reclama youtube lumeasatuluitv
update 17 Jun 2019

Campania de primăvară a început sub semnul secetei extreme

În această perioadă, principala grijă a agricultorilor o constituie campania de primăvară. În luna aceasta se face semănatul porumbului, al florii-soarelui, soiei și sorgului. Numai că și anul acesta, ca și ultimii zece ani de dinaintea lui, nu seamănă cu nimic din ceea ce s-a mai întâmplat. Ca atare, fiecare fermier încearcă să compenseze schimbările climatice, care își spun cuvântul, cu știința, experiența și, de ce nu, cu flerul pe care îl are. La acestea se adaugă tehnologie modernă. În cele ce urmează vă prezentăm modul în care câțiva dintre fermierii cu care am stat de vorbă, cu toții repere ale agriculturii românești, au abordat campania de primăvară a acestui an.

La Căzănești se încearcă împărțirea riscurilor

La Căzănești, în județul Ialomița, dl Alexandru Culina începuse deja semănatul porumbului pe 1 aprilie. „Nu e nici o păcăleală“, ne-a spus domnia sa, hâtru, cum îi este felul. „E un an cum n-a mai fost niciunul înaintea lui și de aceea, efectiv, nu știi ce să faci. Cert este că pământul este foarte uscat. Rezerva de apă din sol e aproape zero. De anul trecut din noiembrie și până acum cantitățile de precipitații căzute au însumat 119 mm (conform datelor ANM, media multianuală a zonei este cuprinsă între 450 și 500 mm – nota redacției). În aceste condiții, am hotărât să semăn o parte din porumb și o parte din floarea-soarelui acum, astfel încât să poată valorifica acel strop de umiditate care se mai află în sol pentru încolțire. Vom mai semăna și în a doua decadă a lunii, astfel încât să realizăm o împărțire a riscurilor“, spune fermierul. Referindu-se la tehnologie, mai spune: „Norocul este că am pregătit terenul din toamnă. Am sperat într-o iarnă cu mai multe precipitații. Acum, în primăvară, am trecut doar cu un combinator.“ Cât despre stadiul culturilor de toamnă, Alexandru Culina nu are vești bune: „Grâul este aproape uscat, iar rapița și orzul au mai supraviețuit doar pe unele sole. Dacă nu vine ploaia, atunci le vom pierde pe toate!“

Gheorghe Alexandru nu se sperie!

Tot în județul Ialomița, Gheorghe Alexandru încheiase semănatul la floarea-soarelui pe 2 aprilie și zorea să îl încheie și pe cel al porumbului. „Temperaturile, vremea în general, au permis acest lucru. De aceea am profitat, astfel încât să putem beneficia cât mai mult de rezerva de apă existentă în sol. E foarte, foarte secetă și fiecare picătură de apă este prețioasă!“, consideră experimentatul fermier. „Tocmai această secetă ne-a determinat să devansăm semănăturile cu aproximativ 20 de zile față de calendarul clasic. Am avut terenul pregătit încă din toamnă, iar acum, înainte de semănat, am făcut doar o trecere ușoară cu combinatorul, pentru a înlătura buruienile răsărite“, ne explică tehnologia aplicată.

În ceea ce privește culturile de toamnă ne-a spus că, cel puțin la păioase, lucrurile stau cât se poate de prost. „Aproape că se usucă. Pe lângă aceasta, am observat și un atac masiv al muștei de Hessa. Poate nu la fel de puternic ca în 2003, dar, în orice caz, masiv“. Doar la rapiță lucrurile stau un pic mai bine: „Acolo unde a intrat bine în iarnă e OK. Unde a intrat prost în iarnă, nu mai e deloc!“

„Seceta vine cu toate ale ei în urmă“, a conchis domnia sa. Cu toate acestea, nu se sperie chiar așa ușor: „Pare un an greu, dar nu e obligatoriu să se și termine așa!“

Viorel Nica a început să irige grâul și rapița

Mai aproape de Dunăre, Viorel Nica, posesorul trofeului „Porumbul de Aur“ pe 2018 la categoria Neirigat, a început luna aprilie în plină campanie de semănat. Până pe 1 aprilie semănase cu porumb 400 ha din cele 750 ha pe care le avea în plan. Soia era și ea semănată pe jumătate din cele 500 ha alocate culturii. Și în ferma domniei sale principala problemă este lipsa de apă din sol. „Practic, umiditatea solului se apropie de plafonul minim“, ne-a spus. Cât despre grâu și rapiță, hotărârea sa de a porni sistemul de irigații este grăitoare. „Erau efectiv încremenite, așa cum au ieșit din iarnă. A trebuit să iau această decizie. Culturile prășitoare mai găsesc ele cât de cât umiditate, dar asta nu se aplică și celorlalte!“

Despre tehnologie ne-a explicat că terenul a fost pregătit încă din toamnă, iar în primăvară s-au mai făcut doar două operațiuni. Una a constat într-o trecere pentru încorporarea îngrășămintelor aplicate, iar ce-a de-a doua într-o trecere cu combinatorul, cu o zi înainte de semănat, pentru a îndepărta buruienile răsărite proaspăt. Una peste alta, fermierul e optimist: „Nu ne plângem, căci Dumnezeu are grijă de păcătoși!“, încheie, jumătate în glumă, jumătate serios.

Și la Curtici, Dimitrie Muscă a terminat semănăturile

În vestul țării, la Curtici, Dimitrie Muscă, un alt reper al agriculturii românești, a început semănatul porumbului încă de la sfârșitul lunii martie. Până pe 2 aprilie semănase deja 900 ha. „Am stat cu termometrul în sol. Temperaturile s-au situat la valori de peste 8°C, așa cum spune cartea, așa că am trecut la semănat. E adevărat că anul trecut am început pe 17 aprilie, de teama unui îngheț târziu. Dar până la urmă, un îngheț poate să vină și în luna mai. Și atunci ce să faci, mai ales când este o asemenea penurie de apă?“, ne-a povestit dl Muscă.

Terenul era pregătit încă din luna martie, astfel încât, imediat ce condițiile s-au arătat prielnice, a și trecut la treabă. În ceea ce privește grâul, Dimitrie Muscă este mulțumit de cum arată la acest moment. Cu această ocazie ne-a dezvăluit și unul dintre secretele sale: „Am semănat cu o densitate de 740 de plante/m². În ultimii ani am hotărât să nu mă mai bazez pe plantele frați, ci să asigur densitatea direct de la semănat. Și, de atunci, în niciun an nu am avut producții sub 7.500 kg/ha!“.

La Amzacea, Dumitru Manole s-a întors la tehnologii din tinerețe

În celălalt capăt al țării, la Amzacea, în județul Constanța, Dumitru Manole, unul dintre seniorii agriculturii românești, încheiase și el semănatul florii-soarelui și al porumbului încă de la 1 aprilie. Doar la soia mai avea „o mică rezervă“, după cum ne-a spus, din cauza unor previziuni referitoare la prognozarea unor temperaturi negative la începutul săptămânii 8-14 aprilie (nota redacției – discuția noastră a avut loc pe 2 aprilie). „Schimbările climatice, care se manifestă negreșit, ne-au determinat ca, încă din 2007-2008, pe baza concluziilor trase din micul nostru centru de cercetare-dezvoltare pe care ni l-am creat aici, la Amzacea, să schimbăm calendarul și tehnologiile de semănat. Așa am ajuns să semănăm mai devreme și la adâncimi mai mici decât în 1963, când am început eu să profesez aici. Rezultatul s-a tradus prin creșteri de producție, uneori până la dublare“, ne-a explicat domnia sa.

„Însă, anul acesta, din cauza faptului că stratul de deasupra al solului este complet uscat, am ajuns să mărim din nou adâncimea de semănat, aproape ca în manualele vechi, ca să punem sămânța la adâncimea unde mai există încă umezeală. Așteptăm, oricum, ploile. Fără ele nu știu ce producții vom avea!“

Alexandru GRIGORIEV

Platformele pentru gunoiul de grajd, o abordare civilizată...

Gunoiul de grajd a fost, este și va rămâne un subiect mereu fierbinte. Pe de o parte, este un deșeu de care crescătorii de animale vor să scape. Pe de altă parte, dacă nu este depozitat și utilizat așa cum se cuvine, este un factor foarte periculos de poluare a apelor, atât de suprafață, cât și a celor din pânza freatică. În sfârșit, gunoiul de grajd este și o resursă importantă pentru agricultori. Este o materie ce aduce o contribuție deosebit de importantă la refacerea stratului de humus, ceea ce îngrășămintele chimice nu pot face! Dar, cel mai bine, să luăm toate aceste aspecte pe rând.

Bălegarul – o resursă valoroasă

Pe lângă azot, fosfor, potasiu și calciu, adică principalele substanțe chimice folosite ca îngrășăminte, bălegarul mai cuprinde și o cantitate însemnată de materii organice, în principal hidrocarburi care nu se găsesc în îngrășămintele de sinteză. Tocmai de aceea bălegarul are o contribuție deosebit de însemnată la refacerea humusului, adică a acelei componente a solului necesară creșterii plantelor. Iată, într-un tabel, conținutul în substanțe utile plantelor al diferitelor tipuri de gunoi de grajd (vezi tabelul alăturat).

gunoi tabel

Nu e nevoie de prea multă matematică pentru a realiza că, dintr-o tonă de gunoi de grajd fermentat trei – patru luni, obținem 170 kg de materii organice, 55 kg de azot, 25 kg de fosfat și câte 70 kg de potasiu și calciu. Trebuie să facem precizarea că, în urma fermentării, cantitatea de gunoi de grajd se reduce la aproximativ 75% din masa inițială. Așadar, pentru o tonă de mraniță (gunoi fermentat complet) este necesară o cantitate de cca 1,3 tone gunoi proaspăt. Ca cifră absolută, poate părea foarte mare. Dar lucrurile stau cu totul altfel: un cal produce în jur de două tone de bălegar anual, iar o vacă produce o cantitate dublă, adică patru tone pe an. O oaie sau o capră, deși mult mai mici, „ne îmbogățesc“ și ele gospodăria cu câte 500 kg de dejecții. Porcul mai adaugă 300 kg, iar fiecare pasăre câte 40.

