Comisia Europeană a adoptat oficial un regulament care acordă agricultorilor europeni o scutire parțială de la regula condiționalității privind terenurile lăsate în pârloagă.

Aceasta urmează propunerii Comisiei prezentate la 31 ianuarie și discuțiilor cu statele membre în cadrul reuniunilor comitetelor. Regulamentul va intra în vigoare mâine, 14 februarie, și se va aplica retroactiv de la 1 ianuarie pentru un an – și anume până la 31 decembrie 2024.

Scutirea parțială răspunde mai multor cereri de mai multă flexibilitate, astfel cum au solicitat statele membre pentru a răspunde mai bine provocărilor cu care se confruntă fermierii din UE.

În loc să păstreze terenurile lăsate în pârloagă sau să păstreze elemente neproductive pe 4 % din terenul lor arabil, fermierii din UE care cultivă culturi fixatoare de azot (cum ar fi linte, mazăre sau favoruri) și/sau culturi secundare fără produse de protecție a plantelor pe 4 % din terenul lor arabil vor fi considerați ca îndeplinind așa-numita cerință GAEC 8. Cu toate acestea, fermierii care decid astfel pot continua să îndeplinească cerința privind terenurile lăsate în pârloagă sau elementele neproductive.

Actul final adoptat permite, de asemenea, statelor membre să își modifice programele ecologice care sprijină zonele neproductive pentru a ține seama de scenariul de referință alternativ în cadrul condiționalității GAEC 8. O simplă notificare către Comisia Europeană va fi suficientă pentru actualizarea imediată a programelor ecologice în cauză. 

Statele membre care doresc să aplice derogarea la nivel național trebuie să notifice Comisia în termen de 15 de zile de la intrarea în vigoare a regulamentului, astfel încât fermierii să poată fi informați cât mai curând posibil.

Propunerea Comisiei este atent calibrată pentru a oferi un echilibru adecvat între oferirea de ajutor și flexibilitate fermierilor care se confruntă cu numeroase provocări, pe de o parte, și protejarea biodiversității și a calității solului, pe de altă parte.

Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a declarat: 

„Numai dacă fermierii noștri pot locui în afara terenurilor lor, vor investi în viitor. Și numai dacă ne îndeplinim împreună obiectivele climatice și de mediu, fermierii vor putea continua să trăiască. Fermierii noștri sunt pe deplin conștienți de acest lucru. Această măsură oferă flexibilitate fermierilor, continuând, în același timp, să îi recompenseze pentru activitatea lor crucială de stimulare a securității alimentare și a durabilității în UE. Vom prezenta în curând mai multe propuneri pentru a contribui la atenuarea presiunii cu care se confruntă fermierii noștri.”

Istoricul dosarului

Pentru a primi sprijinul PAC la care au dreptul, fermierii trebuie să respecte un set consolidat de nouă standarde benefice pentru mediu și climă. Acest principiu al condiționalității se aplică pentru aproape 90 % din suprafața agricolă utilizată în UE și joacă un rol important în integrarea practicilor agricole durabile. Acest set de standarde de bază este denumit GAEC, adică „bune condiții agricole și de mediu”.

Standardul GAEC 8 impune, printre altele, alocarea unei cote minime de teren arabil zonelor sau elementelor neproductive. Acestea din urmă se referă, de regulă, la terenurile lăsate în pârloagă, dar și la elementele de peisaj neproductive, cum ar fi gardurile vii sau arborii. Fermele cu mai puțin de zece hectare de teren arabil sunt scutite de această obligație. La 31 ianuarie, Comisia a propus să se acorde mai multă flexibilitate fermierilor din UE care primesc sprijin din partea PAC în urma acestei cerințe.

În ceea ce privește culturile secundare: acestea sunt plante care cresc între două culturi principale. Aceste culturi pot servi ca furaje pentru animale sau ca gunoi de grajd verde. Utilizarea culturilor fixatoare de azot și a culturilor secundare aduce o serie de beneficii de mediu pentru sănătatea solului, inclusiv pentru biodiversitatea solului și pentru limitarea percolării nutrienților. Culturile trebuie cultivate fără produse de protecție a plantelor pentru a menține ambiția PAC în materie de mediu.

Sistemul a început să fie recomandat în România în ultimii ani, dar practica este cunoscută de zeci de ani, adevărații creatori ai tehnologiei no-tillage fiind americanii. Aceștia au vrut să protejeze solul împotriva eroziunii eoliene, dar şi împotriva eroziunii produse de apă. Asta, desigur, în funcție de zonarea culturilor. În țara noastră sunt puțini fermieri care au decis să producă în acest sistem. Unul dintre ei este Ștefan Năstase din comuna Stănița, județul Neamț.

Agricultorul nemțean în vârstă de 17 ani lucrează împreună cu familia o suprafață de 500 de hectare de teren agricol, în mare parte luat în arendă, pe două județe diferite, Neamț și Iași.

Totul a pornit de la tractorul U650, pe bucăți

„Este o fermă de familie, toți suntem implicați în activitatea de zi cu zi și fiecare știe ce are de făcut. Pe partea vegetală avem mai multe «tipuri» de culturi diferite, ele fiind floarea-soarelui, care este și cea mai profitabilă cultură pe zona noastră, precum și porumb, grâu, orz, rapiță, mazăre, triticale, soia și chiar lucernă. Totul a început în anul 2008, când tatăl meu a reușit să-și «construiască» propriul U650, pe bucăți. Ulterior, lucrând terenurile oamenilor din localitățile vecine, ușor-ușor a început să strângă pământ în arendă, puțin câte puțin, până în ziua de astăzi. A fost și încă este foarte multă muncă, ținând cont că s-a început totul de la zero. În 2014 am accesat fonduri europene pentru un tractor și o combină, un «proiect», cum îi spunem noi, care ne-a ajutat să ne dezvoltăm ferma radical. A fost un pas foarte mare spre tehnologia nouă, un pas cu foarte mare impact“, a specificat tânărul fermier din județul Neamț.

Pe drumul noilor inovații, cu o mai multă precizie

Tânărul fermier a ales acest domeniu datorită dragostei sale față de plante și chiar de utilaje.

„Sunt un mare pasionat de autovehicule. Pe lângă asta, e un sentiment aparte când îți vezi cultura semănată din propriile tale mâini, că începe să rodească și să se dezvolte, este un sentiment extraordinar. Datorită aparaturii moderne și a utilajelor de ultimă generație ne putem desfășura activitatea cu o mult mai mare ușurință și precizie, tot ce deținem, pe partea de utilaje este de ultima generație, fapt care ne-a dus pe drumul cel bun, pe drumul inovațiilor“, mai adaugă acesta.

Agricultura fără plug, tehnologia no-tillage

În ferma de la Stănița se încearcă ușor-ușor să se treacă la sistemul de semănat pe sistem no-tillage, mai mult datorită schimbărilor climatice și a lipsei apei din sol.

„Cu ajutorul semănătorii Horsch Maestro DV, însămânțarea în acest sistem este posibilă și la cea mai mare precizie. Recomand din toată inima acest domeniu și îi îndemn pe toți să îmbrățișeze agricultura, mai ales pe tinerii din ziua de azi care vor să facă ceva cu adevărat în țara aceasta. Este cel mai important domeniu în momentul de față, de aici mănâncă o lume întreagă, fără noi, agricultorii, nu ar mai merge nimic în lumea asta. Toate domeniile se trag din agricultură. Doar împreună putem reuși“, încheie tânărul fermier din comuna Stănița, județul Neamț.

O tehnologie de prelucrare a solului fără răsturnarea brazdei

Agricultura conservativă are ca rezultat intensificarea producției agricole prin optimizarea utilizării resurselor materiale, reducerea degradării excesive a terenurilor și gestionarea integrată a solului, apei și resurselor biologice. Lucrarea mecanizată este înlocuită cu ameliorarea proprietății solului de către microorganismele din sol și echilibrarea de către acestea a caracteristicilor nutritive. Fertilitatea solului (substanțe nutritive și apă) este controlată prin gestionarea acoperirii solului cu resturi vegetale, rotația culturilor și controlul buruienilor. În plus, agricultura conservativă asigură reducerea consumului de combustibil de 2-3 ori și mai mult datorită micșorării numărului de intrări pe câmp a agregatelor. Sistemul de prelucrare zero a solului, cunoscut sub numele de tehnologie no-till este un sistem modern de agricultură în care pe câmpii nu se efectuează aratul tradițional, ci o afânare profundă, stratul superior al pământului rămânând neatins. Sistemul agricol în cauză previne eroziunea acvatică și eoliană a solului și păstrează mai bine umiditatea prețioasă. Acest lucru nu numai că va salva economisirea combustibilului, dar, de asemenea, va crește semnificativ productivitatea muncii şi competitivitatea produselor agricole.

Utilajele folosite la tehnologia no-tillage pot fi următoarele:

  • Subsolier + grapa rotativă;
  • Plug Cizel + grapa rotativă;
  • Grapa rotativă cu rotor orizontal;
  • Grapa rotativă cu rotor vertical;
  • Semănătoarea.

Avantajele tehnologiei no-tillage

Se realizează o economie de carburanți, lubrifianți și o uzură mai redusă a tractoarelor și mașinilor agricole (treceri mai puține, mai puține lucrări etc.); crește productivitatea muncii; se reduce fenomenul de eroziune, provocat de apă sau vânt; se evită distrugerea structurii și tasării solului, prin reducerea numărului de lucrări; determină creșterea cantității de materie organică din sol; se reduc pierderile de apă prin evaporare datorită mulcirii parțiale a solului etc.; necesar scăzut de utilaje; cheltuieli mici de investiții; recolte mai constante, cerințele privind îngrășămintele și intervențiile pentru restabilirea solului scad.

Dezavantajele tehnologiei no-tillage

În mod normal, este nevoie de o perioadă de tranziție de 5-7 ani pentru ca sistemul de agricultură conservativă să se echilibreze. Este posibil ca productivitatea să fie mai redusă in primii anii. În cazul în care rotația culturilor, acoperirea solului sau soiurile de cultură nu sunt reglate la nivelul optim, este posibil să fie necesare cantități mai mari de produse chimice pentru combaterea dăunătorilor și a buruienilor. Fermierii trebuie să facă o investiție inițială în utilaje specializate și să aibă acces la semințe pentru culturi de acoperire, adaptate condițiilor locale, la costuri rezonabile. Fermierii au nevoie de instruire aprofundată și de acces la servicii specializate de consiliere. În comparație cu agricultura tradițională, este necesară o schimbare fundamentală în abordarea noului sistem.

Beatrice Alexandra MODIGA

Mădălina Sîrghie este o fată cu păr de aur, ochi superbi și mai ales o tânără foarte curajoasă din comuna Negrilești, județul Galați, care administrează o întreprindere familială în domeniul agriculturii cu cca 330 de hectare în arendă și teren proprietate personală, alături de părinți.

Tânăra este pasionată de agricultură. Cu teoria este bine pusă la punct, iar la partea practică Mădălina nu stă la birou, ci se perfecționează sub îndrumarea tatălui său și a mamei, mulțumiți că au pe mâinile cui să lase moștenire ferma. Când vine vremea lucrărilor agricole o vezi conducând tractorul, semănătoarea sau alte utilaje agricole moderne deoarece, începând cu anul 2016, a accesat fonduri europene în valoare de 525 mii de euro.

Fermierul „i-a luat soției o bijuterie“

Un motiv în plus pentru care tânăra fermieră și-a dorit să continue ce a început familia ei a fost să nu plece din locul în care s-a născut.

„Părinții mei, născuți și crescuți în mediul rural, probabil li s-a întipărit dragul de glie în suflet și de aici a pornit totul. Sunt singurul copil la părinți, iar pasiunea pentru agricultură mi s-a transmis mie. În prezent dețin o întreprindere familială ce îmi poartă numele, alături de părinții mei. Începuturile au fost grele și anevoioase. Neavând istoric în domeniu, a fost destul de greu, dar cu muncă și perseverență mama și tatăl meu au reușit. Acum eu trebuie să duc mai departe acest business și să îi fac mândri, să le demonstrez că toate eforturile și sacrificiile lor nu au fost în zadar. Tatăl meu și-a achiziționat primul tractor în anul 1999, era un U445 cu motor de buldozer, pe care l-a lustruit și montat cu măiestrie și dedicare, alături de mama mea. Ușor, ușor, au început a lucra teren, iar în 2005 au accesat fonduri prin proiectul SAPARD și au achiziționat primul tractor performant, un Case de 135 cp cu plug, sau cum ar spune fermierii «i-a luat soției o bijuterie» pentru că mama mea a pus „stăpânire“ pe tractor, efectuând diverse lucrări de pregătire a terenului. Apoi, în 2016 am accesat fonduri europene în valoare de 525 mii euro, plus alte utilaje agricole. Am achiziționat 1 tractor cu încărcător frontal și cupă, 1 tractor cu plug, combină cu heder de păioase și cărucior transportor, mașină de erbicidat, semănătoare de plante prășitoare, cultivator, disc. Toate acestea le folosim pentru efectuarea tuturor lucrărilor necesare pentru înființarea, întreținerea și recoltarea culturilor. De la an la an, tehnologia în agricultură avansează, iar achiziționarea acestor utilaje nu face decât să ușureze munca fermierului“, ne specifică Mădălina Sîrghie, fermier de succes în comuna Negrilești, județul Galați.

2022 - un an tragic

Culturile agricole de bază ale familiei Sîrghie sunt rapița, grâul, floarea-soarelui și porumbul.

„După cum spuneam, lucrăm o suprafață de 330 ha. Avem aproximativ 50 ha în proprietate, iar restul este luat în arendă. Avem ani în care mai schimbăm câte ceva și punem orz, triticale, mazăre, avem și lucernă, iar în urmă cu 2 ani am încercat și cultura de coriandru. În 2022 am avut parte de un an tragic, am vrea să rămână doar o amintire neplăcută. Cu toții ne-am lovit de costuri foarte ridicate la inputuri. Eu zic că am fost destul de cumpătați și nu ne-am avântat mai mult decât era cazul. Am reușit doar la cultura de grâu și rapiță să mai adunăm câte ceva, în timp ce culturile de floarea-soarelui și porumb au fost distruse în totalitate de seceta excesivă. În 2023 sperăm la mai bine. Momentan culturile de toamnă arată destul de promițător, iar noi facem tot ce ne stă în putință pentru a beneficia de producții satisfăcătoare, însă vom vedea și ce ne mai rezervă precipitațiile“, adaugă tânăra gălățeancă.

Ca să începi de la zero în agricultură trebuie să ai noroc

Pe viitor, Mădălina își dorește să mai acceseze încă un proiect, tot pentru îmbunătățirea și modernizarea fermei.

Sarghie

„În ziua de astăzi este foarte greu să pornești de la zero. Prețurile de achiziție a inputurilor sunt foarte mari, ca să nu mai vorbim de achiziționarea utilajelor. Sunt mult prea multe condiții de respectat pentru accesarea fondurilor europene. Deși cei sus-puși sunt de părere că oferă ajutor pentru mulți fermieri, doar noi știm de câte avize, hârtii, aprobări, atestări și drumuri este nevoie să poți face asta. Agricultura, după cum bine știm cu toții, este principala ramură a economiei românești. Cu toate acestea, nu este valorificată cum trebuie. Un bun exemplu îl avem anul acesta: exporturile Ucrainei și renunțarea taxei vamale au pus în cap prețurile cerealelor.“

Poate că, dacă tânăra din Negrilești, județul Galați, nu era crescută în acest mediu nu s-ar fi îndreptat spre agricultură.

