Patul germinativ reprezintă stratul de la suprafața solului, gros cât adâncimea de semănat, pregătit prin lucrările solului în vederea creării condițiilor optime pentru germinarea semințelor, răsărirea și creșterea plantelor în primele faze de vegetație.

Pentru realizarea acestor condiții sunt necesare următoarele măsuri:

– Terenul destinat însămânțărilor de primăvară, la intrarea în iarnă, să fie afânat, mărunțit și nivelat, capabil să acumuleze maximum de apă din precipitațiile căzute în sezonul rece al anului, iar în primăvară să se zvânte cu 7-10 zile mai devreme decât terenul nepregătit, denivelat.

– În astfel de teren, culturile din urgența I (orzoaică, mazăre, lucernă ș.a.) se pot însămânța în epoca optimă, în mustul zăpezii, când în sol, la nivelul de încorporare a seminței (2-3 cm), se înregistrează 1-3°C.

– Dacă în timpul iernii terenul nu s-a bătătorit și se menține afânat la suprafață, se poate intra direct la semănat deoarece brazdarele semănătorilor pot pătrunde ușor până la 2-3 cm adâncime, cât pretind semințele mici (lucernă, muștar, rapiță).

– Dacă terenul este bătătorit la suprafață și are o crustă subțire sau au început să apară buruieni anuale, se trece cu grapa cu colți sau cu sapa rotativă și apoi se însămânțează.

Notă: Nu este indicat să se folosească grapa cu discuri la lucrările solului în primăvară și în niciun caz la pregătirea patului germinativ deoarece răscolește și vântură solul pe 8-10-12 cm adâncime, provocând mari pierderi de apă și nu se mai poate realiza „pat tare“. Problema reconsolidării solului cu ajutorul tăvălugului din spate nu se confirmă. Este foarte bun acest tăvălug, dar el nu poate realiza refacerea imediată a capilarității solului. Capilaritatea se formează prin așezarea naturală a solului pe parcursul a 8-10-12 zile, în funcție de textura solului.

– Pentru însămânțarea culturilor cu sămânța mai mare (mazăre, sfeclă de zahăr), care necesită altă adâncime de însămânțare, pregătirea patului germinativ se efectuează printr-o singură trecere cu combinatorul, bine pregătit și corect reglat pentru a lucra numai până la adâncimea de semănat. Este indicat ca pregătirea patului germinativ să se efectueze în ziua sau preziua semănatului pentru a fi distruse toate buruienile existente, iar plantele să răsară înaintea buruienilor pentru a nu fi stingherite de acestea.

– Pentru culturile însămânțate mai târziu (floarea-soarelui, porumb, soia), dacă nu au apărut buruieni, nu este necesar să se intervină asupra solului decât în ziua semănatului. Solurile bine structurate formează un mulci natural la suprafață deoarece stratul superficial pierde apa și volumul glomerulelor se micșorează, desprinzându-se de cele de mai jos, întrerup capilaritatea și apa nu se mai evaporă. Dacă până atunci apar buruieni sau se formează crustă, se trece cu sapa rotativă, iar în ziua semănatului se lucrează cu combinatorul până la adâncimea de încorporare a seminței.

– Stratul de sol numit „pat tare“ pe care se încorporează sămânța trebuie să fie „așezat“, cu densitatea aparentă de 1,3 g/cm3, cu capilarele nederanjate prin care ajunge apa la nivelul seminței, iar deasupra stratul de sol să fie afânat (plapumă moale), cu densitatea aparentă de 1-1,1 g/cm3.

– În cazul când terenul se menține afânat până la semănatul culturilor din epoca a II-a este indicat ca adâncimea de pregătire a patului germinativ să fie redusă cu 1 cm pentru ca brăzdarele semănătorilor, sub propria greutate, să pătrundă 1 cm în patul tare în care se formează o rigolă îngustă în care se plasează sămânța și care primește apa prin capilare atât dedesubt, cât și din părțile laterale.

Pentru sfecla de zahăr, care este foarte pretențioasă la asigurarea condițiilor de germinare, în anii 80 am realizat la Institutul de Cercetări pentru Cultura și Industrializarea Sfeclei de zahăr modificări la semănătoarea SPC-6, în sensul că în urma brăzdarului am montat o rolă care apăsa sămânța și o încorpora în patul tare. În acest caz sămânța primea apă prin capilare pe întreaga suprafață.

Rezultatele în câmp au fost foarte bune, cu germinația uniformă și de mai scurtă durată. Am prezentat această modificare Institutului de Mecanizare care a fost de acord și a stabilit să fie introdusă în fabricație. A venit însă anul `89 și firul s-a rupt. Cu bucurie însă am constatat că, după 30 ani, această modificare a fost realizată de o companie constructoare de semănători și am găsit-o expusă la AgriPlanta-RomAgrotek.

Considerăm că am prezentat majoritatea situațiilor de pregătire corectă a patului germinativ pentru asigurarea însămânțărilor de bună calitate.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

În anii ’40-’50 eram elev la o școală agricolă care avea fermă didactică de 150 ha, lucrate în majoritate cu elevii în timpul instruirii practice. Lucrările de arat, semănat, prășit etc., se executau numai cu tracțiunea animală. În prezent există tractoare, combine de sute de cai putere, dar și alte utilaje digitalizate prevăzute cu camere video și senzori, drone, roboți agricoli etc.

Prin urmare, într-o singură generație a avut loc acest salt uriaș.

La începutul lunii iunie am discutat cu mulți reprezentanți ai companiilor expozante în cadrul Agriplanta – RomAgrotech, dar și cu prof. Ovidiu Ranta, consilierul științific al expoziției.

O chestiune generală a discuțiilor a fost cea legată de masivitatea utilajelor, de cantitățile mari de metal folosite pentru construcția lor, cu efecte negative asupra solului și foarte scumpe.

Am menționat că solul este un organism viu a cărui existență și sănătate depind de modul cum este lucrat.

Am încercat să le explic interlocutorilor efectul utilajelor agricole asupra solului.

a) Cu privire la plugul cu antetrupiță, când a apărut, la jumătatea secolului al XX-lea, se spunea că execută o arătură perfecționată, că încorporează bine resturile vegetale, că rolul antetrupiței este să preia stratul de la suprafața solului, bogat în resturi vegetale și să-l introducă la fundul brazdei anterioare, la peste 25 cm adâncime, peste care trupița răstoarnă restul brazdei. La o asemenea adâncime are loc o descompunere anaerobă, din care rezultă gaze toxice (gaz metan, hidrogen sulfurat, amoniac, aldehidră glicerică și lactică) dăunătoare pentru semințe și tinerele plante.

Cercetările ulterioare au demonstrat că humusul și elementele nutritive rezultă din descompunerea aerobă a materiei organice care trebuie să fie încorporată în sol până la 12-15 cm. Această operațiune se poate realiza cu plugul fără antetrupiță, care răstoarnă brazda la 135° și resturile vegetale ajung în acest strat. Sau se pot încorpora cu grapa cu discuri sau cu alte utilaje care lucrează superficial.

Prin urmare, plugul cu antetrupiță nu este indicat.

b) Grapa cu discuri este o unealtă bună, dar cu întrebuințare limitată. Din păcate, se folosește cam peste tot, ea având rolul să astupe și să mascheze toate greșelile făcute la alte lucrări.

Grapa cu discuri este utilă la lucrarea de dezmiriștit, la efectuarea unei lucrări superficiale de mărunțire și nivelare după lucrarea de sacrificare sau acolo unde plugul nu lucrează în agregat cu grapa stelată și este necesar ca imediat sau cel târziu a doua zi să se efectueze o lucrare cu grapa cu discuri.

Dar niciodată nu este indicată lucrarea cu grapa cu discuri în primăvară deoarece răscolește și vântură solul, provocând mari pierderi de apă din sol. În experiențele de la Fundulea s-au înregistrat pierderi de apă de până la 28-29%. Grapa cu discuri nu poate asigura pregătirea patului germinativ, mai ales pentru semințe mici, situație în care se cere o afânare până la 2-3 cm.

c) În unele broșuri și pliante se prezintă ca avantaj al utilajului agricol acțiunea agresivă asupra solului cu distrugerea bolovanilor. Dar, în primul rând, nu trebuie să existe bolovani. E necesar să se lucreze solul numai la umiditatea optimă, iar dacă situația ne obligă să lucrăm solul când este uscat se va executa o lucrare superficială care nu scoate bolovani. Dacă am greșit și am scos bolovani, arătura respectivă trebuie destinată însămânțărilor de primăvară, astfel încât peste iarnă, prin îngheț-dezgheț, să se mărunțească solul în mod natural, fără distrugerea agregatelor structurale.

Folosirea utilajelor agricole ce acționează agresiv, lovesc, zdrobesc, presează, strivesc, adică distrug structura, trebuie evitate.

Un tăvălug Gṻttler foarte greu realizează pisarea bolovanilor, iar grapa rotativă, care este o adevărată moară cu ciocănele, macină solul. În ambele cazuri agregatele structurale sunt transformate în praf care astupă porii solului, cu efecte negative asupra regimului aerohidric al solului deoarece apa din precipitații nu mai poate pătrunde și se scurge la suprafață, provocând fenomenul de eroziune și de formare a crustei la suprafața solului.

Într-un sol bolovănos folosirea grapei rotative măruntește bolovanii numai în stratul superficial, iar dedesubt bolovanii sunt integri, cu canale prin care circulă aerul.

Unii agricultori sunt bucuroși de modul cum arată terenul după grapa rotativă, dar nu știu ce este sub acest strat prăfuit.

Dacă se introduce semănătoarea după această lucrare, o bună parte din sămânță ajunge printre bolovani la 15-20 cm adâncime și acolo putrezește.

d) Pentru însămânțările de primăvară este necesar un combinator ușor (nu l-am găsit în expoziție) alcătuit din tăvălugi în față și spate, iar la mijloc organe active tip labă de gâscă (săgeată) cât mai plate pentru a nu răscoli solul.

Un asemenea combinator poate fi reglat să afâneze solul și la 2-3 cm adâncime, să taie pe dedesubt eventualele buruieni și să nu răscolească solul, cu pierderi de apă.

Un astfel de combinator a existat în anii ’80 și a fost realizat de Institutul de cercetare și producție pentru cultura și industrializarea sfeclei de zahăr împreună cu Institutul de mecanizare și era destinat pentru sfecla de zahăr și culturile cu semințe mici.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Printre cele mai populare culturi de primăvară, care se însămânțează de timpuriu, se numără mazărea, orzul, orzoaica, inul, lucerna și sfecla de zahar. În grădină, este recomand să fie cultivate tot în această perioadă morcov, pătrunjel, leuștean, spanac, ridichi, salată sau cartofi.

Culturile timpurii pot aduce un venit rezonabil proprietarului, de aceea o astfel de investiție este puțin probabil să de-a greș. Totuși, printre cele mai profitabile culturi care se pot înființa primăvara se numără lavanda, aceasta poate fi plantată toamna sau primăvara iar avantajul este costul mic al investiției.

Cele mai profitabile soiuri sunt lavandula angustifolia, lavandula intermedia și lavandula latifolia. De asemenea, un profit îți poate aduce și Buena Vista, un soi inventat de englezi, folosit pentru a prepara diferite delicii culinare. O altă idee de afacere ar fi cătina. Aceasta poate fi și ea plantată primăvara dar și toamna. În acest sens, este nevoie de un material săditor de calitate și de un teren bine pregătit. O altă alegere bună poate fi plantarea coacăzului, deoarece investiția poate fi recuperată încă din primul an, având ca rezultat și profit.

O altă cultură profitabilă este cartoful mov deoarece în ultimii ani a existat o cerere din ce în ce mai mare pe piață. Iar un beneficiu este că se poate planta pe suprafețe mici și se pot obține profituri record. Consumatorii îl apreciază pentru vitamina C, potasiu, calciu, fier, proteine, fibre, carbohidrați și antioxidanți. O altă cultură tot mai cerută pe piața din România este castravetele amar, considerat un adevărat panacea.

Aceasta poate fi o investiție bună deoarece vânzarea poate fi atât a castraveților cât și a semințelor. Planta este rezistentă la temperaturi mici și nu necesită irigare din belșug. Plantația de aronia este și ea bănoasă și poate fi exploatată chiar 15-20 de ani, dacă se fac tăierile la timp.