Așadar, doar de la doi porci și două vaci reușim să adunăm 4,6 tone gunoi/an, adică în jur de 3,2 tone mraniță. În substanță activă, peste 170 kg de azot, 89 kg de fosfat, 220 kg de potasiu. Conform Codului de bune practici agricole, cantitatea maximă de nutrienți permisă pentru fertilizarea unui hectar de teren agricol într-un an.

Iată deci un motiv suficient pentru a nu irosi gunoiul de grajd.

Depozitarea incorectă, un pericol mortal

Pe de altă parte, gunoiul de grajd, dacă nu este depozitat cum trebuie, constituie un real pericol pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu. Atunci când azotul ce se găsește în compoziția sa pătrunde în sol mai repede decât este consumat de plantele existente în jur, ajunge în apa freatică și, de acolo, în organismul celor care se aprovizionează din fântânile aflate în zonă. În cantități mari, nitrații din apa de băut produc diverse afecțiuni, dintre care cea mai temută este „boala buzelor vinete“, adeseori mortală la sugari și copii mici. Mai adăugăm că nitrați din apă nu dispar prin fierbere, ci doar se concentrează.

În apele de suprafață, mai ales în perioadele calde, azotații produc înmulțirea exagerată a algelor, care conduce la o mortalitate piscicolă masivă.

Există un mod foarte simplu de a evita toate aceste consecințe grave și nedorite: depozitarea gunoiului de grajd pe platforme special amenajate. Acestea pot fi individuale sau comunale. În general, cele comunale sunt mai sigure și pot fi mai ușor gestionate. Pe de altă parte, ele trebuie să asigure și un acces facil celor pe care-i deservește și să se afle în apropierea terenurilor agricole pe care urmează să se utilizeze îngrășământul rezultat. Pentru platformele comunale, Codul de bune practici agricole recomandă o capacitate minimă de stocare de 3.000 de tone de gunoi.

Cum se construiește o platformă

O platformă de stocare a gunoiului de grajd este, de fapt, o instalație destul de simplă. Ea constă, în primul rând, dintr-o bază realizată din materiale etanșe sau bine etanșate, precum un strat gros de argilă sau beton, care să împiedice infiltrarea efluenților proveniți din gunoi în pământ. Apoi, pe laterale trebuie să aibă pereți care să asigure susținerea stratului de gunoi. Pereții vor fi construiți astfel încât să nu permită scurgerea mustului în afară.

Dimensiunea platformei trebuie stabilită, evident, în funcție de cantitatea de gunoi de grajd ce se estimează că va fi produsă. Pe lângă aceasta, trebuie luată în calcul și suprafața necesară mutării grămezilor de material (remaniere) în timpul procesului de compostare, ceea ce înseamnă că suprafața totală este de 1,5-2 ori mai mare decât cea necesară efectiv pentru depozitare. Specialiștii recomandă o grosime maximă a stratului de gunoi de 1,5-2 m. Aceasta înseamnă că pentru fiecare metru cub de bălegar trebuie calculată o suprafață de cca 0,5-0,75 m². În ceea ce privește cantitatea de gunoi ce trebuie depozitată, trebuie să luăm în calcul o „producție“ de cca șase luni.

La fel de important este ca platformele să aibă praguri de reținere a efluenților. Dacă acești efluenți, care conțin azotați și alți poluanți în cantități mari, se scurg de pe rampă, atunci platforma nu mai are niciun rost! E vorba doar despre bani și muncă risipite aiurea! Pe cât posibil, lichidele drenate din grămadă se vor reintroduce pentru a fi supuse, până la capăt, alături de restul componentelor, procesului de compostare. Spațiul de depozitare trebuie amplasat pe o supra­față orizontală sau ușor înclinată, de preferință joasă.

În fine, este recomandat ca acolo unde este posibil să se înființeze o bandă permanentă de vegetație, cu o lățime de cel puțin doi-trei metri, menținută în jurul amenajării, cu scopul de a capta și absorbi lichidele scurse din zona de depozitare. Pe această bandă se pot planta tufișuri și arbuști, în scop decorativ, dar și pentru a produce umbră și protecție împotriva vântului (prevenind astfel uscarea excesivă).

Platformele pentru depozitarea gunoiului de grajd reprezintă, așa cum am arătat, un mod prin care putem să folosim o resursă prețioasă și aflată la îndemână, fără să producem inconveniente. Pe de altă parte, nu putem să încheiem fără a preciza că depozitarea deșeurilor provenite de la grajduri doar pe astfel de platforme este o condiție a obținerii subvențiilor de la APIA. Dacă inspectorii constată în teren că regulile privind managementul gunoiului de grajd sunt încălcate, fermierul vinovat riscă să-și piardă subvențiile, total sau parțial.

Alexandru GRIGORIEV

Un agricultor a stabilit două noi recorduri mondiale la recoltarea porumbului cu CLAAS

Omaha, NE, noiembrie 2018. Cu o cantitate de porumb recoltată de 1.111 tone în opt ore și 1.620 de tone în douăsprezece ore, afacerea de familie Steward Farms din Yorkville, Illinois, a stabilit două noi Recorduri Mondiale Guiness cu o combină de recoltat CLAAS LEXION 760 TERRA TRAC.

Încercare de doborâre a recordului în condiții diferite

În 2010 CLAAS LEXION a stabilit un record de recoltare a porumbului în zece ore pe câmpul familiei Steward. La acel moment cântarul afișa o greutate de aproape 1.300 de tone. Totuși, LEXION 760 a suferit câteva modificări în ultimii ani. Datorită unei puteri sporite, unui buncăr de boabe mai mare și unui sistem de răcire mai eficient, tentativa de doborâre a unui nou record a fost mai ușoară decât în 2010. Cu CEMOS AUTOMATIC în dotarea utilajului LEXION, echipa care a doborât recordul mai dispunea de un sistem de asistență pentru operator performant și unic în segmentul său. Pe lângă reglajele referitoare la operațiunea de treierat, sistemul stabilește automat viteza de deplasare cu ajutorul CRUISE PILOT, asigurând o îmbunătățire continuă a performanțelor.

Și cerințele din Cartea Recordurilor s-au schimbat. Regulile actuale se referă la recorduri de recoltare după opt și douăsprezece ore. Echipa a decis să doboare ambele recorduri, reușind să depășească destul de ușor recordul curent de recoltare după zece ore. Acest lucru a permis și o comparație între 2008 și 2018.

Randament record de 135 t pe oră

claas 359006 26

Încercarea de a stabili un nou record a început pe 26 septembrie 2018, cu puțin înainte de ora 9. Combina LEXION 760 TERRA TRAC a utilizat pentru recoltare un culegător de porumb pe 16 rânduri, avându-l pe Bob Steward la comandă. Condițiile nu erau perfecte. Chiar cu o zi înainte, cantitatea de precipitații a atins 12 mm. Prima semiremorcă a preluat porumb cu un nivel de umiditate de 17-18%. Numărul de camioane necesare pentru a garanta o preluare continuă a porumbului s-a dovedit a fi o provocare majoră.

După opt, zece și douăsprezece ore, porumbul a fost transportat la marginea câmpului, până când utilajul a fost golit complet. Astfel, rezultatele intermediare au putut fi măsurate cu precizie. După opt ore, cântarul indica 1.111 tone. Două ore mai târziu, valoarea măsurată a fost de 1.379,35 tone. Recordul măsurat după 10 ore îl depășea așadar pe cel precedent cu mai mult de 6%. Două ore mai târziu era stabilit rezultatul final de 1.619,8 tone. Astfel, prin acest record, LEXION 760 TERRA TRAC a înregistrat un randament de aproape 135 de tone pe oră, adică o încărcătură de camion la fiecare douăsprezece minute.

RALF 2018, povești de succes și două concepte noi

„Forumul marilor agricultori“ este unul dintre evenimentele importante dedicate agriculturii, iar impozanța lui este dată și de prezența fermierilor străini care vin în România pentru a împărtăși din experiența lor cu agricultorii români.

„Ediția de anul acesta vine cu noi povești de succes din agricultura internațională. Au fost prezenți fermieri din 12 țări, cu ferme foarte mari cuprinse între 2.000 de ha și până la 70.000 de ha cum este cazul unei ferme din Ucraina. La această ediție s-au abordat subiecte de interes, dar care se află într-un context internațional. Ne-am propus să vorbim despre problemele fermierilor români într-un context mai larg și nu într-un circuit închis, să fie practic un schimb amplu de informații. Anul acesta au fost prezenți și doi fermieri numiți Fermieri ai Anului în țara lor, este vorba despre Margus Muld, managerul fermei zootehnice Trigon din Estonia și Chris Baylis, manager al unei ferme vegetale din Marea Britanie. Acesta este scopul evenimentului pe care îl organizăm, ca în fiecare an să avem invitați alți fermieri care să împărtășească din experiența lor și să prezinte soluții la probleme care se perpetuează de la un an la altul. În ediția de anul acesta am lansat și conceptul X Group Meetings pentru Agricultură, care se traduce prin înființarea unui grup a celor mai reprezentativi 10 fermieri din România. Au răspuns inițiativei patru fermieri, Lucian Buzdugan, Dimitrie Muscă, Sitaru Nicolae și Scutaru Gelu, dar grupul se va constitui pe perioada anului 2019 și va fi într-o formulă finală pe 19 noiembrie. Practic vorbim despre un grup consultativ care va putea fi abordat de toți cei interesați de a avea o opinie pertinentă și profesionistă din mijlocul activității agricole performante. Pentru că la nivelul acestui grup se testează noile tehnologii și strategiile de viitor. Vom anunța cine sunt cei 10 fermieri care fac parte din acest grup anul viitor în cadrul unui nou eveniment, este vorba despre Seara Marilor Fermieri care va avea loc la Palatul Cec.“ – Bogdan Romaniuc, organizator RALF.

„Acest forum vine cu experiențe diferite din țări diferite și ne permite un schimb de informații cu fermierii din state vecine sau chiar mai îndepărtate. În România se implementează multe dintre lucrurile pe care le vedeți aici, în cadrul acestui eveniment. Țara noastră are destul de multe ferme performante în care sectorul vegetal și zootehnic se află la standarde europene. Nu vorbim despre o pondere foarte mare, dar încet-încet lucrurile se vor schimba și dacă acest trend se va menține în 10 ani țara noastră va avea locul ei clar în Europa în ceea ce privește performanțele agricole. Ca asta să se întâmple trebuie să aplicăm toți, fermieri mai mici sau mai mari, tehnologii care să ne conducă la o performanță reală în agricultură.“ – Nicolae Sitaru, fermier județul Ialomița.

„Apreciez acest eveniment în primul rând pentru că ne oferă șansa de a întâlni fermieri din alte țări și de a vedea care sunt preocupările și performanțele lor. Și nu în ultimul rând ne permite să aflăm unde ne situăm noi. În domeniul agricol evoluțiile sunt spectaculoase de la un an la altul, iar tehnologiile au avut de asemenea o evoluție importantă. Se vorbește deja de câțiva ani de agricultură de precizie, de evidența tuturor elementelor dintr-o fermă și ăsta este un lucru bun. Dar cu ocazia acestui eveniment reușim să aflăm și cum se organizează colegii străini. Pentru că suntem colegi, așa cum spuneam, dar pe piața europeană suntem și competitori. Și de multe ori ca să faci față acestei competiții trebuie să ai informații despre cel care îți este concurent. Dacă vrei să te menții în cursă trebuie să știi ce potențial are adversarul.“ – Ion Bălan, fermier județul Tulcea.

Laura ZMARANDA

Soții Domide, o familie de intelectuali, 100% țărani muncitori

Bărbații și femeile din familia Domide au avut vocația libertății. Protopopul Gherasim Domide, din Rodna, Bistrița-Năsăud, s-a aflat printre participanții activi la redactarea și susținerea Memorandumului Transilvaniei din 28 mai 1892 cerând, mai apoi, la răsunătorul proces al semnatarilor de la Cluj, autonomia Ardealului. A fost condamnat la 2 ani și șase luni de temniță. Mulți ani mai târziu, stră-stră-nepotul său, stabilit la Chițorani-Prahova, avocatul Domide, căruia cooperativizarea i-a luat una dintre rarele colecții ampelografice din România, este închis pentru că a ascuns în casa sa dintre vii o rudă din Bistrița, prigonită de comuniști. În 1989, inginerul Ștefan Domide a fost la Baricada de la Intercontinental, iar în anii următori a pornit, cot la cot cu soția sa, Gabi Domide, „aventura“ de a fi liberi proprietari și muncitori, „țărani muncitori“, cum le place să-și spună, pe cele 10 ha ale familiei.

Și au pornit totul cu mâinile goale...

Revoluția i-a prins pe soții Domide la IAS-ul 30 Decembrie, lângă București. Ștefan era inginer la ferma de oi cu rase de elită, iar soția, Gabi Domide, se ocupa de partea administrativă și de contabilitate. În toamna anului 1990 și-au înaintat amândoi demisiile. Motivul: „era jaful de pe lume. Dispăreau pur și simplu oile și cineva trebuia să dea socoteală. Din 11.000 de capete, mă trezisem că mai aveam 7.000. Era prăpăd: dispăreau ciobanii cu câte 50 de oi, polițiștii de atunci n-aveau timp sau chef să se ocupe de așa ceva, deci mi-am zis că nu vreau să trag eu ponoasele“. Unde să plece și ce să facă? Acasă, la Chițorani, în Prahova: „Ne-am gândit să ne facem ferma noastră cu pământul pe care-l aveam de recuperat de la stat și care fusese proprietatea tatălui meu.“ Familia, în care apăruse primul copil, Casandra, astăzi deja tânără scriitoare, a părăsit Bucureștiul și s-a mutat „la casa părintească dintre vii“, în podgoria Dealu Mare. O iarnă întreagă au rezistat cu banii puși deoparte, dar în primăvara lui 1991 era nevoie de o hotărâre majoră, fiind la mijloc deja chestiunea de existență. Iar partea complicată era că tot terenul confiscat în anii ’50-’60 aparținea de IAS Valea Călugărească și nu apăruseră legile prin care se putea retroceda în natură vreun bun al întreprinderilor agricole de stat. Bine, că ulterior fostele

IAS-uri sau domeniile acestora au intrat pe mâna celor care n-au avut pământ neam de neamul lor, e altă poveste... Important este că, la vremea aceea, soții Domide nu puteau să dobândească legal ceea ce de fapt le aparținea.

Peste un deceniu de procese pentru pământul părinților

Și-atunci a urmat decizia majoră: „Nu mai aveam ce pierde, eram dispus inclusiv să merg la pușcărie, dacă asta trebuia să fac pentru a ne dobândi propriul nostru pământ. Era culmea să mor de foame cu dreptatea în mână! Fiindcă, ei da, nu mi-e jenă s-o recunosc, o duceam greu de tot.“ În primăvara anului 1991 au luat prima suprafață: „Deosebirea dintre noi și comuniști era că ei ne-au confiscat via toamna și au cules ceva gata făcut, noi am redobândit o parcelă primăvara, parcelă pe care trebuia s-o lucrăm, pentru a culege ceva.“ Soții Domide nu aveau nici bani, nici utilaje, absolut nimic, decât curajul de a munci cu mâinile goale de dimineață până seara. Și curajul nebun de a te pune cu statul. Pentru că, din acel an și până deunăzi vreme, au urmat procese peste procese, penale și civile: „Aveam și câte 15 dosare deodată. A fost o perioadă infernală, nici nu vrem să ne mai amintim prin câte am trecut.“ Dar până la capăt, bucată cu bucată, familia a redobândit întreaga proprietate.

O fermă crescută cu... mâinile goale

Aproape doi ani au muncit din greu, cu sapa și cu pompa de stropit în cârcă. La propriu. Și nu se agonisea mare lucru, decât ce vindeau toamna, din struguri. Până la urmă, Gabi Domide s-a hotărât să cultive flori, căpșuni și legume pe care, apoi, le-a vândut în piață, la Ploiești: „Prima dată ne-a fost rușine; cum să ne vadă pe noi lumea simpli tarabagii? Dar până la urmă, bine, era munca noastră, iar de orice fel de muncă nu trebuie nimănui să-i fie jenă.“ De atunci și până astăzi, tot ceea se înseamnă venit este obținut din vânzarea produsului kilogram cu kilogram, în piață. De ce nu vor intermediari? Simplu: „Am ieși în pierdere, clar! Și nici nu ne plac samsarii. Vrem ca produsul nostru să ajungă la oameni așa cum îl obținem, de calitate. Numai cei care nu cunosc valoarea muncii își permit să vândă orice. Noi avem mare respect pentru clienții noștri, nu ne permitem să le livrăm altceva decât calitate.“ Soților Domide le place să se descurce singuri, fără împrumuturi la bănci, fără proiecte europene: „Dacă am sta toată ziua pe la uși, cu proiecte, cine mai muncește în fermă? Noi n-avem timp de pierdut.“ Sigurul ajutor de la stat îl reprezintă subvenția pe suprafață, dar suma se întoarce tot la stat, sub formă de impozite. De fapt, cu banca au avut o experiență neplăcută: „Era un program de cumpărare a tractoarelor. Dar, până când s-a aprobat împrumutul, prețul tractorului a «zburat» cu 300%! Așa că din suma respectivă am reușit să luăm o pompă de stropit și un atomizor. Iar când ni s-a solicitat să asigurăm bunurile, dar și cele cu care am garantat împrumutul, ceea ce presupunea cam 70% din valoarea creditului, am luat bani de la prieteni, rude și, a doua zi de dimineață, am înapoiat creditul integral, iar de atunci nu vrem să mai știm de bănci. Nu ne crede nimeni, dar în afară de contul în care ne virează APIA banii, noi nu avem un leu depozitat niciunde. Banul îl rulăm în continuu. Iar cheltuielile sunt mari, cam 80% din ce vindem intră în fermă.“ Primul tractoraș a fost unul chinezesc (prima comandă din țară a ajuns la familia Domide), al doilea a fost cumpărat de la un târg, din Ploiești, pe urmă, an de an, au urmat un plug, alt plug, un disc, utilaj de desciorchinat și zdrobit struguri, vase din fibră din sticlă pentru vinificație etc. Totul cu bani din vânzări sau împrumuturi la familie și prieteni.

Reguli de aur: calitate, nu cantitate; muncă și iar muncă, nu stat pe margine

Familia Domide

Astăzi, pe cele 10 ha în proprietate familia Domide cultivă 7 ha cu viță-de-vie (struguri de vin și de masă) și 3 de pomi fructiferi, câte puțin din fiecare specie și soi (măr, prun, păr, gutui, piersic, nectarină, cais, cireș, vișin), plus tot felul de arbuști (inclusiv goji) și specii exotice. Au inclusiv o pădurice de paulownia și una din stejar. Întreaga suprafață este muncită de Ștefan și Gabi Domide (plus de cei doi copii, când au timp), exceptând câteva lucrări manuale (tăieri la vița-de-vie și prașile manuale, pe rând) pe care le realizează cu zilieri, când mai găsesc zilieri: „Fac toată mecanizarea și chimizarea (apropo, numai substanțele pesticide pentru vie înseamnă, anual, în jur de 40.000 lei, asta apropo de cheltuielile enorme de producție), pe rând merg cu pompa de stropit în spate și erbicidez, fiindcă mai greu găsim forță de muncă, pentru prașilă manuală, în livadă fac singur tăierile, completăm golurile, defrișăm și înființăm alte plantații, deci absolut tot trece prin mâinile noastre. Nu suntem dintre cei care stau cu mâinile în buzunar să-i dirijeze pe alții. Suntem, cum ar veni, țărani muncitori.“ La ceea ce se poate, vorbind despre fructe, fermierii Domide merg pe producții naturale. Cum naturală este și rețeta de vinificație (pentru consum propriu și familia extinsă ori prieteni): fermentare afară, cu vin obținut doar din ravac (nu se folosește presa, iar tescovina este utilizată pentru distilate sau este pur și simplu aruncată), tras de trei ori de pe drojdie, fără niciun fel de adaos chimic pentru limpezire. Cândva, dacă vor dobândi autorizație de fabricație, doresc să scoată pe piață acest vin natural, plus must pasteurizat. Și încă ceva, nu cantitatea, ci calitatea contează: „Când merg prin vie sau livadă și observ o abundență de recoltă, am frisoane, fiindcă știu că, atunci când am cantitate mare, nu mai am calitate, iar noi punem preț doar pe calitate. Așa ne-am obișnuit.“ Perioade de relaxare? Vin și ele... prin muncă. Sau prin drumeții la munte, la mare, în străinătate sau în țară: „Cel mai mult ne place la munte; ne punem rucsacul în spate și cutreierăm munții. E felul nostru de a ne odihni tot prin efort fizic“.