„Momentan nu pot spune că sunt în totalitate implicată în atribuțiile fermei. Am noroc cu părinții mei, care sunt oamenii de bază. Eu și soțul meu suntem mici ucenici în această fermă, însă sperăm să putem duce mai departe tot ce mama și tata au început, iar pe viitor mi-ar plăcea să dezvolt mult mai mult ferma. Acum depinde și de oportunitățile pe care ni le vor aduce timpul“, încheie Mădălina Sîrghie, tânăra fermieră din județul Galați.

Beatrice Alexandra MODIGA

2022 a fost perceput de către agricultori ca un an dificil. Acesta a fost caracterizat de secetă pedologică, criză energetică - care aproape că a dublat prețul inputurilor agricole -, precum și de un aflux de mărfuri provenite din Ucraina la prețuri considerabil mai mici. Seceta a afectat aproximativ 1.3 milioane de ha (dintr-un total de aproximativ 8.2 milioane), culturile însămânțate în primăvară (porumb și floarea-soarelui) având cel mai mult de suferit. Cele mai puțin afectate culturi au fost cele din interiorul Arcului Carpatic, unde precipitațiile au fost mai consistente. Cu toate acestea, producțiile obținute în acest an vor asigura consumul intern, fiind afectat doar exportul către țările extracomunitare.

Conform ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, România a consemnat în 2022 cea mai mică producție de porumb din ultimii 15 ani, seceta diminuând recolta cu cca. 40% - 50% comparativ cu anii precedenți. Producția medie la hectar a fost de doar 3,000 kg, mult sub media de 5 - 6,000 kg a anilor trecuți. În ceea ce privește floarea-soarelui, cantitatea recoltată în 2022 a fost de aproximativ 2 milioane de tone, care se situează la cca 70% din producția medie a ultimilor ani, reprezentând dublul necesarului de consum intern. Grâul, care se recoltează la începutul verii, a fost afectat într-o măsură mai mică de secetă, obținându-se o producție satisfăcătoare de 9 milioane tone, cu 13% sub nivelul din anul precedent. Ca urmare, România s-a situat pe locul 4 în UE în 2022 la producția de grâu, după Polonia (13.2 mil. tone), Germania (22.7 mil. tone) și Franța (34.6 mil. tone).

Producția medie la hectar continuă să fie deficitară în România, realizându-se la grâu 4.2 tone/ha, cu mult sub cea a Franței (7 tone/ ha), a Germaniei (7.6 tone/ha), chiar și a Poloniei (5.2 tone/ha).

Piața îngrășămintelor – prețuri aproape duble pentru fermieri. Conform CEO-ului Norofert (NRF), prețul îngrășămintelor convenționale aproape s-a dublat pe parcursul anului 2022 din cauza creșterii prețului energiei (în special al gazului natural). În acest sens, volumul de îngrășăminte utilizat în 2022 a fost mai mic cu aproximativ 20-30% față de anul anterior. De asemenea, prețul motorinei, utilizată pentru funcționarea utilajelor agricole, s-a majorat, în medie, cu 30%, debutând în ianuarie 2022 cu un preț mediu de 6.29 RON/l și ajungând în unele luni chiar la peste 9 RON/l.

Produse agricole mai scumpe

Înainte de izbucnirea conflictului din vecinătatea României, Ucraina și Rusia realizau aproximativ 30% din comerțul mondial cu grâu, 32% din cel al orzului, 20% în cazul porumbului și peste 50% în cazul semințelor oleaginoase. Aceste exporturi se realizau, în mare parte, prin porturile de la Marea Neagră. Conform analiștilor Rabobank, prețurile produselor agricole sunt cu cca 50% mai scumpe comparativ cu perioada pre-pandemică, pe fondul creșterii costurilor cu energia, cu logistica și cu forța de muncă.

Impactul importurilor din Ucraina asupra fermierilor români

Imediat după începerea conflictului din Ucraina, Uniunea Europeană a înlăturat orice taxă de import pentru mărfurile care provin din Ucraina, acestea fiind scutite, de asemenea, de necesitatea prezentării unui certificat sanitar-veterinar. În aceste condiții, fermierii din regiune (români, bulgari, polonezi) au fost nevoiți să concureze cu mărfuri pentru care costul de producție a fost mult mai mic și care, din punctul de vedere al calității, sunt sub standardele impuse de Uniunea Europeană.

Mai mult de atât, costurile logistice aproape că s-au dublat pentru fermierii români deoarece majoritatea transportului feroviar, a autocamioanelor și barjelor fluviale au fost redirecționate către fluxurile ucrainene, pentru care se plătea un preț mai mare. Potrivit analistului pentru comerțul cu cereale, Cezar Gheorghe, mărfurile ucrainene au avut un discount de 40-50 euro/tonă comparativ cu cele românești. Drept urmare, exporturile de cereale din Ucraina către statele membre UE a crescut cu 148% comparativ cu anul anterior, în timp ce plantele oleaginoase au înregistrat un avans de 172%.

Suprafețele recoltate și producțiile obținute în anul 2022, în total pe țară, sunt redate în tabelul de mai jos, la fel și suprafața cultivată și producțiile obținute în județele din Regiunea Moldovei (Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui) la culturile: grâu, orz + orzoaică, porumb boabe, floarea-soarelui, rapiță.

Suprafețele recoltate și producțiile obținute în anul 2022

an agricultori tabel

Beatrice Alexandra MODIGA

Adunarea generală a ASOCIAȚIEI PRODUCĂTORILOR DE PORUMB DIN ROMÂNIA a votat în unanimitate, la finele lunii trecute, schimbarea denumirii organizației în Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România, în acord cu stadiul său curent de dezvoltare.

Directorul executiv, Alina Crețu, a prezentat raportul de activitate pe 2022, inclusiv raportul financiar-contabil, din care a reieșit că activitatea tuturor departamentelor s-a diversificat și a devenit tot mai complexă. În cercetarea aplicată, pe lângă rețeaua proprie RITAC, unde testează șase culturi de câmp de importanță majoră pentru România: porumb, păioase, floarea-soarelui, rapiță, soia și sorg, APPR este, la momentul actual, parteneră în trei proiecte europene cu finanțare din Horizon 2020, dar și în numeroase alte inițiative privind agricultura regenerativă și alte practici sustenabile. În demersul de promovare a intereselor membrilor prin dialog civil, APPR conlucrează regulat și intens cu autoritățile de la București și Bruxelles, inclusiv în grupurile de lucru pentru PNS, în echipele specializate ale COPA-COGECA, ale Confederației Europene a Porumbului, colaborează cu parteneri din industrie. Comunicarea internă (cu membrii APPR) și externă (cu partenerii din industrie și cu publicul larg) a devenit o dimensiune majoră în viața organizației și este facilitată de platforma FarmForum și de organizarea a numeroase conferințe, podcasturi, ateliere tematice, evenimente în câmp (Ziua Porumbului, Ziua Grâului, Ziua Culturilor Fixatoare de Azot) sau a Târgului FarmConect.

600 de invitați

Adunarea generală a prefațat cea de a opta ediție a congresului anual al APPR, care a avut numneroși oaspeți și a dezbătut teme de interes major pentru fermieri, industrie, dar chiar și pentru publicul larg, confruntat cu spectrul tensiunilor geopolitice de pe Continent. La evenimentul desfășurat în București au participat aproape 600 de invitați, fermieri și reprezentanți relevanți din agribusiness.

