiei Române a fost organizată recent o dezbatere cu tema „Agricultura românească în contextul globalizării“, prilej cu care au fost evidențiate problemele acute cu care se confruntă agricultura românească la ora actuală. Au participat cadre universitare, oameni de știință specializați pe probleme de mediu, cercetători, majoritatea subliniind schimbările ce s-au produs în special în ultimii 30 de ani și influența acestora asupra sectorului zootehnic și vegetal.

În acest moment, deși România este una dintre țările cu un potențial natural ridicat, este dependentă de import și, potrivit specialiștilor, necesită o balanță comercială mai echilibrată în ceea ce privește produsele agroalimentare. Valoarea globală a producției agroalimentare românești oscilează între 15-16 mld euro, față de valoarea de 40-50 mld euro, cât ar fi normal pentru o țară cu potențialul României.

„Un exemplu pentru România este Italia. Din punct de vedere climatic și al spațiilor de producție Italia reprezintă cca 44-46% din potențialul României. Cu toate acestea, este a doua țară producătoare cu un venit major în sectorul agroalimentar din Europa, după Franța“, a declarat Valeriu Tabără, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești“.

În ultima perioadă dezechilibrul sectorului agricol și al industriei alimentare românești se face resimțit atât pentru fermieri, producători, cât și pentru comercianți. Valoarea producției vegetale și a celei  zootehnice este într-o continuă scădere, aproximativ 24% din valoarea globală agricolă, normele fiind de aproximativ 55-60% pentru siguranță și valoare primară. Soluțiile problemelor legate de schimbările climatice, reducerea pesticidelor, inputurilor pentru sistemele agricole nu vor putea fi realizate fără cercetare științifică. Biotehnologia necesită să se regăsească în materialul biologic, vegetal sau animal, dar și în construcțiile legate de tehnologie.

Prof. dr. Valeriu Tabără a mai precizat: „O altă problemă de susținere a producției agroalimentare românești constă în măsurile ce se impun a fi luate în contextul noii strategii europene, care nu are niciun fel de izbândă dacă cercetarea va fi lăsată deoparte. Dar și modul de a privi cercetarea în context global ca politică la nivelul Uniunii Europene și care afectează România teribil de mult.“

Agricultura, indispensabilă

Dezvoltarea industriei agricole este una dintre bazele de dezvoltare economică a unei țări, iar agricultura ar trebui să joace un rol mult mai important în economia românească, după cum spune dr. ing. Vasile Nicu, președintele LAPAR: „Orice fermă înseamnă un SRL; România are 33% din totalul fermelor la nivel european și nu producem decât 3,3% din tot ce înseamnă valoare a produselor agroalimentare. Olanda este un exemplu cu 0.5% la nivel european și produce 6,3%. Ar trebui să facem strategii de dezvoltare în această direcție.“ Potrivit specialiștilor, România necesită o dezvoltare a mediului rural și o dezvoltare a sectorului produselor finite, dar și valorificarea acestora. „România are un specific preponderent agrar, producătoare de materie primă. Produsele finite trebuie să le desfacem mai mult, atât pe piețele interne cât și externe“, a mai precizat Vasile Nicu.

Încălzirea globală

Una dintre problemele care se manifestă la nivel global și pentru agricultură este încălzirea globală. Terra se confruntă cu fenomene drastice, generate de schimbările climatice considerate de comunitatea științifică un pericol pentru viitorul omenirii. În noiembrie 2019, 11.000 oameni de știință din 133 țări au semnat declarația Climate Emergency (Starea de Urgență Climatică). „Cercetările din ultima perioadă referitoare la tendințele de variație a temperaturii și a regimului pluviometric la suprafața globului terestru au evidențiat o creștere semnificativă a temperaturii mediului. O creștere i se atribuie, conform celui de-al cincilea raport al grupului interguvernamental privind schimbările climatice, sporirii substanțiale a concentrației dioxidului de carbon și a metanului, la care se adaugă poluarea aerului, dezvoltarea și intensificarea industriei și agriculturii sau modificările de utilizare a terenurilor“, a subliniat acad. Cristian Hera, președintele Secției de Științe Agricole și Silvice a Academiei Române „Gheorghe Ionescu-Șișești“.

Încălzirea globală influențează negativ caracteristicile climatice cu impact imprevizibil asupra atmosferei, hidrosferei, climosferei, biosferei și litosferei. Acestea influențează gradul de acoperire a terenurilor cu vegetație, precum și distribuirea tipului acesteia. De asemenea, creșterea temperaturii duce la mărirea perioadei de secetă și arșiță, manifestându-se negativ asupra terenurilor arabile. Prin efectele nedorite se numără creșterea suprafețelor despădurite, reducerea biodiversității, degradarea solurilor și încetinirea dezvoltării unei agriculturi durabile și performante. Totodată, creșterea anormală a temperaturii poate afecta securitatea și siguranța alimentară, provocând astfel o scădere economică dezastruoasă ce poate declanșa migrații ale populațiilor și apariția conflictelor sociale.

„Schimbările climatice pot fi atenuate atât prin reducerea emisiilor de dioxid de carbon, metan, oxid de azot, cât și prin eficientizarea absorbției gazelor cu efect de seră ca urmare a îmbunătățirii capacității de a fi preluate din atmosferă“, mai subliniază acad. Cristian Hera.

O altă problemă abordată în cadrul dezbaterii asupra încălzirii globale este adaptarea fermierilor și agricultorilor la actualele schimbări climatice. De exemplu, în România se cultivă hibrizi de porumb pe suprafețe mari care sunt adaptați la condițiile climatice mai puțin favorabile, aspect care trebuie reconsiderat.

Prof. dr. Valeriu Tabără: „Sistemele de susținere a producție agroalimentare românești nu au nicio izbândă dacă cercetarea nu va fi privită la nivel global ca politică vitală a Uniunii Europene“.

Dr. ing. Vasile Nicu: „Pentru a produce 100 euro noi consumăm 332 kg materiale având cea mai ridicată ineficiență dintre toate țările europene.“

Liliana Postica

Este bine cunoscut că nivelul și calitatea recoltelor într-o exploatație agricolă, precum și rezultatele sale economice sunt condiționate, în mod direct, de nivelul pregătirii profesionale a celui care o conduce. În țara noastră, problema informării micilor proprietari agricoli s-a pus încă de la începutul sec. al XX-lea, când în 1909, sub egida Casei Rurale, a fost creat „învățământul ambulant agricol“ cu învățători ambulanți pentru informarea profesională a țăranilor.

Acad. Gh. Ionescu-Șișești spre sfârșitul studiilor agronomice în Germania, gândind la preocupările după întoarcerea în țară, spunea: „Știința noastră trebuie s-o punem mai mult în folosul țăranilor, a cultivatorilor mici și nu a marilor proprietari și arendași, care și fără noi au știut a crea situații strălucite.“

În prezent, în România, numărul micilor cultivatori și fărâmițarea suprafețelor agricole sunt mai mari ca atunci.

Acum cum arată statisticile, numărul agricultorilor care dețin sub 5 ha este de 3.140.770, reprezentând 91,8% din totalul proprietarilor de teren, iar cei care dețin peste 50 ha reprezintă 0,6%. Tot din statistici rezultă că 99% din ferme sunt de subzistență, că 96% din agricultori au doar experiență practică și numai 1,6% au studii superioare.

Președintele LAPAR Nicolae Vasile, într-o discuție recentă spunea: „Noi discutăm de digitalizarea agriculturii, dar nouă ne lipsesc lucruri fundamentale, informațiile de bază, pe care unii colegi nu le știu.“

Consultanța nici în prezent nu este necesară marilor fermieri precum: L. Buzdugan, D. Muscă, Gh. Nițu, D. Manole, Gh. Albu, N. Sitaru, N. Șerban ș.a. care oricând pot sta alături de cei mai mari fermieri din Occident.

La nivelul UE există un consultant la 65-100 fermieri, iar în țara noastră, în cele peste 2.680 de comune, există 450 centre de consultanță revenind la un inginer consultant 12.000-13.000 de fermieri, ceea ce este total insuficient. Rezultă clar necesitatea organizării consultanței agricole care să funcționeze sub coordonarea camerelor agricole sau a direcțiilor agricole și nu serviciu de consultanță agricolă la nivelul ministerului. În fiecare unitate de cercetare agricolă, din diferitele zone pedoclimatice, este necesar să existe un colectiv de extensie și propagandă agricolă care testează toate inputurile oferite de companiile care comercializează semințe, pesticide, îngrășăminte etc. Câmpurile de testare să fie periodic vizitate de toți consultanții din zonă și de cât mai mulți fermieri. Rezultatele de producție se vor publica în revistele de specialitate și în broșuri care vor constitui argumentele de recomandare ale consultanților pentru fermieri.

Ar trebui să se instaureze ca regulă că niciun produs nu se comercializează până când nu este testat în condițiile țării noastre. Serviciile de consultanță ar trebui să organizeze, pe zone, câmpuri demonstrative de tipul celor de la Orezu, IMB, Diosig, Iași pe care să le viziteze fermierii în diferite faze de vegetație și să se convingă personal de ceea ce corespunde mai bine pentru ferma lor.

Este lăudabilă inițiativa dlui prof. univ. dr. ing. Valeriu Tabără de a prezenta în luna februarie situația rezervei de apă din sol pe regiuni, aceasta fiind foarte importantă pentru stabilirea tehnologiilor de cultură. Aș sugera dlui președinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gh. Ionescu-Șișești“, Valeriu Tabără, ca sub egida ASAS, prin revistele de specialitate agricolă, să apară în fiecare număr 2-3 pagini cu calendarul lucrărilor agricole elaborate de unitățile de cercetare agricolă pe diferitele domenii de activitate. De exemplu, în numărul revistei 1-15 februarie să se prezinte lucrările care trebuie efectuate în perioada 1-15 martie și tot așa în continuare. Acestea ar fi de un real folos consultanților și chiar direct fermierilor care consultă revista.

Poate că organele de decizie din țara noastră vor proceda cum e mai bine pentru progresul agriculturii și al statului român.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Scopul acestui parteneriat, o premieră în agricultura din România, este de a pune la un loc nevoile fermierilor și provocările care îi așteaptă în viitor cu expertiza și soluțiile pe care le poate oferi cercetarea la cel mai înalt nivel științific.

„Suntem în perioada în care împreună cu liderii politici ai Uniunii Europene putem și trebuie să decidem cum va arăta agricultura comunitară în următorii ani. În fața problemelor și provocărilor ce ne așteaptă suntem toți egali, nu există fermieri mici, mijlocii sau mari. Suntem toți oameni care iubesc pământul, care dau de mâncare la câteva sute de milioane și care vor și pe mai departe să poată trăi din roadele muncii lor. Numai că viitorul nostru nu pare atât de simplu și de sigur pentru că noile norme prevăzute a guverna agricultura Uniunii Europene ne ridică multe semne de întrebare și numeroase temeri. De aceea susținem că o rezolvare la multele provocări ce ni se ridică în față o reprezintă exact această colaborare între Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR și Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice «Gheorghe Ionescu-Şişeşti», colaborare care, folosind intensiv resursele comune, va oferi resursele necesare depășirii problemelor. În acest context, LAPAR anunță și începerea procedurilor pentru punerea la punct a unui centru de cercetare aplicată, dezvoltare și implementare pentru agricultură, centru care va funcționa în apropiere de București, cu finanțare din surse private“, după cum a explicat președintele LAPAR ing. Nicu Vasile.

În discursul său referitor la primul Parteneriat Public Privat încheiat în domeniul agriculturii în România, președintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, profesor doctor Valeriu Tabără, a vorbit despre provocările care îi așteaptă pe fermierii români, între acestea numărându-se o nouă Politică Agricolă Comună, mult mai restrictivă din punctul de vedere al folosirii input-urilor chimice, seceta care afectează pământul și culturile, accesul la piață al fermierilor și o oarecare rămânere în urmă a cercetării agricole europene în raport cu cea mondială. În acest context, participanții la conferință au discutat aplicat și realist despre finanțarea agriculturii și investițiile în acest domeniu esențial, alături de nevoia de o mai mare alocare bugetară către cercetare, în așa fel încât agricultura să se poată adapta cât mai rapid la dramaticele schimbări de climă.

În cadrul conferinței de presă, președintele LAPAR ing. Nicu Vasile a făcut un bilanț al anului 2020 și a vorbit și despre provocările ce îi așteaptă pe fermieri în 2021, în perspectiva unei noi Politici Agricole Comune.

(I.B)

Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) și Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Sisești” au încheiat, vineri, 4 decembrie, un Parteneriat Public Privat cu scopul de a revitaliza cercetarea românească în agricultură. 

De asemenea, LAPAR a anunțat și începerea procedurilor pentru punerea la punct a unui centru de cercetare aplicată, dezvoltare și implementare pentru agricultură, centru care va funcționa în apropiere de București, cu finanțare din surse private. 

LAPAR a mai anunțat și stabilirea unui parteneriat cu Fundația „EUROLINK - Casa Europei”, organizație non-guvernamentală care derulează proiecte de informare și formare în domeniul integrării europene, fondatoare a Catedrei Internaționale Onorifice „Jean Bart” CIO-SUED, în parteneriat cu Academia Română. 

Indiscutabil, starea de necesitate este rezultat al unui moment când o anumită situație poate avea consecințe grave asupra oamenilor și cetățenilor, dacă nu se iau măsurile care se impun.

Starea de necesitate impune măsuri excepționale într-un anumit domeniu sau în mai multe domenii conexe.

În cazul de față, stare de necesitate a fost declarată pe teritoriul României ca un răspuns la pandemia de Coronavirus. Pentru a putea contracara această pandemie, starea de necesitate impune măsuri care pot avea efecte negative dacă  nu sunt conexate cu altele, cu influență decisivă asupra reușitei măsurilor luate de către decidenții politici și administrativi.

Este de la sine înțeles, că în primul rând, trebuie elaborate și promovate elementele care să reglementeze bazele stării de necesitate în domeniul pentru care aceasta a fost promovată. În cazul de față, sănătatea umană, care are în vedere:

• asigurarea infrastructurii și dotărilor tehnice pentru determinarea prezenței sau absenței agentului patogen;
• amenajarea, organizarea și dotarea tehnică a centrelor de tratament a persoanelor afectate;
• dotarea unităților spitalicești cu infrastructura – aparatura și echipamentele necesare, inclusiv cele pentru protecția personalului sanitar;
• asigurarea setului de medicamente specifice regimului de tratament pentru cei detectați ca fiind infectați cu Coronavirus;
• asigurarea resursei umane de specialitate medicală și protecția acesteia;
• asigurarea materialelor pentru dezinfecție

Cele de mai sus sunt doar câteva din problemele de maximă atenție în acțiunile de prevenire a extinderii pandemiei de Coronavirus. Mai sunt și alte probleme importante de rezolvat în acest domeniu, care sunt de datoria altor instituții ale statului.

În calitatea mea de președinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești‟, mă văd obligat să amintesc tuturor decidenților din conducerea statului român că s-au scăpat din vedere câteva probleme FUNDAMENTALE PENTRU CA, COMPLEXUL DE MĂSURI ANTIPANDEMIE SĂ FUNCȚIONEZE EFICIENT.

Cea mai mare scăpare de atenție este SITUAȚIA SISTEMULUI DE ASIGURARE RITMICĂ A TUTUROR CETĂȚENILOR ROMÂNIEI CU ALIMENTE. ȘI CU ECHIPAMENTELE DE PROTECȚIE MĂCAR LA NIVEL MINIMAL.

Indiferent ce s-ar spune, indiferent ce măsuri s-ar lua, dacă aprovizionarea cu alimente nu este garantată, toate celelalte măsuri sunt caduce. Există o zicere: de medicamente poți avea nevoie o dată în viață, de alimente este nevoie de trei ori pe zi. Acest adevăr nu poate fi contestat.

Iată de ce în toată pleiada de măsuri luate și aduse în prima linie, două domenii de importanță capitală sunt lăsate în plan secundar: AGRICULTURA ȘI ALIMENTAȚIA, domenii fundamentale pentru asigurarea macro și micro-echilibrelor socio-economice în orice situație.