Gabriela Domide: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am o familie frumoasă și o casă. Noi nu alergăm pentru câștig, dorim doar să putem duce ferma mai departe. Și am mai fi dorit respect – în orice țară sănătoasă oamenii care muncesc sunt foarte respectați –, dar am abandonat speranța să se întâmple și la noi așa ceva“ (n.n. – asta în legătură cu felul în care sunt tratați în piața agroalimentară din Ploiești, unde producătorii sunt dați mai la o parte).

Ștefan Domide: „Dacă trece un an fără să plantez

300 de pomi sunt bolnav. Îmi place enorm ceea ce fac, aș proceda la fel dacă aș întoarce timpul înapoi; dacă nu ai dragoste pentru muncă, pentru ce iese din mâinile tale, nu se leagă efectiv nimic în viață.“

Maria BOGDAN

„Food Evolution“ generează reacții și la București

„Săptămâna Științei“, un festival anual având ca obiectiv principal popularizarea științei, mai ales printre tineri, a avut un efect neașteptat asupra agricultorilor români.

Ediția de acest an a festivalului a inclus printre domeniile științifice popularizate, alături de astrofizică, fizica laserilor, psihologie și științele educației, și biotehnologiile. În acest context a avut loc prezentarea publică, în premieră în România, a documentarului „Food evolution“ („Evoluția hranei“).

Documentarul, lansat în această vară în SUA, a generat reacții vii încă de la prima sa prezentare. Subiectul filmului îl reprezintă disputa existentă în jurul utilizării organismelor modificate genetic în agricultură. Realizatorul filmului, Trace Sheehan, își axează scenariul pe două studii de caz. Unul dintre ele este încercarea de a interzice OMG-urile în Hawai, unde papaya autohtonă a fost distrusă de un virus fără antidot, iar micii cultivatori au fost salvați de introducerea unui hibrid nou, modificat genetic, rezistent la virus. A doua poveste este cea a cultivatorilor de banane din Uganda, care sunt amenințați de foamete, pe măsură ce plantațiile lor sunt distruse de o boală fără leac. Legislativul țării întârzie să permită cultivarea unui nou tip de bananier, rezistent la boală. Evident că apoi subiectul este extins la scară planetară.

Marele merit al realizatorilor este acela de a fi stat de vorbă cu toate părțile implicate în mecanismele de luare a deciziei: public, oameni de știință, activiști de mediu. Paradoxul eviden­țiat este că nu cercetarea științifică stă la elaborarea deciziei, ci reacțiile emoționale stârnite de pledoariile unor activiști care, de regulă, nu prea știu exact despre ce vorbesc...

Interesant este însă și efectul pe care filmul l-a avut printre agricultorii români. După vizionare, a avut loc o dezbatere la care, printre alții, au participat și Trace Sheehan, scenaristul și producătorul filmului, (via Skype) și dr. Frank Shotkoski, celebru cercetător american, profesor la Universitatea Cornell, cu o activitate de 25 de ani în domeniul geneticii medicale și apoi al biotehnologiilor vegetale.

În public s-a aflat și dl Emil Dumitru, liderul federației agricole Pro Agro. „România a cultivat ani de zile soia modificată genetic și a câștigat foarte mult. Acum nu o mai poate cultiva și este obligată să o importe, în cantități uriașe și la prețuri mari, ca să poată asigura hrana animalelor!“, a arătat domnia sa, exprimându-și totodată nemulțumirea față de o asemenea situație.

„Aceasta este o situație generală în Europa, dar vreau să vă încurajez“, a replicat dr. Frank Shotkoski. „Cu mai mulți ani înainte ați fost cei mai mari cultivatori de soia modificată genetic din Europa. Apoi ați fost opriți. Dar ați văzut cu ochii voștri care sunt avantajele, iar fermierii voștri știu acum pentru ce luptă cu politicienii. Acesta este un mare avantaj, pentru că în majoritatea celorlalte țări europene fermierii nu au văzut ce înseamnă biotehnologiile!“

La rândul său, dl Lucian Buzdugan, poate cel mai titrat dintre fermierii români, și cu certitudine conducătorul celei mai mari exploatații agricole din UE, aprecia într-o postare pe un site de socializare: „Acest film ar trebui vizionat în toate școlile, ba chiar și de către preșcolari!“

Reamintim că disputa în acest domeniu, deși încă nu a devenit foarte sonoră, este deja lansată și în România. Mare parte a fermierilor români sunt convinși de avantajele pe care biotehnologiile le oferă și ar dori să încerce aceste culturi.

Alexandru GRIGORIEV

Obţinerea alimentelor funcţionale, o nouă provocare pentru agricultori

Afectarea stării de sănătate a oamenilor de către alimentele pe care le consumă este urmărită îndeaproape de către cercetători, biologi, medici nutriționiști, ceea ce a dus la apariția unui nou concept, acela de „aliment funcțional“.

Alimentele funcționale sunt produse ce conțin diverși compuși biologic activi și care, consumate în cadrul unei alimentații curente, contribuie la menținerea stării optime de sănătate fizică, psihică și mentală a populației. Trebuie menționat că acest concept derivă din nutriție și nu din farmacologie. Alimentele funcționale nu sunt medicamente, deci nu au efecte terapeutice. Rolul acestor alimente în relație cu boala este, în marea majoritate a cazurilor, de a reduce riscul apariției și nu de a le preveni.

Există o recunoaștere mult mai mare în ultimul timp a faptului că oamenii pot ei înșiși să contribuie la reducerea riscului de boli și de a menține starea lor de sănătate și de bunăstare printr-un stil de viață sănătos, inclusiv prin dietă. Cercetările efectuate tot mai des în ultimul timp au evidențiat rolul important al unor produse alimentare (cum ar fi fructele, legumele și cerealele integrale) sau al unor compuși ai acestora (antioxidanți, vitamine, prebiotice etc.) în prevenirea unor boli, ceea ce a determinat dezvoltarea pieței produselor alimentare funcționale în Europa, în contextul profilării unui nou concept, acela de „nutriție optimizată“.

Un aliment funcțional poate fi un aliment natural întreg, un aliment căruia i s-a adăugat / eliminat un component prin mijloace tehnologice sau biotehnologice, un aliment a cărui biodisponibilitate a fost modi­ficată sau orice combinaţii ale acestor variante.

Tendințele demografice ale populației și schimbările socio-economice indică necesitatea unor alimente cu beneficii sporite pentru sănătate. O creștere a speranței de viață, ducând la o creștere a numărului de vârstnici și dorința pentru o calitate mai bună a vieții, precum și creșterea costurilor de îngrijire a sănătății au stimulat guvernele, medicii, cercetătorii, agricultura și industria alimen­tară pentru a găsi modul de a gestiona mai eficient aceste modificări.

Există deja o gamă largă de produse alimentare disponibile pentru consumatorii de astăzi, dar acum impulsul este acela de a identifica acele alimente funcționale care au potențialul de a îmbunătăți sănătatea, de a reduce riscul de boli cronice și de a întârzia debutul unor boli majore, cum ar fi bolile cardiovasculare (CVD), cancerul și osteoporoza. Combinate cu un stil de viață sănătos, alimentele funcționale pot aduce o contribuție pozitivă la sănătatea consumatorului de astăzi.

În contextul dezvoltării de noi alimente funcționale în țara noastră, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Ştiințe Biologice (INCDSB) coordonează proiectul de cercetare „Tehnologie de biofortifiere protectivă cu seleniu a culturilor de crucifere pentru producerea unor alimente funcţionale cu un conţinut sigur și constant de compuși chemopreventivi – SAFE-SEL“ în cadrul Programului Național II – Proiecte Colaborative de Cercetare Aplicativă, finanțat de UEFISCDI. Proiectul are ca scop dezvoltarea unei biotehnologii de obţinere a unor alimente funcţionale sigure, cu un conţinut optim de compuşi chemopreventivi, prin biofortifierea protectivă cu seleniu a unor culturi de plante crucifere (varza și conopida). Tehnologia de biofortifiere protectivă cu seleniu a culturilor agricole (de crucifere) pentru producerea unor alimente funcţionale are o dublă relevanţă practică, de sănătate publică (suplimentarea lanţului alimentar cu nivele sigure de seleniu) şi agronomică (creşterea eficienţe culturilor prin protecţia lor faţă de stresurile biotice şi abiotice şi limitarea efectelor produse de secetă). Varza și conopida obținute în urma aplicării tehnologiei propuse impiedică apariţia celulelor canceroase datorită creşterii conținutului în izotiocianați și sulforafan (compuși chemopreventivi). Aceste două substanțe reduc riscul apariției unor tumori, putând preveni cancerul de sân, de colon, pulmonar, dar și cel ovarian sau de prostată.