În deschiderea evenimentului, vice-președintele Forumului APPR, Theodor Ichim, a declarat: „Deși presați de diferite provocări și emoții, am reușit să fim lângă factorii decidenți, să lucram împreună la Planul Național Strategic, care și datorită eforturilor APPR este unul suportabil pentru fermieri. Cu puțină deschidere, vom putea să ne adaptăm și să atragem fondurile europene. Felicit Consiliul Director pentru implicare și sublinez că este foarte important ca echipa executivă a asociației noastre să aibă parte, în continuare, de susținere.“

Alina Crețu, directorul executiv al Forumului APPR, a arătat că, deși anul precedent a fost plin de provocări, „suntem adepții căii dialogului și am reușit să menținem un flux continuu și intens de discuții pe variantele finale ale Planului Național Strategic al României, iar în privința situației generate de secetă am găsit soluții împreună cu partenerii de dialog din instituțiile relevante. Asociația noastră are un nou nume, Forumul APPR, însă am rămas tot noi, cu o pălărie nouă, mai amplă, sub care am reușit să reunim profesioniști și din domeniul procesării și împreună cu care încearcăm să contribuim la echilibrarea balanței comerciale a țării noastre.“

Cristina Cionga, directorul adjunct al Forumului APPR, a subliniat importanța susținerii prezenței fermierilor români la Copa-Cogeca: „Rolul meu este de a ajuta să traducem așa-numita bruxelleză pe înțelesul tuturor și de a contribui la deslușirea misterelor noii Politici Agricole Comune, o doamnă care, trecând de șase decenii, a devenit tot mai imprevizibilă și mai plină de toane. Mulțumim MADR și partenerilor din Alianța pentru Agricultură și Cooperare pentru colaborare, vă asigurăm că participăm la toate grupurile de lucru și contribuim permanent la dezbateri și la documentele de poziție pe care le emite Copa-Cogeca.“

Daea: „Porumbul s-a metamorfozat“

Prezent la eveniment, Ministrul Petre Daea a oferit asigurări că este deschis pentru colaborarea cu mediul asociativ: „Iată că și porumbul s-a metamorfozat. Felicitări pentru activitate și pentru sprijinul pe care îl acordați, vă dorim mult succes și sub această nouă denumire formidabilă. Salut activitatea Copa-Cogeca și profit de ocazie pentru a saluta prezența secretarului său general, Pekka Pesonen. Îi mulțumesc și lui Mihail Dumitru pentru ajutorul dat în conturarea noii PAC și păstrarea specificului agriculturii românești.“

La rândul său, secretarul general al Copa-Cogeca, Pekka Pesonen, a declarant: „Piața unică a întâmpinat dereglări de funcționare în condițiile conflictului din Ucraina și nu este normal ca România să plătească un preț mai mare decât alte state membre. Vă mulțumesc pentru alimentele pe care le produceți și că sunteți furnizori de securitate alimentară pentru toți cetățenii europeni și nu numai.“

În cadrul plenarei a fost prezent și Mihail Dumitru, director general adjunct al DG Agri, care a mulțumit tuturor pentru implicarea în conturarea Planului Național Strategic și a adus clarificări asupra poziției Bruxelles-ului în finalizarea PNS-urilor: „Sunt aici să vă mulțumesc tuturor celor care ați contribuit la acest proces complex de a avea gata Planul Național Strategic al României. La Bruxelles aveam 28 de PNS-uri gata, iar în contextual izbucnirii conflictului s-a pus întrebarea legitimă dacă acest PNS, alcătuit înainte, mai era valid. Am chemat la discuții statele pentru a aduce îmbunătățiri conforme cu noile provocări și am acordat mult mai multă libertate de a distribui anvelopele financiare între cei doi piloni.“ Directorul general adjunct al DG Agri a subliniat că dezvoltarea rurală rămâne, în continuare, o componentă importantă și că reînnoirea generațiilor de fermieri a fost încurajată prin alocarea de fonduri pentru tinerii fermieri. De asemenea, a reiterat importanța PNS în procesul de tranziție către energia verde și noua eră digitală.


Evenimentul a găzduit, ca de fiecare dată, și decernarea premiilor „Porumbul de Aur“ pentru anul 2022.

La categoria „Neirigat“, trofeul a fost câștigat de fermierul Valentin Mărginean din județul Mureș, iar la categoria „Irigat“ premiul a fost adjudecat de Nutre Group din Ialomița, reprezentat pe scenă de agronomul Ionuț Grîu.


Bogdan PANȚURU

Povestea Fermei Podaru îşi are începutul în anul 2006, în Prisăcani, judeţul Iași, iar cei care îi dau numele sunt Podaru Florin și Elena, agricultori care, alături de cei doi copii (Ioana și Marian), şi-au făcut curaj pentru a-și transforma pasiunea investind în agricultură. Au creat astfel un business căruia îi dedică astăzi tot timpul. Utilajele de top pentru cele 550 ha cultivate, dar și investițiile cu fonduri europene sunt cheia succesului acum în ferma tinerilor ingineri agronomi ieșeni.

La cârma fermei de familie

„Cei care au pus bazele acestei ferme au fost părinții noștri, Podaru Florin și Elena, care în anul 2006 au început activitatea în domeniul agricol. Au făcut primii pași în acest domeniu de la zero, reușind treptat să formeze o fermă stabilă, de încredere, care a insuflat dragul de agricultură  ambilor copii (Ioana și Marian) care în anul 2018 au absolvit Facultatea de Agricultură. Am accesat un proiect din fonduri europene pe Măsura 4.1 de «Achiziție de utilaje și echipamente agricole», în valoare de aproximativ 500.000 euro, care ne va permite să efectuăm lucrările agricole în timp util, de o calitate net superioară și la costuri mult mai mici. Acest proiect este șansa dezvoltării noastre și ne oferă posibilitatea de a trece într-o nouă etapă pentru că lucrurile frumoase se obțin cu multe eforturi. De anul trecut, din martie, am fost nevoiți să ne asumăm fiecare câte o parte din muncă în fermă deoarece viața nu ne-a dat de ales și ne-a luat stâlpul familiei și, implicit, al fermei, iar asta nu a sensibilizat concurența, ci din contră, a înrăit-o, primind tot felul de piedici din partea acestora“, ne spune Ioana Podaru (Bostaca).

„Suprafața totală a fermei de la Prisăcani este de 550 ha, din care: floarea-soarelui 170 ha, grâu de toamnă 150 ha, porumb 140 ha, orz de toamnă 40 ha, lucernă 50 ha, iar utilajele sunt de top și diversificate, de la Tractor Case 110 CP, până la semănătoare de păioase Amazone, mașină de împrăștiat îngrășământ Rauch, instalație erbicidat Nodet, tambur de irigat, utilaje de pregătit terenul Horsch“, ne mărturisește tânăra ieșeancă.

„Deținem o fermă al cărei obiect de activitate îl reprezintă cultivarea cerealelor, a plantelor oleaginoase și a plantelor de nutreț. Prin intermediul proiectului vom achiziționa un tractor modern de 240 CP, două semănători de înaltă precizie pentru culturile de primăvară și cele de toamnă, un încărcător telescopic, un tambur de irigat, o stație meteo, precum și echipamente pentru pregătirea solului.“

În momentul în care am ajuns în ferma tinerilor, aceștia se apropiau de finalizarea recoltării culturilor de toamnă și se pregăteau totodată pentru următorul an agricol ce stă să înceapă. „Din păcate, acest an ne-a pus din nou în dificultate din cauza secetei, astfel culturile au fost puternic afectate, în special porumbul și floarea-soarelui. Din verificările în teren pe care le-am făcut putem spune că recoltarea culturilor de primăvară este incertă din cauza precipitațiilor reduse din primăvară până în prezent“, adaugă Ioana.