Liliana Postica

Dacă dorim recolte satisfăcătoare și în anii secetoși este necesar ca la intrarea în iarnă suprafețele destinate însămânțărilor de primăvară să fie afânate, mărunțite și nivelate, iar la desprimăvărare să fie lucrate cât mai puțin sau deloc.

În acest an, suprafețele destinate culturilor de primăvară se găseau în următoarea situație:

1. Suprafețele bine lucrate, mărunțite și nivelate, capabile să înmagazineze și să păstreze cea mai mare cantitate de apă din precipitațiile de peste iarnă. Acestea ar trebui repartizate, cu precădere, culturilor însămânțate în urgența I. Ele se zvântă în primăvară cu 7-10 zile mai devreme, asigurând însămânțarea culturilor din urgența I (orzoaică, ovăz, mazăre, năut, sfeclă, in etc. (în epoca optimă, adică în mustul zăpezii).

Înainte de semănat nu este necesară nicio lucrare deoarece brăzdarele semănătorilor pot pătrunde ușor până la adâncimea de 2-3 cm, cât pretind majoritatea culturilor respective. Prin aceasta se evită pierderea apei din sol deoarece orice intervenție asupra solului în primăvară, mai ales când este secetă, tot mai frecventă la noi, provoacă mari pierderi de apă.

Exemplu: o trecere cu grapa cu colți produce pierderi de apă de 3%, cu cultivatorul de 6,2%, iar cu grapa cu discuri de 12% până la 29%.

De aceea grapa cu discuri trebuie exclusă de la orice lucrare în primăvară.

Dacă o parte din aceste suprafețe sunt destinate culturilor din epoca a II-a de însămânțare nu este necesar să se intervină deoarece stratul de la suprafața solului se usucă, nu are capilare și constituie un tampon împotriva ridicării apei la suprafața solului pentru evaporare.

În cazul în care încep să apară buruieni, acestea vor fi distruse printr-o trecere cu grapa cu colți reglabili sau sapa rotativă când buruienile se găsesc în faza de germinare-răsărire.

Pentru culturile cu semințe mai mari, care necesită o adâncime de încorporare mai mare, în ziua semănatului se execută o trecere cu combinatorul, bine reglat, care afânează solul numai până la adâncimea de semănat.

În acest fel, dacă se pregătește corect terenul din toamnă, în primăvară sunt necesare puține intervenții și o bună gestionare a apei.

2. Suprafețele lucrate când terenul era uscat și au rezultat bolovani mari sau când a fost umed și au rezultat brazde sub formă de curele care prin uscare se întăresc precum betonul. Asemenea suprafețe este bine că s-au lăsat pentru însămânțările de primăvară. Dacă se intervenea cu grapa rotativă care macină solul sau prin treceri repetate cu grapa cu discuri și tăvălugi grei care pisează solul, s-ar fi distrus agregatele structurale care se transformă în praf, care astupă porii solului, îngreunând regimul aerohidric, termic și de nutriție necesare creșterii și dezvoltării plantelor.

Suprafețele respective în perioada de iarnă, prin umezire-uscare, prin îngheț-dezgheț în mai multe etape, se sfărâmă în mod natural, fără a se distruge structura solului. În ferestrele iarnii se trece cu o grapă cu discuri ușoară prevăzută cu lamă nivelatoare și tăvălug care mărunțește și nivelează solul. Până la desprimăvărare mai cad precipitații care completează rezerva de apă din sol.

În primăvară, suprafețele respective vor fi tratate ca la punctul 1.

În situația când se lăsau așa bolovănoase până în primăvară se pierdea multă apă. Exemplu: pe stratul 0-10 cm suprafețele nivelate din toamnă, la desprimăvărare aveau 23% apă, iar cele nivelate în primăvară aveau 17% apă.

3. Au mai rămas și anumite suprafețe nelucrate. Dacă sunt destinate sistemului de agricultură conservativă rămân așa până la semănat. Altfel, trebuie lucrate obligatoriu în ferestrele iernii, când umiditatea este corespunzătoare. Fie se execută o arătură la 15-16 cm și se grăpează, fie se lucrează cu cizelul dacă solul este tasat-compactat, după care se grăpează. Se mai poate folosi grapa cu discuri grea prevăzută cu tăvălug în spate.