Se impun în procedură de urgență următoarele:

          1. Evaluarea rapidă și precisă a stocurilor de produse cu utilizare alimentară din rezervele de stat. Mă refer aici la câteva produse de maximă importanță pentru securitatea alimentară a populației.

A. În principal:

• grâu – panificabil;
• porumb – alimentar și furajer;
• orz furajer; - ouă;
• orez; - lapte praf;
• cartofi; - produse lactate;
• zahăr;
• ulei rafinat;
• ulei brut;
• altele.

B. Materii prime agricole cu utilizare alimentară directă sau indirectă, precum:

• Floarea soarelui;
• Rapiță pentru ulei;
• Legume și fructe;
• Produse lactate și lapte praf;
• Carne congelată;
• Produse de carmangerie;

C. Situația „stocurilor‟ de carne în efectivele de animale „în viu‟ din fermele de creștere ale acestora, indiferent de mărimea lor. De evaluat cu precizie maximă cantitățile potențiale de carne din speciile crescute în țară:

• suine;
• taurine;
• avicultură;
• ovine și caprine;
• alte specii.

Referitor la sistemul de asigurare a populației cu bunuri absolut necesare consumului alimentar zilnic, trebuie clarificate proveniența surselor de alimente:

• producția internă – cât ?
• din import – cât și de unde ?

Obligatoriu trebuie să se facă o analiză severă a situației pentru ca populația României, indiferent de clasa socială în care se află, să fie la curent cu gradul de aprovizionare cu bunuri de consum. Este nevoie de o acțiune rapidă de evaluarea situației surselor alimentare chiar dacă, pe moment, ele sunt asigurate. Se impune acest lucru datorită faptului că:

          1. Nu avem o situație clară a ceea ce s-a produs în România, în agricultura și industria alimentară în ultimii ani.Cât din producția agro-alimentară realizată în țară mai este la dispoziția consumului autohtonși dacă ceea ce avem la dispoziție face față cerințelor de consum ale populației și pentru ce interval de timp ?

          2. Dependența puternică a României (în ce privește asigurarea cu alimente pentru concetățenii noștri) de import (a se vedea nivelul deficitului Balanței comerciale a României cu produse agro-alimentare).

Ori, posibilitățile de importuri pot fi grav afectate de:

• închiderea frontierelor României.Crearea culoarelor verzi de transport nu este o garanție a unor fluxuri de produse alimentare la nivel de necesitate. Și mai ales pe termen lung
• situația producției și a stocurilor de alimente în țările de unde România face importuri. Aici pot interveni măsuri restrictive și din partea statelor respective, în privința comerțului cu produse agro-alimentare. Depinde de modul cum va evolua pandemia de Coronavirus.

          Referitor la situația în care ne găsim astăzi, trebuie să avem în vedere riscurile uriașe la care este expusă România: datorită dependenței semnificative de sursele de produse alimentare din import. Este o greșeală uriașă făcută de România în domeniul producției agro-alimentare în ce privește neasigurarea necesarului de produse agro-alimentare din producția internă.

Se impune:

Analiza fondului de produse agro-alimentare din SUPERMARKETURI, în perspectiva închiderii frontierelor și blocării importurilor de produse agro-alimentare, dacă această măsură se va lua.

Se știe că cea mai mare parte a fondului de marfă care se valorifică în rețelele marilor magazine, provine din import, în special din țările de origine ale acelor rețele de magazine. Până acum, nici un lanț de mari magazine nu a prezentat o situație de siguranță în acest sens.

• Se impune a se urmări cu mare atenție evoluția prețurilor la principalele produse agro-alimentare.Dacă se constată anomalii în evoluția acestora, este obligatoriu de luat măsuri severe de plafonare a prețurilor cu amănuntul la toate bunurile de consum alimentar, mai ales a celor de strictă necesitate.
• De eliminat orice restricție în domeniul producției agro-alimentare indiferent de tipul de exploatație agricolă sau agro-alimentară în care se realizează aceasta, cu respectarea condițiilor de calitate și a măsurilor de biosecuritate.
• De eliminat cauzele care au contribuit și contribuie la extinderea pestei porcine africane, în primul rând reducerea numărului de mistreți. Trebuie reluată creșterea porcilor în gospodăriile populației, cu respectarea normelor sanitar-veterinare. A fost și este o mare greșeală blocarea creșterii suinelor în aceste gospodării.
• Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Securitate Alimentară să-și revadă măsurile luate până acum.Este nevoie să elaboreze norme care să ducă la reluarea producției animaliere în fermele mici și mijlocii. Trebuie avut în vedere că, fermele familiale sunt și trebuie să fie o verigă importantă în producția de alimente și în susținerea durabilă a Securității Alimentare în România. Este dovedit că astfel de exploatații agricole pot contribui sustenabil la securitatea alimentară cu o cotă importantă de produse de foarte bună calitate.
• Crearea unui sistem de facilități fiscale care să stimuleze producția agro-alimentară în țară în sectoare precum:
• producția vegetală;
• producția animalieră;
• sectorul de prelucrare și transformare a produselor agricole în produse alimentare semifinite și finite.

Trebuie avut în vedere, că siguranța alimentară a unei țări, indiferent de momentul în care se găsește aceasta, nu poate fi asigurată la nivel de necesitate și nu poate reveni la normal decât prin producerea întregului necesar de produse agro-alimentare în producția internă. Momentul actual trebuie să fie și unul care să deschidă noi viziuni asupra agriculturii și producției naționale de produse agro-alimentare.

• Se impune, ca în procedură de urgență, să se facă evaluarea rapidă a stocurilor de carne în viu la principalele specii de animale. (Acțiunea este extrem de importantă atât pentru momentul actual cât mai ales pentru perspectivă). Funcție de rezultat, se va stabili strategia de urmat în:
• sectorul suin, creșterea porcilor și asigurarea necesarului de carne de porc din producția internă;
• avicultura (specii de carne și ouă), de produse la nivel necesar și peste;
• ovine și caprine;
• Evaluarea cu precizie a stocurilor, dar mai ales a surselor din care se susțin stocurile de siguranță, ca interval de timp.
• De avut în vedere și situația la produsele semifinite, precum:
• morărit-panificație: capacități de producție, stocuri și materii prime;
• industria uleiurilor: ulei alimentar, grăsimi alimentare și materii prime;
• Evaluarea rapidă a resurselor de pescuit și acvacultură:
• situația cantitativă și calitativă existentă în stocuri de pește, produse de acvacultură, altele;
• sursa de proveniență;
• producția internă și sustenabilitatea acesteia;

 b. cantitățile provenite din import (cât de sigure sunt sursele din import pentru a susține necesarul de consum de pește și produse de acvacultură în România ?).

• riscurile care privesc importul de pește, produsele piscicole și de acvacultură;
• măsuri urgente de stimulare a producției interne de produse piscicole și de acvacultură printr-un program de dezvoltare a acestui domeniu, pentru care există resurse.
• Evaluarea rapidă a situațieii capacităților de prelucrare și producția internă de produse agro-alimentare, care să satisfacă în totalitate necesarul populației.

Se impun urgent atribuții urgente și ferme pentru:

• Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care trebuie să preia întreaga răspundere pentru producția în țară de bunuri alimentare.

Luarea urgentă în subordinea MADR a ANSVSA (nu este suficientă coordonarea) pentru a-i mări eficiența în domeniul securității sanitar-veterinare și a securității alimentare.În statutul actual, ANSVSA nu poate gestiona securitatea alimentară a României.A se vedea modul cum a fost si este gestionată pesta porcină africană, așa cum, cu ani în urmă,s-a gestionat extrem de ineficient gripa aviară.

În cazul pestei porcine africane (PPA), dar și în alte domenii domenii de tip sanitar-veterinar, ANSVSA, ca structură, poartă o mare responsabilitate pentru nereușite (vorbesc aici ca structură, nu ca profesie). Este nevoie de o refacere a întregului ansamblu de măsuri strategice sanitar-veterinare care să stimuleze creșterea producției animaliere în România. La nivelul de astăzi, zootehnia românească nu poate oferi elemente de siguranță alimentară.

• Care sunt sursele de aprovizionare ale rețelelor de magazine (supermarketuri) cu produse agro-alimentare ? Cât de sustenabile sunt sursele de aprovizionare ritmică cu produse agro-alimentare a rețelelor de supermagazine ? De unde provin majoritatea sortimentelor de produse agro-alimentare puse la dispoziția consumatorilor români ? Cât din produsele comerciale puse la dispoziția consumatorilor români de către rețelele de magazine provin din:
• import – de unde ?
• producția internă. Această sursă trebuie cunoscută cu precizie și consolidată prin măsuri de susținere eficiente.
• Care sunt categoriile de produse agro-alimentare riscante sub aspect cantitativ, într-o perspectivă imediată ?
• Măsuri pentru transparentizarea obligatorie a activității și potențialului productiv al fermelor care activează în domeniul agro-alimentar, indiferent de STATUTUL PROPRIETĂȚII LOR, INDIFERENT DE PROVENIENȚA PROPRIETARILOR. TOȚI TREBUIE SĂ RĂSPUNDĂ REGULILOR ȘI NECESITĂȚILOR STABILITE ÎN DOMENIU, REGLEMENTATE DE CĂTRE AUTORITATEA STATULUI ROMÂN.

- Funcție de nivelul stocurilor de produse agro-alimentare, se poate merge până la sistarea exporturilor unor produse.

De văzut statutul celor care dețin capacitățile de export în portul Constanța.Care este nivelul de control al statului român în această zonă ? Dar al marilor producători de produse agro-alimentare autohtoni ? Cât dețin ei din capacitățile de export produse agro-alimentare în Portul Constanța ?

• Analiză și decizie fermă privind exportul de:
• produse agricole și agro-alimentareCe se poate exporta și ce trebuie restricționat la export din producția internă, precum:
• carne;
• produse din carne;
• lapte și produse lactate;
• legume și fructe;
• ulei brut și ulei rafinat;
• furaje, nutrețuri;
• altele

Materii prime agricole, precum:

• cereale panificabile;
• porumb;
• floarea soarelui semințe;
• rapiță semințe;
• De analizat dacă nu se impune și suspendarea exportului de animale vii. Se poate impune o decizie funcție de nivelul stocurilor de siguranță ce trebuie asigurate în funcție de evoluția situației în țară și din afara țării.
• Se impune reactivarea cu responsabilități sporite a Institutului Național de Statistică.

Trebuie să se prezinte urgent situația cantitativă și calitativă din:

• agricultură;
• industria alimentară;
• capacități de producție în funcțiune.

Ce trebuie făcut pentru maximalizarea produselor agro-alimentare ?

 FOARTE, FOARTE IMPORTANT ! Trebuie luate toate măsurile posibile pentru a ține în funcțiune unitățile de producție agro-alimentară.  La aceste unități de producție nu trebuie redusă activitatea și cu atât mai mult să fie suspendată sau oprită.

• Problema sistemului de comerț cu produse agro-alimentare:
• sistemul de comerț din supermarketuri, de analizat. Este bun, este rău? Este riscant pentru cetățeni / clienți în momente precum este cel prin care trece România acum, în număr mare, fără o protecție sigură împotriva infestării cu agenți patogeni ?

Se pretează tipul de magazin cu spațiul mare în care se adună mulți oameni care sunt supuși infectării cu agenți patogeni,precum Coronavirusul, ca mod de comercializare a produselor agro-alimentare pe care omul este obligat să le cumpere zilnic, fiind silit să se expună riscurilor ?

Nu cumva trebuie să revenim la un sistem de comerț cu magazine mai mici, de oportunitate, care sunt mai aproape de consumator și cu aglomerații mai mici ?

Și în acest caz va trebui să medităm pentru ceea ce trebuie să facem în viitor.

- În condițiile în care se iau măsuri de blocare a exporturilor unor produse de strictă necesitate, aceasta trebuie să se facă indiferent cine este producătorul:

• antreprenori autohtoni;
• antreprenori străini cu sediul și producția pe teritoriul României.

          Trebuie ținut seama și de faptul, că:

• Sistarea exportului de produse agricole și agro-alimentare are și efecte negative, în timp. Se pot întrerupe legăturile comerciale cu partenerii tradiționali, locul nostru în lumea comercială fiind luat de alți producători, ceea ce nu ar fi bine pentru economia României. Trebuie ca soluția aleasă să fie tratată cu multă atenție și responsabilitate.
• Atitudinea față de marile companii străine care activează în producția agricolă și agro-alimentară din România. Nu este o problemă oarecare și nu este simplu de rezolvat.Trebuie luate toate măsurile care se impun pentru ca sistemul să funcționeze într-un tot unitarși să răspundă total la deciziile luate de autoritățile române în momente precum cel pe care-l trece România acum.
• Blocarea liberalizării pieții funciare până la clarificarea crizei.

          Sigur, este nevoie de o analiză de fond a acestei probleme, care a fost prost gândită încă din anul 1993, în raport cu interesul nostru național. Problema trebuie indisolubil legată de securitatea alimentară a țării.

• Măsuri de stimulare a producției agricole în anul 2020, un an deosebit de greu și important din punct de vedere agricol, ca urmare a unor condiții climatice profund defavorabile agriculturii: deficit major de umiditate în sol, secetă pedologică, temperaturi anormale, acum, la început de primăvară, oscilații mari de temperatură, cu consecințe negative asupra producțiilor unor specii pomicole, dar și asupra unor specii din culturile de câmp. Activitatea în agricultura și producția agro-alimentară trebuie să fie susținută pentru ca aceasta să se desfășoare î parametri normali

          Extrem de important de avut în vedere Programul Național Agro-alimentar al României, care trebuie urgent elaborat, cu obiective pe termen mediu și lung. Acest program trebuie să fie gestionat în totalitatea lui de către Primul Ministru și Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

          Măsuri de luat

• Scutirea de impozite și taxe a producției agricole și a veniturilor provenite din activități de producție agricolă și agro-alimentară, dacă valorificarea acestora s-a făcut în țară.
• Asigurarea sebvențiilor și a surselor financiare la timp, pentru a se putea susține activitățile de producție agricolă și alimentară în toate domeniile.
• Măsuri de stimulare a valorificării produselor agro-alimentare în magazine de proximitate.Deschiderea unor astfel de unități de valorificare a producției agro-alimentare românești.
• Susținerea, pe cât posibil, a lanțului alimentar, fără marii intermediari, indiferent cine sunt aceștia.
• Măsuri urgente și dure de blocare a speculei cu produse agro-alimentare și amplificarea măsurilor de monitorizare exigentă a domeniului.
• Măsuri de reducere și chiar de stopare a risipei de produse agro-alimentare;
• Asigurarea condițiilor optime pentru o valorificare corespunzătoare a producției agro-alimentare în totalitatea ei: consum, prelucrare, conservare.
• Creșterea cantitativă a rezervelor de stat.La unele produse, până la nivelul asigurării consumului intern pe durata unui an.
• Dezvoltarea rețelei de depozitare și păstrare pentru principalele grupe de produse agricole (cereale, plante tehnice, leguminoase, cartofi, legume și fructe, produse finite etc.).
• Elaborarea unui plan strategic pentru creșterea producției agricole în toate domeniile, a celui agro-alimentar cu prioritate. ROMÂNIA TREBUIE SĂ AJUNGĂ SĂ-ȘI PRODUCĂ ÎN ORICE CONDIȚII ÎNTREGUL NECESAR DE PRODUSE AGRO-ALIMENTARE. NU ESTE PERMIS CA ROMÂNIA SĂ FIE DEPENDENTĂ ÎN FOARTE MARE MĂSURĂ DE PRODUSE ALIMENTARE DE STRICTĂ NECESITATE ADUSE DIN IMPORT

TREBUIE ELIMINATE CU PRIORITATE RISCURILE CA ROMÂNIA SĂ FIE PUSĂ ÎN PERICOL SUB ASPECTUL SECURITĂȚII AGRO-ALIMENTARE, AȘA CUM NE GĂSIM ÎN SITUAȚIA DE ACUM.

