Dezvoltarea rațională a sectorului de creștere a animalelor și, implicit, a sectorului alimentar are loc prin implementarea unor acțiuni sanitare veterinare care vizează ridicarea nivelului de sănătate a animalelor crescute în scop economic sau de companie, care să garanteze sănătatea populației umane împotriva maladiilor și infecțiilor, direct sau indirect transmisibile între animale și de la animale la om.

Reglarea permanentă a stării de sănătate la populația animală și umană se asigură prin sistemul imunitar care este un mecanism complex de protejare a organismului față de viruși, bacterii, sau alți agenți patogeni.

Sistemul imunitar, care reprezintă capacitatea organismului de a se apăra de factorii nocivi și de a-i anihila, ajutând organismul să se refacă, are un dublu rol, respectiv de a distruge agenții patogeni, dar și de a depozita toate datele luptei cu aceștia, pentru a găsi forța să intervină în cazul în care același tip de agent patogen îl va reataca.

Sistemul imunitar la animale poate fi slăbit prin:

• nerespectarea normelor tehnologice de creștere și exploatare a speciilor și categoriilor de animale, respectiv condiții optime de biosecuritate, adăpostire, microclimat, zooigienă, furajare, adăpare, exploatare etc.;
• prin stres, cu referire la respectarea condițiilor de confort, de transport, odihnă, lipsa companiei animalelor din aceeași specie, cruzime sau tratament care pot să le provoace suferințe psihice;
• folosirea excesivă a medicamentelor, mai ales a antibioticelor, expunerea la poluanții și toxinele din mediu, pesticidele și aditivii din sortimentele de furaje administrate;
• neprezentarea animalelor la data stabilită de medicul veterinar pentru efectuarea acțiunilor sanitare veterinare specifice, de prevenire și combatere a bolilor.

Conform specialiștilor din domeniu, există două tipuri de imunitate:

• imunitatea înnăscută sau nespecifică, care reprezintă zestrea primită de la părinți, fiind prima linie de apărare a organismului și care nu poate fi influențată pe durata vieții;
• imunitatea dobândită sau specifică, care poate fi modelată prin vaccinare și prin condiții de viață corespunzătoare.

În perioada actuală, în lumea globalizată, bolile infecțioase sunt tot mai imprevizibile, fiind cauzate în special de unele tulpini noi de microorganisme, boli care pot afecta animalele crescute în scop comercial, animalele de companie, animalele din zona silvatică, dar și din zona lanțului alimentar cu influență economică semnificativă.

În cadrul strategiilor și al programelor stabilite pe diferite perioade, de serviciile sanitare veterinare centrale și județene, pentru asigurarea statusului de sănătate a animalelor domestice și sălbatice, a corelației dintre bolile animalelor și transmiterea acestora la om, precum și pentru asigurarea sănătății publice, se urmărește menținerea unui sistem eficient de control al bolilor prin care se au în vedere frecvența, aria de răspândire și evoluția lor în rândul populațiilor de animale și umane, implicarea în calitatea hranei animalelor și a oamenilor, consecințele posibile pe plan social și economic.

În context, o modalitate vitală de a preveni, de a produce o barieră sau de a opri evoluția unei boli o constituie vaccinarea profilactică sau de necesitate a animalelor, activitate care reprezintă un act medical, în responsabilitatea medicului veterinar, argumentat de faptul că acesta, este prezent în diferite sisteme și unități de specialitate:

• monitorizează și examinează starea de sănătate a animalelor, elaborează un program de sănătate specific, stabilește și avizează când, pentru ce boală și ce categorie de animale se vaccinează, precum și calitatea și eficiența vaccinului propus a fi administrat;
• prescrie și eliberează documente de examinare, diagnosticare, planuri de sănătate, recomandări, prescripția medicamentelor și a vaccinurilor, exclusiv;
• medicii veterinari sunt instruiți referitor la aspectele tehnice de vaccinare, de depozitare, păstrare corectă (respectarea lanțului de frig), modul de administrare, întocmirea și păstrarea evidenței pentru imunizarea optimă a animalelor;
• monitorizează și înregistrează reacțiile post-vaccinale, eficacitatea sau lipsa eficacității vaccinului;
• certifică oficial și garantează starea de sănătate a animalului și faptul că este liber de anumite boli notificabile;
• este împuternicit de stat (statul prin lege, fiind responsabil pentru controlul bolilor) ca răspunzător prin competență și experiență profesională pentru promovarea și implementarea programelor naționale de prevenire și combatere a bolilor;
• stabilește necesarul de produse biologice, în baza optimizării numărului de doze, necesare pentru efectuarea vaccinărilor obligatorii și de necesitate, pentru eficiența utilizării acestora, dar și pentru folosirea corespunzătoare a fondului de finanțare destinat achiziționări de vaccinuri.

Vaccinoprofilaxia se poate realiza:

• în cadru organizat, prin campanii de vaccinare înscrise în programele obligatorii de imunizare din fiecare țară;
• în situația declanșării unor focare infecto-contagioase, ale căror boli beneficiază de un vaccin corespunzător;
• opțional, pentru profilaxia bolilor pentru care există vaccin specific, dar care nu este inclus în programele obligatorii de imunizare.

Planificarea și efectuarea operațiunilor de vaccinare a animalelor este stabilită prin programul național de supraveghere, prevenire și combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranța alimentelor, protecția animalelor și a mediului, aprobat prin Hotărâre de Guvern.

Statul sprijină activitatea de apărare a sănătății animalelor prin asigurarea cadrului instituțional și juridic, a resurselor financiare şi a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfășurarea în condiții optime a activităților din domeniul sanitar-veterinar, precum şi prin acordarea crescătorilor de animale de sprijin financiar în cadrul programelor de dezvoltare rurală sau prin diferite forme de subvenții.

Corpul medical veterinar din România este conștient de rolul și responsabilitatea sa profesională având ca țintă asigurarea sănătății și bunăstării animalelor, cu prioritate în prevenirea și gestionarea bolilor la animale, inclusiv a celor transmisibile de la animale la om și, de asemenea, în asigurarea siguranței alimentare a concetățenilor.              

Dr. Ioan Viorel Penţea – secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu