În conjunctura prin care trece agricultura noastră, în zonele rurale calul este încă în actualitate din raţiuni economice practice, ca o sursă importantă de energie neconvenţională pentru tracţiune, pentru lucrările agricole ce se efectuează în gospodăriile individuale, în construcţii, în exploatarea lemnului din păduri, precum și în zonele de agrement şi pentru sport.

Rentabilitatea creşterii acestei specii este condiţionată şi de modul în care crescătorii de cabaline respectă condiţiile de bunăstare (adăpostire, furajare, adăpare, microclimat, exploatare) şi în mod prioritar, normele de protecţie sanitară veterinară, respectiv asigurarea statusului de sănătate.

Dintre bolile transmisibile cu un înalt grad de periculozitate pentru efectivele de ecvine, anemia infecțioasă este afecțiunea care generează pierderi economice importante prin reducerea efectivelor din cauza sacrificării sau morții animalelor bolnave, prin costurile mari pentru supravegherea și eradicarea bolii, a restricţiilor privind mişcarea animalelor pe plan local, național și internațional.

Pentru informarea crescătorilor de cabaline reamintim că anemia infecţioasă ecvină (AIE), cunoscută şi sub denumirea de febra de mlaştină, este o boală virală produsă de un lentivirus cu acţiune complexă, răspândită pe tot globul, mai des în zonele endemice unde există ape stătătoare sau mlaştini şi unde principalii vectori și, anume insectele hematofage, se dezvoltă în număr mare. Este o afecţiune la care sunt receptive toate ecvinele, indiferent de rasă, vârstă, sex (cai, măgari, catâri).

Virusul are capacitatea unică de a infecta animalele receptive pe viaţă, producând atacuri intermitente de boală, urmate de perioade în care animalul poate părea normal ca stare generală.

Sursa principală de infecţie o reprezintă animalele bolnave, fără semne clinice de boală, virusul fiind transmis mecanic prin sânge, pe orizontală şi pe verticală, prin:

• contaminarea prin vecinătate, care presupune prezenţa agentului etiologic în mediul apropiat (exploataţii şi efective de animale învecinate) pe o rază de 200 de metri, permiţând introducerea virusului într-un efectiv indemn, prin insecte hematofage (ţânţari, muşte de grajd) care imprimă bolii un caracter sezonier în perioadele calde şi umede ale anului, când insectele au o activitate maximă;
• contaminarea prin folosirea de seringi infectate, ace, sonde stomacale sau alte echipamente chirurgicale nesterilizate;
• contaminarea prin introducerea în exploataţii indemne a animalelor din efective şi exploataţii contaminate prin cumpărare, transfer temporar, donaţii etc;
• contaminarea pe verticală se realizează prin utilizarea în activitatea de reproducţie a materialului seminal sau a armăsarilor potenţial infectaţi cu virusul AIE şi transmiterea transplacentară a infecţiei de la mamă la făt.

Perioada de incubaţie a bolii este de 1-3 săptămâni până la 90 de zile. În forma acută animalele prezintă febră ridicată permanentă sau cu remisiuni, anemie, edeme declive reci în diferite regiuni ale corpului, tulburări cardiovasculare (puls accelerat, aritmic, şoc cardiac puternic). Un simptom caracteristic este tahicardia de efort şi puls evidenţiat la nivelul jugularei. Spre sfârşitul bolii animalele slăbesc foarte mult, prezintă ataxie, decubit şi mor.

Cazurile cele mai frecvente de boală au o evoluţie cronică manifestată prin tulburări generale şterse, slăbiciune şi anemie progresivă, care pot evolua ani de zile.

Diagnosticul se stabileşte coroborând datele epizootologice (existenţa bolii în zonă) cu datele clinice şi morfopatologice şi se confirmă prin teste specifice de laborator efectuate din probele de sânge recoltate de la întreg efectivul de cai, măgari, catâri existenţi.

De reţinut că, până în prezent, nu există tratament specific şi nici vaccin, protejarea animalelor de infecţia cu virusul AIE asigurându-se prin respectarea măsurilor generale de profilaxie care se realizează prin verificarea anuală a statusului de imunitate a cailor prin teste serologice efectuate în laborator, distrugerea vectorilor (muşte şi ţânţari) din adăposturi şi din jurul acestora, efectuarea acţiunilor de curăţire mecanică şi dezinfecţia grajdurilor pentru animale, respectarea normelor privind circulația animalelor, etc.

