Adama Sultan iulie 2020
update 21 Sep 2020

Ce nu s-a făcut pentru a proteja România de Pesta Porcină Africană

Revenim asupra discuției cu președintele Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România, Ioan Ladoși. Ce au făcut autoritățile române pentru a preveni apariția virusului Pestei Porcine Africane în țară sau, mai degrabă, ce nu au făcut?

Toți porcii din gospodării ar trebui crotaliați

Reporter: Există această tradiție a creșterii porcilor în România în ograda populației. Dispariția lor din gospodării ar fi privită ca fiind nefirească.

Ioan Ladoși: Nimeni nu spune că porcul ar trebui să dispară din gospodării. Noi înțelegem tradiția. Noi, proprietarii de ferme comerciale, am spus dintotdeauna că nu vrem să distrugem această tradiție, dar am solicitat un lucru foarte simplu. Dacă avem o legislație românească în ceea ce privește creșterea porcului, atunci să fie respectată de toată lumea. Nu am cerut nimic în plus.

Rep.: Dar cum înțelege acest lucru un țăran care are cel mult cinci porci, să spunem? I se va părea cel puțin complicat ca el să respecte aceleași reguli ca o fermă comercială cu mii de capete.

I.L.: În primul rând nu el trebuie să înțeleagă acest lucru, ci autoritățile din mediul rural, medicul veterinar de la sat și primarul. Ei implementează legea acolo. Nu trebuie să înțeleagă omul simplu care are cinci porci. El o să respecte legea dacă i se spune cum să facă acest lucru. Să nu vă închipuiți că regulile sunt aceleași și pentru fermele comerciale, și pentru gospodării.

Rep.: Care sunt, de fapt, regulile și diferențele dintre ele?

I.L.: Pentru fermele comerciale regulile sunt mult mai dure, mai aspre și cu reglementări foarte precise și stufoase. Pentru gospodăriile populației sunt câteva reguli simple. Regula numărul 1 ar trebui să fie ca fiecare om care are porci să îi înregistreze. Dacă am avea acest sistem, de acolo ar începe să se deruleze și celelalte reguli și lucrurile ar fi mult mai clare. În toate țările Uniunii Europene este aplicată această legislație. Nu e ceva de domeniul visurilor. Ai un porc în Belgia, nimeni nu se supără că îl ai, dar trebuie să fie crotaliat și autoritatea locală să știe de el. Dacă vrei să îl plimbi dintr-o parte în alta, autoritatea locală trebuie să știe că ai făcut asta, de unde până unde, în ce perioadă de timp, acțiuni ce trebuie demonstrate cu acte. Nu vorbesc aici de partea de fiscalizarea, care oricum nu există atunci când vorbim despre gospodării. Este vorba despre situația gravă în care am ajuns acum și care este cauzată în mare măsură de faptul că nu există niciun control asupra mișcării animalelor în teritoriu.

Pe hârtie totul era perfect

Rep.: Presupun că nu sunt argumente pe care le prezentați acum în premieră. Nu s-a schimbat nimic ca urmare a solicitărilor pe care le-ați făcut?

I.L.: Am făcut aceste solicitări dinainte de a apărea Pesta Porcină Africană în România. Am început toate demersurile către autorități încă din 2015, atunci când focarele de PPA se apropiau de granițele țării. Am avut nenumărate solicitări de întâlniri cu autoritățile pe acest subiect. Am întrebat cum se pregătesc să protejeze producția de carne de porc din România. Pe hârtie totul era perfect. „Asta este planul nostru“ și suna foarte bine, dar nu pentru că l-au inventat ei, ci pentru că l-au inventat alții care se confruntaseră deja cu această problemă și vorbim aici despre Polonia. Autoritățile române doar au făcut copy-paste. Un plan pe hârtie valorează uneori mai puțin decât hârtia în sine. Mai ales dacă nu se vrea sau nu se poate adapta în realitate.

Rep.: Puteți menționa câteva dintre măsurile principale ale acestui plan din 2015?

I.L.: Prima măsură era să individualizeze animalele, să știm care este numărul lor și să controlăm mișcarea acestora. Ceea ce nu s-a întâmplat.

Rep.: În cât timp credeți că putea fi realizat acest proces?

I.L.: În maximum șase luni pentru că nu era o chestiune de inabilitate sau incapacitate tehnică de a realiza acest lucru. Satele și comunele din țară sunt acoperite cu personal veterinar suficient, iar noi, contribuabilii, plătim pentru ca ei să își desfășoare activitatea. Așadar, împreună cu primarul puteau afla câți porci sunt într-o comună. Astfel nu am mai fi fost prinși pe picior greșit, așa cum s-a întâmplat.

Răspândirea virusului PPA nu a fost cauzată exclusive de mistreți

Rep.: Concluzia dvs. este că situația în care s-a ajuns astăzi a pornit din gospodăriile populației? Pentru că nu a existat această identificare a animalelor și controlul mișcării lor în teritoriu?

I.L.: Aceasta a fost cea mai importantă cauză, primară. În condițiile în care nu ai niciun fel de control asupra mișcării efectivelor, nu ai cum să oprești boala. Nu ai cum să faci asta în momentul în care animalele din focarele inițiale, de la Tulcea, au început să fie transferate în alte părți ale țării fără niciun control. Cum ne explicăm că focarul de la Timiș a fost declanșat prin niște animale care au venit din Bihor fără ca nimeni să știe. Marele vinovat al răspândirii acestei boli este omul. Se discută mult despre mistreți. Este adevărat că aceștia sunt purtători de boală, că avem prea mulți și că se plimbă necontrolat, dar cum putem trage concluzia că avem 1.000 de focare în gospodăriile populației față de 20 de ferme? 1.000 față de 20? La cele 1.000 de gospodării nu a ajuns virusul prin mistreți. Poate la 10-20 da. Spre exemplu, în Deltă porcii se cresc liber, la cantoanele silvice, la stâne. Cunoaștem cazuri de împerechere între mistreți și scroafe domestice.


„Nu negăm aportul mistrețului în ceea ce privește răspândirea virusului Pestei Porcine Africane, dar în niciun caz nu se putea răspândi virusul la 1.000 de gospodării. Vina lui este infimă prin comparație cu cea a omului.“
„Pe vremuri era o vorbă pentru cei din agricultură. „Morții se acoperă cu pământ și vii cu hârtii.“ Este perfect valabil și astăzi. Planul împotriva PPA a fost acolo. Era clar, era bifat și vizat de Bruxelles, dar nu s-a implementat.“
„Vrem ca regulile să fie implementate pentru că nu de legislație ducem noi lipsă, ci de aplicarea ei efectivă.“

Laura ZMARANDA