Dornici de a se adapta noilor tehnologii de cultivare

Din punctul de vedere al tinerei, agricultura este importantă pentru că este singura posibilitate de a hrăni populația în creștere a lumii. „De-a lungul istoriei, omenirea s-a dezvoltat odată cu deslușirea tehnicilor de cultivare a plantelor și acest lucru stă și astăzi la baza prosperității speciei noastre. În viitor va trebui să ne adaptăm tehnologiile de cultivare a plantelor atât schimbărilor climatice, cât și creșterii accelerate a populației lumii, adică va trebui să producem mai mult pe aceleași suprafețe, în condițiile în care clima va continua să se schimbe în ritm accelerat. Acest lucru îl putem face noi cu succes, începând de anul viitor, odată cu implementarea acestui proiect european deosebit de important pentru ferma noastră. Deși prezentul ne este favorabil, am discutat deja cu membrii cooperativei agricole din care facem parte și împreună cu președintele acesteia lucrăm deja la materializarea unui proiect european mult mai mare, ce ne va permite să ne continuăm visul de a produce mai mult, cu costuri mai reduse și cu impact asupra mediului din ce în ce mai mic“, încheie Ioana Podaru (Bostaca), fermier în Prisăcani, județul Iași.

Tinerii și agricultura

Numai 11% din exploatațiile agricole din Uniunea Europeană sunt gestionate de fermieri mai tineri de 40 de ani, iar tinerii se lasă greu convinși să devină agricultori.

Dar, cum populația agricolă este în curs de îmbătrânire, UE își intensifică eforturile de a-i atrage pe tineri în acest sector. Tinerilor agricultori li se oferă o mână de ajutor pentru a-și deschide afacerea: granturi pentru start-up-uri, sprijin pentru venit, formare etc.

Trebuie să susținem următoarea generație de agricultori europeni nu numai pentru a consolida competitivitatea viitoare a agriculturii UE, ci și pentru a asigura însăși aprovizionarea cu alimente a Europei în anii următori.

Beatrice Alexandra MODIGA

În fiecare sezon, agricultorii stau cu sufletul la gură când e vorba de rezultatele culturilor muncite de-a lungul multor ore, zile, luni. Deși, munca în agricultură nu este una ușoară, recoltele pe care le au la final vorbesc de la sine. Abia atunci, aceștia se pot declara satisfăcuți sau nu...

Un fermier fericit

Unul dintre agricultori, Luca Mihai, ne povestește cu entuziasm despre culturile sale: „Am fost pasionat de agricultură încă din copi­lărie, însă visul meu a devenit realitate în anul 2015, atunci când am construit o plantație de 2.000 mp. Mă axez pe 480 de solare, iar culturile pe care le am sunt în strictă dependență de sezon. Cum e și firesc, vara avem roșii, castra­veți, ardei, vânătă, dovlecel, cartofi, iar toamna  semănăm ceapă verde, broccoli, ardel iute și altele. Sunt extrem de mulțumit, roadele au fost așa cum le-am estimat. În vara anului 2020 am avut aproximativ 1-2 tone de roșii, ardei – 400 kg, vânătă – 400 kg. Cu siguranță, la următoarele culturi îmi doresc o producție și mai mare.“

Fără programe de finanțare

Deși Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a alocat fonduri europene nerambursabile pentru agricultori, Mihai Luca și-a început activitatea prin investiții proprii: „Am început acest proiect singur, am investit din banii proprii, după care am reinvestit tot ce am câștigat. Acum, câștigurile sunt pe măsură. Precizez că îmi vând produsele exclusiv online și tot aici le și promovez“, a mai adăugat Mihai Luca.

Tehnici de cultivat

Când vine vorba de cultură, fiecare fermier își folosește propriile tehnici și secrete pentru o recoltă cât mai mare. Iar Luca Mihai, pentru a obține rezultatele propuse, folosește în primul rând îngrășăminte organice: „Îngrășămintele organice sporesc producția pe care o avem. Aplicăm îngrășământul biologic la fiecare plantă în parte. În plus, răsadurile sunt produse tot de mine. Obișnuiesc să-mi organizez fiecare sezon în trei părți. De exemplu, la începutul lunii octombrie plantez și spanac, dar și în ultima parte din luna februarie“, a mai precizat fermierul.

Obstacolele cultivatorului

La fiecare recoltă, agricultorul depinde de condițiile meteorologice; acesta se poate confrunta cu secetă sau umiditate prea înaltă, iar recolta suferă un declin. De aseme­nea, un alt obstacol cu care se poate lovi sunt insectele dăunătoare. „Încercăm să avem o recoltă cât mai naturală și să folosim cât mai puține pesticide, de aceea uneori avem pierderi din cauza dăunătorilor. Totodată, de-a lungul timpului a fost dificil cu forța de muncă, sunt tot mai puțini oameni dispuși să muncească în agricultură. Pot să spun că la ora actuală activez doar cu un singur coleg“, a conchis fermierul.

Liliana POSTICA

Alianța pentru Agricultură și Cooperare a transmis Reprezentanței Permanente a României pe lângă Uniunea Europeană și europarlamentarilor români o adresă în care și-a manifestat aprecierea pentru progresul făcut în cadrul negocierilor pentru Politica Agricola Comuna (PAC) și îndemnul de a se insista, în cadrul discuțiilor din Trialog, pe soluții eficiente, livrate în timp util pentru fermierii europeni și cooperativele acestora.

PAC trebuie să continue să ofere sprijin de venit fermierilor pentru ca aceștia să-și poate continua activitatea și să furnizeze hrană la prețuri rezonabile către consumatori, după cum stipulează Art. 39 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În plus, trebuie să ofere suportul necesar pentru a ajuta fermierii să facă față schimbărilor climatice și să producă sustenabil (din punct de vedere ecologic, economic și social), prin promovarea progresului tehnic. În perioada de tranziție pe care o traversăm, decidenții politici ar trebui să se asigure că fermierii și cooperativele acestora vor rămâne sustenabile din perspectivă economică.   

Având în vedere că în România nu există un instrument integrat pentru managementul riscului în sectorul agricol, lucru resimțit foarte dur, în special prin prisma secetei pedologice severe din anul agricol 2019-2020,  Alianța pentru Agricultură și Cooperare și-a manifestat îngrijorarea privind impactul major al schimbărilor climatice și nevoia implementării unor măsuri urgente de gestionare a riscurilor.

Dezideratul Alianței pentru Agricultură și Cooperare este ca eurodeputații români să susțină amendamentele aduse definiției instrumentelor de gestionare a riscurilor, care ar trebui să fie suficient de flexibilă astfel încât statele membre, pe baza evaluării necesităților și a analizei SWOT,  să poată acorda sprijin fermierilor, permițând configurarea și contribuția financiară (inclusiv costul administrativ al înființării) pentru orice sistem public, privat sau public-privat, în concordanță cu legislația națională. Aceasta se referă la orice tip de instrumente de gestionare a riscurilor, inclusiv scheme de (re)asigurare și fonduri mutuale, care ar trebui să fie permise și suficient de flexibile pentru a se potrivi realității din fiecare țară.

Această solicitare vine în întâmpinarea nevoii producătorilor agricoli din România, pentru a putea beneficia cât mai rapid cu putință de o soluție integrată de management al riscului, specific condițiilor țării noastre.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare se implică activ la definirea se implementarea unui astfel de proiect de interes strategic național pentru sectorul agro-alimentar și România.

Facultatea de Agricultură din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași (USAMV) a organizat în martie webinarul High speed planting, eveniment adresat fermierilor. Întâlnirea a avut loc online, pe platforma Zoom, și a fost organizată în parteneriat cu o importantă societate din agribusiness.

