Câteva observații la „Făbricuța cu brichete a Elenei din Vaslui“

La articolul apărut în revista Lumea Satului nr.14/2023 cu titlul de mai sus, aducem felicitări tinerei ing. agronom Elena din Vaslui pentru inițiativă și curajul de a întreprinde astfel de măsuri încă din studenție.

Totodată, o scuzăm pentru lipsa de experiență practică, fiind doar la început de drum. Iată câteva pasaje din materialul publicat:

„Tone de resturi vegetale rămân pe câmp, irosind o oportunitate de a face bani.“

„... paiele reprezintă un produs secundar lipsit de valoare economică.“

„Prin fabricarea brichetelor se valorifică eficient resturile vegetale și se evită poluarea mediului.“

Cu ceva timp în urmă, tot în revista Lumea Satului, un întreprinzător isteț, care avea o asemenea făbricuță ca să aibă sursă sigură și ieftină de materie primă, le spunea fermierilor că resturile vegetale îmbolnăvesc pământul.

Atenție! Să fim bine înțeleși.

Nimic nu este mai valoros în prezent și, mai ales, în viitor decât hrana pentru o populație în continuă creștere. Nici banii, nici metalele prețioase, nici averea, de niciun fel, nu pot avea valoarea hranei. Dar sursa de hrană pentru întreaga omenire o constituie solul și nu există sol fără materie organică.

Rocile și mineralele din litosferă, prin degradarea fizică și prin alterare chimică, au format un material mărunțit inert. Acesta a devenit sol numai după ce au apărut materia organică și viețuitoarele însoțitoare în materialul respectiv.

Prin urmare, nu se poate vorbi de sol decât în prezența materiei organice care poate proveni din diferite surse.

Materia organică cea mai sigură și la îndemâna fermierului și fără nicio cheltuieală o constituie resturile vegetale care sunt tocate și împrăștiate uniform pe teren de către combină. Din paie și alte resturi vegetale, sub acțiunea microorganismelor din sol, se formează substanțele nutritive pentru plante și componentul esențial al fertilității, humusul, socotit depozitul trofic și energetic al fertilității, aurul negru al pământului. Mai putem spune că resturile vegetale sunt un produs secundar fără valoare economică?

În trecut, cei care aveau asemenea păreri despre resturile vegetale, pentru a asigura eliberarea terenului, le dădeau foc. Este o crimă agrotehnică arderea resturilor vegetale. Desigur că sunt necesare și surse de materiale pentru foc, având în vedere că tot spațiul rural folosește focul cu lemne sau alte surse vegetale atât pentru încălzit, cât și pentru prepararea hranei. Folosind alte surse se protejează pădurea socotită un plămân perfecționat al pământului.

Însă pădurea, exploatată în regim silvic controlat, poate asigura lemn pentru construcții, pentru mobilă și alte întrebuințări, dar rămân suficiente cantități și pentru foc.

Dar de ce pentru fabricarea de brichete pentru foc nu avem în vedere munții de gunoaie care sufocă orașele și care conțin destule materiale din care se pot fabrica brichete? În fiecare an, se consumă 10 t materie organică pe fiecare hectar de teren. Aceasta trebuie înlocuită pentru a menține în echilibru procesele de humificare/mineralizare. Cum din alte surse sunt slabe posibilități de aplicat materia organică, rămâne ca cel puțin cele 4-5 t/ha, cât pot asigura resturile vegetale, să se folosească cu maximă atenție.

Renunțând și la resturile vegetale, prin folosirea lor în alte scopuri, fertilatea solului va scădea continuu, cu reducerea corespunzătoare a nivelului producției agricole.

De aceea îndemnul este: cât mai multă materie organică pentru sol și chiar e interzisă folosirea resturilor vegetale în alte scopuri.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU