Castanul comestibil (Castanea sativa)

Castanul comestibil este răspândit mai mult în bazinul mediteranean, iar în România se găsește în masivele păduroase din Oltenia, Maramureș și Banatul de Est. Proveniența sa în țara noastră este oarecum nesigură, sugerându-se fie că ar fi o rămășiță a florei terțiare, fie că a fost adus de legiunile romane sau de călugării de la Muntele Athos.

Castanul are nevoie, în cultură, de soluri fertile, profunde, permeabile, cu un pH de 4,8-6,5. Zonele prielnice sunt cele cu temperatura medie anuală de peste 9°C, cu toamne lungi și călduroase. Nu suportă temperaturi minime absolute sub minus 25-26°C și este sensibil la înghețurile târzii de primăvară. Are nevoie de peste 700 mm precipitații anuale, în zonele secetoase fiind nevoie de irigare.

În ultimele 3-4 decenii, specialiștii români au creat câteva soiuri cum ar fi Iza, Mara, Prigorie, Hobița, Gureni, Polovragi,Tismana. Singurul autorizat în Catalogul ISIS 2020 este soiul Romval, de vigoare mare, cu coroană globuloasă și port etalat, înflorire tardivă (iunie-iulie), intrare timpurie pe rod (anul 4-5 de la plantare), producție consistentă și constantă. Se recomandă pentru dealurile Olteniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului.

Pregătirea terenului pentru înființarea unei plantații de castan constă în: eliberarea terenului de vegetația lemnoasă (inclusiv rădăcini); modelarea unor părți din suprafață pentru înlesnirea mecanizării lucrărilor; fertilizarea de bază cu fosfor (100 Kg S.A./ha) și potasiu (80 Kg S.A/ha), iar dacă e posibil, și cu 40 t/ha gunoi de grajd; aplicarea de pesticide pentru combaterea bolilor și dăunătorilor din sol; arătura la 30-35 cm; discuirea înainte de plantare, pe două direcții.

Pentru sistemul intensiv se folosesc diferite distanțe de plantare, în funcție de densitatea dorită: 10 x 10 m, cu 100 pomi/ha; 9 x 9 m, cu 123 pomi/ha; 9 x 8m, cu 139 pomi/ha, 8 x 7m, cu 178 plante/ha. Pentru țara noastră este recomandată plantația cu densitatea de 139 pomi/ha. De reținut: este foarte important  modul de amplasare a soiurilor care să asigure polenizarea optimă, fiind vorba de o intercalare a lor la 2-3 rânduri.

Plantarea se efectuează toamna. Puieții au formă de vargă, care se scurtează primăvara de la 1,2 m, iar din anul al doilea încep tăierile de formare a coroanei (vas, piramidă mixtă), operațiune care durează 7-8 ani. Indiferent de formele de conducere, pe ramurile de schelet trebuie neapărat să se lase ramuri de ordinul II, III, IV, dispuse altern.

Ca lucrări de îngrijire se aplică: înierbarea la 4 ani cu Lolium sau Festuca, suprafață care va servi fie ca îngrășământ verde, fie ca nutreț pentru animale; lucrări manuale (sau erbicidare) între pomi, pe rând; fertilizare cu NPK (60-80 kg s.a N./ha, 80-100 kg s.a. P/ha și 80-100 kg s.a.K/ha); irigarea, în funcție de nevoi; tăierile de întreținere și fructificare (eliminarea lăstarilor lacomi, a ramurilor uscate sau rupte, a drajonilor și a ramurilor afectate de boli); combatere boli (boala de cerneală – Cryphonectria parasitica, Pătarea frunzelor de castan –Mycosphaerella maculiformis, cancerul scoarței de castan – Endothia parasitica) și dăunători (cariul lemnului – Xyleborus dispar, gărgărița castanilor – Curculio elephas și viermele fructelor – Laspeyresia pomonella) în special la averizare.

Fructele se recoltează începând cu decada a II-a a lunii septembrie și se încheie cu jumătatea lunii octombrie.

Maria BOGDAN