Printre ruinele orașului renăscut din nisip, Jerash (II)

Prin orașul cucerit de Pompei în anul 63 î.Hr. persistă încă legătura dintre Est și Vest, lumea greco-romană din bazinul mediteranean, pe de o parte, și tradițiile Orientului arab, pe de altă parte, prin religie, limbă, arhitectură. Orașul vechi pare neatins și, totuși, puțin din aerul modern de la estul ruinelor îl poți zări cu privirea de departe.

Nimfeul

Treptat, orașul Gerasa se dezvolta, iar necesitatea volumului de apă se intensifica. Astfel, în anul 125 a fost înființat un sistem de alimentare cu apă, iar apeductul principal a fost dezvoltat pentru a suplimenta fântânile publice. Principala fântână decorativă, Nimfeul, a fost construită în anii 190, fiind dedicată nimfelor de apă. A fost decorată cu marmură și stuc pictat, iar apa țâșnea prin capetele a șapte lei sculptați ce au fost așezați într-o piscină imensă.

Hipodromul

Cele 10 porți de start, luptele gladiatorilor, încurajările publicului și praful ce se ridica parcă sunt prezente și acum doar ca o poveste în peisajul din jur. Cu o lungime de 245 de metri și 52 m lățime, Hipodromul Jerash a fost construit pe vremea împăratului Hadrian, între secolele al II-lea și al III-lea; era locul unde se desfășurau curse de care, competiții de atletism și multe alte sporturi; capacitatea arenei fiind de 15.000 de spectatori.

Macellum

Cele trei porți mă cheamă către Macellum, piața alimentară ce a fost construită la începutul sec. al II-lea d.Hr. Pe lângă fastuoasele coloane zăresc resturile fântânilor cu care a fost decorat locul și ale căror înscrisuri în limba greacă vorbesc, printre altele, despre Julia Domna, una dintre soțiile împăratului Septimius Severus, ajunsă pe aceste meleaguri din Siria. Macellum era clădită pe două etaje, iar curtea o avea ornamentată cu plăci de calcar. Din pereții Macellumului abundă mirosul pietrei de lut, iar aspectul gălbui te transpune numaidecât printre agitația specifică localnicilor din timpurile străvechi. Mesele pe care negustorii vindeau mărfurile erau înfrumusețate cu reliefuri înalte în formă de căpriori, lei, mistreți. Cu timpul, locul a fost transformat în complex industrial cu ateliere, vopsitorie. Ansamblul a fost ruinat posibil din cauza cutremurului din 631 ori în timpul atacului sasanizilor din anul 614.

Catedrala

Cel mai vechi lăcaș de cult din oraș este Catedrala, o bazilică cu trei nave. Se pare că a fost construită în secolul al V-lea pe locul unui templu din secolul I d.Hr. ce era dedicat zeului grec al vinului, Dionysos. Podeaua din mozaic, motivele geometrice, finisajul în formă de scoici ce o onorau pe Fecioara Maria alături de Arhanghelii Mihail și Gavril, coloanele cu capiteluri corintice sunt detalii ce au scos în relief măiestria constructorilor. Privind înspre partea vestică, se zărește Biserica Sf. Teodor, clădire cu încăperi mai mici, construită în cinstea Sf. Teodor, martirul nemuritor, și ridicată la sfârșitul anilor 400, pe vremea episcopului Enea.

Sanctuarul lui Zeus

Dincolo de Poarta de Sud sunt rămășițele Sanctuarului lui Zeus, terminat în anul 163 d.Hr. și ridicat pe locul unui templu roman. Aici au fost descoperite de către arheologi bucăți dintr-un naos ornamentate cu stucaturi frumos pictate și un altar cu însemnări despre Zeus și Heracles. Cu timpul, fiul lui Zebesa, Diodorus, a dezvoltat Sanctuarul, îngrădindu-l cu o curte mare. În timpul războaielor evreiești, porțiuni ale clădirii au fost distruse și ulterior refăcute la dimensiuni mai mici conform unui plan oriental. Prin anii 400 d.Hr., călugării creștini au modificat Sanctuarul în mănăstire. După cutremurul din 749, locul a fost distrus și ocupat la un moment dat de cruciați.

Băile Placcus

La vest de Pasajul Serapion găsim o porțiune rezidențială ce a aparținut demnitarilor ecleziastici. La interior se aflau săli de recepție și ședințe, dar și faimoasele băi construite la îndemnul episcopului Placcus în anul 455. Băile erau încălzite, iar la asamblarea lor au fost folosite materiale din Templul lui Zeus, ce fusese demolat de către episcop. Dacă băile romane aveau bazine mari pentru mai mulți scăldători, acum s-au realizat cele unice din perioada post-bizantină. În anul 584, pentru a fi asemănătoare cu cele din palatele omeiade, băile au fost restaurate de către episcopul Marianos.

Aș lua în brațe liniștea din acest loc, Jerash, situl ce nu vrea să adoarmă, ba din contră, zi și noapte este treaz și spune poveștile perioadelor elenistică, romană, musulmană, cruciată, vremuri de înflorire și cumpene ale umanității ce par că nu vor apune prea curând atâta timp cât preocuparea omenirii este de a descoperi iar și iar tainele trecutului.

Aurora GRIGORE