Una dintre cele mai importante etape în cultivarea plantelor este cea de semănat, esenţială pentru înfiinţarea unei culturi. Fermierii urmăresc uniformitatea culturii, dar şi capacitatea acesteia de a porni în vegetaţie. Se remarcă în ultimii ani importanţa acordată semănătorilor de precizie, dotate cu echipamente şi instalaţii electronice ce au ca finalitate îmbunătăţirea parametrilor funcţionali ai acestora, contribuind cu succes la creşterea calităţii în procesul de semănat. Când, cum, în ce condiţii semănăm, dar mai ales cu ce tip de semănătoare se poate demara în procesul de cultivarea a plantelor prăşitoare? Sunt câteva din întrebările la care specialiștii invitaţi, atât din mediul academic, cât și din mediul economic, au dorit să răspundă în cadrul webinarului.

Semănătoarea Chrono – 15 km/oră

Maschio Gaspardo – peste 50 de ani de succes în agricultură, cu 8 unităţi de producţie în lume – reprezintă un colos pe piaţa produselor agricole de acest gen. Din partea companiei a fost prezent pe platforma Zoom directorul comercial, Horia Codrianu, care şi-a prezentat portofoliul, plus aspecte legate de semănatul de precizie şi cel de viteză mare. „Am ieşit pe piaţă cu semănătoarea Chrono, care merge cu 15 km/oră, chiar şi mai mult, în funcţie de cum e pregătit terenul și de ce tip de cultură avem la semănat. Pentru aceasta am fost premiaţi la Sima, ca fiind Maşina anului 2019“.

Semănătoare de precizie de top

A răspuns pozitiv invitaţiei la webinar şi prof. univ. dr. Ioan Ţenu, de la Departamentul de Pedotehnică al Facultăţii de Agricultură, care a enumerat avantajele unei astfel de semănători. „Felicit firma Maschio Gaspardo pentru inovaţie, este una dintre semănătorile de top din domeniu. Este o semănătoare de precizie care schimbă întreaga filozofie privind funcţionarea semănătorilor de precizie. O semănătoare care are înglobată în structura sa foarte multă mecatronică, în care totul este gestionat şi în acelaşi timp monitorizat, controlat electronic. Aceasta rezolvă o problemă foarte importantă pentru tehnologii prin faptul că asigură viteze mari, capacităţi de lucru mari şi precizia de semănat, respectiv norma de semănat, distanţa între boabe pe rând, adâncimea boabelor semănate; folosește energia cinetică ce se imprimă boabelor în timpul transportului pneumatic pentru a obţine un contact intim între particulele dintre boabe şi sol; timpul de germinaţie este mult mai mic în comparaţie cu celelalte semănători clasice“, a punctat prof. univ. dr. Ioan Ţenu.

Ideal, în jur de 1.000 ha semănate

De la Departamentul pentru relaţii cu mediul economic din cadrul USAMV Iaşi s-a alăturat discuţiei prof. univ. dr. Gavril Ştefan. Acesta a specificat în intervenţia sa faptul că veriga „semănat“ este extrem de importantă pentru fermier „Semănatul ca verigă tehnologică îl putem împărţi în două, o parte care solicită cost, şi anume semănătoarea + sămânţa. Semănătoarea vine cu un cost legat de amortizare, calculul îl facem conform legii, la 8 ani. Deci, am un cost pe amortizare şi un altul legat de consumabile. Dacă scot costul seminţei din calcul şi avem în vedere doar costul amortizării, pragul critic pe zona de amortizare, eu ca fermier nu ar trebui să cheltui la hectar cu semănătoarea mai mult de 10 euro/ha. Dacă respect acest prag minim corelat voi avea o bună productivitate, o bună profitabilitate. Din calculele făcute, un fermier ar trebui să semene în fiecare an în jur de 1.000 ha. Reducându-se perioada optimă de semănat sunt obligat ca fermier să îmi iau un utilaj extrem de productiv. Atunci când achiziţionez un utilaj foarte productiv clar îmi satisfac interesul de a respecta perioada optimă, că altfel pierd foarte mult din producţie. Totodată, trebuie să corelez preţul cu această perioadă scurtă de semănat și cu structura culturilor din interiorul fermei, respectiv în cazul câtor culturi pot utiliza această semănătoare. Această verigă tehnologică semănatul este extrem de importantă, îmi dă peste 25% din producţie. Nu trebuie să cădem în capcana de a economisi pe această verigă tehnologică“, a punctat prof. univ. dr. Gavril Ştefan.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ei au trăit de milenii fără a avea nevoie de mila nimănui. Ba din contră. Talpa țării a fost cu adevărat talpa țării. Răzeși, moșneni, oameni liberi, cu sabia sub pernă. Oricâți cotropitori au trecut pe aici, ei și-au plătit tributul. În cereale, în vite, în copii și chiar și în sânge, atunci când nu s-a mai putut altfel. Iar dacă e să luăm la rost răscoalele țăranilor, le putem număra pe degetele de la o mână. Ei nu fac niciodată grevă. Își plătesc dările și nu așteaptă prea multe de la cârmuire. Știu că nădejdea e doar în palmele lor bătătorite. Au mai plecat în bejenie, dar s-au întors de fiecare dată la țarina lor. Cu idei noi, cu bani de investit. Ei nu vor părăsi niciodată definitiv țara. Au prea mulți strămoși de întors odată cu brazda. Au prea multe semințe de îngropat pentru coliva de pomenire.

Acum așteaptă doar să nu fie mințiți și împiedicați să-și facă treaba. Nu cer decât să-și poată vinde marfa. Au nevoie de intermediari serioși care să nu-i jupoaie, ca mai toți negustorii vremurilor trecute. Au produs întotdeauna pentru piață. Nu doar să se ghiftuiască ei. Ca să-și cumpere chibrituri, petrol lampant și ghete. Câteodată și o rochiță înflorată pentru frumoasele lor soții. Între timp, și nevoile lor au crescut. Dorința de a avea o locuință decentă, apă curentă și acces la învățătură și dispensar au mărit și necesitățile. Nevoia de cash i-a făcut pe unii să plece din țară, iar pe alții să-și dezvolte ferma. Am cunoscut mulți astfel de fermieri. De obicei au fost ba tehniceni veterinari, ba șoferi de autobuz, ba tractoriști la CAP sau IAS. Oameni care au scos cumva capul în lume. Se zbat însă între a trece dincolo de mica fermă sau a găsi o modalitate de a rotunji afacerea. Au început să proceseze sau au deschis o mică pensiune. Dar și aici se lovesc de cerbicia așa- ziselor autorități, mai locale sau mai județene. În loc de un sprijin real, în loc de o consultanță care să le deschidă noi orizonturi. Poate de aceea este atât de faultată inițiativa camerelor agricole ale fermierilor care ar putea coagula energiile acestor țărani evoluați. Care nu prea știu cum să fenteze APIA!!! Iar atunci când sunt pedepsiți pentru îndrăzneala de a face ceva lasă capul în jos, de parcă ar fi fost prinși la furat. Ei sunt bolnavi de bun simț și răbdare. O boală pe care acest popor o poartă prea adânc.

Ferma de familie este acolo unde a fost de mii de ani. Marea provocare este păstrarea ei. Niciodată nu a fost mai aproape de dispariție ca acum. Pășunile și terenurile fertile sunt confiscate de șmecheri, politruci sau de afaceriști veroși. Înainte vreme nu erai țăran dacă nu aveai măcar o vacă, cinci oi și câteva zeci de orătăni. Erai doar un biet pălmaș. Numai bun de pus șef la comuniști. Poate de aceea țăranii mai chivernișiți au fost numiți chiaburi și puși în lanțuri.