Important este ca după ce se realizează afânarea să se asigure și o bună mărunțire și nivelare astfel încât în primăvară să fie aptă pentru însămânțări, fără altă intervenție.

Rezultatele experimentale de la INCDA Fundulea, la cultura porumbului, arată că:

• Semănat în arătura de toamnă, mărunțită și nivelată – s-a realizat o producție de 100%.
• Semănat într-o discuitură de primăvară = 55%.
• Semănat în arătură de primăvară = 24%.

Prin urmare, urmărind cu atenție momentul optim din ferestrele iernii și executând finisarea lucrărilor solului, campania de primăvară va fi ușoară.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

În majoritatea zonelor agricole din țara noastră primăverile au devenit tot mai secetoase, cu vânturi uscate care scot apa din stratul superficial al solului. De aceea este necesar ca pentru culturile de primăvară și în special pentru cele din urgența I terenul să fie pregătit din toamnă. La intrarea în iarnă, solul trebuie să fie afânat, mărunțit și nivelat, situație în care în primăvară se zvântă cu 7-10 zile mai devreme, putând însămânța culturi din urgența I în mustul zăpezii.

La desprimăvărare, solul trebuie să fie lucrat cât mai puțin sau deloc pentru a asigura conservarea apei.

În solul afânat brăzdarele semănătorilor pot pătrunde ușor la 2-4 cm, adâncime la care se însămânțează majoritatea semințelor din urgența I (cereale de primăvară, lucernă, trifoi, sfeclă, linte, năut, muștar, rapiță, in etc.). Pentru cele însămânțate mai adânc este necesară o singură lucrare cu combinatorul, până la adâncimea de semănat, efectuată în aceeași zi.

Însămânțarea timpurie asigură răsărirea explozivă și uniformă a plantelor, creșterea viguroasă și ocuparea terenului pe care-l protejează și înăbușă buruienile, iar fenomenele de polenizare și fecundare au loc înainte de apariția secetei și arșiței.

Plantele premergătoare pentru culturile de primăvară se recoltează în perioada de vară sau de toamnă. După recoltarea culturilor de vară se efectuează imediat o lucrare de dezmiriștit cu grapa cu discuri care mărunțește și amestecă resturile vegetale cu stratul superficial al solului formând un fel de mulci. În acest mulci sunt create condiții pentru răsărirea buruienilor și a samulastrei, asigurând un covor verde care protejează solul, evită levigarea nitraților, reduce gradul de îmburuienare și asigură cantități importante de masă vegetală pentru fertilizarea solului. Când se realizează umiditatea necesară, se execută arătura care încorporează masa vegetală de 12-15 cm, adâncime pentru descompunerea aerobă cu formarea de humus și substanțe nutritive.

În situația când în sol se găsesc straturi impermeabile acestea trebuie distruse pentru a asigura o bună permeabilitate a apei. Când stratul impermeabil se găsește în orizontul arabil (hardpan) poate fi distrus cu plugul prevăzut cu scormonitori care afânează 10 cm sub fundul brazdei. Dacă se găsește la 35-45 cm se lucrează cu cizelul, iar dacă se găsește la 60-70 cm se distruge cu scarificatorul.

Lucrat în acest fel, solul înmagazinează în plus 700-800 mc/ha apă, peste 100 kg/ha azot și de 3-5 ori mai mult fosfor.

După recoltarea culturilor de toamnă (porumb, floarea-soarelui, soia ș.a.) se execută o lucrare cu grapa cu discuri pentru mărunțirea tulpinilor, după care se ară cu plugul în agregat cu grapa stelată până la adâncimea la care se scot bolovanii. Dacă plugul nu are dispozitiv pentru grapa stelată, cel târziu a doua zi, când solul este încă reavăn, se grăpează.

În situația când în mod greșit s-a lucrat când solul este uscat și rezultă bolovani sau umed și rezultă brazde „curele“ acestea nu trebuie mărunțite folosind utilaje precum grapa rotativă care transformă agregatele structurale în praf. Se așteaptă mai multe etape de umezire-uscare, de îngheț-dezgheț care favorizează mărunțirea naturală a solului, fără a distruge agregatele structurale. În acest caz se execută grăparea terenului în ferestrele iernii și la desprimăvărare solul este corect afânat, mărunțit și nivelat, favorabil însămânțării în condiții optime.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Campania agricolă de primăvară a debutat cu dreptul la nivelul județului Suceava. Vremea favorabilă, cu temperaturi optime, i-a determinat pe mulți dintre fermierii din nordul țării să semene mult mai devreme terenurile cu porumb, floarea-soarelui, rapiță sau cartofi.

