Iarna aceasta vom avea cartofi mai puțini și mai scumpi

Cartoful este unul dintre alimentele de bază în hrana oamenilor, iar cultura acestuia devine tot mai provocatoare, mai ales în contextul schimbărilor climatice. Aparent o plantă puțin pretențioasă, cartoful are nevoie, pe lângă solul potrivit și apă, și de aplicarea soluțiilor necesare pentru o dezvoltare sănătoasă, iar compania Corteva Agriscience pune la dispoziția fermierilor o serie de produse care să-i ajute în obținerea recoltelor dorite. Insecticide, fungicide, erbicide, dar și un biostimulator revoluționar Utrisha™ care asigură cultura cu azot atunci când plantele au nevoie de el, sunt soluțiile din portofoliul companiei pe care trebuie să le cunoască orice producător de cartof.

“Nu mai este un secret pentru nimeni că avem produse deosebite și pentru ceea ce noi numim culturi speciale. Mă refer inclusiv la cultura cartofului, o cultură cândva foarte importantă în agricultura țării, pe care noi încercăm să o susținem și să oferim soluțiile potrivite pentru obținerea unor producții mulțumitoare pentru cultivatori. În acest moment cred că majoritatea cultivatorilor de cartofi au auzit de produsul nostru Zorvec™ Entecta®, cel mai eficient produs pentru controlul manei la cartof. Putem spune că acesta este produsul cel mai cunoscut și poate cel mai necesar pentru aceștia, deoarece mana poate fi devastatoare în această cultură. Despre eficiența lui, precum și a altor produse din portofoliul Corteva, cel mai bine vorbesc fermierii, de aceea cred că este important să îi cunoaștem și să le aflăm părerile”, a declarat Maria Cîrjă Marketing Manager România & Republica Moldova.

Considerat de foarte multe ori “a doua pâine a țării”, cartoful este tot mai puțin cultivat la nivel național, fiind considerat o cultură riscantă, după cum spune domnul Romulus Oprea, unul dintre cei mai importanți cultivatori de cartof de la noi din țară. Dumnealui își desfășoară activitatea în județul Covasna și a plantat în acest an 160 ha cu cartof, o bună parte din suprafață fiind dedicată producerii de sămânță, și a precizat că nu este vorba despre o cultură ușor de înființat, nici de întreținut.

  “Ne confruntăm cu lipsa ploilor în zonă, deci în acest moment nu se mai poate vorbi despre profitabilitatea culturii cartofului fără irigații. Bineînțeles că avem nevoie și de produse pe care să ne putem baza pentru a menține sănătatea plantelor, iar Corteva Agriscience ne pune la dispoziție produse pe care ne putem baza. Unul dinte ele este Titus 25 DF, un erbicid mai mult decât consacrat, pe care noi îl utilizăm frecvent în vegetație și fără de care ne-ar fi cam greu să controlăm buruienile în cultura de cartof. Însă, dacă ar fi să numim un produs pivot  în această cultură, cu siguranță acesta ar fi Zorvec™ Entecta®. Este un fungicid care a devenit aproape obligatoriu în această cultură și îl pot numi nucleul programului de combatere și prevenție. Nu este eficient doar în controlul manei, ci și pentru Alternaria boala care a devenit mai agresivă în ultima perioadă, de aceea acest produs este atât de important pentru noi, iar faptul că am reușim să mărim perioada de pauză între aplicări este un lucru extraordinar. Sunt produse de bază și de încredere, dar și comunicarea este foarte importantă, iar echipa Corteva este alături de producători și mereu ne prezintă noutățile”, a precizat domnul Oprea.

Acesta a mai punctat faptul că 2024 este un an timpuriu din punct de vedere al dezvoltării plantelor, dar din păcate majoritatea cultivatorilor se confruntă cu lipsa apei, motiv pentru care producerea cartofilor devine tot mai dificilă fără irigații.

Pentru a fi în sprijinul fermierilor, compania Corteva Agriscience cercetează, livrează produse și oferă fermierilor cele mai bune soluții pentru culturile lor. Echipa, așa cum preciza și domnul Oprea este extrem de importantă, iar în Centrul și Vestul țării, Árpád Jakab  este cel care ține legătura cu producătorii și le oferă recomandările necesare.

“Cultura cartofului este în scădere, an de an scad suprafețele cultivate. Noi încercăm să fim alături de producători cu produse eficiente, iar cel mai popular produs din portofoliul nostru este cu siguranță Zorvec™ Entecta®, soluția optimă pentru combaterea manei la cartof. Este cel mai popular și important produs pe care noi îl oferim cultivatorilor, dar nu trebuie să uităm nici de Curzate®, sau de insecticidele Laser™ 240 SC și Suvisio®, ori de fixatorul de azot Utrisha™ N și noile produse biologice de care sunt convins că fermierii vor și mulțumiți”, a declarat Árpád Jakab - Key Account Manager Specialty Crops Farms România Centru & Vest. 

Autor: Maria Cîrjă, Marketing Manager România și Republica Moldova  Corteva Agriscience

Pentru tot mai mulți români, plata facturilor la energie a devenit o povară ridicată, în contextul creșterii prețurilor energiei și erodării puterii de cumpărare cauzate de inflație. Mai mult, sărăcia energetică afectează nu doar populația cea mai săracă, ci este un fenomen care a crescut alarmant și în rândul populației cu venituri medii.

Rata sărăciei energetice măsurate prin indicatorul LIHC („Low Income, High Cost“) arată că aproximativ jumătate dintre gospodăriile din decilele 3 și 4 de venit au căzut anul trecut în sărăcie după plata facturilor la energie, acestea fiind cele mai afectate categorii. De asemenea, rata sărăciei energetice în rândul gospodăriilor din decilele 4 și 5 de venit a crescut de circa cinci ori în 2022 față de 2021, arată un studiu efectuat de Observatorul Român al Sărăciei Energetice (ORSE), pe baza datelor cuprinse în Ancheta Bugetelor de Familie realizată de Institutul Național de Statistică, preluat de financialintelligence.

Indicatorul LIHC este unul dintre principalii indicatori folosiți pentru măsurarea sărăciei energetice în rândul populației. Acest indicator nu reflectă neapărat incapacitatea acestor gospodării de a se încălzi, ci arată că facturile la energie au un impact foarte ridicat în bugetul acestora. Practic, după ce își plătesc facturile la energie, a căror valoare este peste nivelul median național, aceste gospodării cad sub pragul de sărăcie monetară.

Cetățeni care renunță la alte nevoi pentru confortul termic

Ca medie la nivel național, indicatorul LIHC arată că 21% dintre gospodării s-au aflat în această situație în 2022, dublu față de nivelul din 2021 de 10,5%.

„În mod evident, prin acest indicator vedem că facturile la energie au un impact foarte mare la nivel de buget al gospodăriei. Este ceea ce britanicii numesc «căldură sau mâncare». Adică acești cetățeni trebuie să prioritizeze energia, dar făcând acest lucru sunt nevoiți să taie masiv din cheltuielile pentru alte nevoi din gospodărie. Pentru noi acest indicator este grăitor. Datele arată că problema sărăciei energetice este în creștere și nu mai poate fi ignorată. Este nevoie să ne punem cu seriozitate la masa de discuții actori care cunosc problema și să luăm măsuri coerente, integrate și la timp, pentru că timpul se scurge. E important să avem la masa de discuții instituții ale statului, pentru că ele produc și implementează politici, companii de energie (furnizori și distribuitori), pentru că ei sunt în contact cu consumatorii în fiecare zi și percep piața altfel. E nevoie să stăm la masă și cu consumatorii și să înțelegem modul în care fenomenul se răsfrânge asupra lor în fiecare context, la nivel local. Așadar, trebuie să analizăm foarte punctual cauzele și să producem soluții specifice“, declară Anca Sinea (foto), vicepreședinte Asociația Centrul pentru Studiul Democrației (CSD), coordonator ORSE.

Analizând situația în rândul gospodăriilor clasificate pe decile de venit (praguri de venit per adult echivalent), în care decila 1 cuprinde populația cea mai săracă, iar decila 10 – populația cu cele mai ridicate venituri, datele ORSE arată că 20,8% dintre gospodăriile situate în decila 1 au fost afectate în 2022 de sărăcia asociată cu plata facturilor la energie, procent în creștere față de anul precedent (17,9%). În rândul gospodăriilor din decila 2, rata sărăciei energetice asociată cu plata facturilor a fost de circa 34% dintre gospodării, procent similar cu cel din 2021.

De asemenea, peste 45% dintre gospodăriile din decila 3 au căzut sub pragul de sărăcie după plata facturilor la energie în 2022, față de circa 30% în anul precedent. Cele mai afectate au fost gospodăriile din decila 4 de venit: 51% dintre acestea au căzut în sărăcie după ce și-au plătit facturile la energie anul trecut, o rată de aproape cinci ori mai mare față de 2021, când a fost de 10,5%.

Rata sărăciei energetice măsurată prin indicatorul LIHC în rândul gospodăriilor aflate în decila 5 de venit a crescut de peste cinci ori, de la 6% în 2021 la 34% dintre aceste gospodării, în 2022. Totodată, rata de sărăcie energetică a crescut de circa patru ori în rândul gospodăriilor din decila 6 (de la 3,5% la 13,7%) și s-a triplat în rândul gospodăriilor din decila 7 de venit, de la 1,9% în 2021 ajungând la 5,9% în 2022. Sărăcia energetică asociată cu plata facturilor la energie în rândul gospodăriilor din decila 8 de venit a crescut de circa 6 ori în intervalul menționat, de la 0,5% la 3,1%.

Pandemia și criza energetică, principalele motive

„Pandemia și criza energetică au afectat foarte tare nivelul de trai al populației. Sărăcia energetică nu este un fenomen care să mai fie localizat doar într-o anumită zonă a societății. Problema a ajuns să fie cu diferite manifestări – subconsum, supraconsum etc., având cauze care țin de comportamentul de consum, de eficiența clădirilor, venituri joase, lipsa diversificării combustibililor pentru încălzire la care o gospodărie poate să aibă acces în funcție de contextul local. Toate acestea se suprapun și fac ca manifestările și dimensiunea fenomenului de sărăcie energetică să fie mult mai vaste și mult mai greu de identificat foarte specific pe hartă într-o anumită zonă a țării, a unui oraș sau a unei comunități locale. Și foarte importat de reținut este că sărăcia energetică nu este egală cu sărăcia, nu mai înseamnă doar sărăcie monetară. Vorbim despre un fenomen care, după cum arată analiza pe decile, are un impact foarte puternic în medii care cel puțin până la creșterea prețurilor nu erau asociate cu probleme legate de plata facturilor, de a-și permite energie sau de a-și permite și alte lucruri după ce prioritizează energia“, declară George Jiglău (foto), președintele Centrului pentru Studiul Democrației (CSD), inițiatorul ORSE.

Dată fiind complexitatea fenomenului sărăciei energetice, soluțiile necesare pentru a veni în sprijinul cetățenilor sunt variate. „Nu există o soluție care să se potrivească pentru toți. Pentru cei cu venituri foarte mici, cu siguranță că ajutoarele pentru încălzire sunt în continuare foarte necesare. Însă e clar că vorbim despre o problemă structurală în ceea ce privește calitatea fondului de locuințe. În mediul rural, vorbim de multe ori nu de sărăcie, ci de subdezvoltare – 80% din populația din mediul rural încă se încălzește cu lemne, în contextul în care avem un fond de locuințe extrem de slab pregătit în ansamblu pentru a asigura confort sau măcar nevoi minimale de bunăstare. În mediul urban, vorbim de un fond de locuințe care este predominant provenit din vremea comunismului, care are peste 50 de ani vechime și în care în cea mai mare parte s-a investit foarte puțin sau nu s-a investit deloc. De la ineficiența scăzută a clădirilor vin consumurile mari de energie, corelate cu veniturile mici ale gospodăriilor. O zonă care ar trebui tratată cu prioritate o reprezintă investițiile în eficiență energetică, fără să minimalizăm importanța unor lucruri care se pot face mai repede sau poate cu mai puțin bani“, a adăugat reprezentantul ORSE.

Observatorul Român al Sărăciei Energetice (ORSE) este un proiect inițiat de Centrul pentru Studiul Democrației, think-tank înființat în anul 2006 în cadrul Departamentului de Știinţe Politice, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, în cadrul căreia funcționează ca centru de cercetare acreditat.

Ion BOGDAN

În ultima zi din mai, la sediul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști (SCDP) Vaslui a avut loc cea de-a IV-a ediție a manifestării Ziua Porților Deschise. Gazdele din partea SCDP Vaslui au fost Simona Dumitriu, director general, și Mihai Stavarache, director științific al stațiunii. Invitați speciali au fost Aurel Florentin Badiu – vicepreședinte ASAS București, prof. univ. dr. Costel Samuil din partea Universității de Științele Vieții din Iași (USV Iași) și cercetătorul și directorul științific al ICDP Brașov, Vasile Mocanu.

În cadrul evenimentului, specialiști din toată țara au răspuns invitației de a dialoga despre importanța pajiștilor, care sunt direct legate de viața socio-economică și conservarea mediului în care trăim, apoi dialogul s-a mutat în câmp în loturile experimentale, unde s-a vorbit despre rezultatele cercetării și viitoarele proiecte care au în prim-plan toate cele trei specii pe care Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști (SCDP) Vaslui le folosește pentru activitatea de cercetare, Bromus inermis, Onobrychis viciifolia și Agropyron pectiniforme. Evenimentul a culminat cu semnalarea apariției unei cărți intitulate Gestionarea durabilă a pajiștilor permanente, având ca autori pe Mihai Stavarache și Margareta Naie.

Se anunță noi proiecte și parteneriate

„Bine ați venit la Ziua Porților Deschise la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Vaslui, ediția a IV-a, o ediție aniversară, spunem noi, dedicată fermierilor, crescătorilor de animale, instituțiilor publice care sunt interesate de creațiile cercetării și producerii de sămânță din activitatea de dezvoltare. În cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare sunt studiate trei specii, Bromus inermis, Obsiga nearistată, care are omologate și brevetate mai multe soiuri – Doina, Mihaela, Iulia Safir, Maia Safir, iar anul trecut, în 2022, s-a omologat soiul Dovas. Pentru specia Onybrychis viciifolia, cunoscută sub denumirea de Sparceta, avem două soiuri omologare și brevetate, Ana Maria și Sersil. La Agropyron pectiniforme, pirul crestat, avem soiul omologat și brevetat Flaviu. Unitatea noastră este înființată în anul 1981, fiind sub coordonarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și la acest moment are în administrare 253,54 de hectare. Ca noutate, în prezent sunt depuse la Ministerul Agriculturii trei proiecte, din care un proiect cu sechestrarea cantității de carbon în sol, la care suntem coordonatori de proiect, și două proiecte, unul dintre ele este legat de ameliorarea la speciile Bromus inernis și Onobrychis viciifolia, în parteneriat cu Institutul de Cercetare de Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, iar cel de-al treilea este cu colegii noștri de la Stațiunea de Cercetarea pentru Combaterea Eroziunii Solului «Mircea Moțoc» Perieni, un proiect legat de eroziunea solului“, a declarat Simona Dumitriu, directorul general al Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști (SCDP) Vaslui.

Stațiunea de Pajiști de la Vaslui se ocupă de ameliorarea a trei specii foarte importante pentru această parte a țării, a adăugat prof. univ. dr. Costel Samuil de la USV Iași.

„S-a încercat, în decursul timpului, să-și găsească un făgaș și eu zic că îl are această stațiune. Cu toții știm că pajiștile din România sunt în mare lor parte pajiști primare de origini secundare, asta înseamnă că, dacă un om nu este prezent acolo ceva timp, în locul acelor pajiști încep să se instaleze specii de arbuști, ceea ce se poate vedea în mare parte în pajiștile din țara noastră, a punctat acesta despre importanța cercetării cu privire la pajiștile din această zonă.“

Odată cu vizitarea câmpului experimental i-am cunoscut și pe o parte dintre cercetătorii Stațiunii de la Vaslui: tineri, cu mult entuziasm, ne-au prezentat cele trei specii mai în detaliu.

Dovas, un nou soi omologat

Elena Manuela Vacarciuc a absolvit Facultatea de Agricultură din Iași, în 2016, iar din 2018 este angajată în cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Vaslui, pe partea de ameliorare, la graminee și leguminoase perene pentru pajiști, având funcția de cercetător CS.

„Aici ne aflăm într-un câmp de sămânța amelioratorului, la cel mai nou soi creat al Stațiunii, Dovas, omologat în anul 2022. Bromus inermis, Obsiga nearistată este o graminee perenă furajeră. Această specie este pretabilă pentru furajarea animalelor, pentru combaterea eroziunii solului și, nu în ultimul rând, de stocare a CO2 atmosferic. Aceasta a fost și este cultivată în cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Vaslui și se lucrează pe ameliorare până în prezent la șase soiuri, urmând ca pe viitor să mai fie și altele“, specifică ing. Elena Manuela Vacarciuc.

Noi soiuri de sparcetă

Daniela Bouruc este asistent de cercetare în cadrul Stațiunii de Pajiști de la Vaslui și, în același timp, este studentă în anul I la master la Producere de sămânță și material de plantat la Facultatea de Agricultură din Iași, iar pe ea am găsit-o în câmpul experimental de sparcetă.

„În momentul de față ne aflăm într-un câmp de sparcetă înființat cu sămânța amelioratorului în anul 2021, la care urmărim mai mulți descriptori, care pe viitor ne vor ajuta la crearea de noi soiuri. Sparceta este o specie deosebit de importantă prin faptul că lasă în sol cantități foarte mari de azot și masă mare de rădăcini, ceea ce ajută la creșterea fertilității acestuia.“

Dudău Ana Maria a absolvit Facultatea de Agricultură în 2020 și ne arată câmpul de colecție Agropyron Pectiniforme, pirul crestat.

„Acesta are o valoare furajeră bună, iar în câmpul de colecție facem observări pentru a crea soiuri noi rezistente la secetă. La Stațiunea avem un soi creat, Flaviu.“

Beatrice Alexandra MODIGA

2022 a fost perceput de către agricultori ca un an dificil. Acesta a fost caracterizat de secetă pedologică, criză energetică - care aproape că a dublat prețul inputurilor agricole -, precum și de un aflux de mărfuri provenite din Ucraina la prețuri considerabil mai mici. Seceta a afectat aproximativ 1.3 milioane de ha (dintr-un total de aproximativ 8.2 milioane), culturile însămânțate în primăvară (porumb și floarea-soarelui) având cel mai mult de suferit. Cele mai puțin afectate culturi au fost cele din interiorul Arcului Carpatic, unde precipitațiile au fost mai consistente. Cu toate acestea, producțiile obținute în acest an vor asigura consumul intern, fiind afectat doar exportul către țările extracomunitare.

Conform ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, România a consemnat în 2022 cea mai mică producție de porumb din ultimii 15 ani, seceta diminuând recolta cu cca. 40% - 50% comparativ cu anii precedenți. Producția medie la hectar a fost de doar 3,000 kg, mult sub media de 5 - 6,000 kg a anilor trecuți. În ceea ce privește floarea-soarelui, cantitatea recoltată în 2022 a fost de aproximativ 2 milioane de tone, care se situează la cca 70% din producția medie a ultimilor ani, reprezentând dublul necesarului de consum intern. Grâul, care se recoltează la începutul verii, a fost afectat într-o măsură mai mică de secetă, obținându-se o producție satisfăcătoare de 9 milioane tone, cu 13% sub nivelul din anul precedent. Ca urmare, România s-a situat pe locul 4 în UE în 2022 la producția de grâu, după Polonia (13.2 mil. tone), Germania (22.7 mil. tone) și Franța (34.6 mil. tone).

Producția medie la hectar continuă să fie deficitară în România, realizându-se la grâu 4.2 tone/ha, cu mult sub cea a Franței (7 tone/ ha), a Germaniei (7.6 tone/ha), chiar și a Poloniei (5.2 tone/ha).

Piața îngrășămintelor – prețuri aproape duble pentru fermieri. Conform CEO-ului Norofert (NRF), prețul îngrășămintelor convenționale aproape s-a dublat pe parcursul anului 2022 din cauza creșterii prețului energiei (în special al gazului natural). În acest sens, volumul de îngrășăminte utilizat în 2022 a fost mai mic cu aproximativ 20-30% față de anul anterior. De asemenea, prețul motorinei, utilizată pentru funcționarea utilajelor agricole, s-a majorat, în medie, cu 30%, debutând în ianuarie 2022 cu un preț mediu de 6.29 RON/l și ajungând în unele luni chiar la peste 9 RON/l.

Produse agricole mai scumpe

Înainte de izbucnirea conflictului din vecinătatea României, Ucraina și Rusia realizau aproximativ 30% din comerțul mondial cu grâu, 32% din cel al orzului, 20% în cazul porumbului și peste 50% în cazul semințelor oleaginoase. Aceste exporturi se realizau, în mare parte, prin porturile de la Marea Neagră. Conform analiștilor Rabobank, prețurile produselor agricole sunt cu cca 50% mai scumpe comparativ cu perioada pre-pandemică, pe fondul creșterii costurilor cu energia, cu logistica și cu forța de muncă.

Impactul importurilor din Ucraina asupra fermierilor români

Imediat după începerea conflictului din Ucraina, Uniunea Europeană a înlăturat orice taxă de import pentru mărfurile care provin din Ucraina, acestea fiind scutite, de asemenea, de necesitatea prezentării unui certificat sanitar-veterinar. În aceste condiții, fermierii din regiune (români, bulgari, polonezi) au fost nevoiți să concureze cu mărfuri pentru care costul de producție a fost mult mai mic și care, din punctul de vedere al calității, sunt sub standardele impuse de Uniunea Europeană.

Mai mult de atât, costurile logistice aproape că s-au dublat pentru fermierii români deoarece majoritatea transportului feroviar, a autocamioanelor și barjelor fluviale au fost redirecționate către fluxurile ucrainene, pentru care se plătea un preț mai mare. Potrivit analistului pentru comerțul cu cereale, Cezar Gheorghe, mărfurile ucrainene au avut un discount de 40-50 euro/tonă comparativ cu cele românești. Drept urmare, exporturile de cereale din Ucraina către statele membre UE a crescut cu 148% comparativ cu anul anterior, în timp ce plantele oleaginoase au înregistrat un avans de 172%.

Suprafețele recoltate și producțiile obținute în anul 2022, în total pe țară, sunt redate în tabelul de mai jos, la fel și suprafața cultivată și producțiile obținute în județele din Regiunea Moldovei (Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui) la culturile: grâu, orz + orzoaică, porumb boabe, floarea-soarelui, rapiță.

Suprafețele recoltate și producțiile obținute în anul 2022

Beatrice Alexandra MODIGA

Cartofii au nevoie de o cantitate suficientă de apă pentru a crește și a se dezvolta. O irigare corectă va ajuta la menținerea umidității solului și la prevenirea supraîncărcării cu apă. În general, cartofii au nevoie de aproximativ 2,5-5 cm de apă pe săptămână. Dacă plouă în mod regulat în zona ta, atunci poate nu va fi necesară irigarea suplimentară, dar dacă nu, atunci va trebui să irigi plantele regulat.

Conform specialiștilor este important să irigi cartofii în perioadele potrivite ale zilei, astfel încât să reduci pierderea de apă prin evaporare și să maximizezi absorbția de apă de către plante. De obicei, cel mai bun moment pentru irigarea cartofilor este dimineața devreme sau seara târziu, atunci când temperatura este mai scăzută și umiditatea relativă este mai mare. Aceste momente ale zilei vor ajuta la menținerea unei umidități optime în sol și la reducerea pierderilor de apă.

Sistemul de irigare

Există mai multe opțiuni pentru sistemul de irigare a cartofilor, inclusiv irigarea prin picurare sau irigarea prin aspersie. Irigarea cartofilor prin picurare este o metodă eficientă și economică de a furniza apă direct la rădăcinile plantelor. Acest sistem implică utilizarea unor țevi sau furtunuri subțiri, cu orificii mici, prin care apa este livrată la o rată lentă și constantă către rădăcinile plantelor. Irigarea prin picurare are mai multe avantaje față de alte metode de irigare, inclusiv: economisirea apei, picurarea apei direct la rădăcinile plantelor reduce pierderile de apă prin evaporare și asigură o utilizare mai eficientă a apei; reducerea erodării solului – picurarea apei la o rată lentă și constantă reduce șansele de erodare a solului cauzate de fluxul puternic de apă; reducerea creșterii buruienilor – prin furnizarea apei direct la rădăcinile plantelor, irigarea prin picurare poate reduce creșterea buruienilor în comparație cu alte metode de irigare; economisirea energiei – irigarea prin picurare necesită o presiune mai mică decât alte metode de irigare, ceea ce poate economisi energie și costuri.

Există mai multe opțiuni pentru sistemele de irigare prin picurare, inclusiv sisteme de picurare cu emițători încorporați în tuburi sau furtunuri și sisteme de picurare cu emițători montați pe marginile furtunului. Alege sistemul care se potrivește cel mai bine nevoilor tale și cerințelor solului și climei din zona ta. Înainte de a instala sistemul de irigare prin picurare trebuie să știi câtă apă au nevoie cartofii tăi. Cea mai bună metodă pentru a calcula necesarul de apă este să măsori cantitatea de apă pe care o pierde solul prin evaporare, cunoscută și sub denumirea de evapotranspirație. Această valoare va fi diferită în funcție de climă, solul și stadiul de dezvoltare a plantelor. După ce ai determinat necesarul de apă, instalează țevile sau furtunurile cu orificii mici la baza plantelor de cartofi. Acestea trebuie să fie îngropate la o adâncime de aproximativ 10-15 cm pentru a ajunge la rădăcini. Furtunurile trebuie să fie conectate la o sursă de apă și la un regulator de presiune pentru a controla fluxul de apă.

Monitorizarea umidității solului

Pentru a determina când trebuie să irigi cartofii este important să monitorizezi umiditatea solului. Poți face acest lucru prin simpla verificare a solului din zona rădăcinilor, care ar trebui să fie umed, dar nu saturat cu apă. De asemenea, poți utiliza un senzor de umiditate pentru sol sau poți verifica starea plantei pentru semne de uscare a frunzelor sau a vârfurilor.

Prea multă apă poate fi la fel de dăunătoare ca și prea puțină. Supraîncărcarea cu apă poate duce la putrezirea rădăcinilor și la apariția altor probleme de sănătate ale plantelor. Pentru a evita aceste probleme, asigură-te că solul este bine drenat și nu lăsa apa să se acumuleze la suprafața solului sau în jurul rădăcinilor.

Liliana POSTICA

Născut la 22 februarie 1933 într-o familie de țărani cu 7 copii din Comuna Ștefănești, județul Vălcea.

I. Studii

– 7 clase primare, 2 clase de gimnaziu și clasa a VII-a elementară;

– 4 ani școala medie tehnică agricolă;

– 5 ani Facultatea de Agricultură București.

La terminarea facultății, în 1958, era în dezbatere problema modernizării agriculturii prin mecanizare-chimizare-irigații.

Și-a propus să studieze aprofundat aceste domenii astfel:

Mecanizare

– La repartizarea în producție a solicitat IAS-uri care erau mai bine dotate cu mecanizare și aveau ateliere de reparații corespunzătoare.

– Când a apărut tractorul pe roți de cauciuc UTOS 26, cu un mecanic bun, a demontat acest tractor bucată cu bucată, l-a studiat amănunțit și l-a montat la loc.

– A vizitat Uzinele Tractorul Brașov, Semănătoarea București, MAT Craiova și Ceahlăul Piatra Neamț, unde a urmărit tot procesul de fabricație.

– Stăpânind problemele, a intrat în învățământul agricol și timp de 25 ani a predat cursul dspre tractoare și mașini agricole.

– Pe parcurs a vizitat târguri, expoziții pentru documentare cu noutăți;

– A avut permanent colaborare cu Institutul de Mecanizare București.

Chimizare

– A participat timp de un an la prelegerile de Agrochimie ținute de acad. prof. David Davidescu la Facultatea de Agricultură București;

– A ținut legătura cu prof. D. Davidescu pentru consultări.

Irigații

– Când s-au publicat informațiile despre concursul de admitere la doctorat la ASAS la culturi irigate s-a înscris, a susținut examenul și a fost admis la prof. dr. Nicolae Hulpoi, director științific la Institutul Fundulea, și cel care a înființat primul sector de cercetare în culturi irigate, în 1957 la Fundulea.

– Timp de 5 ani a muncit direct și efectiv în câmpurile experimentale și laboratoarele insitutului pentru pregătirea tezei de doctorat.

În acest interval a susținut 3 examene obligatorii în cadrul ASAS cu comisii din profesori universitari și academicieni, promovate cu note de 10, precum și a 2 referate obligatorii în diferite domenii științifice.

În 1975 a pregătit și susținut teza, fiind declarat doctor în agronomie.

În învățământ, ca profesor, a susținut examene pentru promovarea gradelor didactice de definitivat, gradul II și gradul I.

Intrând în activitatea de cercetare științifică, prin concurs, s-a pregătit și a susținut toate examenele de promovare a gradelor științifice de cercetător științific (CS), apoi CS III, CS II și CS I.

Rezultă că toată activitatea profesională a fost ocupată cu studii.

După pensionare continuă documentarea pentru articolele publicate în revistele de specialitate.

A elaborat și publicat peste 20 de manuale, broșuri și cărți de specialitate, precum și peste 1.000 de articole în reviste agricole.

II. Cercetare științifică

– Școala agricolă unde a fost elev avea 150 ha de fermă didactică și un câmp de experiență al catedrei de Fitotehnie. Profesorul de Fitotehnie l-a numit pe elevul Popescu Vasile responsabil cu acest câmp toți cei 4 ani de școală.

– În facultate a participat în cadrul cercurilor științifice studențești cu o temă privind stadiile de dezvoltare a plantelor și a obținut rezultate contrare tezelor acad. T. D. Sâsenko, pe care le-a prezentat în sesiunea științifică a cadrelor didactice și studenților din Institutul Agronomic.

– În anul V a efectuat practică la Institutul Fundulea.

– Când a lucrat la IAS ca inginer-șef secție a preluat sămânță de porumb hibrid de la Fundulea și în 1959 a înființat primul lot demostrativ cu porumb hibrid în afara institutului.

– Când a intrat în învățământul agricol, în regiunea Suceava, a luat legătura cu Stațiunea de Cercetare Agricolă Suceava și a preluat o temă de cercetare din cultura cartofului și a montat-o în ferma didactică a școlii agricole unde era director.

– Când a fost transferat de Ministerul Agriculturii să înființeze o școală agricolă în fostele imobile ale raionului Vidra-Ilfov a înființat și o fermă didactică în care, la recomandarea acad. D. Davidescu, a folosit unele substanțe cu rol biostimulator pentru valorificarea superioară a îngrășămintelor.

– Ajuns la Fundulea, a pregătit și susținut teza de doctorat în 1975.

– Din 1984 a intrat în cercetarea agricolă și s-a ocupat de cercetări în domeniul mecanizării lucrărilor agricole.

– În colaborare cu Institutul de Mecanizare, a făcut parte din Comitetul Național de Standardizare Mașini Agricole CT77 și din Comisia Interministerială de testare și omologare a mașinilor agricole.

Realizări mai importante în cercetarea științifică

În anii ’80, noul institut înființat și cele 4 stațiuni zonale aveau sarcina să îndrume cultivatorii de sfeclă de zahăr din țară.

Se practica o tehnologie destul de rulimentară pentru pretențiile foarte ridicate ale acestei culturi, în special la pregătirea terenului și semănat.

Nu se pregătea terenul din toamnă, primăvara se zvânta târziu și se intra cu grapa cu discuri, în lung și în lat, la 10-12 cm adâncime, pierzându-se mare parte din apa acestui strat. Dar nu mai era nici pat germinativ, acel „pat tare“ pe care să fie așezată sămânța la 2-4 cm adâncime.

Directorul general al institutului, Vasile Popescu, a hotărât trecerea la modernizarea tehnologiei de cultivare a sfeclei de zahăr. Plantă premergătoare grâu sau orz, după care se execută obligatoriu lucrarea de dezmiriștit. Când umiditatea solului este favorabilă se efectuează arătura la 28-30 cm adâncime, plus 10 cm afânați de scormonitori sub fundul brazdei. Plugul lucrează în agregat cu grapa stelată la intrarea în iarnă, terenul este afânat, mărunțit și nivelat. În primăvară se zvântă cu 7-10 zile mai devreme, făcând posibilă însămânțarea sfeclei de zahăr în epoca optimă.

Primăvara se execută o singură trecere cu combinatorul care afânează solul pe 2 cm (pentru sămânța monogenă) și pe 4 cm adâncime (pentru sămânța plurigermă).

Combinatorul a fost modificat în atelierul propriu în sensul că s-a montat un tăvălug și în fața combinatorului pentru a asigura controlul adâncimii de lucru.

Semănatul numai cu SPC-6 (înainte se făcea cu SUP 29) cu brăzdare mici, prevăzute cu limitatori de adâncime.

Asigurând o însămânțare corectă, nu mai era necesară lucrarea de rărit atât de greoaie.

A adus modificări și la secția de semănat SPC – 6 în sensul că a montat o rariță mică în fața brăzdarului care înlătura stratul uscat de sol și eventualele resturi vegetale pe o lățime de 4 cm, iar în spatele brăzdarului a montat o rolă mică ce avea rolul de a apăsa sămânța în patul tare, asigurând un bun aport al apei capilare la nivelul seminței.

Această modificare a adus la cunoștința Institutului de Mecanizare, care a fost de acord s-o generalizeze, dar a venit anul 1989 și totul s-a dezorganizat. Modificarea respectivă a fost găsită peste 30 ani la IndAgra la una dintre Companiile construitoare de mașini.

A modificat și organele active la cultivator, montând săgeți plate care taie buruienile pe dedesubt și rămân la suprafața solului unde se usucă și asigură o protecție a solului.

III. Funcții administrative

– Inginer-șef secție la IAS.

– Profesor, director adjunct și director liceu agricol.

– Cercetător științific, șef de laborator, director economic și director general institute de cercetare.

IV. Realizări administrative

– A înființat un liceu agricol la Vidra-Ilfov în fostele imobile ale raionului Vidra, cu săli de clasă, laboratoare, cantină, internat pentru 350-400 de elevi.

– A înființat o fermă didactică cu toate laboratoarele pentru practica elevilor.

– La noul institut înființat la Fundulea pentru sfecla de zahăr și substanțe dulci, ca director general, a organizat și condus direct construcția institutului, a stațiilor pilot pentru fabricarea zahărului, a substanțelor dulci, sere, casă de vegetație, stația condiționat semințe ș.a.

– A înființat, organizat și condus primul laborator de extensie, consultanță și propaganda agricolă din cercetarea agricolă românească.

– Ca profesor la liceul agricol Fundulea, fiind numit șef de catedră alături de alți 3 profesori de mecanizare și 5 maiștri instructori, a introdus sistemul de învățământ pe cabinete, a înființat un cabinet de tractoare, unul de mașini agricole, un parc cu toate mașinile agricole prevăzute de programa școlară, precum și un poligon de conducere a tractorului.

Redacția

Andreea Robu, producător din domeniul panificației din Iași, un brutar artizan care realizează produse cu maia a fost nevoită să se adapteze ca și alți colegi din sector scumpirilor la energia electrică din acest an. Prima pâine cu maia, a făcut-o în urmă cu 8 ani, pe când încerca să găsească o rețetă de biscuiți sănătoasă. Tot atunci ieșeanca, în prezent în vârstă de 40 de ani, a văzut în acest domeniu o oportunitate de afaceri. În urmă cu câțiva ani a renunțat la jobul în cadrul unei companii aeriene și a căutat surse de finanțare pentru a pune în aplicare ideea de afacere, a testat piața și a început să scrie un proiect. La scurt timp a primit finanțarea și în prezent scoate pe piață produse făcute artizanal.

50.000 de euro, investiție într-o brutărie

Ieșeanca a obținut o finanțare în cadrul fundației Corona și a demarat o investiție în propria brutărie.

„În urmă cu patru ani am depus dosarul pentru obținerea finanțării în cadrul fundației Corona împreună cu Camera de Comerț, iar după 8 luni proiectul european a fost aprobat. Am primit suma de 40.000 de euro. Prima tranșă a fost de 30.000 de euro și a doua de 10.000 de euro. Alți 10.000 de euro am investit din fonduri proprii. Echipamentul principal care face toată treaba este cuptorul, care a costat jumătate din suma accesată, dar face toți banii. Noi lucrăm manual, artizanal. Pe lângă manufactură aveam nevoie de un cuptor bun. Utilajele pe care le avem au un preț atât de ridicat încât din producția pâinii nu poți acoperi investiția prea curând. Afacerea cu pâine din maia a început din dorința de a oferi familiei mele un produs curat înainte de toate, în urmă cu 8 ani. Ulterior, produsul a fost apreciat de rude, cunoștințe și vestea existenței unei pâini fără drojdie a început să stârnească curiozitate. Înainte de a se deschide brutăria, am oferit produsului valoare. Am deschis o pagină de Facebook, unde am informat lumea despre ceea ce înseamnă maia, am mers la târguri și am oferit spre degustare pâine cu maia. Reacțiile erau îmbucurătoare și mă motivau să merg mai departe. Deschiderea unei brutării este o aventură ce te scoate din zona de confort. Uiți că trebuie să produci și trebuie să iei în serios rolul de birocratic“, mărturisește antreprenoarea.

Făină măcinată pe moară cu pietre

Anul 2022 este imprevizibil pentru antreprenoarea din Iași. „În cazul nostru, afacerea a început timid și se desfășoară acum la cote înalte. În vară am lucrat mult la produs și calitatea acestuia. Am renunțat la făina ieftină și am ales una de calitate – măcinată pe moară cu pietre. Deși am fost nevoiți să creștem prețul ca să ne putem alinia scumpirii materiei prime, reacția clienților este una incredibilă.

E fantastic cum, în pofida scumpirii produsului finit, ei aleg calitatea, apreciază ceea ce noi facem. În urma scumpirii gazului, am fost nevoită să reduc zilele de producție, așa încât să pornesc eficient cuptorul (marțea, miercurea și vinerea). La începutul zilei coacem pâini la 260 gr, apoi produse cu unt și lapte la 220 gr, produse de patiserie la 180-200 gr, batoane din ovăz și crutoane la 100 gr, astfel încât să ne folosim de resurse în mod eficient“, adaugă ieșeanca.

Momentan, în brutăria Andreei se produce pâine cu maia (cu măsline/nuci coapte/roșii uscate/dovleac copt/semințe/cu bere artizanală/cu turmeric și semințe/toast cu unt și lapte etc.), precum și produse de patiserie tot cu maia.

Despre pâinea cu maia

Pâinea cu maia este o pâine fără drojdie. Are ca agent de fermentare și dospire maiaua acră. Maiaua este formată numai din făină și apă și apelează la fermenții naturali existenți în aer pentru a se activa. Aceasta ia locul drojdiei industriale pe pat de azot. Pâinea cu maia are un indice glicemic mult mai scăzut decât pâinea făcută cu drojdie și este astfel o alegere mult mai bună pentru persoanele diabetice și pentru persoanele care doresc să-și mențină silueta. Maiaua neutralizează acidul fitic din cereale, acid care este responsabil cu împiedicarea absorbției mineralelor de către corpul uman. Astfel, minerale precum fierul, zincul și magneziul din cerealele integrale sunt mai ușor asimilate și deci pâinea este mai nutritivă.

• „O astfel de afacere te scoate din zona de confort și te obligă să te reinventezi, să vii mereu cu ceva nou pentru a atrage. Păcat că noi, micii întreprinzători, nu suntem susținuți și de către stat pentru a progresa. Suntem văzuți ca o sursă de bani, dar autoritățile nu se gândesc pe termen lung la acest domeniu.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Are efecte un an secetos și presărat cu scumpiri în cercetarea agricolă? Cu siguranță răspunsul este unul afirmativ, mai ales dacă ne gândim la acele instituții care se autofinanțează. În acest sens am stat de vorbă cu domnul Pompiliu Mustățea, directorul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea, care a specificat faptul că 2022 a fost și este în continuare un an dificil.

Venituri mai puține

„Fără doar și poate, pentru fermieri, pentru instituțiile de cercetare, precum și pentru partenerii noștri, 2022 este un an greu din punct de vedere financiar. Veniturile sunt clar reduse. În acest an institutul va încasa redevențe mult mai puține în comparație cu anii anteriori deoarece fermierii au certificat cantități reduse de sămânță din cauza secetei. În ceea ce privește grâul, mulți nu au avut ce recolta, iar la porumb și floarea-soarelui situația este și mai dificilă din cauza faptului că producția este compromisă în mai mult de jumătate de țară. Deci nu doar de la grâu, ci și de la porumb și floarea-soarelui vom încasa redevențe mult mai mici“, a declarat directorul INCDA Fundulea.

Întrebat care ar fi cea mai simplă și rapidă soluție pentru a suplini suma deficitară, domnul director a specificat faptul că cel mai ușor pentru un agent economic ar fi să mărească prețurile foarte mult, dar acest lucru nu se va întâmpla și, în cazul mărfii furnizare de institut, vor exista scumpiri, dar prețurile se vor apropia de valorile de anul trecut. Această măsură a fost luată tocmai pentru a nu rămâne cu marfa nevândută.

„Chiar dacă noi nu creștem foarte mult prețurile, costurile noastre de producție au crescut. De exemplu, toată lumea știe că la îngrășăminte prețul a fost de trei ori mai mare ca anul trecut, deci a fost un efort financiar și chiar am achiziționat cantități mai mari de îngrășăminte și avem asigurat necesarul pentru fertilizarea culturilor de grâu, orz și rapiță din această toamnă și este posibil să ne mai rămână și ceva rezerve pentru primăvară. Dar au crescut costurile la combustibil și la utilități, iar la gaz nu mai spun. De exemplu, în prima parte a anului am plătit de 5 ori mai mult comparativ cu anul trecut. Este clar că aceste scumpiri nu se opresc aici. De aceea spun că va fi un an foarte dificil, dar sperăm să ieșim pe plus pentru că am vândut destul de bine în vară“, a mai precizat Pompiliu Mustățea.

Pensionarea și lipsa de personal

Mai mult decât atât, spune directorul INCDA Fundulea, cercetarea a avut de suferit nu doar din cauza secetei, ci și din cauza scumpirilor de pe toate palierele. Așa cum bine știm, activitatea institutului nu presupune doar cercetare, ci și protecția plantelor, agricultură în condiții convenționale, agricultură conservativă și ecologică. Alături de lipsa apei, de efectele prețurilor scăzute, o altă problemă ce îngreunează activitatea unității de cercetare este lipsa de personal.

„Noi în fiecare an am angajat prin concurs 4-5 specialiști pe cercetare, chiar și în acest an am avut 10 locuri disponibile. Am avut 9 candidați, dintre care 5 au fost admiși. A mai apărut o altă problemă din cauza schimbărilor la nivel politic și a zvonurilor conform cărora vârsta de pensionare va crește la 70 de ani, iar în anul 2020, chiar și anul trecut, foarte multe persoane din cadrul institutului s-au pensionat, atât la limită de vârstă, cât și anticipat. Astfel că, din această teamă, din 307 angajați, cât aveam la sfârșitul anului 2019, în 2020 am rămas cu 250 de angajați. Ne-au plecat mulți meseriași, mulți profesioniști în special din sectorul de procesare sămânță, dar și de la atelierul mecanic. Ne-a fost foarte greu să angajăm personal pe posturile vacante și așa a trebuit să găsim și alte soluții. Astfel am ales persoane mai tinere cărora le-am plătit cursurile pentru a face alte specializări. Mă refer aici la cele de mecanic, electromecanic și ce mai avem noi nevoie la stația de condiționat semințe. Dacă nu avem oameni acolo, nu ne putem continua activitatea pentru că nu am avea ce vinde“, a punctat directorul.

Se spune adesea că în instituțiile naționale de cercetare salariile sunt mici, iar tinerii absolvenți aleg să se angajeze în cadrul firmelor private pentru un trai mai bun. Domnul Mustățea nu neagă acest lucru, ba mai mult, încearcă să crească veniturile angajaților în fiecare an. De fapt așa s-a și întâmplat mai mereu, mai puțin în 2021, atunci când, din cauza pierderilor, nu a putut majora salariile. S-au făcut majorări în schimb în 2022, fiecare angajat primind o mărire de 10%, fapt mulțumitor inițial, însă, din cauza inflației, această majorare nu se mai simte acum în buzunarele nimănui.

Dornic de evoluție și de recunoașterea cercetării românești, domnul director încearcă mereu să găsească soluții pentru a sta la aceeași masă cu multinaționalele din piață. Însă cercetarea înseamnă bani, dar o instituție de stat nu are aceleași resurse ca o multinațională, iar investițiile, mai ales în aparatura care se schimbă constant și devine mai performantă, sunt tot mai greu de realizat.

„Toată lumea, când aude titulatura Institut Național zice că suntem ai statului. Da, așa este, dar statul român și-a luat mâna de pe cercetarea agricolă. Noi nu primim niciun leu de la bugetul consolidat al statului. Da, putem accesa niște bani de la bugetul statului, însă numai prin procedeu competițional și participăm la competițiile de lansare de proiecte, în special la cele din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și la cele din Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării. Dar aceste proiecte nu asigură necesarul pentru a menține colectivele de cercetare și nu se asigură continuitate. Au fost ani în care s-a terminat o competiție în decembrie, iar finanțarea am primit-o în toamna următorului an. În cercetare nu este ca în fabrică. Nu pot să închid un an și să reiau activitatea după un an, când primesc finanțarea. Aici este nevoie de activitate zi de zi, atât în câmp, cât și în producție“, a mai precizat dumnealui.

În aceste condiții, specialiștii de la Fundulea se bazează în mare parte pe producție și încearcă în fiecare campanie să obțină recolte cât mai bogate deoarece principala sursă de finanțare este reprezentată de veniturile proprii rezultate din vânzarea de semințe, din drepturile de autor și serviciile de cercetare, precum și datorită revistei interne. Chiar dacă este conștient că lucrurile puteau sta chiar și mai rău, domnul Mustățea susține că nu este mulțumit cu nivelul acesta de supraviețuire al institutului, ci ar vrea să treacă la nivelul de performanță. „Am făcut câțiva pași în acest sens, dar nu suficienți, pentru că ambiția mea și a tinerilor cercetători este aceea de a recupera ceea ce am pierdut după Revoluție și să ajungem la nivelul celor mai cunoscute firme de cercetare, ce au o putere financiară extraordinar de mare. Nouă statul nu ne dă nimic, în spate nu avem acționari, deci ne descurcăm pe cont propriu“, a conchis directorul INCDA Fundulea.

Larissa DINU

De la o vreme știrile despre ce este și ce va fi să fie curg râu, comentatorii dau din casele mari, iar guvernanții se dau de ceasul morții încercând să-și apere fotoliile calde aducătoare de un plus la CV, ori de poziții care să poată ține lumea la picioare. O lume docilă ce se tot lasă târâtă în noroi de ageamii de-aici și de oriunde, scurși printre noi cu doi bani în buzunare, cu minte uneori prea ascuțită, ori cu ea tocită de prostie. O Românie ce încă stă la foc mic așteptând parcă marea vâlvătaie care să o întețească până la fierbere. Doamne, ce va fi să fie atunci!

Mă întreb de multe ori, cum putem sta pe muchie de cuțit, cum spune românul, când țara asta are la îndemână atâtea resurse încât să facă kilowatt-ul, atât de vinovat de crize, de tot ce ni se întâmplă, mai ieftin decât aerul pe care-l respirăm?!

Ei bine, se pare că ea, criza deci, a fost globalizată ca să nu avem către cine arăta cu degetul. Ne consolăm la gândul că, ei bine, a crăpat și capra vecinului. Nu ne mai rămâne decât să ne plângem pe umăr. Acum. Mâine, arătătorul, cine știe, va arăta către cei care au validat… devalizarea țării. Patrimoniul statului de câteva mii de miliarde de dolari a fost dat pe câțiva bănuți, cum spuneam, ageamiilor de oriunde, sub masca așa-zisei privatizări, că de, „statul este cel mai prost administrator“. Păi, dacă-i așa, de ce mai trebuie să existe? Halal zicere, halal inși ce-au zis.

Nu, nu statul este prost administrator, ci cei care l-au păstorit, mulți încă aflați în capul trebii ori ascunși prin sutele de structuri mânuitoare de hârtii, plătiți cu bani de împrumut că de, noi nu mai știm să-i facem. Mâncăm, ne îmbrăcăm, cât o mai putem face azi și zicem că ne merge bine. De produs, o fac alții, noi consumăm. „Trai neneacu, pe banii babachii“. Dar cât și până când? Sacul, se știe, nu-i lipsit de fund.

Doar pământul pe care-l mai avem produce cât poate și el sub povara vremii și vremurilor, kilowaților tot mai scumpi ce generează la rându-le povară celor ce se încumetă să-i taie brazdă și să-i pună sub ea ceea ce urmează a da pâine. Restul pământului, cel mai important mijloc de producție al unui popor, produce, dar nu pentru români și România.

Spusele înscăunaților în vârful piramidei ignoră se pare opiniile, grijile și greutățile obidiților de la baza ei, lăsându-le viața pe muche de… kilowatt. Afurisitul de kilowatt ce a crescut într-un an cât altădată în cinci. O fi oare întâmplător?

Se spune că istoria se repetă. Secetă a mai fost, crize de asemenea, chiar și prostie, dar cea pe care o petrecem le întrece pe toate. Să ai „pe ce pune mâna“ și să mori de foame, parcă este împotriva naturii.

Țară săracă și îndatorată, gata de pus la mezat. Asta-i România de azi, după doar treizeci de ani începuți fără un leu de dat altora.

Dar, cum spune tot el, românul, să fim sănătoși și să dea Domnul bine!

Ion Banu

În ultimii 10 ani, în judeţul Suceava suprafeţele cultivate cu cartofi au înregistrat o scădere continuă. Dacă la începutul anilor 2000 în judeţ erau cultivate peste 30.000 ha cu cartofi, anul trecut au mai fost cultivate 17.122 ha cu cartof, iar în 2020 o suprafaţă de 17.797 ha. Inclusiv Staţiunea de Cercetare Agricolă din Suceava, care era cel mai mare cultivator de cartof din judeţ, a renunţat la această cultură, singurele loturi fiind cele pentru cercetare. Cartoful a ajuns pe locul trei – patru într-unul dintre judeţele considerate printre cele mai mari cultivatoare de cartofi din ţară. Putem vorbi de aproape o înjumătăţire a suprafeţei cultivate, ceea ce înseamnă foarte mult şi privind producţia, deşi fermierii mai mari au acum o rată de producţie mai bună, existând vârfuri de producţie şi de 20 de tone la hectar în unele ferme.

Cultivatorii de cartofi din judeţul Suceava spun că situaţia de la începutul anului 2022 îşi are originile în toamna anului 2020 când, pe fondul pandemiei provocate de Covid-19, fermierii trăgeau un semnal de alarmă şi aduceau la cunoştinţa Ministerului Agriculturii necesitatea subvenţionării acestei culturi în condiţiile în care preţul de vânzare a cartofului a atins minimul istoric de 0,30 lei/kg. În primăvara anului 2021, după cheltuieli serioase cu depozitarea, cartoful pentru consum de calibru >50 mm s-a comercializat cu preţuri care nu au depăşit 0,5 lei/kg pentru că de procesare nu se poate discuta, în acest moment în România fiind doar fabrici de procesare a cartofului sub formă de chips. Pentru această industrie este nevoie de anumite soiuri, iar sprijinul  financiar oferit de stat este foarte mic, anul trecut, numai în judeţul Suceava, suprafaţa însămânţată cu cartofi a scăzut cu peste 600 de hectare la fermierii mari.

Cheltuieli mai mari cu sămânţa, lucrările agricole şi depozitarea

Conform centralizării făcute la sfârșitul anului trecut de Direcția Agricolă Suceava, din cele  17.122 ha cultivate cu cartofi, 80 ha au fost cu soiuri semitimpurii, 320 ha cu soiuri de vară și 16.722 ha cu cartof de toamnă. Pentru că aproximativ 5.000 ha sunt în zona montană, cu o producție sub 10 t/ha, media producției pe județ a fost în anul 2021 de 5-6 t/ha pentru semitimpurii și de vară și de 18 t/ha pentru cartofii de toamnă.

Fermierii mari, care cultivă suprafeţe de peste 10 hectare și care fac şi producţie de calitate, spun că nu vor creşte semnificativ suprafeţele cultivate anul acesta, principalele cauze fiind dublarea şi chiar triplarea preţului la îngrăşăminte, creşterea preţului la motorina folosită de tractoare la prelucrarea solului, însămânţare, tratamente, recoltare, transport. Producţia depinde de sămânţă, de cantitatea şi calitatea ei, iar în acest an sămânţa este insuficientă. De la an la an au fost tot mai puţini producători autohtoni de sămânţă de calitate, iar sămânţa din import s-a scumpit foarte mult. Fermierii spun că şi cheltuielile de depozitare au crescut foarte mult din cauza creșterilor de preț la energia electrică, păstrarea cartofilor fiind la fel de importantă ca şi producerea lor. Tuberculul de cartof conţine aproximativ 75% apă, iar, dacă nu sunt îndeplinite toate condiţiile de pregătire pentru însilozare şi păstrare, temperaturi constante situate în +4 şi +8°C în funcţie de destinaţie (consum, sămânţă, chips), ventilaţie mecanică cu aer răcit, pot apărea foarte uşor boli în timpul depozitării. Este vorba despre aşa-numitele boli de păstrare: putregaiul umed, putregaiul uscat, putregaiul din cauza manei, etc. iar pagubele sunt foarte mari. La toate acestea se adaugă şi un uşor deficit de umiditate din sol, care, dacă se va accentua, va limita producţia sau, dacă va fi un an ploios vor fi cheltuieli mai mari cu combaterea dăunătorilor.

„Cartoful este greu de cultivat, necesită utilaje şi forţă de muncă. La cartof nu se poate fără muncă, oricât de performante ar fi utilajele. Cui nu are utilajele proprii îi va fi foarte greu să se reorienteze acum, de la un an la altul. Dacă mă raportez la investiţia din 2021, preţul practicat în primăvară este corect. Anul acesta, la ce costuri sunt, când o tonă de îngrăşământ a ajuns 1.000 de euro, e clar că nu se mai poate face producţie la acelaşi preţ. Estimez că voi cultiva 8-10 hectare în acest an şi cred că preţul la cartof sigur va creşte“, a explicat fermierul Florin Mirăuţ, cultivator de cartofi la o fermă din satul Moara.

Cultivatorii de cartofi spun că, dacă eşti specializat pe producţia de cartofi, te poţi adapta greu pentru o altă producţie. În cazul culturii cartofului, utilajele și tehnologia sunt specifice, nu pot fi folosite petru o altă cultură, doar cele pentru pregătirea terenului sunt universale.

Creşterea preţului cartofului este mai mică la producători și mai mare la vânzători

Micii fermieri spun că până acum investiţia nu se merita, fiind vorba de multă muncă, cheltuieli sporite şi preţ de vânzare scăzut. Situaţia s-a schimbat însă în primăvara acestui an, când preţul cartofului a crescut semnificativ, cu aproximativ 30% la producător şi chiar mai mult în magazine.

Dacă în toamnă kilogramul de cartofi se vindea în judeţul Suceava cu 0,8 până la 1,2 lei, în luna aprilie cartofii pleacă de la producător cu un preţ de 1,3-1,5 lei kilogramul, în magazine un kilogram depăşeşte 3 lei, iar în pieţele agroalimentare preţurile variază de la 2 la 3 lei, în funcţie de calitate.

Deşi datele de pe piaţă indică o creştere a preţului cartofului, specialiştii din cadrul Direcţiei Agricole Suceava spun că nu se aşteaptă la creşteri semnificative şi imediate ale suprafeţelor cultivate cu cartof şi asta din cauza măririi costurilor lucrărilor la hectar. Creşterea preţului la motorină, la sămânţă, îngrăşăminte şi, nu în ultimul rând, la substanţele de combatere a dăunătorilor şi a bolilor fac ca, într-un an cu o producţie de aproximativ 10-12 tone la hectar, preţul de 1 leu/kg să nu mai acopere cheltuielile fermierilor.

Cartoful pentru sămânţă ocupă suprafeţe foarte mici

Chiar dacă este o cultură subvenţionată, cartoful pentru sămânţă ocupă suprafeţe foarte mici pentru că fermierii nu vor să îşi rişte afacerile în domeniul agricol. Ei spun că ideal ar fi să multiplicăm mai multă sămânţă în România, în funcţie de soiuri adaptate fiecărei regiuni. Pentru că acest proces de multiplicare este totuşi destul de costisitor, din cauza inputurilor, acesta ar trebui făcut în primul rând în staţiunile de cercetare. La Suceava exista pe vremuri Staţiunea de Cercetare Agricolă, unde se obțineau rezultate foarte bune.

Aceste culturi cu sămânţă sunt foarte costisitoare, anul trecut depăşind 40.000 lei/ha la clasa A. Există riscul ca într-un an ploios, cu mulţi dăunători şi în care tratamentele nu pot fi efectuate la timp, culturile să poată fi în orice moment declasate, respinse sau, şi mai grav, carantinate. Carantinarea fermei din cauza depistării unui organism de carantină presupune distrugerea întregii culturi de cartofi sau a oricărei cantităţi de cartof dacă boala apare după depozitare şi interzicerea producerii de cartof pentru următorii 5 ani.

Micii cultivatori îşi vând producția la marginea drumului

În judeţul Suceava sunt şi micii cultivatori care vând o parte din producție la marginea drumului deoarece nu au condiţii de păstrare. Ei spun că au suprafeţe mici, de la câţiva ari până la 1-2 hectare și că în primul rând cultivă cartofi pentru consumul familiei, pentru animalele din gospodărie, dar şi pentru vânzare. Cultivatorii de cartofi pe terenurile din jurul gospodăriilor spun că folosesc ca îngrăşământ gunoiul de grajd provenit de la animalele din gospodărie şi îşi asigură sămânţa din producţia proprie, de la o recoltă la alta şi de aceea au producțiile cele mai mici şi cele mai mari probleme cu bolile foliare, îndeosebi cu mana.

Dacă în toamnă vor putea vinde cartofii cu peste 1,5 lei/kilogram, ei spun că îşi vor recupera cheltuielile.

Pentru a veni în sprijinul fermierilor, specialiștii Direcției Agricole Suceava acordă consultanță  privind tehnologia  de producere a  cartofului  în  condițiile în care sămânța  provine din import și tehnologia trebuie  adaptată  schimbărilor climatice, cursuri de formare profesională, consultanță privind constituirea de forme asociative – cooperative și grupuri de producători.

După cum a debutat anul agricol 2022, fermierii suceveni se aşteaptă la producţii, în general, bune la cartof.

Silviu Buculei