Eradicarea bolilor transmisibile la animale de pe teritoriul ţării noastre, printre care şi a anemiei infecţioase ecvine, reprezintă angajamente prioritare ale serviciilor sanitare-veterinare, stipulate în programe naţionale de supraveghere, prevenire şi combatere şi care cuprind măsuri specifice pentru fiecare boală.

În context, Programul de asanare a focarelor de AIE se desfăşoară în baza prevederilor unor acte normative emise de președintele ANSVSA privind aprobarea programului accelerat de eradicare a anemiei infecțioase ecvine, de asemenea privind controlul circulaţiei ecvinelor pe teritoriul României, acte normative prin care se asigură cadrul legal pentru supravegherea efectivelor receptive, depistarea, izolarea şi eliminarea ecvideelor bolnave în termen de cel mult 30 zile de la primirea buletinului de analiză cu rezultat pozitiv.

Responsabilitatea realizării programului de supraveghere şi asanare a focarelor de AIE revine în egală măsură serviciilor sanitare-veterinare, proprietarilor de cabaline şi a autorităţiilor locale, care au obligaţia să respecte şi să aplice legislaţia specifică prin:

• identificarea prin microcip, pașaport, cod de exploatație şi înregistrarea în Baza Naţională de Date a tuturor ecvideelor existente în proprietate;
• colaborarea cu medicii veterinari la acţiunea de recoltare a probelor de sânge de la întregul efectiv de cabaline şi asini existenţi pe raza judeţului pentru supravegherea incidenţei AIE prin examene de laborator;
• confirmarea și declararea bolii după emiterea buletinului de analiză de către laboratorul acreditat, cu rezultat pozitiv;
• izolarea cabalinelor suspecte sau bolnave de restul efectivului şi eliminarea cazurilor pozitive în termen legal, respectiv în maximum 30 de zile de la confirmarea bolii;
• supunerea măsurilor de carantină şi combatere a exploatației unde au fost înregistrate cazuri de anemie infecţioasă;
• în focarele declarate, după eliminarea animalelor bolnave unde mai există animale condiţionat sănătoase, se prelevează probe de sânge din trei în trei luni, până la obținerea a două rezultate negative consecutive;
• întocmirea documentelor de despăgubire pentru proprietarii cabalinelor tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boală, în afara sumelor cuvenite prin asigurări, conform prevederilor H. G. nr.1.214 / 2009. Valoarea de înlocuire a animalului se stabileşte în funcţie de valoarea genetică, zootehnică, sex, vârstă, greutate, starea fiziologică, categoria de producţie, la valoarea de înlocuire corelată cu preţul pieţei la data când a avut loc acţiunea de lichidare a focarului de boală şi se achită prin DSVSA judeţeană;
• efectuarea lucrărilor de curăţire mecanică a dezinfecţiilor, dezinsecţiilor şi deparazitărilor în adăposturi, cu echipe sau unităţi specializate în acest domeniu;
• curăţirea şi sterilizarea acelor de seringă, a tuturor instrumentelor folosite în intervenţii medicale;
• comercializarea cabalinelor în târgurile de animale, la alte exploataţii sau la abatorizare se poate efectua numai în condiţiile legii, respectiv să nu se achiziţioneze şi să nu se înstrăineze animale neidentificate, fără documente sanitare veterinare şi paşaportul acestora;
• certificatul sanitar-veterinar de sănătate este eliberat de medicul veterinar de liberă practică împuternicit doar pentru ecvinele care sunt identificate cu microcip, care deţin paşaport în care se menționează acțiunile sanitare veterinare efectuate şi care fac obiectul comerţului intern;
• mişcarea ecvinelor pe teritoriul naţional diagnosticate pozitiv cu anemie infecţioasă ecvină este interzisă, cu excepţia abatorizării;
• ecvinele destinate comerţului intracomunitar sau la export se expediază doar din centrele de colectare autorizate sanitar-veterinar, în condiţiile legislaţiei specifice.

De reținut că, în condiţiile în care autoritatea sanitară veterinară respectă obligaţiile legale de supraveghere a anemiei infecţioase ecvine prin diagnostic de laborator, evaluarea animalelor bolnave de către specialiştii în domeniu şi plata contravalorii animalelor eliminate din focar la preţul pieţei, prin costuri suportate de la bugetul de stat, în aceeaşi măsură proprietarii de ecvine au obligaţia să respecte legislaţia specifică şi măsurile stabilite de DSVSA judeţeană, prin medicii veterinari responsabili cu efectuarea şi finalizarea acestei importante acţiuni.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA, secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu