Curmalul chinezesc, o nouă specie pomicolă pentru Europa
În cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București programele de cercetare ocupă un loc important în desfășurarea activităților fiecărui an universitar. Într-un astfel de proiect de cercetare a fost inclus acum 20 de ani și curmalul chinezesc, o plantă din Familia Rhamnaceae ce provine din Asia Centrală. Promotorul acestei specii în România este domnul prorector Florin Stănică, iar cel mai recent eveniment pe care l-a organizat în susținerea curmalului a fost work-shop-ul „Curmalul chinezesc, o nouă specie pentru Europa“.
De ce curmalul?
Manifestarea ce a avut loc la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București a fost organizată în colaborare cu Universitatea de Agricultură din Hebei – China, sub auspiciile Societății Române a Horticultorilor și a Asociației China Cash Forest. Printr-o serie de prezentări, participanții din China, Italia, Republica Moldova și România au demonstrat faptul că această specie poate fi cultivată și valorificată cu ușurință și pe continentul european.
Care ar fi șansele reale ale acestei specii pentru a intra în pomicultura românească ne-a detaliat domnul prof. univ. dr. Florin Stănică: „Noi, Facultatea de Horticultură din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară, studiem curmalul de 20 de ani. Atunci am reușit să aducem din China primele soiuri ameliorate, dar vreau să spun că această plantă exista la noi în țară de peste 2000 de ani, de pe vremea coloniștilor greci. Să nu uităm că este cunoscut sub numele de măslin de Dobrogea. Este o plantă destul de valoroasă, rezistă la secetă și valorifică foarte bine terenurile sărăturate, dar și pe cele nisipoase, deci solurile cu conținut scăzut de materie organică. O altă caracteristică importantă este rezistența la ger, deci poate produce, în condițiile din România, fructe deosebite. Sunt câțiva pași pe care trebuie să îi urmăm. Am dat deja 3 soiuri chinezești pentru înregistrare la ISTIS – Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor și, după ce aceste soiuri vor fi înregistrate în lista oficială, cred că este important să trecem la înmulțirea rapidă a acestora, precum și la plantarea lor pe suprafeţe cât se poate de mari. Am discutat cu partenerii noștri chiar despre posibilitatea realizării unui proiect european atât de cercetare, cât și de promovare a acestei specii. Având în vedere că această specie este cultivată în marea majoritate a țărilor mediteraneene, este nevoie de un efort un pic mai mare din partea oficialităților pentru a putea fi inclusă pe lista de specii pomicole, și să beneficieze de finanțare cu fonduri europene.“
Deși este o specie ce se întâlnește din vechi timpuri pe teritoriul României, ne-am putea întreba dacă fermierii români au suficiente informații pentru a-l cultiva. „Cu siguranță că le-ar fi ușor să îl cultive. Unul dintre cele mai importante aspecte este acela că nu are nevoie de irigare pentru că este o plantă foarte rezistentă la secetă. De asemenea, planta poate fi cultivată ușor pentru că nu necesită tăieri foarte multe sau foarte complicate. Fructifică rapid și, din studiile noastre, am constatat faptul că nu este atacat de boli și dăunători periculoși. Pe parcursul celor 20 de ani noi nu am făcut niciun fel de tratament în livada din campusul USAMV, de aceea credem că această specie se pretează și pentru culturi bio“, a mai declarat domnul prorector.
Peste 700 de soiuri de curmal
La nivel mondial, și mai ales în China, se cultivă 700 de soiuri de curmal, iar valorificarea fructelor este mult mai diversificată decât poate părea la prima vedere. În China este considerat fruct uscat, în proporție de 80% se deshidratează și se valorifică ca atare, asemeni prunelor uscate la noi. Însă există și soiuri care se consumă în stare proaspătă. Tot de la domnul prorector am aflat mai multe informații cu privire la calitatea fructelor. Acestea au o cantitate mare de substanță uscată solubilă, cca 30%, iar conținutul în glucide depășește de multe ori 27%. Vitamina C se regăsește, în funcție de soi, cu valori cuprinse între 330-1.000 mg/100 g produs proaspăt. De asemenea, mai conține vitaminele B și P, dar și microelemente, iar pe lângă acestea prezintă cea mai ridicată cantitate de adenozin monofosfat întâlnită până acum în fructele din toată lumea.
Cum pot fi valorificate fructele?
Fructele pot fi consumate în stare proaspătă, dar există și numeroase rețete de produse preparate, mai ales în Asia, dar mai nou și la noi în țară, la nivel de cercetare, desigur. „Am încercat alături de colegii de la Centrul de Cercetare pentru studiul Calității produselor Agroalimentare să realizăm câteva produse. Am făcut compot, chiar și lichioruri îndulcite cu miere, deși fructul nu are nevoie de foarte mult zahăr. Am mai făcut și fructe deshidratate, chiar și pudră. Am realizat toate aceste lucruri pentru a lărgi spectrul de posibilități de consum pe care curmalul chinezesc îl oferă“, a adăugat Florin Stănică.
Curmalele chinezești pentru diversificare
Despre importanța diversificării speciilor pomicole în România ne-a vorbit și domnul Gheorghe Glăman, președintele Societății Române a Horticultorilor: „Este necesară diversificarea pomiculturii românești. După cum bine știm, în România se cultivă pe suprafețe însemnate în special măr și prun. Nu prea există diversitate, de exemplu 90% din producția de fructe din acest an a fost de măr și prun. De aceea concurența la măr este extraordinară, iar fermierii cu suprafețe mari care nu au depozit au de suferit. Un exemplu este ceea ce se întâmplă în această toamnă la Voinești, unde pomicultorii nu prea au spații de depozitare, de aceea sunt disperați, dacă putem spune așa, mai ales dacă mai adăugăm la acest aspect și prețul. În ultima vreme am tot făcut demersuri pentru a diversifica pomicultura, iar fermierii au început să fie tot mai interesați de cultura alunului, a afinului. E necesar ca diversele fructe pe care le găsim în noile magazine să provină și din livezile producătorilor români.“
Loredana Larissa SOFRON
Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 48-49