reclama youtube lumeasatuluitv
update 18 Sep 2019

Boli interne ale chinchilelor

Starea de sănătate a efectivului de animale este primordială în orice tip de fermă. În articolul de față veți găsi informații despre bolile interne ale chinchilelor, simptomatologia acestora și metode de tratament. Sursa pentru realizarea materialului este Codul de Bune Practici Aplicabil în Domeniul Creșterii Chinchilelor, întocmit de Mircea Vieroșanu, crescător de chinchila.

Bolile chichilelor pot fi depistate analizând câteva elemente esenţiale: cantitatea, forma şi consistenţa dejecţiilor, starea generală (poziţia în cuşcă, poziţia urechilor şi a cozii), cantitatea de hrană şi apa consumată. Analiza acestor elemente trebuie coroborată în permanenţă şi cu condiţiile de mediu (gradul de aerisire, umiditatea, temperatura, curenţii de aer) pentru o diagnosticare cât mai corectă a bolii şi succesul tratamentului aplicat. Dintre bolile interne, cele mai frecvent întâlnite sunt:

Pneumonia

Manifestări: refuză mâncarea, stă imobilizat într-un colţ al cuştii, este abătut. Cauze: curenţi de aer rece. Combatere: animalul se izolează şi se tratează (injectabil) cu antibiotic cu spectru larg de acţiune (Lincospectin), de două ori pe zi, timp de trei zile.

Observaţii: ca urmare a tratamentului poate apărea starea de constipaţie, situaţie în care trebuie administrat de două ori pe zi între 3 – 5 ml de iaurt natural.

Congestia pulmonară

Manifestări: aceleaşi ca la pneumonie. Cauze: boala este produsă de obicei de pneumococi. Ea poate să apară la femele dacă în adăpost este frig când are loc parturiţia, iar animalul a transpirat. Combatere: acelaşi tratament ca la pneumonie şi crearea unei temperaturi normale în adăpost.

Observaţii: aceleaşi de la punctul anterior.

Enterita

Manifestări: dejecţii moi. Cauze: cea mai frec­ventă este determinată de administrarea de nutreţuri mucegăite, alterate sau infectate. O altă cauză poate fi de origine bacteriană, parazitară (apa de băut). Combatere: în primul rând se determină şi apoi se înlătură cauza care a determinat apariţia bolii, după care, în funcţie de cauză, se administrează antibiotic cu spectru larg (pentru factori de ordin bacterian) sau o alimentaţie naturistă formată din floricele de porumb (porumbul trebuie să nu aibă adaosuri de ulei, mirodenii, condimente sau sare) şi pastile de Eridiarom (extract de afine). În ambele cazuri se poate schimba apa administrată cu ceai de mentă amestecat cu cel de afine.

Observaţii: în anumite cazuri, în care boala nu este virulentă, în locul antibioticului se poate administra Scourban, care are în compoziţie un procent mic de antibiotic, dar conţine şi pansament gastric. Este bine de evitat admi­nistrarea antibioticului sau a Scourbanului femelelor gestante sau cu pui pentru că acesta va afecta dezvoltarea şi hrănirea puilor.

Constipaţia

Manifestări: lipsa dejecţiilor sau dejecţii foarte puţine şi mici. Cauze: administrarea de nutreţuri sărace în conţinut celulozic sau stenoze intestinale (tumorale sau cicatriciale). Combatere: nu se administrează hrană solidă, dar se administrează ulei de parafină. O altă soluţie este de a se administra de 2-3 ori pe zi între 3-5 ml iaurt Activia natur (în funcţie de greutatea animalului).

Observaţii: constipaţia nedepistată şi netratată la timp poate conduce la complicaţii mari, printre care cea mai gravă este prolapsul rectal, moment în care animalul nu mai poate fi salvat.

Sterilitatea

Manifestări: o femelă dintr-o familie nu rămâne gestantă într-un interval de timp mare (12-14 luni) sau un mascul nu poate monta niciuna dintre femelele familiei. Sterilitatea poate fi parţială sau totală. Cauze: la femele afecţiuni ale aparatului genital (insuficienţă ovariană, astuparea trompelor), dop vaginal, iar la masculi anomalii de funcţionare a aparatului genital masculin sau „inel de păr“. O altă cauză (rar invocată, în mod special dacă fenomenul de sterilitate este în masă) este proasta alimentaţie. Combatere: cauzele naturale nu au metode de combatere. Singura soluţie rămâne schimbarea animalului diagnosticat ca steril. În cazul dopului vaginal, acesta poate fi eliminat prin deschiderea vaginului şi presarea dopului între degetul mare şi cel arătător. Organul genital masculin trebuie controlat periodic pentru că inelul de păr se formează frecvent şi împiedică actul sexual. Îndepărtarea lui trebuie făcută cu grijă, pentru a nu-l răni.

Laura ZMARANDA