Imprimă această pagină
Zootehnie-Medicina veterinara 19 Noiembrie 2017, 11:38

Micotoxicozele la păsări

Scris de

Micotoxicozele se referă la toate bolile cauzate de efectul toxinelor produse de mucegaiuri (miceți). Micotoxicozele evoluează în general, subclinic și pot fi dificil de diagnosticat; apar peste tot în lume, indiferent de climat, dar în special în zonele (sau anotimpurile) cu temperaturi și umiditate crescute sau în zonele unde cerealele au un conținut mare de apă la recoltare.

Sunt recunoscute diverse tipuri de micotoxine: aflatoxinele produse de Aspergillus flavus; fusariotoxina produsă de Fusarium spp. (provoacă leziuni orale și înmuierea cojii ouălor); ochratoxina produsă de Aspergillus ochraceus (afectează rinichii, proventricolul și pipota) și rubratoxina produsă de Penicillium rubrum (interferează metabolismul tiaminei, implicit deficiențe / carențe în vitamina B1).

Mortalitatea este variabilă, dar toate afectează starea de sănătate; sunt rezistente la inactivarea prin caldură.

Cele mai sensibile specii sunt rața, curca, gâsca, fazanul și puii de găină.

Păsările se infectează prin ingestia de cereale contaminate cu spori patogeni, inclusiv pe cale aerogenă.

Umiditatea crescută a cerealelor, prezența insectelor dăunătoare și a condițiilor necorespunzătoare de stocare a furajelor sunt factori favorizanți ai apariției micotoxinelor.

Sporii miceților din furaje și micotoxinele sunt foarte rezistente, mărind, printre altele, susceptibilitatea la bolile bacteriene.

Aflatoxinele inhibă sinteza și transportul lipidelor în ficat, fiind implicate în apariția Sindromului ficatului gras, având inclusiv efect carcinogenic.

Tabloul clinic variază în funcție de speciile afectate de tipul micotoxinei, doza ingerată și perioada de expunere: diareea, paralizia sau / și incoordonarea, reducerea ingestiei, greutății corporale și a ouatului / eclozionabilității, paliditatea crestelor, barbițelor și măduvei osoase.

Modificările anatomopatologice sunt: leziuni ale mucoaselor, peteșii și hemoragii în diverse țesuturi; ficatul și rinichii măriți în volum, cu aspect slăninos, hidropericard, enterite grave, regresia bursei lui Fabricius și eroziuni ale cuticulei pipotei. 

Diagnosticul prezumtiv se bazează pe istoric, semne clinice și leziuni; identificarea și cuantificarea toxinelor în probele de furaje și, eventual, examen histopatologic.

Tratamentul constă în eliminarea surselor de micotoxine, administrarea de antifungice și absorbante de micotoxine (de exemplu, ROMZEOFORT, 1 kg / 10 kg furaj), vitamine solubile și seleniu (ROMSELEVIT, 1 ml / litru de apă / zi) și COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL / NUTRI VITA-MIN-AMINO), hepatoprotectoare (BEDGEN sau / și HEPATOPROTECT pulbere).

Se mai poate utiliza SULFAT DE CUPRU (1 kg / tona furaj, 7 zile, bine omogenizat în furaje). 

Prevenția micotoxicozelor se face prin alegerea de materii prime de calitate, uscate și prin stocarea lor în condiții corespunzătoare.

Adăugarea de aditivi furajeri este indicată (inclusiv inhibitori de micotoxine).

Furajele care conțin făină de pește nu vor fi stocate (depozitate) mai mult de 3 săptămâni.

Peletizarea furajelor poate reduce încărcătura fungică, dar nu inhibă micotoxinele.

Se vor utiliza biocide eficace cu efect antimicotic, bactericid și virulicid în decontaminarea silozurilor și fermelor (de exemplu, DECONTAMINOL / PURSEPT / CATIOROM).

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA


Vizualizari 3841
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Articole recente - Lumea Satului

Articole înrudite