Pregătirea serelor pentru legume

Pregătirea serelor pentru legume presupune o serie de lucrări. Acestea se referă atât la sol, cât şi la construcţii. Toate lucrările trebuie realizate cu precizie, cu scopul de a crea condiţiile necesare pentru creşterea şi fructificarea plantelor.

Spre deosebire de alte sisteme de cultură a legumelor, în sere, după încheierea recoltării, plantele se smulg din pământ, se taie sforile de susţinere, se strâng în grămezi, se încarcă în remorci căptuşite cu folie de polietilenă şi se transportă în afara serelor, la platforma de compostare a resturilor vegetale, betonată şi special amenajată la marginea sectorului de sere.

Dacă în cultură s-au semnalat focare de infecţie, plantele şi resturile vegetale din zona respectivă se scot separat, se stropesc cu diferite produse de protecţie a culturilor, se transportă separat şi se ard pentru a limita infecţia cu respectivii agenţi patogeni. De asemenea, terenul din zona respectivă se dezinfectează. Indiferent de cultura care s-a încheiat, resturile vegetale se strâng în întregime, lăsând terenul curat, pentru a uşura lucrările de pregătire a acestuia.

Fertilizarea și mărunţirea solului

Fertilizarea de bază se execută cu cantităţi mari de îngrăşăminte, ţinând seama de caracterul intensiv al producţiei legumelor în acest sistem. Astfel, se administrează circa 80-100 t/ha gunoi de grajd, de regulă la pregătirea terenului pentru ciclul I de cultură, 600-700 kg/ha superfosfat şi 400-500 kg/ha sulfat de potasiu indispensabil pentru primele faze ale culturilor. Dozele sunt orientative, necesarul de îngrăşăminte stabilindu-se pe baza cartării agrochimice, obligatorie pentru sere.

Mărunţirea solului se execută cu freza pentru păşuni FPP-1,3 în agregat cu tractorul U-445 la adâncimea de 15 cm prin 3 treceri pe travee (câte una pe lângă rândul de stâlpi şi una pe centrul traveei, suprapunându-se peste cele două, astfel efectuându-se o mărunţire foarte bună a terenului pe întreaga lăţime a traveei).

Dezinfecţia solului

Această etapă se face pe cale termică (acolo unde resursele financiare permit), cu abur, şi pe cale chimică folosind diferite produse de dezinfecţie, înaintea ciclului I. Dezinfecţia termică se execută cu abur supraîncălzit la 135-140°C, cu o instalaţie specială pentru dezinfecţie termică. Instalaţia este prevăzută cu conducte de distribuire a aburului, furtunuri de cânepă şi prelate de PVC care se aşază pe travee, fixate pe margine şi la capete cu săculeţi umpluţi cu nisip. Aburul ajunge sub prelate, iar acestea încep să se ridice în circa o jumătate de oră de la pornirea instalaţiei. Timpul de dezinfecţie este de 5-6 ore, dacă temperatura agentului termic este de 135-140°C, şi de 13-14 ore, dacă este de 110°C. După întreruperea alimentării cu abur, prelatele se mai lasă pe travee 3-4 ore, pentru scăderea lentă a temperaturii solului. Timpul de pauză este de 7-10 zile până la înfiinţarea culturilor, iar în vederea prevenirii reinfectării, la intrare în seră, se instalează dezinfectoare şi se dezinfecteză uneltele de lucru.

Producerea răsadurilor

Se execută în exclusivitate în sere, atât pentru ciclul I, cât şi pentru ciclul II. Răsadurile se produc repicate în ghivece sau palete alveolare după tehnologia generală de producere a răsadurilor pentru ciclul I şi prin semănat direct în ghivece pentru ciclul II. Acolo unde se produce o cantitate mare de răsaduri, întreg fluxul tehnologic este automatizat şi se desfăşoară prin semănat direct în palete alveolare. De reţinut este faptul că răsadurile nu trebuie călite deoarece plantarea are loc tot în seră. Vârsta răsadului depinde de specie, dar şi de ciclul de cultură. Astfel, răsadurile pentru ciclul I de cultură se produc într-o perioadă lungă de timp (70-80 de zile la tomate, 80-100 zile la ardei, vinete, 40-45 zile la castraveţi) datorită condiţiilor de mediu precare din perioada de producere (noiembrie – ianuarie), în timp ce pentru ciclul II de cultură vârsta răsadului este mult mai mică (30-35 de zile la castraveţi, tomate) deoarece condiţiile de temperatură şi lumină din perioada de vară sunt favorabile acestor specii. Se recomandă soiuri şi hibrizi valoroşi, rezistenţi genetic la boli şi cu un grad ridicat de adaptabilitate la condiţiile de mediu din aceste spaţii de cultură.

Înfiinţarea culturilor legumicole

În ultimii ani, datorită crizei energetice tot mai accentuate s-a produs un decalaj între cele două cicluri de producţie, apărând un ciclu intermediar pe durata noiembrie – ianuarie, când se cultivă specii mai puţin pretenţioase la căldură (salată, spanac, ceapă verde, ridichi de lună, mărar, pătrunjel de frunze etc.) şi cu perioadă scurtă de vegetaţie. Cele două cicluri principale sunt: ciclul I, care începe de la 10-15 ianuarie, uneori la început de februarie, şi durează până la sfârşitul lunii iunie – începutul lunii iulie şi ciclul II, de la 15-20 iulie până la 15-20 noiembrie.

Tehnica de plantare constă în distribuirea răsadului de-a lungul rândului pe marcarea făcută anterior, la distanţa corespunzătoare între plante pe rând, executarea unei gropiţe cu lingura de plantat, scoaterea plantelor din ghivece, fixarea răsadurilor cu pământ la aceeaşi adâncime la ardei şi vinete, cu 2-3 cm mai adânc la tomate, mai la suprafaţă cu 1-2 cm la salată, pentru a nu acoperi mugurele din vârful de creştere. Se udă în vederea asigurării prinderii prin picurare.

Afânarea solului în sere are scopul de a asigura o bună aerisire a stratului de sol la nivelul rădăcinilor, ştiind că tasarea solului este foarte accentuată ca urmare a circulaţiei intense a muncitorilor pe travee pentru executarea lucrărilor de îngrijire. Se execută cu furca cu dinţi laţi (nu se foloseşte sapa) sau cu unelte de grădinărit, prima afânare fiind imediat după completarea golurilor şi prinderea răsadurilor. Următoarele afânări se execută când este nevoie, în funcţie de gradul de tasare a solului. Când irigarea se face prin picurare şi solul se mulceşte, solul nu se tasează şi ca urmare afânarea acestuia nu se mai execută.

Material realizat cu ajutorul prof. univ. dr. Gheorghița Hoza
Ruxandra HĂBEANU