Datorită condițiilor climatice favorabile, care au dus la o creștere a temperaturii solului, campania de primăvară a început anul acesta mult mai devreme, încă din luna martie, cultivatorii lucrând pământul în condiţii destul de dificile. Principalele probleme au fost legate de secetă, judeţul fiind ocolit complet de precipitaţii în această perioadă, iar zăpada din timpul iernii a fost foarte puțină.

Campania de însămânțări de primăvară a fost încheiată la 1 mai

Directorul executiv al Direcţiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Suceava, Haralampie Duţu, ne-a declarat că actuala campanie de însămânţări a trebuit accelerată pentru toate culturile din cauza temperaturilor ridicate și pentru a valorifica foarte mica rezervă de umiditate din sol. Până la începutul lunii mai au fost însămânțate pe 105.186 de hectare, singurele culturi pe care fermierii le mai aveau de însămânțat fiind fasolea boabe (însămânțată pe 76% din suprafață până pe 6 mai) și legumele de câmp, unde din cele 6.940 hectare erau însămânțate până la aceeași dată 5.800 hectare. În județul Suceava, cea mai mare suprafață însămânțată în această primăvară este cu porumb, 37.853 hectare, urmată de cea cu plante de nutreț (20.601 hectare), cartofi (17.794 hectare), ovăz (7.948 hectare).

„Pentru prima dată în cei 40 de ani de activitate în domeniul agricol, campania de însămânțări de primăvară a fost încheiată la 1 mai. Culturile din prima fază sunt deja răsărite și aș da ca exemplu cerealele de primăvară, mazărea, floarea-soarelui, chiar și porumbul, vegetația fiind avansată cu 15 zile. Deși deficitul de apă din sol este încă foarte mare, ploile din ultimele zile au creat condiții pentru o dezvoltare corespunzătoare a culturilor de porumb, soia, cartofi și nu numai“, ne-a spus directorul DADR Suceava, Haralampie Duţu.

Chiar dacă este secetă, în județul Suceava nu se poate vorbi de un an prost în agricultură. Culturile de primăvară sunt abia la început şi au tot timpul de a se dezvolta, în timp ce culturile de toamnă au trecut cu bine peste iarnă, se prezintă deocamdată bine, chiar dacă nu au avut parte de umiditate suficientă în sezonul rece şi nici în această primăvară.

Pe lângă secetă, fermierii suceveni sunt afectați și de carantină

Criza sanitară generată de COVID-19 a lovit puternic și în agricultura județului Suceava. Pe lângă secetă, fermierii suceveni din zona de carantină instituită pe perioada stării de urgență prin Ordonanța Militară nr. 6 din 30 martie 2020, zonă formată din municipiul Suceava, orașul Salcea și comunele Adâncata, Ipotești, Bosanci, Moara, Șcheia, Pătrăuți și Mitocu Dragomirnei, s-au confruntat, la începutul lunii aprilie, cu imposibilitatea de a ajunge la terenurile situate pe raza altor localități. Abia pe 9 aprilie, în urma discuțiilor purtate cu prefectul județului Suceava, Alexandru Moldovan, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Suceava a aprobat ca persoanele care locuiesc în zona de carantină, dar activează în domeniul agriculturii, pomiculturii, creșterii animalelor și apiculturii, să poată intra și ieși din zona de carantină, pe baza documentelor justificative certificate de autoritățile competente, care să confere natura activității. În favoarea acestei derogări au fost transmise mai multe sesizări, venite atât din partea agricultorilor care solicitau derogarea pentru deplasarea din interiorul zonei carantinate, în vederea executării unor lucrări care nu suportă amânare în domeniile agriculturii, pomiculturii și creșterii animalelor, cât și a oamenilor de afaceri. Demersuri similare au făcut Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Suceava, care a informat Prefectura asupra riscurilor care există asupra stării de sănătate a familiilor de albine și a animalelor din fermele zootehnice, în situația în care apicultorilor le este interzis să părăsească zona carantinată.

Fiind o perioadă în care se fac lucrări agricole au fost și situații în care magazine cu piese de schimb pentru tractoare și utilaje agricole sau care comercializeză semințe și îngrășăminte au fost închise pentru că angajații nu au primit derogare de a intra sau ieși din zona carantinată.

Fonduri europene și ajutoare de minimis

Și conducerea Consiliului Județean a discutat cu reprezentanţii agriculturilor, ferme vegetale şi crescători de animale, şi ai industriei alimentare sucevene despre problemele cu care se confruntă şi modalităţile în care pot depăşi criza actuală, agravată şi de secetă, concluzii specifice judeţului Suceava urmând a fi trimise şi la Guvern.

Ca o primă soluție, pentru fermele mici şi mijlocii, peste 30.000 în judeţ, care deţin, fiecare, suprafeţe cuprinse între 1 și 5 hectare, ar fi bine-venite agregate de irigat, cu pompe şi coloane de irigat, care ar costa în jur de 30.000 euro și pentru care fermierii au la dispoziţie fonduri europene de 40 de milioane de euro care ar putea să fie atrase şi pentru combaterea secetei.

În urma discuțiilor s-a tras concluzia că pentru zootehnie sprijinul ar putea veni prin ajutoare de minimis pentru achiziţia de juninci pentru carne şi lapte, purcei şi berbecuţi. În pomicultură este importantă continuarea finanţărilor cu fonduri europene pentru reconversia livezilor îmbătrânite.

Fermierii din legumicultură resimt cel mai tare problema accesului la piață pentru desfacerea mărfii. Chiar dacă acum pot să iasă din zona de carantină, ei nu reușesc să desfacă cantitățile de legume pe care le produc în sere și solarii pentru că nici cumpărătorii nu se mai înghesuie în piețe. ​Marii retaileri au promis că vor încerca să primească produse de la fermieri, dar motivează lipsa de asociere a agricultorilor, lipsa de viziune pentru o perioadă determinată în ceea ce privește asigurarea unui anumit sortiment și a unei anumite cantități de produse, așa încât doar câțiva au decis să se aprovizioneze de la fermele legumicole. Un alt segment de fermieri suceveni care au mari probleme sunt cei care aveau contracte și produceau legume, brânzeturi sau asigurau produse de carmangerie pentru industria HoReCa, inclusiv produse bio. O parte dintre ei s-au orientat către comerțul on-line cu legume și produse lactate, cu livrare la domiciliu, dar spun că cheltuielile cu ambalarea și transportul nu acoperă de multe ori costurile și nu știu dacă își vor recupera pierderile atât timp cât o parte din producția timpurie nu este valorificată, iar în solarii trebuie să pună răsadurile de roșii, ardei etc.

Fermierii suceveni spun că multe probleme vor fi și în sectorul zootehnic pentru că, din cauza secetei, furajul va fi mai puțin și mai scump, iar creșterea costurilor per angajat, scăderea eficienței muncii și declinul vânzărilor sunt doar câteva dintre schimbările prin care trece industria alimentară în acest moment ca urmare a restricțiilor impuse de pandemie. Marea majoritate a agenților economici din industria alimentară au fost nevoiți să scadă numărul de angajați prezenți în fabrici pentru a păstra distanța socială între posturile de lucru, motiv pentru care societăți care lucrau într-un singur schimb acum lucreză în două, iar altele fie au renunțat la schimbul trei, din cauza scăderii vânzarilor, cum este cazul mai multor producători din domeniul panificației și al procesării laptelui, dar care au costuri pentru funcționare și pe timpul nopții, pentru cuptoare care trebuie menținute calde, autoclave de pasteurizare etc., ceea ce ridică prețul produsului alimentar.

Silviu Buculei

Schimbările climatice tot mai evidente și perioadele de secetă tot mai frecvente îi obligă pe agricultori să ia toate măsurile pentru o cât mai bună gestionare a apei din sol.

În acest scop solul trebuie menținut într-o bună stare de afânare pentru a putea înmagazina întreaga cantitate de apă provenită din ploi și din topirea zăpezii și apoi, prin măsuri corespunzătoare, să se asigure conservarea apei în sol prin evitarea oricăror surse de pierdere a apei prin evaporare.

Pentru aceasta sunt necesare următoarele măsuri:

I. În perioada de vară-toamnă, de regulă se execută arături pe majoritatea suprafețelor. După cerealele păioase, unde miriștea a fost destul de bogată iar în urma combinei cantitatea de paie tocate a fost destul de mare, după o eventuală dezmiriștire este necesară arătura pentru a încorpora în sol cantitatea mare de resturi vegetale. Același lucru și după cultura porumbului recoltat cu combina, unde cantitatea de tulpini tocate este foarte mare.

După culturile de mazăre, fasole, soia ș.a. lucrarea de afânare a solului se poate realiza cu cizelul întrucât cantitatea de resturi vegetale este redusă. Pe aceste suprafețe se poate aplica și sistemul de lucrări minime ale solului. Pe suprafețele cu sol greu, argilos, compactat este necesară lucrarea de scarificare la adâncimi mai mari (50-70 cm).

După executarea acestor lucrări de afânare a solului sunt necesare lucrări superficiale de mărunțire și nivelare asemănătoare cerințelor pentru pregătirea patului germinativ. Aceasta în ideea ca în primăvară să se intre direct la semănat. Asemenea lucrări se execută fie cu grapa cu discuri ușoară care lucrează în agregat cu grapa cu colți, fie cu combinatorul.

II. În perioada de iarnă se urmăresc arăturile efectuate pe teren uscat care sunt bolovănoase, precum și cele efectuate pe teren umed, unde au rezultat brazde sub formă de „curele“. Acestea, după câteva fenomene succesive de îngheț-dezgheț, se pot mărunți ușor într-una dintre „ferestrele iernii“ din lunile decembrie – ianuarie – februarie. Se lucrează cu o grapă cu discuri ușoară în agregat cu grapa cu colți sau cu combinatorul și rezultă suprafețe mărunțite și nivelate corespunzător.

Tot în această perioadă se vor finisa și alte suprafețe care nu au fost bine executate din toamnă. De asemenea, suprafețele intrate în iarnă nelucrate se vor ara sau lucra cu cizelul. Trebuie evitate prin toate mijloacele arăturile de primăvară. Ele sunt, așa cum apreciază unii colegi, o „crimă“ agrotehnică.

III. La desprimăvărare este de dorit să nu se mai execute niciun fel de lucrări asupra solului. Primăverile, care în majoritatea zonelor agricole sunt secetoase și cu vânturi uscate, pot provoca mari pierderi de apă prin evaporare pe suprafețele care sunt răscolite prin diferite lucrări.

Culturile din urgența I se pot însămânța imediat ce se zvântă terenul deoarece brazdele semănătorilor pot pătrunde ușor până la adâncimea de încorporare a seminței, în solul pregătit din toamnă. Pentru culturile care se însămânțează mai târziu, în cazul că terenul nu este îmburuienat sau tasat, se pot însămânța direct. Solul, după ce se zvântă, formează la suprafață un strat subțire uscat care constituie un mulci natural ce se opune evaporării apei.

În cazul când au apărut buruieni sau solul s-a bătătorit este necesară o lucrare de pregătire a patului germinativ, în ziua sau preziua semănatului, cu combinatorul până la adâncimea de încorporare a seminței. În mod normal trebuie excluse lucrările cu grapa cu discuri în primăvară.

Din determinările efectuate de noi, la Fundulea, cu privire la pierderile de apă din sol după lucrarea cu diferite utilaje, rezultă următoarele:

– terenul pregătit din toamnă și nelucrat în primăvară, având mulciul natural la suprafață, a avut pierderi minime;

– terenul lucrat cu grapa cu colți, după trei zile, a înregistrat 3 mm pierderi de apă prin evaporare;

– când s-a lucrat cu combinatorul – pierderi de 6,2 mm;

– când s-a lucrat cu grapa cu discuri, pierderi 12,8 până la 29 mm.

Menționăm încă o dată că nu este indicată arătura în primăvară. Din determinările noastre, în arătura de primăvară s-au înregistrat pierderi de 15-25% la porumb, 30-40% la floarea-soarelui și 50% sau compromiterea culturii de mazăre, sfeclă de zahăr, lucernă.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 24, 16-31 decembrie 2016 – pag. 16-17