Mulți dintre voi știți cum v-au ținut părinții la școală din bruma aia de agricultură pe care o făceau și pe vremea Împușcaților de Crăciun. Rudimentar, dar cu toată inima. În zona de deal și munte tradiția nu a murit niciodată. Mai ales acolo unde au rămas, neîmblânziți, urmașii dacilor liberi

Cum este și un fermier din Întorsura Buzăului care crește 43 de bălțate mândre, iar ca să le asigure nutrețul, un fân de poveste și siloz de porumb făcut de el după rețeta unui sas lucrează 15 ha de teren în nu mai puțin de 37 de parcele. Dar nu l-am auzit blestemând pe nimeni. Copiii lui și-au găsit de lucru la oraș și îi pare bine că au făcut așa pentru că vede că ferma lui abia se mai ține pe picioare. A hotărât cu lacrimi în ochi să își vândă vacile unui investitor. Ca să nu le piardă urma, el va fi șeful de fermă. Altfel nu ar fi putut să le vândă. E o poveste pe care mi-aș fi dorit să nu o scriu niciodată. Așa cum mi-aș fi dorit să nu scriu nici acest text. Poate doar o știre în care să anunț că ferma de familie nu a decedat. Ba mai mult decât atât. Că are un viitor asigurat!

Tudor CALOTESCU

Cu toții știm că Moș Crăciun apare doar în haine alb-roșii, dar uneori poate fi și albastru. Să nu fie albastru de supărare. La sfârșitul anului, „Moș Crăciun“ a dat câteva cadouri agricultorilor. A dat pe hârtie, firește. Adică doar a promis, pentru că nu se știe dacă sunt și bani pentru astfel de cadouri.

În zbucium politic, ambiguitate, negocieri, demisii, propuneri de noi miniștri, mutări și permutări, Guvernul a mai găsit un pic de răgaz să adopte și unele măsuri ce pot decide viitorul multor fermieri. Astfel, cu doar câteva zile înainte de Sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos, membrii Executivului au adoptat o Hotărâre prin care se prelungește termenul de aplicare a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.174/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură. Ca un cadou de Moș Crăciun, Guvernul darnic a hotărât că aceasta este prelungită până la data de 31 decembrie 2023.

De asemenea, a fost elaborată Hotărârea Guvernului nr. 1.174/2014 având în vedere Regulamentul UE nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 care era aplicabil până la 31 decembrie 2020, iar prin acest act normativ se creează cadrul legal pentru continuarea acestui ajutor de stat până la finalul anului 2023. Drept urmare, se suplimentează cu 176.743 mii de lei suma alocată pentru plata ajutorului de stat de 629.908 mii de lei până la valoarea de 806.651 mii de lei. Măsura vizează asigurarea aplicării schemei de ajutor de stat prin plata sumelor aferente perioadei 1 aprilie 2020 – 30 iunie 2020.

Potrivit situației centralizatoare transmisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), citată de departamentul de comunicare al Ministerului Agriculturii într-un comunicat de presă, cantitățile de motorină determinate la plată cu acciză redusă sunt de peste 115.835 de mii de litri pentru perioada 1 aprilie 2020 – 30 iunie 2020. Totodată, valoarea ajutorului de stat acordat sub formă de rambursare este de 176.743 de mii de lei, pentru un număr de 17.540 de beneficiari.

Guvernul nu a uitat nici sectorul zootehnic, adoptând astfel o nouă Hotărâre pentru aprobarea plafoanelor alocate schemelor de sprijin cuplat în acest sector, precum și pentru stabilirea cuantumului acestora privind anul de cerere 2020.

Nu au fost uitate nici animalele...

În ședința de Guvern din data de 17 decembrie 2020 a fost adoptată Hotărârea pentru aprobarea plafoanelor alocate schemelor de sprijin cuplat în sectorul zootehnic, precum și pentru stabilirea cuantumului acestora privind anul de cerere 2020. Valoarea totală a plafoanelor aprobate de Executiv este de 114.156.810 euro, echivalentul a 556.229.056,7 lei. Cine și cât va primi? Ei bine, potrivit actului normativ adoptat la sfârșitul anului, fondurile se acordă crescătorilor de animale şi sunt repartizate astfel:

a) 1.680.000 euro, respectiv 8.185.800 lei, pentru specia bovine, categoria bivoliţe de lapte;

b) 13.125.000 euro, respectiv 63.951.562,5 lei, pentru specia bovine, categoria taurine din rase de carne şi metişii acestora;

c) 99.324.810 euro, respectiv 483.960.136,7 lei, pentru specia bovine, categoria vaci de lapte;

d) 27.000 euro, respectiv 131.557,5 lei, pentru specia viermi de mătase.

Numărul estimat de beneficiari vizat de prezentul act normativ este de 18.845, iar sprijinul va fi acordat pentru un efectiv de circa 343.122 capete din care: 261.702 vaci de lapte, 70.942 taurine din rase de carne şi 10.478 bivoliţe. Cuantumul sprijinului per unitate pentru schemele de sprijin cuplat în sectorul zootehnic se calculează de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Simona-Nicole David

România a atras în acest an fonduri europene pentru agricultură de peste două miliarde de euro, bani care iniţial au fost acordaţi din bugetul de stat, urmând să fie rambursaţi la începutul anului viitor de Comisia Europeană, a declarat, vineri, ministrul Adrian Oros, într-o conferinţă de presă.

"În acest an, în ţară au intrat peste două miliarde de euro bani europeni atraşi de structurile din subordinea Ministerului Agriculturii, bani care în prima fază sunt cheltuiţi de stat şi apoi banii sunt rambursaţi", a declarat ministrul agriculturii.

Potrivit ministrului Adrian Oros, avansurile sunt plătite până pe 30 noiembrie, iar restul după 1 decembrie, din bani de la bugetul de stat, iar la începutul anului viitor această sumă este rambursată, de regulă pe 5 - 6 ianuarie.

De asemenea, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) a plătit până acum 656 de milioane de euro, cea mai mare sumă plătită în ultimii ani, depăşind ţinta de 550 milioane de euro, iar Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a autorizat începând de vineri, de la ora 0:00, suma de 135,4 milioane de euro pentru un număr de 30.005 fermieri, în cadrul schemelor de plăţi directe aferente anului 2020 şi al măsurilor de dezvoltare rurală legate de suprafaţă şi de animale. 

În ședința Guvernului din data de 30 aprilie 2020 a fost aprobată o Hotărâre ce completează art. 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 336/2018 privind aprobarea Programului pentru stimularea angajării tinerilor în sectoarele agricultură, acvacultură și industrie alimentară, aprobate prin HG nr. 325/2019.

Prin actul normativ aprobat astăzi s-a stabilit valoarea Programului aferent anului 2020, respectiv 1.000.000 lei, în limita sumelor aprobate Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale cu această destinație.

Măsura urmărește crearea cadrului legal adecvat și a mecanismelor necesare de punere în aplicare a ”Programului pentru stimularea angajării tinerilor în agricultură, acvacultură şi industria alimentară”, derulat pe perioada 2018-2020.

Astfel, prezentul act normativ vine în sprijinul angajatorilor fermieri din agricultură, prin instituirea unui instrument de susținere financiară, care să ofere acestora posiblitatea de a angaja forță de muncă tânără în sectoarele agricultură, acvacultură și industria alimentară.

Reamintim că angajatorul fermier care face dovada angajării a doi tineri beneficiari ai Programului beneficiază de următorul sprijin financiar lunar, pentru fiecare persoană astfel angajată:

a) 1000 lei pentru persoanele cu studii superioare de specialitate în domeniul agricol, acvacultură și/sau industrie alimentară;

b) 750 lei pentru persoanele cu studii medii de specialitate, precum și cursuri de formare profesională de scurtă durată în domeniul agricol, al acvaculturii și/sau industriei alimentare;

c) 500 lei pentru persoanele fără studii.

