DARUL DIVINITĂŢII

Atâta dezordine economică, socială şi, mai ales, politică greu să-ţi fi imaginat cândva că ai să te confrunţi vreodată cu ea. Trăim într-o adevărată convulsie de idei, proiecte care nu duc nicăieri.

O ţară parcă a nimănui, dar zice-se, are stăpân. Ba chiar… stăpâni. Un ţinut rămas fără cârmă, fără motor şi nici măcar cu vânt în pupă, aflat, cum ar spune marinarii pe furtună, în derivă.

Cam aşa ar putea fi caracterizată România, iată, după treizeci de ani de democraţie deşănţată în care, de vrei s-o porneşti acum de undeva, nu găseşti nici măcar un firav capăt de aţă. Nu mai avem nimic, sau aproape nimic din ce aveam cândva, iar ca să ne mai ţinem pe picioare stăm cu mâna-ntinsă la bancherii lumii asemeni cerşetorilor în stradă. Măcar ei nu plătesc dobânzi...

Mă îngrozesc la gândul că vom putea curând călca pe vreascurile de deasupra gropii în care vom ajunge ca nişte sfârşiţi ai vremurilor.

„O situaţie în care s-a ajuns – explica recent un psiholog – pentru că oamenii, presaţi de nevoi, aflaţi sub un continuu stres, nu mai au timp să citească, să meargă la un spectacol şi, mai grav, să gândească. A devenit mai comod să se preia informaţia diseminată pe diverse canale aşa cum este transmisă fără să mai fie «filtrată» prin propria minte şi, ca atare, se procedează în consecinţă. Or, ştim că orice structură, partid, guvern, în funcţie de propriile interese, diseminează informaţia care avantajează. Toată lumea emite acum teorii, dă sfaturi, judecă. Dacă toate acestea ar fi trecute atent prin intelectul fiecăruia, cu siguranţă s-ar constata că mai totul este diversiune, manipulare şi-atunci am alege doar ceea ce este în spiritul legii şi al dorinţei reale a societăţii din care facem parte. Ne-am alege mai atent şi «stăpânii» care să ne reprezinte. Nu s-ar mai accepta cu atâta uşurinţă aberaţiile cu care suntem zilnic bombardaţi.“

Iată, aşadar, ce ne desparte de realitate. Să gândim este un dar al Divinităţii, să-l folosim cât mai intens pentru a ne întreţine valorile, printre ele aflându-se OMUL, menit a aduce plus­valoare vieţii. A discerne între bine şi rău trebuie să rămână în firea noastră. Doar aşa vom putea avea continuitate, linişte şi bunăstare.

Ion BANU