Proiectul se realizează în cadrul unui parteneriat între INCDSB (care desfăşoară activități în domeniul Ştiințelor Vieții, promovează cercetări fundamentale și aplicative în domeniile biologiei celulare și moleculare, biotehnologiei, biodiversității, bioanalizei și bioinformaticii și care a elaborat tehnologia de biofortifiere și compoziția soluţiei de tratament), Teso Spec SRL din Fundulea, județul Călărași (firma care are ca obiect de activitate realizarea de produse inovative pentru aplicaţii de nişă în agricultură și care furnizează substanțele bioactive care se aplică culturilor de crucifere), Eco Fruct SRL din comuna Ştefan cel Mare, județul Călărași (care deţine o exploataţie agricolă de dimensiuni medii în Bărăganul de Sud și care a realizat culturile de varză și conopidă și aplicarea tehnologiei de biofortifiere în condiții de udare normală și de stres hidric), și Universitatea „Spiru Haret“ din București – Facultatea de Medicină Veterinară (care are compe­tențe în cercetarea biomedicală a animalelor de fermă şi de laborator, controlul alimentelor de origine animală şi siguranţa alimentară și care a verificat – prin teste pe animale de laborator în conformitate cu reglementările de bioetică – calitatea de alimente funcționale a cruciferelor obținute).

Oportunitățile de cercetare în obținerea alimentelor funcționale și explicarea relației dintre consumul acestora și îmbunătățirea stării de sănătate a populației reprezintă cea mai mare provocare pentru oamenii de știință acum și în viitor. Comunicarea beneficiilor pentru sănătatea consumatorilor este, de asemenea, de o mare importanță, astfel încât aceștia să aibă informațiile necesare pentru a face alegeri în cunoștință de cauză cu privire la alimentele pe care le consumă.

Un aliment poate deveni funcţional prin folosirea oricăreia dintre următoarele căi:

- eliminarea unui component care cauzează efecte nocive când este consumat (de exemplu, proteinele alergenice);

- creşterea concentraţiei unui component prezent în aliment până la un punct în care poate induce efecte benefice (de exemplu, biofortifierea cu un micronutrient pentru a creşte aportul zilnic – cum este cazul seleniului din legumele crucifere);

- înlocuirea unui component, de obicei macronutrient (acizi graşi) care este excesiv, cu un component cu efecte benefice (amidon modificat);

- creşterea biodisponibilităţii sau stabilităţii unui component recunoscut pentru efectele sale funcţionale sau de reducere a riscului potenţial de boală.

În următorul număr al revistei vom prezenta rezultatele derulării activităţilor prevăzute în proiect pentru atingerea obiectivului principal, acela de dezvoltare a unor noi mijloace de intervenţie în tehnologia de biofortifiere protectivă cu seleniu a cruciferelor, prin care să se reechilibreze metabolismul sulfului, menţinându-se formarea selenocompuşilor chemopreventivi la nivel optim.

Anca OANCEA, Viorica COROIU

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 26-27

Cum se asigură consultanța în agricultură

Nivelul și calitatea recoltelor obținute depind de nivelul tehnologiei aplicate, iar acest nivel este condi­ționat de gradul de pregătire profesională în domeniu al agricultorilor.

Desigur că marile societăți comerciale agricole au specialiști de înaltă clasă (dr. ing. L. Buzdugan, dr. ing. D. Muscă, dr. ing. Gh. Nițu etc.) care aplică cele mai moderne metode agrotehnice și obțin producții la nivelul țărilor din vestul Europei.

Dar ce facem cu cele peste 3,5 mil. de gospodării țărănești individuale care dețin peste 7,5 mil. ha teren, împărțit în peste 30 mil. loturi minuscule? Aceștia nu dispun nici de bani, nici de mecanizare, dar nu au nici cunoștințele necesare pentru a ști ce soiuri (hibrizi) să cultive, ce îngrășăminte și ce pesticide să folosească, cu mențiunea că o bună parte din acești agricultori provin din alte domenii de activitate și nu din agricultură.

Cine se ocupă de aceste milioane de agricultori pentru a-i sfătui ca mai întâi să se asocieze și apoi să practice o agricultură modernă?

Încă de pe la începutul secolului trecut, un inimos ministru al Agriculturii, C. Garoflid, era preocupat de propaganda necesară printre țărani pentru răspândirea celor mai bune mijloace de cultură. El și-a propus să înființeze în acest scop „învățători ambulanți de agricultură‟.

Un alt agronom de frunte al acelei perioade, Marin Chirițescu-Arva, făcând o analiză a perioadei 1900-1935, constată lipsa totală a îndrumării tehnice a producătorilor agricoli. Dar în prezent cine mai este frământat de aceste probleme? A fost cândva ANCA (Agenția Națională de Consultanță Agricolă), dar a fost desființată și aceasta.

Dacă se dorește cu adevărat o intervenție în acest domeniu, în rândurile de față încerc să sugerez câteva din căile ce pot fi urmate. O fac pe baza experienței de peste 20 ani de activitate în extensia și consultanța agricolă. După anul 1990 la INCDA Fundulea s-a înființat primul laborator de extensie din cercetarea agricolă românească de care am răspuns în mod direct.

Acum specialiștii de la nivelul județelor sau centrelor agricole care au această preocupare ce posibilități de documentare au la dispoziție? Fiecare companie care comercializează sămânță, îngrășă­minte, pesticide prezintă broșuri și pliante din care rezultă că produsele lor sunt cele mai bune. Și este firesc să fie așa, nu o să arate că ale altora sunt mai bune.

În asemenea condiții, agricultorul sau chiar consultantul ce criterii de alegere au la dispoziție? Considerăm că cercetarea științifică din agricultură trebuie să devină consultantul Ministerului Agriculturii (MA) în acest domeniu și arbitru corect, imparțial și obiectiv în folosul agricultorilor.

Pentru aceasta însă este necesară o schemă de personal de specialitate, cu orientare în consultanță, angajat la nivelul MA și la județe, precum și în unitățile de cercetare care execută testarea. MA poate stabili regula ca niciun produs (sămânță, îngrășăminte, pesticide ș.a.) să nu fie scos la vânzare în țară până ce nu a fost verificat, experimentat într-o unitate de cercetare agricolă românească.

(Toate firmele care comercializează asemenea produse se înscriu la MA și plătesc o anumită sumă pentru fiecare produs. MA codifică produsele respective și le repartizează la unitățile de cercetare agricolă pe zone care le includ în programul de experimentare și primesc banii necesari de la MA. Aceasta până ce se organizează mai bine asociațiile de fermieri care vor plăti testarea pentru că sunt cei mai interesați de cunoașterea rezultatelor.

Nu este indicat ca firmele din acest domeniu să aibă relații directe cu unitățile de cercetare agricolă.

În prezent, aceste firme finanțează unitățile de cercetare pentru producerea de sămânță, pentru diferite testări. Mai fac și alte intervenții. În astfel de condiții, ce obiectivitate și corectitudine mai poate exista?

De aceea ar fi foarte necesară codificarea produselor astfel:

– pentru erbicide: 101, 108, 103, 100 n; pentru insecticide: 201, 202, 203, 200 n;

– pentru fungicide: 301, 302, 303, 300 n; pentru îngrășăminte 501, 502, 503, 500 n etc.

Aceste coduri se găsesc înscrise în Registrul Unic de la MA și nu sunt cunoscute nici de companiile care le comercializează, nici de unitățile care le testează.

După fiecare an sau ciclu de experimentare, unitățile de cercetare transmit la MA rezultatele obținute iar grupul de specialiști de la MA le decodifică, le trec denumirea comercială corectă, cu rezultatele obținute, le multiplică și le transmit în rețea prin revistele de specialitate. Pentru transmiterea rezultatelor recomandăm tabelele 1 și 2.

Din aceste tabele rezultă și sporurile de producție realizate dar și costul pe hectar pentru a deduce rentabilitatea tratamentului.

În privința soiurilor și hibrizilor recomandați, întrucât și unitățile de cercetare agricolă din țara noastră produc asemenea cultivare, este indicat ca acestea să fie testate de Centrele zonale ale ISTIS care să fie încadrate cu personal suplimentar și suprafața de teren necesară iar rezultatele să fie transmise la MA ca mai sus. Se vor indica cultivarele care s-au comportat cel mai bine în fiecare zonă, cu însușirile acestora privind potențialul de producție, indicii de calitate (gluten, ulei, zahăr etc.) cu rezistență la iernare, secetă, arșiță, boli și dăunători, precocitate, conținutul în apă la recoltare etc.

Companiile care comercializează aceste produse vor transmite și prețul de vânzare. În acest mod se dispune de toate criteriile pentru a face o alegere corectă. La fel ar trebui procedat și cu tractoarele și utilajele agricole care se comercializează în țara noastră. Ele ar trebui mai întâi testate de INMA care le verifică acțiunea asupra însușirilor solului, asupra culturilor, productivitatea, consumul de carburanți și toate acestea aduse la cunoștința cumpărătorilor români, inclusiv prețul de vânzare.

MA mai poate organiza acțiuni demonstrative de tipul celor de la Insula Mare a Brăilei, Diosig, Orezu-Ialomița în care se scot în evidență tehnologiile superioare de cultură.

Organele agricole județene organizează câmpuri demonstrative în zonele apropiate de cultivatori pentru a vedea pe viu ce înseamnă un tratament sau altul, ce înseamnă o tehnologie de cultură profitabilă.

Tabelul 1

Rezultate experimentale privind efectul erbicidelor și insectofungicidelor aplicate

(vezi tabel în revista tipărită*)

Tabelul 2

Rezultatele experimentale privind efectul îngrășămintelor aplicate

(vezi tabel în revista tipărită*)

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 19, 1-15 octombrie 2016 – pag. 20-21

* Pentru informații detaliate abonați-vă la Revista Lumea Satului

Un fermier și-a transformat pasiunile în afacere

Așa cum printre antreprenori se găsesc oameni care creează afaceri mai puțin obișnuite, de care lumea se miră, și printre fermieri există unii care au ocupații ieșite din tipare. Unul dintre acești fermieri mai deosebiți este Gabriel Mohacz, a cărui fermă zootehnică nu produce nici vaci, nici porci, nici găini. De altfel, ferma sa nu se află în loc deschis, cum se întâmplă de obicei, ci pe niște pășuni împădurite. Ca să nu mai pun la încercare răbdarea cititorilor, fermierul nostru crește păsări exotice și vânat.

„Îmi place să fie curtea plină“

L-am întrebat pe dl Mohacz de unde această idee. „Inițial a fost un hobby“, spune domnia-sa. Acum vreo 15 ani, când a început să crească păsări ornamentale, pentru propria plăcere. Încet-încet speciile s-au diversificat, iar numărul de exemplare din fiecare a crescut. Acum, la ferma sa trăiesc păuni, păuni albi, fazani exotici, tot felul de păsări de apă, struți și alte animale exotice.

„Îmi place să fie curtea plină, să am câte puțin din toate. Așa, câte o pereche – două.“, își enunță el principiul – dacă i se poate spune așa – de dezvoltare. De fapt, după cum singur recunoaște, această ramură a afacerii sale este 50% hobby. „Fără pasiune și plăcere nu faci nimic într-o astfel de afacere. Astfel de specii au nevoie de grijă și atenție deosebită, pentru că sunt destul de rare și, în același timp, destul de sensibile“, spune crescătorul.

L-am întrebat cât de rentabilă este o astfel de întreprindere. „Nu pot spune că e chiar profitabilă“, mi-a răspuns, „dar cel puțin ne susținem cheltuielile de reproducție, căci toate costă destul de scump: mâncarea, medicamentele, vaccinurile speciale etc.“

Așa am aflat că, de exemplu, păunii nu trebuie să primească prea multă floarea-soarelui și, în general, prea multă proteină. În general, păsările de genul celor crescute în ferma sa au nevoie de rații de mâncare mai deosebite, de o deparazitare aparte și de tot felul de alte tratamente.

O piață specială pentru astfel de păsări nu există în zona Aradului, unde se află ferma lui Gabriel Mohacz. „Există cereri între pasionații de păsări de agrement“, descrie crescătorul relația comercială care guvernează vânzarea animalelor.

„Până la urmă, totul se rezumă la plăcerea de a avea niște păsări frumoase“, conchide fermierul arădean.

O activitate nouă în România

Tot o pasiune a stat la baza celei de-a doua afaceri a lui Gabriel Mohacz. În urmă cu câțiva ani, un pui de căprioară a ajuns la ferma sa. Așa cum s-a întâmplat și în alte cazuri, căprioara s-a domesticit și a rămas în gospo­dărie. Și de aici și ideea de a crește și alte animale sălbatice, care cândva populau pădurile României. A început să crească cerbi lopătari, cerbi carpatini și mufloni.

„Creșterea animalelor pentru vânat este o activitate nouă în țara noastră. E abia la început. Cererea pentru astfel de animale a început să apară odată cu înființarea fondurilor de vânătoare private. Acestea au început să investească în repopularea cu anumite specii care au dispărut, în cea mai mare parte «ajutate» – ca să spun așa – de către braconieri“, explică fermierul.

În acest context, în urmă cu doi ani, la Sâmbăteni (județul Arad), pe Valea Mureșului, profitând de 5,5 ha de pădure și pășune împădurită, a dezvoltat o fermă specializată în înmulțirea acestor animale.

„Animalele sălbatice nu necesită adăposturi speciale. Le e suficientă o suprafață de pădure sau de pășune împădurită. Restul merge de la sine. Nu trebuie să intervii decât cu hrană, atunci când e cazul. Chiar și în ceea ce privește rezistența la boli, animalele sălbatice o dobândesc odată cu primul supt“, explică neobișnuitul fermier.

Totuși există și un aspect care necesită o atenție sporită față de alte ferme. Animalele trebuie protejate de prădători. Și aceștia sunt destui, fie că au două sau patru picioare. Atât câinii sălbăticiți, cât și braconierii constituie pericole chiar mai mari decât urșii, lupii sau alți prădători naturali.

„Ar fi păcat să rămână pădurile goale“

În țarcurile de la Sâmbăteni cresc exemplare deosebite de cerbi lopătari, mufloni și cerbi carpatini. Fiecare dintre specii își are propriile teritorii, pe care trăiește și se reproduce.

„Avem linii genetice foarte bune. Animalele sunt selectate special pentru coarne – trofee. Exemplarele trebuie să aibă coarne cât mai ramificate, cât mai grele la bază, astfel încât să crească valoarea animalelor“, spune crescătorul.

Când ajung la maturitate, animalele sunt eliberate în fonduri private de vânătoare. Deocamdată ca animale de prăsilă, nu ca vânat. Până acum, cca. 30 de animale au ajuns în pădurile private. De aici au plecat cerbi lopătari spre Hațeg și Bârzava. La această ultimă destinație au ajuns și cerbi carpatini născuți în ferma de la Sâmbăteni.

Până acum Gabriel Mohacz nu a primit niciun fel de sprijin de la Romsilva sau de la alte entități subordonate Ministerului Mediului. De altfel, nici nu a cerut vreun sprijin. Deși, după noi, l-ar fi meritat cu prisosință!

„Important pentru mine este că am primit semnale că există interes pentru aceste animale. Asta înseamnă că afacerea are șanse bune să meargă în continuare. Și ar fi păcat să nu meargă, pentru că avem păduri foarte frumoase, dar în care s-a vânat excesiv. Chiar ar fi regretabil să rămână goale!“, încheie inimosul ardelean.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 19, 1-15 octombrie 2016 – pag. 34-35

ABC-ul agricultorului

Pentru a obține rezultate bune, lucrătorii din sectorul producției vegetale trebuie să stăpânească, cel puțin, doi factori esențiali:

1. Cunoașterea solului, cu principalele sale însușiri;

2. Cunoașterea bine a speciilor pe care le cultivă.

Pentru cunoașterea solului este necesar ca la intervale de 3-5 ani să efectueze, prin laboratoarele zonale, analize agrochimice pe baza cărora se eliberează „Buletinul de analize“ care oferă următoarele informații: valoarea pH-ului, conținutul în humus și azot total, raportul carbon/azot (C/N), conținutul în fosfor și potasiu, precum și principalele microelemente.

Cum trebuie valorificate aceste date de către cultivator?

a. Valoarea pH-ului servește la stabilirea pretabilității culturilor, precum și la necesitatea măsurilor de aplicare a amendamentelor.

PH-ul solurilor:

            • mai mic de 5,0 este puternic acid;

            • între 5,0-5,8 este moderat acid;

            • între 5,8-6,8 este slab acid;

            • între 6,8-7,2 este neutru;

            • între 7,2-8,4 este slab alcalin;

            • peste 8,4 este alcalin.

Când solul are pH-ul sub 5,8 este necesar să se aplice amendamente calcaroase – 2,0-4,5 t/ha var ars (CaCO3) odată la cinci-șase ani, iar când pH-ul este mai mare de 8,5 se aplică gips (CaSO4.2H2O) ca mai sus.

În solurile cu pH-ul mai acid se pretează ovăzul, cartoful, lupinul, secara, iar pe solurile mai alcaline mazărea, măzărichea, lucerna.

Celelalte culturi preferă pH-ul neutru.

b) Conținutul în humus ne arată gradul de fertilitate a solului.

Se consideră sol sărac atunci când conține 2-3% humus, sol moderat când conține 3-5% humus și sol bogat când conține 5-7% și mai mult humus.

Solul cu 3-4 humus poate furniza în decursul unei perioade de vegetație 10-30 kg N/ha în anii secetoși și 80-100 kg N/ha în anii ploioși.

În funcție de aceste date se stabilește doza de îngrășăminte cu azot ce urmează a fi aplicată.

c) Conținutul în azot total ne indică gradul de aprovizionare a solului cu azot care se stabilește în funcție de indicele de azot (I.N.).

IN = H.V/100

H reprezintă conținutul solului în humus (%);

V reprezintă gradul de saturație în baze (%).

Atunci când IN este mai mic de 1, solul are asigurare slabă cu azot; când valoarea este 1-2 are asigurare mijlocie, iar când IN este 2-3 este considerat cu asigurare bună cu azot.

d) Raportul C/N ne indică intensitatea descompunerii materiei organice din sol de către microorganisme.

• când C/N este mai mic de 15 (cum este humusul) descompunerea este foarte intensă;

• când este între 15 și 30 intensitatea descompunerii este medie, iar

• când este peste 30 descompunerea este de intensitate redusă.

Paiele, de exemplu, au raportul C/N de 50-100, motiv pentru care microorganismele descompun humusul existent în sol pentru a-și procura energia vitală necesară și astfel apare așa-numita „foame de azot“. Din aceste motive este necesar ca la fiecare tonă de resturi vegetale uscate rămase pe sol să se aplice cca 10 kg de îngrășământ cu azot.

e) Conținutul în fosfor menționat în buletinul de analiză ne indică nivelul fosforului mobil, adică al fosforului disponibil pentru nutriția plantelor, și este exprimat fie sub formă de pentaoxid de fosfor (P2O5) fie sub formă de p.p.m. (părți per milion).

Pentru transformare se are în vedere că 1 P2O5 = 44 ppmil.

Se consideră o aprovizionare bună cu fosfor când solul conține 8-16 mg P2O5/100 g sol.

Se știe că 1 mg P2O5/100 g sol furnizează 7 kg P2O5/ha într-o perioadă de vegetație.

Prin urmare, dacă în buletin apar 6 mg P2O5/100 g sol înseamnă că solul conține 42 kg P2O5/ha (6 x 7 = 42). În funcție de producția planificată și de consumul specific al plantelor se stabilește doza de fosfor aplicată.

f) Conținutul în potasiu. În general, solurile noastre au un conținut ridicat de potasiu. Dar pentru producții ridicate și mai ales pentru unele culturi ca floarea-soarelui, sfecla de zahăr sunt necesare cantități mai mari.

Se consideră aprovizionare slabă cu potasiu când are sub 8 mg K2O/100 g sol și bună atunci când solul conține 16-24 mg K2O/100 g sol.

Aici 1 mg K2O/100 g sol furnizează 30 kg K2O/ha.

La fel se ține seama de aceste date la stabilirea dozei de îngrășăminte potasice.

În ceea ce privește cunoașterea plantelor cultivate (ne vom referi aici numai la grâu și porumb), se are în vedere: (vezi tabel în revistă)

Asemenea elemente trebuie cunoscute și pentru celelalte culturi.

Corelând aceste cerințe ale plantelor cu ceea ce oferă solul se poate stabili o tehnologie de cultură optimă ce poate asigura producții pe măsură și, evident, eficiență economică maximă.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

MADR, considerată o structură „ostilă“ agricultorilor

Asociaţiile de fermieri din România acuză Ministerul Agriculturii că încearcă să compromită organizaţiile profesionale prin crearea unor structuri paralele, fără niciun fel de legitimitate, dar apropiate acestei instituţii, pentru a lăsa impresia că proiectele de acte normative au susţinerea agricultorilor.

Mai mult, asociaţiile acuză ministerul că organizează dezbateri formale cu fermierii şi că proiectele de acte normative ignoră complet propunerile agricultorilor proveniţi „din lumea reală“. Nu în ultimul rând, fermierii acuză oficialii ministerului că reprezintă interese străine, sunt incompetenţi şi au fost puşi în funcţii cu scopul declarat de a distruge agricultura românească, care „a depăşit cota de avarie“.

„La minister cineva i-a pus în funcţii pentru a urmări un interes de moment. (…) Sunt fără şcoală, nepregătiţi… Nu au nimic în comun cu agricultura. Au fost puşi în funcţii pentru că au lipit afişe în campaniile electorale. Dar aceşti oameni iau decizii, elaborează normative. Din cauza lor ne este rău“, a declarat într-o conferinţă de presă Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR).

Consultaţii formale cu fermierii

Agricultorii acuză oficialii ministerului că la nivelul respectivei instituţii au loc consultaţii formale doar cu asociaţiile agreate şi că, oricum, propunerile fermierilor „din lumea reală“ sunt ignorate de către oficialii din minister.

„Procedeul celor care conduc agricultura este simplu: – închid gura celor care nu sunt de acord cu deciziile lor. (…) Ne cheamă cu două ore înainte să înceapă şedinţa, dar nici nu ştiu pentru ce anume mai suntem invitaţi. Am stat ore în şir să analizăm punct cu punct proiecte de legi, am negociat punct cu punct şi am crezut că am convenit asupra lor. Când a apărut draft-ul am constatat că acolo este cu totul altceva şi că n-au ţinut cont de niciuna dintre propunerile noastre“, a arătat Baciu.

Deciziile, de cele mai multe ori ostile fermierilor, sunt luate, potrivit LAPAR, într-un cerc restrâns de la minister, aşa-zisele asociaţii fiind invitate pentru a legitima aceste hotărâri. „În ultima vreme LAPAR nu mai este invitată la minister. Hotărârile sunt luate de 2-3 amici ai ministrului care n-au nicio treabă cu agricultura. S-au format câteva asociaţii apropiate ministerului care n-au decât un singur scop – să-şi rezolve problemele personale. Sunt doar 5-6 asociaţii în România cu care se poate sta de vorbă, doar câteva sunt asociaţii vii – cei de la ovine, bovine, păsări, vie, albine şi, evident, LAPAR. În rest, sunt asociaţii formate din 2-3 prieteni, care n-au serviciu“, a punctat preşedintele LAPAR.

Aceeaşi situaţie este semnalată şi de Asociaţia Crescătorilor de Albine (ACA). „Simţim ministerul ca pe o entitate ostilă (...) Acum sunt patru proiecte de lege a apiculturii în Parlament. Imediat ce am depus noi un proiect au apărut altele care nu au nicio valoare pentru apicultori. Este o înşiruire de acte normative care nu aduc nimic nou faţă de vechea lege. Aceste proiecte au fost depuse de tot felul de forme asociative, fiind susţinute de nişte persoane din minister (Agriculturii - n.r.)(...) După ce noi am depus proiectul la Camera Deputaţilor ei au promovat printr-o doamnă din minister o lege şi au venit trei persoane de la minister să o susţină“, a declarat Ioan Fetea, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine (ACA).

Acesta a arătat că este depus un efort constant pentru discreditarea ACA, organizaţie care reprezintă interesele majorităţii apicultorilor din România.

„Există peste 300 de forme asociative în apicultură. Există asociaţii cu câte 20-30 de membri. Acum, prin lege vor să oblige Asociaţia Crescătorilor de Albine să pună la dispoziţie gratuit spaţii pentru aceste aşa-zise asociaţii“, a mai spus Fetea.

Daniel Botănoiu: „99% dintre propunerile LAPAR sunt proaste“

Răspunzând acuzaţiilor formulate la adresa ministerului de către federaţiile fermierilor, se­cretarul de stat în Ministerul Agriculturii Daniel Botănoiu s-a mulţumit să declare, într-o conferinţă de presă, că majoritatea propunerilor venite din partea acestor organizaţii sunt lipsite de valoare. „Cum să ţii cont de propunerile lor?! Dacă vin cu o grămadă de propuneri şi 99% sunt proaste, cum să ţinem cont de ele?! Oricum ei (LAPAR - n.r.) îşi schimbă destul de des propriile păreri...“, a arătat secretarul de stat în MADR, Daniel Botănoiu.

Marius ŞERBAN

Agricultorii români au depus cereri de plată pentru 4,3 milioane hectare, până pe 26 aprilie 2013

Agricultorii români au depus un număr de 753.168 cereri de plată, pentru o suprafaţă de aproximativ 4,3 milioane hectare, în perioada 1 martie - 26 aprilie 2013, a anunţat, luni, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

Dintre cei 753.168 de fermieri care au depus cereri de plată, 753.167 fermieri au completat declaraţia de suprafaţă utilizând aplicaţia IPA Online şi doar un singur fermier a depus cerere în mod clasic.

APIA a lansat la data de 1 martie 2013, campania de primire a cererilor de sprijin pentru schemele / măsurile de sprijin pe suprafaţă pentru anul în curs. Pentru a beneficia de sprijinul financiar pe suprafaţă fermierii trebuie să depună la Centrele APIA, în intervalul 1 martie - 15 mai 2013, o singură cerere de plată. Pentru depunerea cererilor de plată începând cu data de 16 mai se vor aplica penalităţi de 1% pentru fiecare zi lucrătoare de întârziere. După data de 10 iunie 2013 cererea de sprijin nu mai este admisă la calcul.

APIA invită fermierii care nu au mai beneficiat de această schemă de sprijin să depună cerere la centrul judeţean sau local la care sunt arondaţi, iar actualii fermieri beneficiari să depună cerere conform invitaţiei primite/programării afişate la centrele APIA.
Potrivit APIA, beneficiarii măsurilor de sprijin pe suprafaţă sunt persoanele fizice şi/sau juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plată, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune etc. Dacă proprietarul a dat terenul în arendă, l-a concesionat sau l-a închiriat, sprijinul financiar pe suprafaţa respectivă va fi acordat celui care lucrează terenul.

APIA precizează că sunt eligibile la plată exploataţiile cu suprafaţa de cel puţin un hectar, formate din parcele agricole cu suprafaţa de cel puţin 0,3 hectare. În cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole sau al arbuştilor fructiferi, suprafaţa minimă a parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 hectare. De asemenea, solicitantul sprijinului pe suprafaţă trebuie să respecte Bunele Condiţii Agricole şi de Mediu (GAEC) şi Cerinţele Legale în Materie de Gestionare (SMR) pe toată suprafaţa fermei. 

Fondurile europene şi naţionale se acordă în 2013 pe schema de plată unică pe suprafaţă (SAPS) şi prin plăţile naţionale directe complementare (PNDC), respectiv pentru culturile în teren arabil, in pentru fibră, cânepă pentru fibră, tutun, hamei şi sfeclă de zahăr. De asemenea, se acordă un sprijin separat pentru zahăr şi unul pentru orezul cultivat în zonele defavorizate altele decât zona montană. 

Schemele şi măsurile de sprijin pe suprafaţă sunt finanţate din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Pachetul financiar prevăzut pentru pentru plăţile pe suprafaţă se ridică la 1,264 miliarde de euro, în 2013, în creştere faţă de anul trecut cu peste 21% când a totalizat 1,043 miliarde de euro. Cuantumul plăţilor directe unice pe suprafaţă va fi de 145,07 euro pe hectar, cu 25,41 euro mai mult decât alocarea anului 2012 de 119,66 euro/ha. Cu toate acestea, în anul de campanie 2012, a fost aplicat un coeficient de reducere liniară de 0,9011, datorită creşterii suprafeţelor solicitate la plată peste nivelul negociat cu UE, fermierii primind astfel 107,82 euro/hectar.

Cererile depuse la APIA în campania 2012 au totalizat 1,21 milioane, acestea vizând o suprafaţă de 9,27 de milioane de hectare.

Sursa AGERPRES

Miniştrii UE vor dezbate sistemul plăţilor directe pentru agricultori în noua PAC

Miniştrii agriculturii din ţările Uniunii Europene dezbat luni la Bruxelles schema de plată fundamentală în ceea ce priveşte ajutoarele directe pentru agricultorii europeni în cadrul viitoarei Politici Agricole Comune (PAC), transmite EFE.

Un număr de ţări membre solicită mai multă flexibilitate în acordarea plăţilor directe, având în vedere că până acum se ţinea cont de referinţele istorice.

Un alt punct de discuţie îl constituie modul de determinare a suprafeţelor eligibile pentru primirea de ajutoare directe de la bugetul UE, astfel încât să existe norme clare pentru a se stabili ce teren se cultivă şi a se împiedica o 'distorsionare' a ajutoarelor.

Odată finalizat bugetul multianual al UE pentru perioada 2014-2020, rămâne de văzut cum se vor repartiza fondurile dedicate capitolului agricol.

Noua PAC trebuie să intre în vigoare în ianuarie 2014, însă având în vedere întârzierea în finalizarea bugetului comunitar multianual este posibil ca aplicarea noilor norme agricole să se amâne cu un an.

'Important este că ajutoarele vor sosi la agricultori la timp', cu noile sau cu vechile reguli, au semnalat sursele, potrivit cărora 'sunt pregătite ambele scenarii şi banii sunt disponibili'.

Miniştrii europeni ai agriculturii vor face luni şi un bilanţ al crizei declanşate de descoperirea în mai multe ţări europene a unor semipreparate conţinând carne de cal etichetată fraudulos drept carne de vită.

La nivel european s-a aprobat deja efectuarea unor teste ADN asupra mai multor produse pentru a se determina amploarea acestei fraude economice şi eventualele repercusiuni asupra sănătăţii consumatorilor europeni.