ATENȚIE ! Securitatea  alimentară,  asigurarea  hranei  în  orice condiții ne-am găsi ca țară, este cel puțin la fel de importantă precum măsurile luateîn sistemul de sănătate sau de siguranță  individuală sau colectivă. Fără garanția asigurării cu produse alimentare în mod durabil și sigur se pun în pericol toate celelalte măsuri, oricare ar fi ele.

Este surprinzător faptul, că în setul de măsuri luate ca urmare a momentului de criză majoră în care ne găsim, agricultura, industria alimentară, sistemulde producție și asigurarea necesarului de alimente nu se găsesc printre măsurile de primă importanță (excepție libertatea de deplasare spre activitățile agricole). Se reglementează doar modul de a se aborda magazinele și piețele în care se comercializează produse agro-alimentare, nu și activitatea celor care produc și trebuie să producă bunuri agro-alimentare (declanșarea și susținerea completă a campaniei agricole de primăvară și de susținere a culturilor realizate în toamnă; absolută nevoie de măsuri vizibile și palpabile).

• Cercetarea științifică, chiar dacă nu pare, prezintă importanță și pentru momentele prin care trecem. În domeniu se impune:
• producerea de sămânță și material săditor în țară (sunt produse de importanță strategică). Agricultura României nu trebuie să fie dependentă de importul de material biologic vegetal și animal din afara țării. Situația din prezent nu poate continua ca până acum. Actuala situație în domeniu, generează riscuri crescute pentru întregul sistem de agricultură și producția agro-alimentară din România.
• Perfecționarea și dezvoltarea tehnologiilor de cultivare a plantelor și de creștere a animalelor în toată diversitatea de sisteme agricole pe care le avem.
• Stimularea dezvoltării de unități care să prelucreze producția agricolă primară la nivel zonal:
• abatoare de capacitate mică;
• puncte de sacrificare
• fabrici de prelucrare a laptelui și realizare a produselor lactate;
• carmangerii; de mică capacitate;
• conserve;
• alte produse cu utilizare alimentară.
• O mare parte dintre acestea se pot realiza în sistem integrat, care trebuie stimulat, indiferent de mărimea exploatației și tipul ei..
• Constituirea de sisteme de prelucrare a produselor alimentare în zonele sau în apropierea zonelor de producere a materiilor prime vegetale, animale sau din alte surse.
• Crearea cadrului de dezvoltare (stimularea) unor unități de producție agro-alimentare, integrate indiferent de mărimea lor (reglementări sanitar-veterinare clare. De ce sunt blocate abatoarele mici, punctele de sacrificare, unitățile de prelucrare a laptelui și producere de derivate din lapte atât de necesare în sistemul de securitate alimentară de la nivel național ?). Reducerea birocrației în acest domeniu (astăzi, birocrația în domeniu este un cadru de blocare a unui sistem întreg, cu consecințe negative asupra producției de produse alimentare din producția internă).
• Sprijin pentru unitățile de cercetare științifică și de învățământ în domeniul agro-alimentar pentru a-și dezvolta capacitatea de cercetare științifică în domenii de vârf, pentru a se da răspunsuri clare la problemele complexe cu care se confruntă domeniul - sistemul agro-alimentar sub multe alte aspecte (a se vedea standardele naționale și internaționale de calitate).

De sprijinit unitățile de cercetare și învățământ agronomic pentru a-și dezvolta capacități de prelucrare și transformare a materiilor prime agricole din producție proprie în produse agro-alimentare de înaltă calitate și noutate. Trebuie avut în vedere, că unitățile de cercetare și învățământ agricol trebuie să devină locuri de pregătire profesională continuă și modele pentru producători de bunuri  agro-alimentare.

• Dezvoltarea în Planul Național Strategic pentru perioada 2021 -2027 a unor măsuri speciale pentru sprijinirea unităților de cercetare științifică agricolă și de învățământ agricol, inclusiv liceele și sediile profesionale, pentru a putea beneficia de fonduri europene necesare unei dotări tehnice care să le permită atingerea obiectivelor pentru care ele au fost înființate.
• Dezvoltarea în Planul Național Strategic a unor măsuri de stimulare și susținere eficientă a producției agro-alimentare în fermele mici, mijlocii (ferme familiale) cu un anumit grad de integrare, care este mai important din punct de vedere economic decât cel de asociere.
• Planul Național Strategic pentru perioada 2021-2027 este OBLIGATORIU să fie elaborat în România și să fie gestionat în totalitatea lui de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.În Planul Național Strategic 2021 – 2027 trebuie să se regăsească realitățile României.
• Dezvoltarea sistemului de piețe locale și regionale, o cale de creștere a valorificării produselor agro-alimentare.
• Dezvoltarea și modernizarea sistemelor de preluare, depozitare, păstrare, prelucrare a producției agricole, indiferent de mărimea exploatațiilor agricole sau alimentelor de producție agro-alimentară.
• Continuarea lucrărilor de reabilitare și dezvoltare a sistemelor de irigații, care constituie unul din factorii care garantează durabilitatea și stabilitatea producției agro-alimentare a României. (Atenție aici la sursele de apă pentru a susține sistemele de irigații în cadru de rentabilitate).
• Se impune  individualizarea unei suprafețe de teren (Lunca Dunării, Terasa I a Dunării, Insula Mare a Brăilei, porțiuni din Câmpia de Vest, Câmpia și Podișul Transilvaniei, suprafețe din Sudul  și Nord-Estul Moldovei) care să însumeze cca. 2,0 - 3,0 mil. ha și care să se constituie ca bază de siguranță pentru producția agricolă esențială și sigură pentru securitatea alimentară a României. Pe aceste suprafețe nu se amplasează nici un alt tip de investiții, exceptând cele legate de producția agricolă si agro-alimentară(fără gaze de șist, fără alte activități care afectează calitatea solului).

Se impune o analiză severă a stadiului de îndeplinire – realizare a PNDR 2014 -2020. Măsurile care privesc sectoarele importante (printre care reconversia în viticultură, altele) trebuie implementate în totalitatea lor.

Prof. univ. dr. ing. dr. h. c. Valeriu TABĂRĂ

PREȘEDINTE al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești‟

Institutul de Cercetare  Dezvoltare pentru Pomicultura Pitești- Mărăcineni, prin rețeaua de Stațiuni formată din SCDP Băneasa, SCDP Constanța, SCDP Iași-Fălticeni și SCDP Voinești a analizat efectul valului de temperaturi – înghețuri târzii din zilele de 16-17 martie și a ajuns la concluzia că acestea au avut efecte asupra unor specii pomicole aflate în faza de început și de înflorire deplină, efecte semnificativ negative  care vor influența în mod sigur negativ producția de fructe la speciile afectate de îngheț.

Prezentăm, mai jos, rezultatele efectelor înghețurilor din perioada 16-17 Martie 2020, pe specii , în Stațiunile din coordonarea ICDP Pitești- Mărăcineni.

În urma analizei efectuate de către specialiștii ICDP Pitești și ai stațiunilor pomicole Băneasa, Constanța, Fălticeni, Iași și Voinești, s-au semnalat pagube însemnate în livezile pe rod, mai ales la cais și piersic, datorită primului val de înghețuri târzii din această primăvară. Toate aceste pagube au fost accentuate de avansul fenologic (10 – 14 zile) al majorității speciilor pomicole, provocat de temperaturile foarte ridicate înregistrate la nivelul întregii țări în lunile ianuarie (2-3ºC peste normală), februarie (3-4ºC mai cald decât media multianuală)  și în prima jumătatea a lunii martie.

În zona de sud și de est a României, în zilele de 16 și 17 martie (mai ales în localitățile Vaslui -10,0ºC, Negrești -9,1ºC, Băneasa-București -8,4ºC, Grivița -8,2ºC, Ploiești și Brăila -7,9ºC, Târgoviște -7,5ºC, Ianca -7,4ºC, Oltenița -7,3ºC și Mărăcineni, Argeș -7,1ºC, figurile 1 și 2), s-au înregistrat înghețuri târzii cu temperaturi sub pragurile minime critice (10% dăunări) ale fenofazelor curente, la aproape toate speciile pomicole.

Ca o regulă generală, pagubele provocate au fost cu atât mai însemnate cu cât specia pomicolă s-a aflat într-un stadiu fenologic mai avansat, iar temperaturile aerului au fost mai coborâte. De asemenea, la nivelul fiecărei specii, mai afectate au fost soiurile cu cel mai mare avans fenologic (cu pornire mai timpurie în vegetație), iar la nivelul fiecărui pom, au fost mai afectate organele generative (muguri, flori) cele mai evoluate din punct de vedere stadial, astfel:

Caisul aflat la fenofaza de început de înflorire sau chiar înflorire deplină a fost total afectat la SCDP Constanța (-5ºC, -6,5ºC), ca de altfel în toată Dobrogea și în procent de 95% la SCDP Băneasa (-8,4ºC) și Voinești (-7,4ºC) la soiurile aflate la înflorirea deplină și de 75% la cele aflate la începutul înfloririi. Pagube mari de 91-95% s-au semnalat și la Iași (-5,9ºC) la soiurile aflate la înflorirea deplină și de 19-37% la cele aflate în fenofaza de buton alb;

Piersicul din sudul României, de la SCDP Constanța și Băneasa, aflat în fenofaza de început de înflorire la soiurile timpurii și buton roz la cele tardive, a fost afectat în procent de 75-80%. Pagube mai reduse s-au semnalat la SCDP Iași (8-40%), Voinești (25%) și ICDP Pitești (2-3%), zone în care pomii s-au aflat în fenofaza de buton roz;

Cireșul mai puțin avansat fenologic, aflat la dezmugurire numai la ICDP Pitești, Mărăcineni, în restul țării mugurii fiind doar umflați, a fost relativ puțin afectat, în procent de 27-67% la Mărăcineni, de 18-57% la SCDP Iași și de 10-20% la SCDP Fălticeni și Voinești;

Mărul – specie aflată în majoritatea zonelor țării la umflarea mugurilor a fost puțin afectat – 10% la SCDP Fălticeni. Doar la ICDP Pitești, Mărăcineni avansul fenologic al soiului Idared aflat la dezmugurire, a determinat înregistrarea unor pagube mai mari, de 67%;

Părul aflat în fenofaza de început de dezmugurire a înregistrat pagube reduse, de doar 31% la soiul Santa Maria de la ICDP Pitești;

Vișin – s-au semnalat pagube mai reduse decât la cireș, de doar 20-35% la SCDP Iași (umflare muguri) și de 13-16% la ICDP Pitești (dezmugurire);

Prunul aflat în fenofaza de umflare a mugurilor, sau de dezmugurire în sud, nu a fost afectat;

Nucul la care mugurii erau doar umflați, a fost puțin afectat (10-20% la Iași și Fălticeni și 40% la Mărăcineni, Argeș);

Afin – datorită avansului fenologic considerabil (10 zile) semnalat la ICDP Pitești, Mărăcineni la majoritatea soiurilor, un procent mare de muguri, cuprins între 50 și 89% au avut între 2 și 4 butoni florali (cei mai evoluați din inflorescență) afectați de înghețurile târzii din zilele de 16 și 17 martie (-7,1ºC). 

Ca o regulă generală, în literatura de specialitate s-a stabilit că cireșul și vișinul au nevoie de cel puțin 50% din mugurii de rod produși în anul anterior pentru a rodi normal, pe când la celelalte specii pomicole cu fructe mai mari (mărul, părul, caisul, piersicul, nectarinul și prunul), sunt necesari doar 10% muguri viabili. Este, de asemenea importantă și distribuția uniformă a mugurilor de rod viabili în coroană, pentru a realiza întregul potențial de producție.

Figura 1. Temperaturile minime ale aerului înregistrate în adăpostul meteorologic în ziua de 16 martie   2020 (ANM București)

Figura 2. Temperaturile minime ale aerului înregistrate în adăpostul meteorologic în ziua de 17 martie 2020 (ANM București)

Influența aviară (AI) este o boală virală extrem de contagioasă care afectează mai multe specii de păsări domestice crescute pentru obținerea de produse destinate consumului uman (găini, curcani, prepelițe, fazani etc.), păsări de agrement și păsări sălbatice. Ocazional, în circumstanțe bine definite, mamiferele, inclusiv oamenii, pot contracta virusul gripal de la păsări.

Există numeroase tulpini de virus AI care sunt de obicei clasificate în două grupe în funcție de gravitatea bolii pe care o determină la păsările domestice: tulpini cu patogenitate scăzută (LPAI), care de obicei provoacă manifestări clinice discrete la păsările domestice sau deloc, și tulpini înalt patogene (HPAI), care pot cauza semne clinice severe și o rată a mortalității crescută la păsările domestice.

Influența aviară a atras atenția comunității internaționale de-a lungul anilor, focarele înregistrate în industria avicolă sau în gospodăriile de subzistență având consecințe grave atât asupra mijloacelor de trai, cât și asupra comerțului internațional în multe țări.

Deși majoritatea tulpinilor virusului gripei aviare nu infectează oamenii, unele, cum ar fi tulpinile H5N1 și H7N9, sunt bine cunoscute publicului din cauza implicațiilor lor în infecții grave și uneori fatale la oameni.

Programele de supraveghere a circulației virusurilor AI în populațiile de păsări sălbatice cunoscute ca gazde ale acestor virusuri au evidențiat prezența/ circulația continuă a diferite tulpini de virus AI, inclusiv a celor din grupul H5Nx. De la detecția tulpinii HPAI H5N1 Guangdong, China (clade 2.3.4) în 1996, virusul s-a răspândit în peste 80 de țări, mai ales pe rutele păsărilor migratoare și ulterior a evoluat, generând sub-clade 2.3.4.4, care include subtipurile H5N2, H5N5 și H5N8, toate izolate de la păsări domestice în China. După 2010, tulpinile aparținând acestui clade 2.3.4.4 au diseminat în Coreea de Sud în 2014, provocând un focar în sever.

Până în prezent, izolate ale AIH5N8 au fost identificate în America de Nord, Africa, Europa și Rusia și continuă să provoace focare aviare.

În 2014 și 2015, Statele Unite au cunoscut un focar fără precedent cauzat de o tulpină de virus gripal aviar (HPAI) extrem de patogen, H5, al cladei eurasiatice 2.3.4.4. Cazurile inițiale au afectat în principal păsările sălbatice și diferite specii de păsări de curte din sistemul free-range, în timp ce focarele ulterioare au afectat găini și curcani din ferme comerciale.

În 2016-2017 și România a declarat focare de AI cu tulpina H5N8 la păsări sălbatice și crescute în exploatații gospodărești.

Patogenia, transmiterea și dinamica evolutivă intragazdă a H5N8 eurasiatică inițială și tulpini reasortante ale acesteia au fost supuse unor detaliate investigații asupra particularităților patobiologice dezvoltate în cursul replicării pe diferite gazde, pe parcursul aceluiași eveniment: secvențierea tulpinilor izolate de la speciile de galiforme studiate a evidențiat numeroase polimorfisme cu frecvență scăzută și 20 de substituții la nivel de consens la toate speciile de păsări și genele virusului, dar mai frecvent la prepelițele și prepelițele japoneze și la determinanții genetici ai proteinelor interne PB1 și PB2.

Această flexibilitate genomică după un singur pasaj indică faptul că virusurile AI pot continua să evolueze prin circulație între diferitele specii de galiforme, crescând oportunitatea lor de a se adapta altor specii. ( J. Virol. 2017 Oct 13;91(21).

Mai multe studii au investigat patogenitatea tulpinilor H5N8 (tulpina identificată și la focarul din România, 2020) pentru diferite specii de mamifere, culturi de celule de origine mamiferă și mamifere de laborator (dihor, șoarece), pentru a evalua mutațiile posibile asociate cu riscul dobândirii proprietății de transmitere interspecii de mamifere a tulpinilor nou generate. Aceste studii au evidențiat că mutațiile în domeniul proteinei interne PB1 sunt asociate cu susceptibilitatea crescută a tulpinilor pentru celulele mamifere și pentru creșterea cantității de virus excretat, astfel încât tulpini care ar suferi aceste mutații sau ar achiziționa prin reasortare o astfel de structură PB1 ar prezenta un risc sporit de transmitere la mamifere.

Deși cazuri de transmitere a H5N8 la om nu au fost semnalate (Tate, 2018 ), studiul efectuat de Park (Park SJ,2017) demonstrează că o singură substituție genică ar putea spori semnificativ patogenitatea acestora pentru mamifere și că posibilitatea ca un virus H5N8 să poată infecta oamenii în viitor nu poate fi deci exclusă.

Și studiul lui Xu W și col., care reiterează că până în prezent nu au fost raportate infecții umane cu virus A (H5N8), argumentează că posibilitatea nu poate fi exclusă, dată fiind tendința evolutivă de transmitere de la păsări la om pe care o manifestă acest sub-clade, demonstrată de rezultatul analizei semnăturii genomice a HPAI H5N8.

Ținând cont de aceste tendințe, izolatele HPAI A (H5N8) recent apărute arată o tendință evolutivă spre achiziția mai multor determinanți asociați susceptibilității pentru om și, împreună cu aceasta, a potențialului transmisibilității de la pasăre la om. Se apreciază că este urgentă supravegherea mai extinsă a acestei tulpini HPAI A (H5N8) care se răspândește rapid, precum și necesitatea pregătirii împotriva potențialelor sale pandemii.

În România, conform procedurilor internaționale, diagnosticul HPAI constă în identificarea tipului hemahlutininei (Hx) și al neuraminidazei (Nx). Față de rezultatele studiilor anterior menționate devine imperativă inițierea unui program de cercetare care să aibă drept scop următoarele:

• monitorizarea evoluției genetice a tulpinilor circulante/izolate la noi în țară, prin investigarea în focare a tuturor speciilor aviare susceptibile, nu numai a celei afectate;
• studierea celorlalți determinanți de patogenitate precum proteinele interne PB1, PB2 și altele, care au fost deja demonstrate ca asociate riscului de extensie al spectrului de gazde și patogenității tulpinilor HPAI;
• investigarea subiecților umani din sau în contact cu focarul.

Academia de Ştiinţe Agricole și Silvice

„Gheorghe Ionescu-Sişeşti“

În anul 1969, ca urmare a Decretului nr. 204 din 11 noiembrie, prin art. 24 și 31 se reglementează înființarea Academiei de Științe Agricole și Silvice. Odată cu înființarea ASAS încetează activitatea ICCA, conform art. 15 din Decretul nr. 122/1970.

Obiectivul ASAS: de a contribui la dezvoltarea cercetării științifice și promovarea progresului tehnic în agricultură și silvicultură.

Scopul și obiectivele ASAS:

• Conduce direct activitatea de cercetare științifică în agricultură și silvicultură de pe întreg cuprinsul României.

• Organizează sistemul de producere de sămânță și material de plantat: pomicol, viticol, de înaltă valoare biologică.

• Dezvoltarea legăturii organice între sectorul de cercetare și cel de producție.

• Instruirea cadrelor tehnice din agricultură prin:

• cursuri de scurtă durată;

• practica în producție;

• recrutarea, formarea și promovarea de cercetători;

• dezvoltarea de relații de colaborare cu instituții similare din alte țări.

Membrii de onoare ASAS aleși în prima adunare generală din 14 noiembrie 1969

1. Ioan Safta

2. Nicolae Săulescu

3. Nicolae Teodoreanu

4. Ioan Teodorescu

5. Nicolae Zamfirescu

Prin HCM nr. 565/1970 s-a aprobat Statutul Academiei de Științe Agricole și Silvice.

La articolul 3 al HCM nr. 565/1970 se enumerau Unitățile de cercetare subordonate ASAS aprobate prin HCM/1970.

I. Institute

1. Institutul de Cercetări pentru Cereale și Plante Tehnice Fundulea cu 11 Stațiuni:  SCA Albota; SCA Brăila; SCA Caracal; SCA Lovrin; SCA Valul lui Traian;  SCA Podul Iloaiei; SCA Oradea; SCA Șimnic; SCA Suceava; SCA Turda; SCA Mărculești.

2. Institutul de Cercetări pentru Pomicultură Mărăcineni, cu șase Stațiuni de Cercetare: SCP Baia Mare; SCP Fălticeni; SCP Bistrița; SCP Geoagiu;  SCP Târgu Jiu; SCP Voinești.

3. Institutul de Cercetări pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, cu 8 stațiuni: SCVV Blaj; SCVV Drăgășani; SCVV Greaca; SCVV Odobești; SCVV Iași; SCVV Miniș; SCVV Murfatlar; SCVV Ștefănești.

4. Institutul de Cercetări pentru Legumicultură și Floricultură Vidra, cu 3 stațiuni: SCL Buzău; SCL Ișalnița.

5. Institutul de Cercetări pentru Creșterea Taurinelor Corbeanca, cu 4 stațiuni zoo cu profil zootehnic: SEZ Bonțida; SEZ Secuieni Bacău; SEZ Târgu Mureș; SEZ Livada.

6. Institutul de Cercetări pentru Nutriție Animală Balotești.

7. Institutul de Cercetări pentru Cultura Cartofului și Sfeclei de Zahăr Brașov, din care – pentru o perioadă de timp – s-au desprins două institute: Institutul pentru Cultura Cartofului Brașov;  Institutul de Cercetare pentru Cultura Sfeclei de Zahăr Fundulea.

8. Institutul de Cercetări Veterinare și Biopreparate „Pasteur“ București.

9. Institutul de Cercetări pentru Mecanizarea Agriculturii București.

10. Institutul de Cercetări pentru Protecția Plantelor București.

11. Institutul de Cercetări și Studii Pedologice.

12. Institutul de Cercetări pentru Economie Agrară.

II. Stațiuni Centrale

1. Stațiunea Centrală de Cercetări pentru Ameliorarea Nisipurilor Bechet Dolj, care în anul 1977 s-a reorganizat în Stațiunea Centrală de Cercetări pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni.

2. Stațiunea Centrală de Cercetări pentru Combaterea Eroziunii Solului Perieni Vaslui.

3. Stațiunea Centrală de Cercetări pentru Cultura Pajiștilor Brașov Măgurele, care prin Decretul Consiliului de Stat nr. 170/1981 s-a transformat în Institutul de Cercetare și Protecție pentru Cultura Pajiștilor Brașov Măgurele, cu trei stațiuni: SEP Timișoara; SEP Argeș; SEP Vaslui.

4. Stațiunea Centrală de Cercetări pentru Creșterea Ovinelor Palas Constanța, cu trei stațiuni experimentale pe zootehnie: SEZ Moroieni; SEZ Popăuți; SEZ Rușețu.

 În subordinea ASAS erau:

• Institutul de Cercetări pentru Cereale și Plante Tehnice Fundulea – Ilfov cu 11 Stațiuni Experimentale Agricole.

• Institutul de Cercetări pentru Pomicultură, cu sediul la Mărăcineni, cu șase Experimentale Pomicole;

• Institutul de Cercetări pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, cu 8 Stațiuni Experimentale Viticole;

• Institutul de Cercetări pentru Legumicultură și Floricultură Vidra, cu 3 Stațiuni;

• Institutul de Cercetări pentru Creșterea Taurinelor – Corbeanca, cu 4 Stațiuni experimentale;

• Institutul pentru Nutriție Animală – Balotești, rezultat din Institutul de Cercetări Zootehnice;

• Institutul de Cercetare pentru Cultura Cartofului și Sfeclei de Zahăr Brașov;

• Institutul de Cercetări Veterinare și Biopreparate „Pasteur‟ București;

• Institutul pentru Mecanizarea Agriculturii București (prin HCM nr. 543/16.04.1952);

• Institutul de Studii și Cercetări Pedologice București (prin comasarea Institutului pentru Cercetări Pedologice al ASAS cu Centrul de Pedologie și Ecologie Agricolă și Silvică al Academiei Române, Secției de Hărți Pedologice din Institutul de Geologie București și Serviciul de Pedologie  din  Întreprinderea Geologică de Prospecțiuni din Ministerul Industriei Miniere și Geologiei);

• Institutul de Cercetări pentru Protecția Plantelor București;

• Stațiunea Centrală de Cercetări pentru Ameliorarea Nisipurilor Bechet – Dolj, din reprofilarea Stațiunii Experimentale Bechet;

• Stațiunea Centrală pentru Combaterea Eroziunii Solului – Perieni, prin reprofilarea Stațiunii Experimentale Perieni;

• Stațiunea Centrală pentru Cultura Pajiștilor Brașov (Măgurele);

• Stațiunea Centrală de Cercetări pentru Creșterea Ovinelor Palas (Constanța), având în subordine trei Stațiuni:

– Stațiunea Experimentală Zootehnică Moroeni;

– Stațiunea Experimentală Zootehnică Popăuți;

– Stațiunea Experimentală Zootehnică Rușețu.

• Stațiunea Centrală de Cercetări pentru Sericicultură și Apicultură București;
• Centrul de Informare și Documentare pentru Agricultură și Silvicultură București.

- 1992, moment de referință – Academia de Științe Agricole și Silvice primește numele ilustrului savant „Gheorghe Ionescu-Șișești“. Hotărârea de guvern este semnată de către Teodor Stolojan, prim-ministru.

- În 2002, prin legea nr. 290 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare dezvoltare din domeniul agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești‟ Sistemul de Cercetare Agricolă s-a reorganizat astfel: ASAS, ca entitate; 16 Institute; 60 de Stațiuni de cercetare; 15 stațiuni de dezvoltare.

Legea nu a creat cadrul de protecție al unităților de cercetare, ca urmare a unor modificări prea frecvente ale acestei legi (numărul de unități de cercetare s-a redus continuu).

Un moment de cotitură pentru ASAS și sistemul de cercetare agricolă l-a constituit  apariția  Legii  nr. 45/2009 prin HG nr. 1581/2009, modificată prin HG nr. 1/2011, de aprobare a Statutului ASAS.

Atribuțiile ASAS – date de legea nr. 45/2009.

În mare, sunt aceleași cu ale ICCA, ICAR și INZ.

• Stabilește obiectivele de interes prioritar în domeniul cercetării – dezvoltării în concordanță cu Strategia de dezvoltare a agriculturii și Programul de Guvernare;

• Fundamentează strategiile și politicile de dezvoltare a producției agricole, silviculturii și industriei alimentare;

• Coordonează activitățile de cercetare – dezvoltare din domeniile sale.

• Are în subordine unități organizate ca institute, stațiuni și centre de cercetare – dezvoltare.

• Monitorizează activitatea de cercetare-dezvoltare și rezultatele rezultate în cadrul programelor de cercetare finanțate de la bugetul propriu, din venituri proprii, din subvenții bugetare.

• Fundamentează științific (ar trebui s-o facă, dar…) politicile agricole de dezvoltare rurală ale MADR.

• Elaborează și realizează analize, proiecte, studii și lucrări de sinteză, pe care le pune la dispoziția factorilor de decizie din sistemul public.

• Organizează, îndrumă, coordonează și controlează activitatea de cercetare – dezvoltare și economico-financiară în unitățile din subordine.

• Adoptă măsuri potrivit normelor legale pentru creșterea performanțelor de management în cercetarea științifică și în activitatea de dezvoltare;

• Contribuie la valorificarea rezultatelor cercetării prin transfer tehnologic al acestora în practica agronomică;

• Propune și realizează, cu personal propriu și în colaborare, programe și proiecte de cercetare multidisciplinare și proiecte de dezvoltare rurală;

• Reprezintă Statul român în relațiile științifice internaționale în domeniile sale de activitate;

• Are în subordine / coordonare Institute și Stațiuni de Cercetare – Dezvoltare.

• De 158 de ani, activitatea de cercetare agricolă românească este legată de vatra Herăstrăului.
• 1902-1927 – Stațiunea agronomică de la Herăstrău;
• 1927-1961 –Institutul de Cercetări Agronomice (ICAR)
• 1962-1969 – Institutul de Cercetări Agronomice al României (ICCA)
• 1969 - prezent – Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești‟, instituția cu cel mai lung parcurs, în ani, în calitate de conducător/coordonator al cercetării agricole românești.

Prof. univ. dr. ing. dr.h.c. Valeriu TABĂRĂ

De la Institutul de Cercetări Agricole al României la Academia de Științe Agricole a României (I)

Academia de Științe Agricole și Silvice a României (ASAS) a împlinit anul acesta 50 de ani de la înființare. Cu această ocazie am primit la redacție un document care punctează momentele cheie din istoria cercetării agricole românești din ultimul secol.

Eveniment de sărbătoare pentru cercetarea agricolă românească:

• • 50 de ani de la înființarea Academiei de Științe Agricole și Silvice (1969-2019);
• • 92 de ani de cercetare științifică agricolă instituționalizată în România (1927-2019);
• • Institutul de Cercetări Agronomice al României (ICAR) a luat ființă în temeiul Legii nr. 32 din 1927 promulgată prin Înaltul Decret Regal nr. 1205/1927;
• • Susținători ai înființării de unități de învățământ și cercetare – ferme model au fost:
• Ion Ionescu de la Brad;
• Petre S. Aurelian;
• Haralamb Vasiliu;
• Vlad Cârnu Munteanu;
• Corneliu Roman

Cercetarea agricolă instituționalizată a fost creată ca urmare a nevoii de a determina progres cantitativ, calitativ și economic într-un sector de maximă importanță pentru economia României Mari. Așadar, Institutul de Cercetări Agronomice al României a luat ființă sub presiunea necesității de a determina științific progresul agriculturii românești asemenea țărilor europene.

În perioada premergătoare înființării ICAR, profesorul Gh. Ionescu-Șișești spunea referitor la necesitatea cercetării agricole: „Mai mult decât alt domeniu, în agricultură cercetarea locală (autohtonă) este singura care poate da soluții juste. Un procedeu industrial se poate aplica cu deplin succes oriunde, un motor funcționează la fel în diferite țări, aceste creații ale spiritului uman se pot împrumuta cu succes din alte țări, în agricultură însă planta, animalele, tehnicile culturale trebuie adaptate regiunii respective și țării respective, cu condițiile ei specifice de climă, sol și de structura socială.‟

• • Profesorul Gheorghe Ionescu-Șișești a cerut o lege de înființare a ICAR și a stațiunilor agronomice.
• • Constantin Garoflid, ministrul Agriculturii și Domeniilor în perioada 1926-1928, a avut un rol important în promovarea legii în Parlament, susținând elaborarea și aprobarea legii de înființare a ICAR și Stațiunilor agricole. Acesta spune în favoarea proiectului de lege: „Populația care sporește și nevoile crescânde ale fiscului impun dezlegarea problemei agrare într-un singur chip – prin sporirea producției, deci tehnica agricolă trebuie perfecționată și agricultura intensificată. Însă aceste posibilități nu pot fi realizate decât aplicând agriculturii noastre metodele și cuceririle științei. Desigur, datele științei generale și tehnicile din alte țări ne stau la dispoziție, dar valabilitatea lor pentru împrejurările noastre particulare este limitată.“

Prin Legea nr. 32/1927 ICAR era dotat cu 11 ha din terenul Academiei de Înalte Studii Agronomice București, cu vecinătățile bine definite. Tototdată, i-au fost acordate 40 ha din terenul de la Băneasa, cu vecinătăți de asemenea bine definite, precum și cu „toate terenurile, clădirile și întregul inventar aflate în folosința institutului, a stațiunilor și laboratoarelor ce depind de ele, care trec în deplina proprietate a Institutului de Cercetări Agronomice al României‟. Stațiunile de cercetări centrale aveau ca misiune dezvoltarea științifică a producției principalelor sectoare.

• • În 1933, printr-o decizie ministerială, s-a trecut în patrimoniul ICAR rezerva de stat pentru crearea unor stațiuni noi, având temei și articolul 10 și 11 din Legea nr. 32/1927 care prevedea că „Institutul poate înființa stațiuni de cercetare în diferite regiuni ale țării, diferite după sol și climă“.
• • Prin Decretul-Lege nr. 1.500/1940, publicat în Monitorul Oficial, au fost numiți 47 de membri titulari, membri fondatori ai Academiei de Agricultură a României, printre care:
• Gheorghe Ionescu-Șișești;
• Grigore Antipa;
• Constantin I. C. Brătianu;
• Alexandru Ciucă;
• Gheorghe K. Constantinescu;
• Marin Drăcea;
• Constantin Garoflid;
• Aurelian Pană;
• Nicolae Săulescu;
• Traian Sãvulescu;

Conducerea Academiei de Agricultură a României a fost asigurată de către:

• Constantin Garoflid – președinte;
• ­Gheorghe Ionescu-Șișești – vicepreședinte;
• Alexandru Ciucă – vicepreședinte;
• Aurelian Pană – vicepreședinte;
• Nicolae Săulescu – secretar general.
• • În anul 1943, în ICAR s-a înființat un Laborator special pentru Studiul Eroziunii Solului, cu obiectivul stabilirea mijloacelor de luptă contra acestei calamități.
• • În 1957, ICAR se reorganizează prin transformarea unor Secții ale Institutului în Institute de profil noi și un număr de stațiuni și centre de cercetare (100 de stațiuni, în 1962).

Coordonator al activității de cercetare devine institutul Central de Cercetări Agricole (ICCA). ICAR-ul își încetează activitatea, care este continuată de entitatea nou creată.

• • Înainte de ICAR a fost înființat, în anul 1926, prin legea privind îmbunătățirea și apărarea sănătății animalelor, Institutul Național Zootehnic.

Scopul Institutului Național Zootehnic:

• studiul științific și practic al chestiunilor din domeniul zootehnic național;
• formarea de specialiști în diferite ramuri ale zootehniei;
• elaborarea de îndrumări privind

creșterea și hrănirea animalelor.

Institutul Național Zootehnic se compunea din:

– Secțiuni;

– Stațiuni experimentale sau ferme.

În 1947, prin Legea nr. 176 publicată în Monitorul Oficial nr. 127/07.06.1947, Institutul Național Zootehnic se reorganizează în Institutul de Cercetări Zootehnice al României, scopul acestuia fiind creșterea animalelor de rasă din diferite specii.

Institutul Central de Cercetări Agricole, conform Legii nr. 1/1962, avea în structură:

• Institutul de Cercetări pentru Cereale și Plante Tehnice Fundulea, înființat prin HCM nr. 305/22.05.1961 prin unificarea ICAR cu Institutul de Cercetări pentru Cultura Porumbului Fundulea;
• Institutul de Cercetări Horti –Viticole;
• • În 1967 are loc divizarea Institutului de Cercetări Horti-Viticole în trei institute:
• Institutul de Cercetări Pomicole Mărăcineni;
• Institutul de Cercetări pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească;
• Institutul pentru Cercetări în Legumicultură și Floricultură Țigănești – Vidra.
• • Institutul de Cercetări Zootehnice este reorganizat prin Legea nr. 176/1947.
• • Institutul de Cercetări Veterinare este înființat în anul 1895.
• • Institutul de Mecanizare a Agriculturii este înființat prin HCM nr. 543/16.04.1952 prin transformarea Stațiunii de Încercare a Mașinilor și Uneltelor Agricole a ICAR prin Directiva Ministerială nr. 1145/1930.
• • Se mai înființează Secția de Economie Agrară și Secția de Pedologie.

Tot în cadrul ICCA, prin HCM nr. 2380/1967, s-au înființat:

• Institutul de Cercetări pentru Cultura Cartofului și a Sfeclei de Zahăr (condus de dr. Matei Berindei);
• Institutul de Cercetări pentru Protecția Plantelor București;
• Institutul de Cercetări pentru Economie Agrară prin reorganizarea Secției de Economie Agrară din ICCA;
• Stațiuni experimentale de cercetări agricole regionale;
• Stațiunea Centrală pentru Apicultură și Sericicultură.

Prof. univ. dr. ing. dr. h. c. Valeriu TABĂRĂ

1. Secțiunea fitogenetică și fitotehnie;
2. Secțiunea de chimie, microbiologie și fizică agricolă;
3. Secțiunea de fitopatologie, entomologie și parazitologie agricolă;
4. Secțiunea de creștere a animalelor necesare agriculturii;
5. Secțiunea de mașini, îmbunătățiri funciare și construcției rurale;
6. Secțiunea de economie rurală.

(Va urma)

Protecția plantelor joacă un rol la fel de însemnat în procesul de obținere a unor recolte bogate ca și tehnologia aplicată. De fapt, în opinia multor teoreticieni agricoli, este chiar o parte a tehnologiei de cultură. În acest context, la sfârșitul lunii iulie, sub egida Academiei de Științe Agricole și Silvice a fost organizată masa rotundă cu tema „Protecția plantelor în România – trecut, prezent și viitor“. Amfitrionul evenimentului a fost dl Ioan Roșca, directorul INCDPP (Institutul Național pentru Cercetare și Dezvoltare în Protecția Plantelor), unul dintre cei mai reputați specialiști în domeniu.

Informarea, un aspect doar aparent minor

La întâlnire au participat aproximativ 50 de persoane. Cea mai mare parte dintre participanți au fost cercetători ce își desfășoară activitatea la stațiunile de cercetare-dezvoltare agricolă din toată țara, aflate în subordinea ASAS.

Ioan Roșca, Constantin Popov, fost coordo­nator al INCDA Fundulea, Klaus Fabritius, cercetător la ICDPP, Otilia Cotuna, directorul SCDA Lovrin, și un reprezentant al INCDP Mărăcineni au fost doar câțiva dintre cei care au prezentat materiale interesante legate de tema anunțată a întâlnirii.

Dl Popov s-a axat mai degrabă pe tradiția în acest domeniu, prezentând o serie de rezultate pe care cercetătorii de la Fundulea le-au obținut de-a lungul timpului. Multe dintre acestea au constituit, la vremea lor, lucrări de pionierat în domeniu.

În schimb, dl Fabritius a prezentat o serie de chestiuni deosebit de actuale. În principal, domnia sa a vorbit despre necesitatea existenței unei informări corecte a publicului și combaterea falselor alarme. Un exemplu despre ceea ce se întâmplă atunci când aceste aspecte sunt lăsate de-o parte este apariția recentă pe un post TV a unui specialist de la un institut din subordinea ASAS, care a afirmat public că glifosatul se acumulează în corpul omenesc, nefiind eliminat. „Este cunoscut și publicat faptul că această substanță se elimină în totalitate din corp în maximum 120 de ore. De altfel, ea se absoarbe în proporție de 30% și se elimină prin urină, iar restul de 70% nu se absoarbe și se elimină prin fecale!“, a detaliat domnia sa. Dar efectul imediat asupra fermie­rilor a fost că panica stârnită printre consumatori de afirmațiile specialistului neinformat sau rău intenționat a dus la o scădere drastică a vânzării tomatelor autohtone, în dauna celor din import.

Dna Cotuna a prezentat câteva coordonate ale activității stațiunii de la Lovrin pe care o conduce. Una dintre principalele probleme cu care se confruntă activitatea în domeniul protecției plantelor, apreciază domnia sa, o constituie lipsa specialiștilor, la care se adăugă lipsa unor dotări corespunzătoare și a unei finanțări suficiente. „În acest context consider incert viitorul domeniului“, a conchis domnia sa.

Cercetătorii de la Mărăcineni au prezentat, pe scurt, o serie dintre realizările lor de ultimă oră.

Deosebit de interesantă a fost și comunicarea dlui dr. Gheorghe Boțoman, care a prezentat alternanța bio­pesticidelor cu produsele clasice drept una dintre cele mai moderne și mai eficiente soluții pentru combaterea integrată a bolilor, dăunătorilor și buruienilor.

Există sau nu un viitor?

Însă, cea mai interesantă parte a întâlnirii, a fost reprezentată de discuțiile ce au urmat. Mulți dintre cei prezenți și-au spus părerea despre ceea ce ar trebui făcut pentru viitorul domeniului protecției plantelor. Pesimismul unora, motivat de lipsa de finanțare și de mijloace, a fost contrabalansat de optimismul altora, precum dna dr. ing. Carmen Mincea, care și-a exprimat încrederea în viitorul acestui domeniu, care trebuie să ofere soluții fermierilor, celor care lucrează pământul. „Noi trebuie să venim cu răspunsuri la problemele lor, chiar dacă nu au cu ce să ne plătească. Tocmai de aceea ne plătește ministerul sau cine ne plătește!“

De fapt, din această diferență radicală de viziuni s-a vădit și o realitate care, singură, poate duce la distrugerea acestui domeniu: lipsa unei paradigme a cercetării în acest sector. Câțiva dintre vorbitori s-au arătat a fi adepții, mai mult sau mai puțin, ai principiului „cercetare pentru faimă individuală sau a colectivului“. Paradoxal, aceștia au fost cei mai sceptici în ceea ce privește viitorul cercetării românești în domeniul protecției plantelor.

În schimb, cei care asemeni dnei dr. ing. Carmen Mincea privesc această cercetare ca pe o activitate menită să vină în sprijinul fermierilor, dincolo de meritele autorilor, s-au arătat mult mai optimiști asupra viitorului.

Reprezentanții organizațiilor de fermieri care au participat la masa rotundă și-au exprimat, la rândul lor, principalele așteptări pe care le au de la cercetători. Pe lângă dorința de a li se pune la îndemână produse cât mai eficiente, agricultorii mai vor o legătură mai strânsă cu colectivele științifice. Această legătură ar trebui să aibă un dublu rol. În primul rând, cercetătorii ar trebui să întrebe mai des fermierii care le sunt problemele stringente, apoi rezultatele cercetării ar trebui să ajungă cât mai rapid și pe scară cât mai largă la îndemâna fermie­rilor, care, până la urmă, sunt cei care le aplică și, firesc, le validează în practică.

În final, dna Cristina Fabian, care a reprezentat MADR la această întâlnire, a promis să transmită conducerii instituției problemele cercetătorilor, astfel încât să se poată elabora măsurile necesare rezolvării problemelor existente.

Ca o caracterizare generală, se poate spune că evenimentul s-a dorit mai degrabă o întâlnire în care cei implicați în sectorul Protecției Plantelor să se cunoască între ei și mai puțin o întâlnire de lucru în care să se dorească identificarea unor soluții. Tocmai pentru că lucrurile au stat astfel considerăm că putem spera la o limpezire a viziunii asupra sectorului, astfel încât să se poată ajunge la o sinergie a eforturilor specialiștilor.

Alexandru GRIGORIEV

Manifestarea, ca în fiecare an, s-a înscris în acțiunile din programul Zilelor Horticulturii Bucureștene, ediția a XVI-a, organizată de USAMV București, sub patronajul Casei Regale și al Societăţii Române a Horticultorilor (SRH), în perioada 16-19 mai 2019. Omagierea Seniorilor Horticulturii, organizată de SRH în parteneriat cu Secţia de Horticultură a ASAS, a avut loc în data de 16 mai, în Aula P.S. Aurelian a USAMV Bucureşti.

Chiar dacă nu au fost prezenți toți cei nominalizați, acestora urmează să li se înmâneze Diplomele Aniversare la Filialele județene ale SRH. Din București nu au putut participa:

– prof. dr. doc. Ioan Pop (90 de ani) ale cărui cercetări în virusologie vegetală au adus enorme beneficii horticulturii românești. Printre altele, studiile sale au permis punerea la punct a tehnologiilor de producere de sămânță de cartof liberă de virusuri, precum și obținerea de butași de garoafă devirozaţi la Întreprinderea de Sere Codlea, acoperindu-se necesarul întregii ţări.

– dr. ing. Gheorghe Lozoveanu (85 de ani), reputat viticultor, care în calitate de director al IAS Ostrov, județul Constanța (1971-1989), a consolidat faima acestei podgorii, demonstrând că, aplicându-se o tehnologie riguroasă, se pot realiza, an de an, peste 30 de tone pe hectar de struguri de masă (1.348 ha), dintre care circa 15.000 tone erau livrate la export. Unitatea a ocupat de 8 ori locul I pe țară și a fost ono­rată de 4 ori cu distincții de Erou al Muncii Socialiste.

La fiecare dintre ei, Biroul executiv se va deplasa și îi va sărbătorii împreună cu familia.

Urmează să fie sărbătorite de către Filialele jude­țene ale SRH, la sediul unităților în care și-au încheiat activitatea, următoarele personalități:

– dr. ing. Ștefan Popescu (90 de ani), secretar științific și șeful Laboratorului de genetică și ameliorare a viței-de-vie, la Stațiunea Viticolă Miniș.

– dr. ing. Otilia Toma (85 de ani), unul dintre cei mai prolifici amelioratori viticoli, soiurile de masă create stând mărturie (Otilia, Timpuriu de Pietroase, Istrița, Centenar, Pietroasa – apiren), precum și 4 clone. Va fi sărbătorită la Stațiunea Istrița, unde a lucrat din anul 1957 până la pensionare.

– dr. ing. Boris Plămădeală (80 de ani), specialist emblematic în cultura cartofului căreia i-a dedicat întreaga activitate (1964-2002). A adus importante contribuții la perfecționarea metodelor de testare a rezistenței tuberculilor la principalele boli. A fost inițiatorul și coordonatorul până la pensionare a revistei trimestriale Cartoful din România. Împreună cu cei prezenți îl vom sărbători cu prilejul manifestării Ziua verde a cartofului (4 iulie a.c.).

Cele peste 70 de persoane participante la evenimente au fost alături de cei 2 sărbătoriți prezenți:

– prof. dr. ing. Vergil Gângu (80 de ani). Laudatio a fost prezentat de prof. dr. Ion Pirnă, președintele Secției de Mecanizare a ASAS. Domnia sa a scos în evidență activitatea sărbătoritului, atât cea din producție (Uzina Semănătoarea), cât și cea din cercetare, desfășurată la Institutul de Cercetare pentru Mecanizarea Agriculturii, în calitate de director științific (1982/89) și director general (1989/2010), încununată cu 85 de brevete de invenții (autor sau coautor), unele din domeniul horticulturii. A parcurs toate treptele afirmării științifice, fiind membru titular al ASAS (2009). A fost distins cu Ordinul Național „Pentru Merit“ în grad de Cavaler (2000) și Meritul Științific (2005).

– dr. ing. Bernaz Gheorghe (85 de ani). Laudatio a fost prezentat de prof. dr. Liviu Dejeu, vicepreședinte al SRH, care a prezentat pe larg activitatea sărbătoritului, demn urmaș al tatălui său, prof. dr. Dionisie Bernaz (Mareșalul), profesor titular la prima Catedră de oenologie din țară (1948/61) la Facultatea de Horticultură din București. Absolvent cu diplomă roșie de merit (șeful promoției 1957), și-a desfășurat activitatea numai în domeniul agrotehnicii viticole și a căpătat un meritat renume printre viticultorii anilor ’70-’90 prin conferințele pe care le susținea cu prilejul diverselor stagii de pregătire a fermierilor, unde modul de comunicare, practic și pe înțelesul tuturor, era apreciat. Meritele i-au fost recunoscute, fiind ales Membru de onoare al ASAS (2013). Dr. Gheorghe Bernaz, fin mânuitor al cuvântului dar și al condeiului, a publicat peste 800 de lucrări, dintre care 34 de cărți. Lucrarea Memoratorul horticol (colectiv, 1997) a fost distinsă cu premiul AGIR (1998), iar lucrarea Horticultura României de-a lungul timpului (colectiv, 2008) a fost distinsă cu Premiul Theodor Bordeianu al ASAS (2008) și cu Prestigiosul Premiu Gheorghe Ionescu Șișești al Academiei Române (2011).

În calitate de redactor-șef (2008/15) al revistei SRH, Hortinform, a dat o nouă viață acesteia. De-a lungul întregii sale activități a fost devotat horticulturii și horticultorilor.

Celor două mari personalități ale horticulturii româneşti li s-au înmânat Diplomele Aniversare și multe, multe flori. După ceremonie, cei prezenți au vizitat frumoasa și diversa Expoziție de flori, majoritatea cumpărând pentru a-și înfrumuseța, după caz, apartamentul, balconul sau grădina.

Prof. dr. Gheorghe GLĂMAN, Preşedinte SRH

Câteodată, mulți dintre noi nu realizează cât sunt de norocoși să fi crescut în jurul unei întregi pleiade de valori. Iar atunci când își dau seama mulțumesc Providenței care i-a plasat într-o epocă favorabilă, într-o clipă astrală a omenirii. Probabil că astfel de gânduri au trecut prin mintea participanților la festivitatea care a avut loc în Aula Magna a Academiei de Științe Agricole și Silvice la sfârșitul lunii decembrie.

În cadrul unei ceremonii organizate de Secția de Horticultură a ASAS, în parteneriat cu Societatea Română a Horticultorilor, au fost omagiați seniorii horticulturii românești. Nu mai puțin de zece specialiști de marcă, ajunși la vârste venerabile, cuprinse între 80 și 95 de ani, au primit omagiile colegilor mai tineri, ei înșiși specialiști de marcă.

Ștefan Nicolae, decanul horticultorilor români

Decanul necontestat al horticulturii românești, atât ca vârstă, dar și din punctul de vedere al activității sale, întinse pe parcursul a peste șapte decenii, este considerat a fi dl prof. dr. doc. Nicolae Ștefan. La vârsta de 95 de ani, încă le stă alături colegilor săi ca președinte de onoare al Societății Române a Horticultorilor și al Societății Române de Pomicultură.

Dar acestea sunt numai două aspecte, care, ca o parte văzută a icebergului reflectă o uriașă muncă. În anul 1957 Nicolae Ștefan a fost inițiatorul înființării primului institut de cercetări în domeniul hortiviticol din România. Mai târziu, în 1966, avea să înființeze și Departamentul pentru valorificarea legumelor și fructelor. Dar poate că mai cuminte ar fi să punctăm, cronologic, câteva dintre momentele-cheie ale activității prodigioase de cercetător, profesor, ministru și diplomat a acestei uriașe personalități. S-a născut pe 18 decembrie 1923 la Ploiești. În anul 1948 a absolvit Facultatea de Agronomie a Politehnicii din București, apoi în 1952 a obținut titlul de doctor în pomicultură la Moscova. Între anii 1962-1964 a urmat cursuri de specializare la Universitatea California din SUA.

În ceea ce privește cariera didactică, încă din 1948 a fost numit asistent la Catedra de Vinificație a Facultății de Horticultură din București, urcând pas cu pas în ierarhia didactică. Din 1971 a devenit și îndrumător științific de doctoranzi. Încă din 1969 a fost primit ca membru titular al ASAS.

O carieră ca dintr-un roman: agricultor, profesor, ministru, diplomat

Dacă aspectele din carieră prezentate până acum, deși strălucite, se înscriu oarecum în sfera normalității, în schimb cariera sa profesională pare desprinsă mai degrabă dintr-un roman de ficțiune. După ce vreme de mai mulți ani a lucrat ca profesor și cercetător științific, în anul 1966 a devenit prim-vicepreședinte în cadrul Uniunii Naționale a Cooperativelor de Producție. În această calitate a înființat și coordonat Departamentul de Valorificare a Legumelor și Fructelor.

În 1969 a fost numit adjunct, apoi prim-adjunct al ministrului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Apelor, poziție din care a coordonat producția agricolă vegetală a României. Apoi, în anul 1975 a preluat funcția de prim-adjunct al Ministrului Comerțului Exterior, responsabil cu cooperarea economică internațională. Această responsabilitate a fost ca o treaptă necesară spre următoarea sa îndatorire în slujba României: ambasador în Iran și ambasador nerezident în Afganistan și Oman. Într-o perioadă complicată și tulbure, din 1978 până în 1986, a reprezentat interesele României în regiunea respectivă. Alegerea sa ca decan al corpului diplomatic din Iran, între anii 1982 și 1986, a venit în mod firesc, ca o recunoaștere a valorii sale umane și profesionale.

Întors în țară în 1986, a devenit adjunct al ministrului Industriei Alimentare. După 1989 a fost ministru al Agriculturii în primul guvern provizoriu. După aceea s-a dedicat într-o mai mare măsură activității științifice și academice.

Până acum a publicat peste 350 de lucrări, studii și articole de specialitate.

„A fost un om al deciziilor fundamentale pentru înființarea, organizarea și funcționarea unor structuri și instituții care au contribuit la dezvoltarea sectorului de producție horticolă în România și la formarea specialiștilor pentru domeniul horticol“, a evidențiat președintele ASAS, Valeriu Tabără, în discursul pe care l-a ținut în cadrul adunării omagiale. „Cred că nu greșesc dacă afirm cu tărie că domnul profesor Nicolae Ștefan a fost un om al datoriei, care a servit în primul rând România și poporul român“, a mai adăugat președintele înaltului for.

O pleiadă de corifei

În aceeași notă, de înaltă apreciere a activității și de mulțumire pentru toate eforturile depuse în activitatea desfășurată pe parcursul mai multor decenii, au fost omagiați și ceilalți nouă seniori ai horticulturii românești: dr. ing. Dumitru Beznea (90 de ani), dr. ing. Nicolae Cojocaru (90 de ani), acad. Cristian Hera (85 de ani), ing. Nicolae Voștinar (85 de ani), dr. ing. Lucia Luncă (80 de ani), dr. ing. Petre Munteanu (80 de ani), dr. ing. Emeric Bedo (80 de ani), ing. Ovidiu Natea (80 de ani) și dr. ing. Dumitru Strîmtu (80 de ani). Dacă ar fi să punem la un loc laudatiourile adresate acestor distinse figuri ale cercetării și producției horticole, am întocmi un volum demn de orice bibliotecă. De aceea vom spune doar că numitorul comun al tuturor acestor discursuri a fost acela că cei omagiați s-au remarcat printr-o muncă susținută, prin caracterul lor puternic și prin voința de a nu ceda în fața piedicilor de care s-au izbit. Toate aceste trăsături de caracter i-au făcut să câștige respectul, admirația și recunoștința celor care s-au aflat în jurul lor.

Și ca o concluzie, până la urmă firească, a acestui eveniment, cu asemenea oameni este de mirare cum în horticultura românească există o asemenea ruptură între tradiție și realitatea din teren! Sau poate că versul „La trecutu-ți mare, mare viitor!“ se referă la o altă Românie?

Alexandru GRIGORIEV

Mi-a făcut o mare plăcere să o revăd pe doamna Aurelia Diaconu, directorul Staţiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni, judeţul Dolj, promovând soiurile de cartofi mov şi dulci la Bucureşti, în cadrul unui eveniment organizat la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS) ce sărbătorea 100 de ani de soiuri româneşti. Un moment prielnic pentru a o întreba de ce ar trebui să cultivăm, dar mai ales să consumăm aceşti cartofi de origine asiatică.

– Doamna Aurelia Diaconu, vă ocupaţi de ani buni de aceste soiuri de cartofi. Aţi elaborat deja o tehnologie de cultivare pentru fermierii interesaţi să încerce ceva nou. Ce i-ar putea motiva să adopte în structura de cultură aceste soiuri?

– Cartoful dulce este o altă specie, pe lângă cartoful timpuriu, de care ne ocupăm. În zona noastră, în urma unei colaborări pe care o avem cu instituții din Coreea de Sud, am introdus și am urmărit această cultură – cartoful dulce – pentru că, având în vedere schimbările climatice cărora trebuie să le facem față, această specie se comportă foarte bine, realizând producții importante. Să nu uităm că această cultură are nevoie de căldură, ceea ce noi avem din plin și nu este pretențioasă la apă, exact ce ne lipsește nouă în zonă.

– Așadar, este o alternativă pentru fermierii din zona de sud a țării...

– Sigur, pentru toți cei care cultivă cartof timpuriu, pepeni verzi și pepeni galbeni. Sunt convinsă că suprafețele cu acest gen de cartofi se vor extinde în viitor, pentru că fermierii au început să fie interesați în principal pentru consumul propriu, dar încet, încet și pentru piață.

– Din punct de vedere alimentar, ce am putea spune consumatorilor despre acești cartofi?

– Conțin mulți carbohidrați, zaharuri, dar și antioxidanți, betacaroten, aici vorbesc mai ales de soiul cu pulpă portocalie. Ei pot fi consumați direct, folosiți drept garnitură, dar și în compoziția unor creme. Cofetarii știu să facă tot felul de prăjituri cu acești cartofi, dar să nu uităm că la noi au început a fi consumați mai întâi de bebeluși, pentru că sunt considerați un aliment complex, un aliment medicament. Este recomandat în consumul diabeticilor.

– Pe ce suprafață se cultivă în acest moment?

– La noi în stațiune se cultivă experimental, pentru că avem un proiect în cadrul Programului Sectorial al Ministerului Agriculturii prin care ne-am propus și vom elabora la sfârșitul acestui an tehnologia de producere a răsadului (este o tehnologie diferită de cea a cartofului obișnuit), tehnologia de cultivare și de păstrare. Toate sunt diferite de tehnologia pe care o știam noi. Suprafața pe care o cultivăm este de 2-3 ha, suprafață de pe care reușim să valorificăm producția în supermarket-uri. Anul trecut am introdus, pentru prima oară în supermarket-uri cartof dulce produs în România și sper să facem acest lucru și în acest an.

– Știu că această realizare are la bază o colaborare cu specialiști din Coreea de  Sud. Cum se mai desfășoară aceasta?

– Avem 5 soiuri din Coreea de Sud și un soi, cel mov, din China, dar am sporit numărul varietăților pe care noi le cultivăm. Avem 9 varietăți cu soiuri, adică 4 varietăți și 5 soiuri.

– Știu că mai cultivați și arahide, există interes pentru această cultură?

– Da, avem 3 soiuri de arahide create la Dăbuleni – Viviana, De Dăbuleni și Viorica pe care le oferim fermierilor, dar din păcate în momentul de față nu se cultivă pe suprafețe mari, ci mai degrabă oamenii cumpără pentru grădina proprie. Totuși, vreau să le spun fermierilor că noi ne pregătim cu semințe certificate de arahide și nu numai. Putem vorbi și de fasoliță, care este o specie asemănătoare cu fasolea, dar mult mai rezistentă la secetă și la condițiile de ariditate din zona de sud. Dar, revenind la arahide, ele sunt originare din America de Sud, sunt iubitoare de căldură și pentru a obține producții mari trebuie să se țină cont de acest aspect. Ele s-ar cultiva foarte bine în zona de sud; pot fi cultivate și în alte zone ale țării, însă producția va fi mai mică.

– Se cultivă greu?

– Nu se cultivă greu, problema este că nu există gama de mașini și echipamente pentru a mecaniza această cultură. Noi ne propunem ca, prin proiectele pe care le accesăm în cadrul MADR și pentru care primim finanțare, să putem oferi fermierilor, pe lângă tehnologia cultivării arahidelor, și mecanizarea integrală a acestei culturi.

– Ce mesaj le-ați transmite fermierilor?

– Să valorificăm superior ceea ce avem. Am putea spune că zona de sud, zona solurilor nisipoase, este una vitregită și așa este încadrată, ca zonă defavorizată, dar ea are niște atuuri ale ei. Sunt solurile care se încălzesc primăvara devreme, este clima cu suma gradelor cea mai mare, ceea ce dă o savoare și o culoare deosebită legumelor și fructelor. Așa încât fermierii au în această parte de țară o resursă care trebuie valorificată cum trebuie, cu speciile și soiurile potrivite. Pentru că și soiul este o verigă extraordinar de importantă, cu un soi potrivit poți face o producție foarte mare sau nu poți face nimic.

– Spuneți-mi, vă rog, 3 obiective pe care le aveți pentru anul viitor.

– Aș vrea să văd că se ocupă cele 4 posturi de cercetător științific pe care le avem disponibile în cadrul unor proiecte complexe, aș vrea să continue finanțarea în cercetare și să reușim cu proiectele Orizont 2020 și altele, pe care le depunem pentru 2019.

Patricia Alexandra Pop

PRIAevents organizează conferința PRIA Agriculture, însoțită de Gala PRIA Romanian Farmers în cadrul căreia fermierii români vor fi premiați și anul acesta, la București, în 27 septembrie 2018, la Academia de Științe Agricole și Silvice.

De această dată am ales o locație semnificativă, și anume, Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” (A.S.A.S.) este o instituție publică academică ce coordonează activitatea științifică în domeniul agriculturii în România.  Unul dintre obiectivele sale principale este creşterea contribuţiei cercetării științifice la dezvoltarea complexă, armonioasă şi durabilă a agriculturii, silviculturii şi ruralului românesc, în scopul împlinirii obiectivului național major de realizare a securității și siguranței alimentare.

Conferința PRIA Agriculture este cel mai important eveniment al toamnei pentru agricultură și reprezintă o reală platformă de dezbatere între autorități, fermieri și companiile care își desfășoară activitatea în acest sector. 

Gala PRIA este dedicată fermierilor români ce au investit resurse, foarte multă muncă și experiența lor de-a lungul timpului și astfel au contribuit la dezvoltarea sau menținerea agriculturii României pe un loc bun în UE.

În cadrul acestei gale vom recunoaște eforturile și contribuția fermierilor români care au investit capital românesc, timp, muncă, cunoștințe și energie pentru agricultura noastră.

La eveniment va fi prezent lanțul MEGA IMAGE cu proiectul Gusturi Romanesti, care continuă, pentru al șaselea a an consecutiv, programul “Gusturi Românești de la gospodari” prin care aduce în toate magazinele legume cultivate sustenabil pentru un gust autentic. Prin acest program, Mega Image aduce mai aproape de consumatori gusturile româneşti, printr-un parteneriat echitabil cu producătorii locali care cultivă legume cu iscusință și grijă.

Programul “Gusturi Românești de la gospodari” s-a dezvoltat mai mult cu fiecare an, iar implicarea și investițiile Mega Image în acest parteneriat sunt fără precedent în România. Echipele de specialişti sunt alături de agricultori din momentul pregătirii culturii, în timpul cultivării și până în etapa de cules. Alături de producătorii locali integraţi în proiect din anii precedenţi, anul acesta s-au alăturat programului noi producători, numărul total ajungând la 100 de fermieri. Cei 100 de producători aduc zilnic pe rafturile din toate magazinele Mega Image şase sortimente de legume, verificate pas cu pas, de la seminţe până la raft: roşii, ardei gras, salată verde, castraveţi cornişon, ardei kapia şi vinete.

„ In urma cu cinci ani, Mega Image a hotărât ca este necesar sa avem o noua abordare a relației cu producatorii locali de legume, având in vedere ca ne doream sa putem oferi constant clienților noștri, legume locale, gustoase și nu in ultimul rând sănătoase. Aceasta noua abordare a presupus o implicarea activa a MEGA IMAGE pe tot procesul de producție, de la programare cultura, pana la livrare.

Mai intai a trebuit sa identificam legumicultori care sa aiba experienta in productie de minim 3 ani, sa fie in apropierea Bucurestiului si care sa aiba suprafete protejate, de minimum 2 000 mp. Dupa ce facem analizele de sol si apa si avem confirmarea ca acestea sunt conforme, puteam sa desfasuram mai departe colaborarea.

Apoi ne-am ocupat de selectarea inputurilor care sa fie compatibile cu o cultura tradiționala responsabila, care sa ne asigure legume gustoase dar și sigure pt consum.

Au fost negociate prețurile pentru toate inputurile necesare astfel încât sa putem reduce cât mai mult costurile de producție ale producatorii noștri. In plus, valoarea acestora este finanțată in primavara de către Mega Image, urmând ca aceasta  sa se compenseze prin livrări, către finalul sezonului.

Un aspect important al acestui proiect este planificarea; cu fiecare producator din acest program stabilim inca din iarna planul livrarilor,  pornind de la suprafata lucrata de fiecare, iar Mega Image se angajeaza prin contract la cantitati si preturi pentru intreg sezonul.

In plus, oferim permanent partenerilor nostri consultanta de specialitate iar toate legumele din cadrul acestui proiect sunt analizate lunar, in laboratoare specializate.

Ne bucurăm ca de la un an la altul strângem in jurul nostru un număr tot mai mare de producători. Am început cu 18 legumicultori care gestionau peste 15 ha de solarii iar acum numarul lor a crescut la 121 si acestia detin in total peste 100 ha de solarii sau sere” ne-a declarat Diana DOBRE – Category Group Manager Legume Fructe, Mega Image în cadrul PRIA Agriculture&PRIA Gala Femeilor in Agricultură  care a avut loc la Bucuresti în 22 martie 2018.

În cadrul conferinței vom vedea care sunt problemele cu care ne confruntăm în agricultură, dar și soluții sau sugestii pentru a exista o creștere esențială a agriculturii românești.

Participați la cea mai importanta conferință destinată agriculturii din România, dezbateți cele mai importante teme pentru agricultura României alaturi de reprezentanți ai autorităților și presă.

Agricultura este vitală pentru întreaga lume. Uniunea Europeană alocă un buget mare și o atenție deosebită acestui sector. De aceea, politica agricolă comună (PAC) consolidează competitivitatea și sustenabilitatea agriculturii din UE, prin acordarea de plăți directe fermierilor și prin măsuri de piață și finanțează programele de dezvoltare a zonelor rurale din Uniune.

"Conferința PRIA Agriculture reprezintă cel mai important eveniment din această toamnă  pentru agricultură și reunește reprezentanți ai autorităților, asociații, fermieri și companii care activează în agricultură. În cadrul Galei PRIA Romanian Farmers - ne vom concentra pe recunoașterea eforturilor îndelungate ale fermierilor români si vom afla poveștile lor de succes, dar și ce provocări au avut de-a lungul timpului", declară Raluca Voivozeanu, organizatoarea PRIA Agriculture și a Galei PRIA Romanian Farmers. “Adunăm roadele, facem bilanțul lui 2018 și discutam alături de oamenii importanti din agricultură despre temele esențiale pentru dezvoltare, a  mai adaugat Raluca Voivozeanu.

PRIA Agriculture face parte din seria conferinţelor PRIAevents  care aduc în atenție cele mai importante și mai actuale teme de dezbatere din fiecare domeniu și beneficiază de o prezență mare a participanților și a mass – mediei. Cu o experienţă de peste 12 ani în organizarea evenimentelor premium de buisness, echipa PRIAevents este recunoscută pentru organizarea evenimentelor de top din cele mai reprezentative sectoare ale economiei.

La ediția din acest an vom reuni 250 participanți , iar mai multe detalii despre agenda evenimentului PRIA Agriculture şi modalități de înscriere pentru participare puteţi găsi pe: https://priaevents.ro/conferinta-pria-agriculture-si-gala-pria-romanian-farmers-2018/

Fermierii români din Transilvania vor fi premiați în cadrul Conferinței PRIA Agriculture care va avea loc la Cluj-Napoca în 14 iunie 2018, la Grand Hotel Napoca, sala Viena, începând cu ora 9,30, organizată de PRIAevents.

Valeriu TABĂRĂ – Președinte ASAS și Fost Ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a acceptat invitația noastră de aparticipa la conferința PRIA Agriculture Cluj-Napoca în 14 iunie.

Conferința PRIA Agriculture și PRIA Gala Fermierilor Români din Transilvania este un eveniment important pentru agricultură și reprezintă o reală platformă de dezbatere între fermieri, autorități, și companiile care își desfășoară activitatea în acest sector.

În cadrul acesteia vom recunoaște eforturile și contribuția fermierilor români ce au investit multă muncă, resurse și experiența lor de-a lungul timpului, au contribuit la dezvoltarea sau menținerea agriculturii României pe un loc bun în UE.  Au investit cunoștințe și energie pentru agricultura românească – motor extrem de important al economiei României. De asemenea, vom recunoaște meritele cercetătorilor și al celor care au avut un aport important pentru agricultura noastră.

Agricultura este vitală pentru întreaga lume. Uniunea Europeană alocă un buget mare și o atenție deosebită acestui sector. De aceea, politica agricolă comună (PAC) consolidează competitivitatea și sustenabilitatea agriculturii din UE, prin acordarea de plăți directe fermierilor, prin măsuri de piață și finanțează programele de dezvoltare a zonelor rurale din Uniune. Va fi extrem de important să discutăm despre ce ne va rezerva aceasta după 2020 și despre cum ne poziționăm noi în noua PAC.

Și în țara noastră agricultura joacă un rol extrem de important, însă există încă loc de creștere, potențialul României în sectorul agricol fiind foarte mare. În cadrul conferinței vor fi discutate subiecte de o deosebită importanță pentru fermieri și pentru agricultura României.

În cadrul evenimentului va fi prezent lanțul MEGA IMAGE cu proiectul Gusturi Romanesti, care continuă, pentru al șaselea a an consecutiv, programul "Gusturi Românești de la gospodari" prin care aduce în toate magazinele legume cultivate sustenabil pentru un gust autentic. Prin acest program, Mega Image aduce mai aproape de consumatori gusturile româneşti, printr-un parteneriat echitabil cu producătorii locali care cultivă legume cu iscusință și grijă.

Programul "Gusturi Românești de la gospodari" s-a dezvoltat mai mult cu fiecare an, iar implicarea și investițiile Mega Image în acest parteneriat sunt fără precedent în România. Echipele de specialişti sunt alături de agricultori din momentul pregătirii culturii, în timpul cultivării și până în etapa de cules. Alături de producătorii locali integraţi în proiect din anii precedenţi, anul acesta s-au alăturat programului noi producători, numărul total ajungând la 98 de fermieri. Cei 98 de producători aduc zilnic pe rafturile din toate magazinele Mega Image şase sortimente de legume, verificate pas cu pas, de la seminţe până la raft: roşii, ardei gras, salată verde, castraveţi cornişon, ardei kapia şi vinete.

„ In urma cu cinci ani, Mega Image a hotărât ca este necesar sa avem o noua abordare a relației cu producatorii locali de legume, având in vedere ca ne doream sa putem oferi constant clienților noștri, legume locale, gustoase și nu in ultimul rând sănătoase. Aceasta noua abordare a presupus o implicarea activa a MI pe tot procesul de producție, de la programare cultura, pana la livrare.

Mai intai a trebuit sa identificam legumicultori care sa aiba experienta in productie de minim 3 ani, sa fie in apropierea Bucurestiului si care sa aiba suprafete protejate, de minimum 2 000 mp. Dupa ce facem analizele de sol si apa si avem confirmarea ca acestea sunt conforme, puteam sa desfasuram mai departe colaborarea.

Apoi ne-am ocupat de selectarea inputurilor care sa fie compatibile cu o cultura tradiționala responsabila, care sa ne asigure legume gustoase dar și sigure pt consum.

Au fost negociate prețurile pentru toate inputurile necesare astfel încât sa putem reduce cât mai mult costurile de producție ale producatorii noștri. In plus, valoarea acestora este finanțată in primavara de către Mega Image, urmând ca aceasta  sa se compenseze prin livrări, către finalul sezonului.

Un aspect important al acestui proiect este planificarea; cu fiecare producator din acest program stabilim inca din iarna planul livrarilor,  pornind de la suprafata lucrata de fiecare, iar Mega Image se angajeaza prin contract la cantitati si preturi pentru intreg sezonul.

In plus, oferim permanent partenerilor nostri consultanta de specialitate iar toate legumele din cadrul acestui proiect sunt analizate lunar, in laboratoare specializate.

Ne bucurăm ca de la un an la altul strângem in jurul nostru un număr tot mai mare de producători. Am început cu 18 legumicultori care gestionau peste 15 ha de solarii iar acum numarul lor a crescut la 121 si acestia detin in total peste 100 ha de solarii sau sere" ne-a declarat Diana DOBRE – Category Group Manager Legume Fructe, Mega Image în cadrul PRIA Agriculture&PRIA Gala Femeilor in Agricultură  care a avut loc la Bucuresti în 22 martie 2018.

În cadrul conferinței vom vedea care sunt problemele cu care ne confruntăm în agricultură, dar și soluții sau sugestii pentru a exista o creștere esențială a agriculturii românești.

Participați la cea mai importanta conferință destinată agriculturii din Cluj-Napoca, dezbateți cele mai importante teme pentru agricultura României alaturi de reprezentanți ai autorităților și presă.

Lectorii invitați sunt: EMIL BOC – Primarul Municipiului Cluj-Napoca; Istvan Valentin VAKAR –  Vicepreședinte, Consiliul Județean Cluj; Valeriu TABĂRĂ – Președinte ASAS/Fost Ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale; Roxana VIDICAN – Decan, Facultatea de Agricultură, USAMV Cluj; Sorin CIPLEA – Vicepreședinte, Cooperativa Agricola Lunca Somesului Mic; Emil TURDEAN – Fondator,  SC AGRO Turdean Impex SRL; Laurențiu BACIU – Preşedinte, Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR); Nicolae TRITEAN – Director, Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Turda; Adrian ZAHARIA- Director Executiv,  Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Cluj  (APIA Cluj);Stefan DIMITRIU - Președinte, Camera de Comerț și Industrie Cluj.

Conferinţele PRIA aduc în atenție cele mai importante teme de dezbatere din fiecare domeniu și reunesc un numar mare de participanți, dar și mass - media. Cu o experienţă de peste 12 ani echipa PRIAevents este recunscută pentru organizarea evenimentelor premium pentru fiecare sector al economiei. 

PRIA Agriculture va reuni 200 participanți – fermieri, asociații, clustere, cooperative și reprezentanți ai autorităților centrale si locale, companii care activează in agricultură și în domenii conexe.

Mai multe detalii despre agenda evenimentului PRIA Agriculture şi modalități de înscriere pentru participare puteți găsi pe https://priaevents.ro/pria-agriculture-cluj-napoca-2018/            

Contact:  Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., 0744584661

Va multumesc!

Andrei Serban

Marketing Consultant

PRIA

C | 0766 66 90 83

În data de 26 aprilie 2018, BIOMIN România, a organizat sub egida Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Sișești“, a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași, a Facultății de Zootehnie din cadrul U.S.A.M.V. Iași, și a Societății Române de Zootehnie, în colaborare cu marile companii: Agricola Internațional Bacău, Avi-Top Iași, Avicola Focșani și TCE 3 Brazi, a V-a ediție a „Concursului Național de Nutriție Animală“, unde au fost 153 de înscriși.

Tema principală: nutriția și alimentația animală, la pasări și la suine

Concursul a fost axat pe probleme de nutriție și alimentație a animalelor de fermă, fiind organizat pentru studenții din centrele universitare de profil din țară și a fost creat pentru dezvoltarea cunoștințelor studenților și pentru aplicarea lor în cadrul unui concurs anual: „Scopul acestui concurs, la momentul 2013 când am lansat acest proiect, care aparține în totalitate Biomin România, ne-am pus și noi întrebarea de ce CNNA, și nu un simpozion de prezentare firmă și produse? Deoarece ne-am propus să punem umărul la promovarea viitoarei generații de specialiști ai agriculturii zootehnicizate din România. Iar, cel mai potrivit ni s-a părut să promovăm viitorii specialiști încă de pe băncile facultății, dând șansa studenților să-și verifice cunoștințele în condiții de concurs, participând la o manifestare științifică de acest gen, în fața profesorilor și a specialiștilor prezenți la acest concurs de nutriție animală în comisii sau ca invitați. Bibliografia de concurs s-a axat mai mult decât în alți ani, pe nutriția și alimentația animală, atât la pasări cât și la suine. Subiectele de concurs au fost în așa fel concepute, încât să atingă principalele puncte ale alimentației și nutriției, prin prisma cunoașterii produselor promovate de Biomin pe piața românească, din categoria de Premixuri (o linie nouă de produse numită Profi Line, adaptată la orice cerere din fermă), dar și de Aditivii Furajeri aflați la a 5-a generație (cum ar fi produsele Mycofix, Poultry Star, Biotronic sau Biozym ). Astfel, avem și noi ocazia de a promova produsele biomin în 90% din fermele din țară. Studiul statistic a relevat faptul că 20% din absolvenții facultăților de profil ajung să lucreze în producție, în ferme, fiind în cele din urmă factori de decizie sau conducători de unități zootehnice. Anul acesta s-au înscris mai mulți studenți, iar interesul acestora a fost mai mare comparativ cu anii anteriori. În alți ani a fost mai greu cu înscrierea. De exemplu, la Timișoara s-a făcut o preselecție a studenților pentru a avea acceptul participării la concurs. De asemenea am mers mai mult pe calitate decât pe cantitate“, ca să spunem așa. Ca sfat le recomand „Să învețe!“, deoarece o fac pentru dezvoltarea lor personală, având mai multe șanse la încadrarea în producție la finalul facultății. De asemenea au șansa de a lucra în țară, și nu în afară, în ferme foarte bune, cu condiții de lucru bune“, a precizat  dr. ing. Radu Marti, general manager BIOMIN România SRL.

Premii în valoare de 3.800 euro

Concursul Național de Nutriție Animală 2018, ediția a V-a, de la Iași, are participare internațională, participând pe lângă centrele universitare de profil din țară, Universitatea Agrară de Stat din Moldova din Chișinău, Republica Moldova, Universitatea Agrară de Stat din Odessa, Ucraina și Universitatea de Stat din Cernăuți, Ucraina.

În cadrul concursului s-au acordat premii în valoare de 3.800 euro, după cum urmează:
Premiul 1 = Matei Andrei Cristian (USAMV Iași) = 30 puncte = 1.500 Euro
Premiul 2 = Rus Mihaela (USAMVB Timișoara) = 26 puncte = 1.000 Euro
Premiul 3 = Bacusca Fabian (USAMV Iași) = 26 puncte = 700 Euro

Mențiune 1 = Mirutoi Catalina (USAMV Iași) = 25 puncte = 100 Euro
Mențiune 2 = Hazapariu Stefan Razvan (USAMV Iași) = 25 puncte = 100 Euro
Mențiune 3 = Miloserdova Irina (UAS Chișinău) = 25 puncte = 100 Euro
Mențiune 4 = Curmei Sonia Ana Maria (USAMVB Timișoara) = 24 puncte = 100 Euro
Mențiune 5 = Ionica Claudiu Nicușor (USAMV Cluj Napoca) = 24 puncte = 100 Euro

Mențiune Specială 1 = Patrascan Simona (USAMV București) = 200 Lei
Mențiune Specială 2 = Valu Catalin (Valahia Târgoviște) = 200 Lei
Mențiune Specială 3 = Pinteak Dragos (UAS Odessa) = 200 Lei
Mențiune Specială 4 = Dzhuravets Yulia (UAS Cernăuți) = 200 Lei
Mențiune Specială 5 = Simionescu Radu (ULBS Sibiu) = 200 Lei

Beatrice Alexandra MODIGA

Cifra de afaceri din materialul biologic importat ajunge la un miliard de euro, iar dacă adăugăm și inputurile putem vorbi despre un procentaj de 60% din valoarea totală a producției agricole românești, a declarat, marți, vicepreședintele Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS), Valeriu Tabără.

"Partea de competitivitate a României depinde ce ceea ce înseamnă cercetare, capacitate de inovare și implementare. Economia națională, fără un sector de cercetare bine pus la punct — al ei și nu luat de undeva — nu are cum să dea rezultate. La fel și când vorbim despre importuri. Aici vă dau un exemplu din agricultură: numai cifra de afaceri din material biologic importat este undeva între 250 de milioane și un miliard de euro. Dacă luam și inputurile pe care le aducem de afară, vorbim despre 60% din valoarea totală a producției agricole românești. Sunt elemente extrem de importante. Pe de altă parte, toate domeniile economice sunt importante", a spus Tabără, într-o dezbatere de specialitate.

Reprezentantul ASAS a menționat, totodată, că România trebuie să fie conștientă de competitivitatea pe care o are pe câteva domenii.

