Proprietarii de animale și păsări trebuie să cunoască un element esențial, și anume că sănătatea animalelor presupune bunăstarea acestora, respectiv un anumit confort biologic, fără de care nu este posibilă exprimarea integrală a vitalității, inclusiv a comportamentului natural, adecvat schimbărilor ce intervin în mediul de viață.

Acest deziderat înseamnă asigurarea spațiului vital indispensabil, supravegherea zilnică a tuturor animalelor, monitorizarea fluxului tehnologic, a parametrilor de microclimat, a ventilației, a consumului de furaje şi de apă, în funcție de specie, sistem de exploatare, stare fiziologică și categorie de vârstă, precum și aplicarea programelor de profilaxie a bolilor.

Pentru o evaluare realistă a bunăstării animalelor este necesară efectuarea de măsurători cu privire la nivelul producției, comportament, anatomie, fiziologie, starea de sănătate şi imunitate, dar şi alte elemente precum:

• sistemul de producție;
• economicitatea fermei;
• impactul asupra mediului cu referire la sol, apă, aer;
• starea de sănătate şi siguranța angajaților și a lucrătorilor;
• interacțiunile comunitare ale exploatației (în legătură cu poluarea sau alţi factori);
• comerțul național și internațional.

Normele de bunăstare a animalelor de interes economic sunt reglementate prin acte legislative specifice pentru fiecare specie, emise de ANSVSA, transpuse din legislaţia U.E. şi care stabilesc standarde minime pentru protecţia acestora. În general, animalelor trebuie să li se asigure cinci libertăţi fundamentale: 

• Libertatea faţă de senzaţiile de foame şi de sete – animalele trebuie să aibă acces nelimitat la apă proaspătă şi la o hrană adecvată pentru a-şi menţine starea de sănătate.
• Libertatea faţă de disconfort – animalele trebuie să aibă un mediu de viaţă adecvat, care să includă un adăpost şi o zonă confortabilă de odihnă.
• Libertatea faţă de durere şi boală – animalelor trebuie să li se asigure un diagnostic rapid şi un tratament adecvat.
• Libertatea de a-şi exprima comportamentul natural – animalelor trebuie să li se ofere spaţiu suficient şi compania animalelor din aceeaşi specie.
• Libertatea faţă de teamă şi stres – animalele trebuie tratate într-un mod care să nu le provoace suferinţe psihice.

Pentru a asigura o stare de sănătate normală animalelor şi, implicit, produse animaliere corespunzătoare recomandăm proprietarilor de animale şi păsări să asigure:

• Adăpostirea animalelor şi păsărilor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă, care să asigure densitatea, volumul de aer, umiditatea, luminozitatea şi zooigiena la parametrii normali, prin:
  • remedierea, după caz, a elementelor de construcţie exterioare şi interioare deteriorate (alei de acces, padocuri, ziduri, geamuri, tâmplării, tavane, jgheaburi, burlane, tencuieli, pardoseli);
  • etanşeitatea uşilor şi a ferestrelor pentru a se asigura o temperatură optimă şi constantă în adăposturi;
  • igienizarea adăposturilor prin curăţire mecanică, dezinfecţii, deratizare, zugrăvit;
  • verificarea şi remedierea elementelor tehnologice (de muls, de furajare, evacuare dejecții, adăpare, ventilaţie);
  • asigurarea unor spaţii confortabile pentru perioada fătărilor în funcție de specia de animale crescute în exploatație;
• Verificarea calității şi protejarea surselor și a instalațiilor de apă pentru a nu fi supuse contaminării.
• Asigurarea necesarului de furaje pe sortimente, a condiţiilor optime de depozitare şi păstrare, stabilirea şi respectarea raţiilor zilnice de furaje în funcţie de specie şi categoria de animale şi păsări.
• Evacuarea şi depozitarea dejecţiilor, a gunoiului, în platforme sau staţii de epurare, astfel încât să nu constituie surse de difuzare a bolilor.
• Asigurarea de facilităţi pentru depozitarea cadavrelor şi a altor deşeuri de origine animală destinate distrugerii la unitate specializată.
• Transportul animalelor şi păsărilor să se efectueze numai dacă sunt asigurate mijloace de transport echipate corespunzător şi care să le protejeze de intemperii.
• Deținătorii de animale au obligația de a avea un comportament lipsit de brutalitate față de acestea, fiind interzisă aplicarea de tratamente rele, precum: lovirea, schingiuirea și alte asemenea cruzimi, precum și de a nu le părăsi sau izgoni.
• Să comunice medicului veterinar intenţia de introducere sau scoaterea de animale în / din exploataţie şi a altor mişcări interne de animale.
• Să anunţe urgent medicul veterinar arondat despre apariţia unor modificări în starea de sănătate a animalelor şi păsărilor din exploataţie.
• Să colaboreze cu serviciile veterinare pentru efectuarea acţiunilor de supraveghere și prevenire a îmbolnăvirii animalelor, planificate pentru diferite perioade ale anului sau pentru intervenții în situații de necesitate.

Medicii veterinari trebuie permanent să menţină o bună colaborare cu crescătorii de animale, cu asociaţiile crescătorilor de animale constituite prin acordarea de consultanță, prin soluţionarea operativă a doleanţelor şi solicitările acestora; de asemenea, trebuie să verifice şi să controleze modul cum sunt respectate normele de protecție și bunăstare a animalelor şi să aplice măsuri corective în cazul identificării unor neconformităţi.

Dr. Ioan Viorel Penţea – Secretar al Colegiului

Medicilor Veterinari Filiala Sibiu