Sursa AGERPRES

Agricultorii la început de an: pragmatism, multe aşteptări şi nemulţumiri cu carul

2013 continuă seria anilor de recesiune economică şi financiară. Pentru România va fi şi mai greu, dat fiind faptul că va trebui să ramburseze primele tranşe din acordul de împrumut cu FMI: 5,2 miliarde de euro (3 mld. euro – din rezervele Băncii Naţionale, 2,3 mld. euro – de la Ministerul Finanţelor Publice). Din această perspectivă, anul acesta este privit cu îngrijorare şi cu pesimism bolnăvicios, mai ales instituţional. Nu se ştie, în clipa de faţă, în ce mod vor afecta restricţiile bugetare programul agrar, pe segmentul investiţiilor publice ori al schemelor de ajutor de stat. Dar tot în România există categoria specială a oamenilor de afaceri. Aceştia nu-şi pot permite să  privească 2013 altfel decât cu optimism. Sau, ca să fim mai exacţi, cu maxim pragmatism. Criză sau necriză, producţia trebuie să continue. Fermierii şi-au luat în marea majoritate toate măsurile de siguranţă pentru a trece cu bine şi cu profit peste acest an. În ce fel şi-au aranjat treburile şi ce planuri/speranţe au pentru 2013 vom vedea din rândurile următoare.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Maria Bogdan

Comisarul european Dacian Cioloş s-a întâlnit cu agricultorii europeni care au protestat la Bruxelles

Agricultorii adunaţi în faţa sediului Parlamentului European (PE) din Bruxelles l-au primit marţi cu aplauze şi clopoţei pe comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, când acesta venit să discute cu protestatarii sosiţi din toată Europa în circa 800 de tractoare.

'Sectorul laptelui este, pentru mine, un sector prioritar. Nu vom rezolva problemele de pe azi pe mâine', le-a spus Dacian Cioloş celor circa 250 de manifestanţi care se mai aflau marţi la prânz în cortul masiv în care protestatarii şi-au petrecut noaptea.

'Cu cotele am văzut că erau totuşi probleme. Este începutul introducerii noului pachet al laptelui, cu contracte privind cantităţile şi preţurile, trebuie să vedem cum va răspunde sectorul. Îmi iau angajamentul să vin, înainte de finalul mandatului meu, cu o analiză mai precisă a sectorului şi poate cu propuneri, nu mi-am uitat angajamentul. Am cerut un studiu unor experţi independenţi pentru a pune pe masă propuneri până la jumătatea lui 2013, idei mai adaptate la sectorul laptelui, iar voi puteţi participa la această analiză', a spus comisarul european pentru agricultură, la microfon în faţa agricultorilor europeni veniţi la Bruxelles la apelul European Milk Board (EMB).

Oficialul european a precizat însă că trebuie să se ţină cont de procesul decizional al UE şi ca ideile noi să se discute cu participarea tuturor, Comisia Europeană, Consiliul UE şi Parlamentul European. 'Trebuie să se ţină cont de diversitatea situaţiilor în UE şi să aducem răspunsuri structurale în materie de gestiune de către pieţe a transparenţei asupra preţurilor. Să ţinem cont de situaţia celor care au investit mult. Ascult ideile voastre privind transparenţa şi monitorizarea preţurilor şi îmi iau angajamentul să le analizez. Nu există o soluţie de-a gata, ci un proces pentru a soluţiona problemele nu doar pentru unul sau doi ani, ci un răspuns pe termen mai lung', a mai spus Dacian Cioloş.

După întrevederea cu comisarul european Dacian Cioloş, încheiată în jurul orei 12:00, agricultorii europeni au început să părăsească Piaţa Luxemburg, pe care o ocupaseră de luni după-amiază, deşi iniţial anunţaseră că protestul va lua sfârşit la ora locală 13:00. Luni seară protestatarii au stropit cu lapte forţele de poliţie care au montat garduri cu sârmă ghimpată în zonele de acces spre Parlamentul European, precum şi pereţii de pe strada Treves ai instituţiei, şi au dat foc unor diverse obiecte.

Cu toate acestea, în ciuda faptului că au avut loc unele scurte ciocniri cu forţele de ordine, nu s-au înregistrat violenţe deosebite. Singurul care a avut de suferit în mod serios a fost traficul în cartierul european, în condiţiile în care mai multe străzi au fost efectiv blocate de tractoare circa 24 de ore.

Sursa AGERPRES

  • Publicat în Social

Agricultorii europeni se tem de o reducere a subvenţiilor

Principala organizaţia europeană a producătorilor agricoli, Copa-Cogeca, a cerut joi şefilor de stat şi de guvern din Uniunea Europeană să nu sacrifice subvenţiile agricole în cadrul negocierilor lor pentru bugetul european în perioada 2014-2020, transmite AFP.

Ultimele propuneri referitoare la reducerea sumelor alocate pentru Politica Agricolă Comună sunt 'complet inadmisibile', a apreciat preşedintele Copa, Gerd Sonnleitner, reprezentând sindicatele agricultorilor europeni. Potrivit acestuia, propunerile 'ar conduce la o reducere considerabilă, de până la 30% în unele ţări, a plăţilor directe către agricultori'.

Bugetul Politicii Agricole Comune reprezintă aproape 40% din bugetul european. Comisia Europeană a propus reducerea PAC de la 420,6 miliarde de euro în perioada 2007-2013 la 386 miliarde de euro în perioada 2014-2020. Într-o primă variantă trimisă celor 27 de lideri europeni, preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, a propus chiar reducerea PAC până la 364,4 miliarde de euro.

'Este vorba de o reducere inacceptabilă', a declarat preşedintele Cogeca, Christian Pees, care reprezintă organizaţiile profesionale agricole europene. Potrivit acestuia, este foarte îngrijorător să vezi cum politica agricolă comună este victima arbitrajului bugetar european.
Consiliul European a demarat joi prin întâlniri bilaterale între preşedintele Herman Van Rompuy şi cei 27 de şefi de stat sau de guvern.

AGERPRES

Mitingul agricultorilor. Cerinţe justificate sau joc electoral

Câteva mii de fermieri au manifestat timp de cinci ore în faţa Guvernului la mitingul „SOS Agricultura României“, organizat de Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Federaţia Crescătorilor de Bovine din România (FCBR) şi  Asociaţia Holstein.RO, în data de 7 noiembrie. Din păcate revendicările agricultorilor au rămas nesoluţionate, iar evenimentul s-a încheiat cu gaze lacrimogene, în urma altercaţiilor iscate între manifestanţi şi jandarmi. Pentru că nici un oficial nu a fost dispus să discute cu membrii delegaţiei protestatarilor, aceştia au depus lista cu revendicări la Guvern, în speranţa soluţionării lor viitoare.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii .... 

Patricia Alexandra POP
LUMEA SATULUI NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2012

Bio-România consideră că doar prin dialog se pot găsi soluţii pentru agricultori

Asociaţia operatorilor din agricultura ecologică Bio-România se delimitează de acţiunea de protest organizată, miercuri, în Piaţa Victoriei, de Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) şi Federaţia Crescătorilor de Bovine din România (FCBR) şi consideră că doar prin dialog se pot găsi soluţii care să vină în sprijinul agricultorilor.

"Nu putem fi de acord cu cei care manifestă în această perioadă, chiar dacă o parte din cerinţele lor sunt comune şi operatorilor din agricultura ecologică pentru că orice manifestare de acest fel în apropierea campaniei electorale riscă să fie acaparată de factorul politic, aducând în acest fel prejudicii mişcării sindicale dar şi cauzei asociaţiilor profesionale de profil", se arată într-un comunicat al Bio-România, remis miercuri AGERPRES.

Şeful Bio-România, Marian Cioceanu, consideră că problemele cu care se confruntă în acest moment agricultura României nu pot fi rezolvate prin manifestaţii publice de protest, ci prin soluţii acceptate şi implementate de toate părţile, rezultate în urma unui dialog pertinent cu factorii responsabili din sistemul executiv şi legislativ.

"Facem apel la colegii noştri din cadrul Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) şi al Federaţiei Crescătorilor de Bovine din România (FCBR) să se alăture acestei modalităţi de creare a condiţiilor economice favorabile dezvoltării agriculturii româneşti în general (...)", a spus Cioceanu.

Bio-România precizează că actuala conducere a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale s-a întâlnit de trei ori cu reprezentanţii sectorului agriculturii ecologice în această vară, şi au fost găsite soluţii faţă de pericolul eminent de dezintegrare a sectorului de agricultură ecologică, ca urmare a subfinanţării.

"Conform H.G. 759/2010 pentru anul 2011, fermierii ecologici în conversie trebuiau să primească 1.500 euro, dar au primit doar 215 euro. Prin dialogul conducerii Asociaţiei noastre cu conducerea MADR s-au identificat soluţii pentru remedierea chiar şi parţială a acestei situaţii şi pentru asigurarea bugetului corespunzător pentru cei 26.000 de fermieri înscrişi în agricultura ecologică în anul 2012", a adăugat Marian Cioceanu.

Sursa AGERPRES

  • Publicat în Social

Agricultorii protestează miercuri în Piaţa Victoriei

Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), împreună cu Federaţia Crescătorilor de Bovine din România (FCBR) şi Holstein.RO organizează miercuri, în Piaţa Victoriei, mitingul ' SOS Salvaţi Agricultura României!'.

Conform unui comunicat remis, marţi, AGERPRES, mitingul va începe la ora 10.00 şi este autorizat de către Primăria Municipiului Bucureşti.

Agricultorii sunt nemulţumiţi de rezultatele întâlnirilor cu ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, şi cu reprezentanţii ministerului cu care au discutat, printre altele, despre ajutoarele de stat care vor fi acordate pentru anul 2012. Reprezentanţii LAPAR au solicitat, la întâlnirea din 28 septembrie, un sprijin financiar pe suprafaţă de 220 de euro pe hectar, maximul stabilit de MADR fiind de 170 de euro.

Sursa AGERPRES

  • Publicat în Social
Abonează-te la acest feed RSS