"România este o țară competitivă pe câteva domenii, dar trebuie să fim conștienți de ele. Trebuie să fim conștienți de ele și să nu le punem la colț, așa cum se întâmplă de obicei cu agricultura, exceptând situațiile când este nevoie de o creștere a PIB-ului. Asta este menirea celor care ne reprezintă la nivel european, în sensul să existe o autonomie națională, să-ți poți dezvolta programe care să te ajute în competitivitate. Pentru România este un foarte mare pericol să devină dependentă de importuri atunci când vorbim despre cercetare, și vorbesc aici despre materialul biologic. Mare parte din profitul care ar trebui să rămână în România se exportă de fapt odată cu aceste inputuri, ceea ce reprezintă un semnal de alarmă. Există lucruri care ne depășesc și care intră în sfera politică", a subliniat Valeriu Tabără.

INACO — Inițiativa pentru Competitivitate a organizat, marți, la Academia de Studii Economice (ASE), o dezbatere publică pe tema susținerii inițiativelor inventatorilor români și a domeniilor în care inventica ar putea susține, la rândul ei, economia românească.

Evenimentul este organizat în parteneriat cu Forumul Inventatorilor Români (FIR), CEC Bank, Fundația Dignitas, ASPES —Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale, Facultatea de Relații Economice Internaționale și Academia de Studii Economice.

În cadrul dezbaterii "România inventivă. România competitivă. Topul invențiilor românești cu potențial în economia reală" au luat cuvântul reprezentanți din Administrația Prezidențială, Parlament, ministere, OSIM, din universități, institute de cercetare, asociații patronale, mediul bancar, sindicate și societatea civilă.

Sursa: AGERPRES

În unele emisiuni televizate s-a făcut afirmația că „prin utilizarea rachetelor antigrindină se reduc precipitațiile într-o zonă în care s-a instalat seceta“. Referitor la această afirmație facem următoarele precizări:

1. În prezent există în peste 50 de țări din lume programe operaționale de stimulare și creștere a precipitațiilor în zonele în care perioadele de secetă sunt frecvente.
2. Tehnica de stimulare și creștere a precipitațiilor constă în trimiterea în norii care traversează o zonă lipsită de precipitații a unor substanțe, cum este iodura de argint, care prin pulverizare în interiorul norului se transformă în nuclee de condensare, ce determină procesul de precipitare a vaporilor de apă din nor. Fără existența acestor nuclee de condensare artificială trimise în nori nu există nicio șansă ca într-o zonă secetoasă să avem precipitații.
3. Afirmația făcută în diferite emisiuni tv că prin utilizarea rachetelor antigrindină se reduc precipitațiile într-o zonă în care s-a instalat seceta este falsă.

Trimiterea rachetelor cu iodură de argint în norii care traversează zonele secetoase reprezintă singura șansă ca acești nori să producă precipitații în zona respectivă.

Este adevărat că, în cazul în care cantitatea de umezeală din nori (vapori de apă) este insuficientă pentru a se produce fenomenul de condensare și precipitare, este posibil ca nici trimiterea de nuclee suplimentare de condensare de iodură de argint să nu poată produce precipitații. Cauza o reprezintă însă cantitatea extrem de scăzută de umezeală naturală existentă în nori și nu utilizarea rachetelor antigrindină.

Dr. Ion SANDU, membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 12

În ultimii 25 de ani, cercetarea agricolă românească urmează un continuu curs descendent, mai cu seamă din cauza neimplicării autorităților într-un domeniu care ne-a făcut cinste cândva. Putem lua doar un singur exemplu, nu neapărat cel mai elocvent, care să susțină afirmația: în România au fost creați primii hibrizi de floarea-soarelui. Deci aveam cercetare! Acum institutele și stațiunile de cercetare nu au finanțare, nu au o bază materială modernă și nici măcar la fel de mulți oameni pregătiți deoarece prea puţini se mai apleacă spre un domeniu aflat în agonie de un sfert de veac. Și așa s-a ajuns ca, de la ceea ce aveam bun cândva, să ne uităm spre multinaționale cum le oferă fermierilor hibrizi și soiuri pe care și cercetarea agricolă românească le-ar fi putut pune la dispoziție. Totuși, se mai pot liniști aceste ape tulburi?

Cercetarea în subordinea MADR

Aceasta este soluția propusă de ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care susține că prin finanțarea de la bugetul de stat și crearea unui institut național care să realizeze un bun management, cercetarea agricolă ar putea redeveni ce a fost cândva.

„Cred că suntem cu toții de acord că fără rezultatele cercetării, mare progres în agricultură nu se poate face. Din păcate, cercetarea românească este practic în colaps, în stare de faliment, din mai multe cauze.(...) Am discutat cu președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice, precum și cu alte persoane din domeniu și avem un proiect de restructurare care prevede crearea unui institut național care să preia managementul unităților de cercetare de la ASAS. Sigur că va avea finanțare și ASAS-ul care este un for științific și are un rol extrem de important, dar se simte nevoia unui influx de management mai dinamic. În acest sens e clar că trebuie anulate datoriile, sunt aproape 200 de milioane, și trebuie asigurată finanțare pentru a putea oferi niște salarii corecte cercetătorilor și pentru a evita ca tinerii valoroși să părăsească sectorul. Sigur, sper ca în perioada următoare și în urma consultărilor cu fermierii, pentru că ei sunt beneficiarii cercetării, nu ASAS-ul, nu MADR-ul, să se reglementeze această situație“, a declarat ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, în cadrul conferinței anuale a Ligii Producătorilor Agricoli din România (LAPAR).

Oriunde, numai să fie finanțată

Opiniile reprezentaților unităților de cercetare sunt împărțite. Unii se opun drastic acestei schimbări, alții sunt imparțiali și punctează faptul că nu contează în subordinea cui se află cercetarea agricolă, ci mai degrabă contează dacă și cum va fi finanțată.

„Problema reorganizării cercetării agricole în România se discută de mai mult timp, la nivel declarativ s-au propus câteva variante, iar de curând domnul ministru Achim Irimescu a spus că va apărea un proiect de lege în care se va stipula că unitățile de cercetare din domeniul agricol vor trece în subordinea MADR. Problema finanțării este grija principală, deși mai toată lumea o cunoaște, nimeni nu a luat măsuri concrete pentru a o rezolva. Pentru că degeaba încercăm să implementăm diferite forme de organizare dacă nu se asigură și finanțare pentru a deveni competitivi în piață. Aceasta ar fi soluția principală: finanțarea. Contează mai puțin că managementul este asigurat de o entitate sau alta, deși noi credem că ar fi bine ca, existând deja un corp format la Academie care provine din sistem, interfața între unitățile de cercetare și MADR, care poate să preia activitatea de cercetare, să fie ASAS-ul“, susține conf. dr. ing. Marian Verzea, directorul general al Institutului Național de Cercetare - Dezvoltare Agricolă Fundulea.

„Problema cercetării agricole este o poveste mai veche, care nu a ajuns la un rezultat până în acest moment. Însă ideea este că noi ne confruntăm zi de zi, indiferent de discuții. În primul rând este vorba de lipsa banilor, apoi a personalului care începe să plece, precum și de faptul că nu ne putem plăti utilitățile. Mai ales acum pentru că pentru noi, pomicultorii, 2015 a fost un an foarte prost și efectele se văd în acest moment. Tocmai din aceste motive am dori să se finalizeze aceste discuții și unitățile de cercetare, indiferent sub ce formă vor funcționa, să aibă finanțare, iar oamenii care ne coordonează să fie pregătiți. Avem probleme cu care cercetarea europeană nu se confruntă, am ajuns o oaie neagră a sistemului agricol“, a punctat dr. ing. Ion Platon, directorul Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Bistriţa.

În subordinea ASAS-ului

Există și reprezentați din teritoriu care sunt vehemenți în ceea ce privește coordonarea cercetării agricole de către Ministerul Agriculturii și asta din diferite motive. Pe de o parte doamna director a Stațiunii de Cercetare - Dezvoltare Secuieni, dr. ing. Elena Trotuș, se opune acestei schimbări și a declarat: „Daca Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Secuieni ar fi fost în subordinea MADR-ului, probabil demult s-ar fi vorbit despre această stațiune la timpul trecut și spun asta pentru că la noi în județ au fost și există interese pentru ca stațiunea să fie închisă, tocmai pentru ca terenurile care încă mai există în domeniul public al statului să fie retrocedate. Dacă va avea loc această trecere, cred că despre activitatea stațiunilor se va mai vorbi 2, maximum 3 ani. Pentru că vom avea parte de conduceri politice, iar acel teren, cât mai este acum, va fi cu ușurință retrocedat, iar unitățile nu vor mai avea baza materială necesară pentru a-și putea desfășura activitatea de cercetare-dezvoltare.“

Pe de altă parte, opiniile negative vin și dinspre fermieri, mulți dintre ei nu au încredere în noua propunere și chiar se tem de faptul că la mijloc există interese ascunse.

„Opinia fermierilor este negativă. Nu suntem de acord ca cercetarea agricolă să fie în subordinea MADR, ci să fie numai finanțată de minister. Spunem acest lucru pentru că în minister nu există specialiști care să coordoneze această activitate, așa cum există la ASAS, de pildă. Și apoi e posibil să aibă idei ascunse în privinţa terenurilor, puține, care au mai rămas unităților de cercetare. M-am întâlnit cu mai mulți fermieri, iar opinia mai multor reprezentanți ai agricultorilor din Ardeal, din vestul sau sudul țării, este aceeași, nu sunt de acord ca cercetarea agricolă să treacă în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale“, a declarat dr. ing. Adelina Popescu, directorul executiv al Asociației Fermierilor din România.

Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, paginile 12-13

În 2014, prin OUG nr. 38 de modificare a Legii 289/2002, Guvernul României a aprobat Programul național de realizare a perdelelor forestiere pentru protecția autostrăzilor și a drumurilor naționale. Fără a fixa un orizont de timp pentru plantare, programul prevede înființarea, în 33 de județe, a 5.257 ha de perdele, care să protejeze 1.752 km de căi rutiere. Cele mai mari investiții vizează județele Călărași (162 km de drum, 488 ha de perdele) și Teleorman (125 km de drumuri, 375 ha de perdele).

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și structurile sale teritoriale au calitatea de autoritate contractantă, fondurile fiind asigurate de la bugetul statului, în limita sumelor anuale aprobate cu această destinație și derulate prin Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură din cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP).

23,69 ha plantate, dintr-un program de 5.257 ha

Până în clipa de față au fost realizate perdele de protecție pe o suprafață de 23,69 ha (0,45% din totalul programului) corespunzătoare tronsonului Autostrăzii A2 dintre Cernavodă și Fetești, care vor proteja împotriva înzăpezirilor 11 km de magistrală, pe ambele sensuri. Plantarea s-a efectuat în toamna anului 2014 pe un teren trecut din proprietatea publică a statului și administrarea Agenției Domeniilor Statului în fondul forestier proprietate publică a statului și în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva. Probabil din acest motiv a existat mai multă operativitate. În rest, este nevoie de procedura mai greoaie a exproprierilor.

Din datele furnizate de Romsilva, prin Direcția de Comunicare a MMAP, în afară de suprafața plantată pe A2 sunt elaborate documentații tehnice pentru încă 39,71 ha de perdele (0,75%): 31,81 ha pe Autostrada A1 București – Pitești, în dreptul localităților Dragomirești Vale (Ilfov), Vânătorii Mici, Joița (Giurgiu), Corbii Mari, Uliești (Dâmbovița) și Rătești (Argeș); 8,53 ha pe Autostrada A2 București – Constanța, pe segmentul dintre Cernavodă și Fetești.

Pentru această suprafață, acolo unde proprietarii nu și-au dat acordul în vederea înființării perdelelor pe terenurile deținute, Regia Națională a Pădurilor-Romsilva a demarat procedurile de expropriere. Lucrările de plantare vor fi realizate în 2016, dacă exproprierilor vor fi efectuate.

Structurile teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspund de silvicultură au încheiat, în anul 2015, contracte de servicii pentru elaborarea documentațiilor tehnico-economice aferente suprafeței totale de 685 ha (13,02% din total program) perdele forestiere de protecție a căilor de comunicații. După avizarea acestor studii se va solicita proprietarilor acordul în vederea înființării perdelelor și, în funcție de răspunsul acestora, se vor demara fie procedurile de expropriere, fie achiziția lucrărilor.

Dintr-un raport al MMAP aflăm că, între anii 1990 și 2013, Romsilva a mai plantat 2.036 ha de perdele forestiere, fără a se specifica însă câte dintre acestea sunt pentru protecția drumurilor/căilor ferate și câte pentru culturile agricole. Cele mai mari suprafețe au fost înființate în județele Vrancea, Buzău, Constanța, Ialomița, Ilfov, Dâmbovița, Olt, Dolj și Timiș.

Amenajări forestiere în câmp: planuri multe, realizări minime

Vorbind despre perdelele de protecție a culturilor agricole, nu se mai știe, în prezent, câte din vechile amenajări se mai păstrează astăzi după distrugerile și sustragerile de material lemnos din anii 1990-2002. Știm doar că Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS), cu toate cele șase subunități ale sale, a elaborat, în 2005 și 2006, documentații privind înființarea / reabilitarea unor perdele pentru 15.500 ha în județele Dolj, Teleorman, Olt și Mehedinți și trei studii de amplasament pentru județele Constanța (3.800 ha), Tulcea (1.157 ha) și Ilfov (241 ha).

Eficiența amenajamentelor silvice (lupta contra secetei și a altor adversități legate de climă și relief, prevenirea și combaterea proceselor de degradare a solului, protejarea și dezvoltarea fondului natural de entomofagi etc.) a fost prezentată de ing. Gheorghe Albu din Constanța, fost secretar de stat în MADR, cel care se numără printre puținii fermieri din România care au realizat, pe cheltuială proprie, perdele de protecție pe terenurile pe care le cultivă.

Scurt istoric al protecției culturilor și al drumurilor prin perdele forestiere

– 1880: s-au înființat primele 20 ha de perdele de protecție în actualul județ Ialomița;

– 1884: a început activitatea de fixare a nisipurilor cu perdele de protecție din salcâm la Piscul Vechi, în sudul Olteniei;

– 1890/1895: s-au fixat, pentru prima dată în România, circa 3.000 hectare de nisipuri mobile și semimobile, cu puiet de salcâm;

– 1906: se fac studii aprofundate pe 1.000 ha plantate în perdele de tip rețea la Dâlga (Călărași), Mărculești (Ialomița), Râmnicelu (Buzău), Poarta Albă, Ciocârlia (Constanța) și Zorleni (Vaslui);

– 1947/1960: s-au mai plantat 5.000 ha de perdele forestiere de protecție în Dobrogea (Valul lui Traian – Constanța), Băragan (Chișcani – Brăila, Jegălia – Călărași, Mărculești – Ialomița, Moara Domnească – Ilfov) și sudul Olteniei și s-au înființat stațiunile experimentale silvice Bărăgan și Dobrogea.

– 1961: acțiunea de instalare a perdelelor a fost abandonată, fiind defrișate o mare parte dintre suprafețe, chiar și cele constituite cu rol experimental;

– 1970: se reia plantarea perdelelor pe nisipurile din sudul Olteniei, în amenajările complexe hidroameliorative Sadova – Corabia, Calafat - Ciuperceni și Bistreț – Dunăreni;

– 1990: mai multe perdele de protecție a nisipurilor/solurilor nisipoase din sudul Olteniei și de protejare a căilor de comunicație au fost distruse;

– 2000: s-a elaborat „Strategia Națională și programul de acțiuni privind combaterea deșertificării, degradării terenurilor și secetei“;

– 2002: a fost publicată Legea nr. 289 privind perdelele forestiere de protecție a căilor rutiere și a zonelor supuse deșertificării;

– 2014: s-a aprobat Programul național de realizare a perdelelor forestiere pentru protecția autostrăzilor și drumurilor naționale (n.n. – sursă ASAS).

Maria BOGDAN