De asemenea, pentru a beneficia de prevederile prezentei legi, angajatorii fermieri au obligația de a încheia cu tinerii beneficiari ai Programului contracte individuale de muncă cu normă întreagă, pe perioadă nedeterminată sau determinată, dar nu mai puțin de 12 luni, potrivit prevederilor Legii nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Sursa: madr.ro

Județul Suceava este cunoscut ca o zonă de excelență pentru cultura cartofului, pomicultură, în special măr, fiind renumit pentru murăturile din bazinul Milişăuţi – Iaslovăţ, dar și pentru partea zootehnică din zona montană. Suprafața agricolă a județului este de 354.820 ha (41,47%), structurată astfel: pajiști permanente – 171.456 ha (din care 93.052 ha pășuni, restul fiind fânețe); livezi – 3.140 ha; teren arabil – 180.224 ha (pe culturi: 60.230 ha plante de nutreț; 39.189 ha cereale păioase; 37.759 ha porumb; 21.053 ha cartofi; 21.993 ha alte culturi (legume, floarea-soarelui, rapiță, soia).

Conform specialiștilor din cadrul Direcției pentru Agricultură a Județului Suceava, pierderea majoră, ca suprafață, în structura culturilor județului o înregistrează cultura cartofului, cauzele fiind multe și greu de rezolvat pe termen scurt.

Agricultura suceveană, influențată de trei factori

Realizările în agricultura suceveană sunt determinate, în principal, de trei factori importanți, respectiv: factorul tehnologic, factorul genetic și factorul mediu. Primii doi factori sunt factori controlabili de către producătorii agricoli, în schimb intervențiile asupra celui de-al treilea factor sunt reduse.

„Caracterizate pe scurt, condițiile meteorologice pentru anul agricol 2018-2019 au fost cât se poate de grele. Afirmația este susținută de faptul că la înființarea culturilor de toamnă am avut o secetă puternică, cu efecte negative asupra procesului de germinație și răsărire la culturile de rapiță și cereale păioase de toamnă. Au fost situații în care, pe anumite suprafețe, rapița nu a răsărit, iar cerealele păioase au răsărit pe parcursul iernii sau chiar în primăvară. Pentru culturile de primăvară campania de semănat a fost lungă, cu temperaturi scăzute mai ales în timpul nopților, fapt ce a determinat înființarea culturilor până aproape la sfârșitul lunii mai. A urmat apoi o perioadă lungă cu precipitații care au îngreunat mult executarea lucrărilor de întreținere a culturilor. Reușita fiecărui producător agricol la executarea lucrărilor de întreținere a fost cuantificată prin prisma producțiilor realizate. Perioada cu temperaturi scăzute din primăvară, urmată de cea cu precipitații de durată și în cantități mari, a afectat toate speciile cultivate, dar a avut efecte negative semnificative în producție la cartofi, legume și pomicultură, în special la cireș și vișin. Trebuie adăugate aici și pierderile la culturile furajere la care în multe cazuri prima coasă a fost compromisă. Cu toate acestea, la sfârșit de an, analizând producțiile realizate la nivelul județului Suceava, se poate sublinia faptul că bilanțul este unul pozitiv“, ne-a spus ing. Haralampie Duțu, director executiv Direcția Agricolă Suceava.

Rezultatele bune obținute în agricultura județului Suceava în anul 2019

Anul trecut, pe cele 21.176 ha cultivate cu grâu, producția medie a fost de 3.958 kg/ha, la secară – 3.900 kg/ha, la triticale – 3.922 kg/ha, la ovăz – 2.051 kg/ha, rapiță – 2.016 kg/ha, cartofi – 12.188 kg/ha, floarea-soarelui – 2.705 kg/ha, porumb – 6.081 kg/ha, sfeclă de zahăr – 46.339 kg/ha.

Analizat prin prisma producțiilor medii realizate, se poate evidenția faptul că anul agricol 2018-2019 a fost unul bun pentru producătorii agricoli din județul Suceava. Trebuie menționat faptul că în ultimii ani se constată o creștere semnificativă a producțiilor și asta nu numai la nivelul marilor cultivatori, dar și la micii producători.

„Creșterile sunt ca urmare a abordării cu mai multă atenție a celor doi factori determinanți controlabili, respectiv factorul genetic = soi sau hibrid și factorul tehnologic.

În anul 2017 condițiile meteorologice au favorizat realizarea unor producții deosebite la cultura grâului, fiind o creștere medie de 2.500-3.000 kg/ha în condițiile în care factorii controlabili s-au menținut la același nivel ca în anii anteriori. În condițiile în care s-a utilizat același soi, s-a aplicat aceeași tehnologie de cultivare, iar pe anumite parcele s-a realizat și 10 tone de grâu pe hectar (SC Nordintermed Dornești).

În anul 2018 cultura favorizată de condițiile meteorologice a fost porumbul. Sunt mulți producători agricoli, mari și mici, care au realizat producții de peste 10 tone porumb boabe pe hectar.

În anul 2019 speciile în top, cu rezultate bune ca producție și eficiență financiară, au fost sfecla de zahăr, cultivată doar pe 675 ha, floarea-soarelui, care a ocupat o suprafață de 5.206 ha, și soia, care a fost recoltată de pe 2.052 ha. În legumicultură rezultatele sunt la un nivel mediu ca urmare a condițiilor meteorologice nefavorabile din primăvară și de la începutul verii. În pomicultură 2019 a fost anul cu producții la nivel mediu pentru pruni, dar cu producții foarte bune la mere, ponderea celorlalte specii fiind mică“, a precizat directorul Haralampie Duțu.

Perspectivă rezervată pentru anul agricol 2019-2020

Perspectiva anului agricol 2019-2020, analizată prin prisma condițiilor meteorologice înregistrate până la această dată, este una rezervată, dar cu o pornire mai bună față de anul agricol încheiat datorită faptului că toamna anului 2019 „a fost și bună, și rea“. A fost o toamnă de excepție din punctul de vedere al temperaturilor înregistrate, dar săracă în precipitații. Au existat condiții deosebite pentru recoltarea culturilor și satisfăcătoare pentru înființarea culturilor de rapiță și cereale păioase și destul de grele pentru executarea arăturilor. Cu toate acestea, suprafețele semănate cu rapiță arată bine la această dată, iar cele semănate cu cereale păioase sunt în stadii de vegetație diferite, în funcție de data și condițiile în care s-a executat semănatul. Pentru a avea siguranța unor rezultate sunt necesare precipitații pentru echilibrarea regimului hidric în sol, nivelul de umiditate în sol fiind destul de scăzut.

Agricultorii suceveni speră ca scăderea temperaturilor cu mult sub zero grade să nu găsească culturile însămânțate în toamnă fără stratul protector de zăpadă. Și livezile sunt în pericol, perioada de repaus vegetativ fiind perturbată. Pomicultorii din Bazinul pomicol Fălticeni–Rădășeni spun că temperaturile ridicate din lunile decembrie și ianuarie influențează negativ formarea mugurilor, care nu se află complet în repaus vegetativ și încep să se dezvolte mai devreme, existând riscul înghețării lor în cazul unor temperaturi foarte scăzute la începutul primăverii. Temperaturile ridicate din această iarnă vor afecta și producția de miere, remarcă apicultorii. Potrivit lor, albinele trebuiau să stea în cuib în această perioadă, în stare de anabioză, dar în zona de șes, acolo unde este mai cald, au ieșit prea devreme din hibernare și au consumat deja hrana din stupi.

Silviu BUCULEI

Știința ne oferă suficiente rezultate, tehnici și inovații pentru progres genetic? Avem toate cunoștințele necesare pentru aplicarea sistemelor de nutriția plantelor astfel încât să asigurăm sporuri de producție care să genereze profit? Schimbările climatice ne vor permite să avem o siguranță și securitate a producțiilor și a fermelor? Toate aceste teme au fost dezbătute în cadrul primei conferințe AGROW. Evenimentul a reușit să reunească, la un loc, sute de fermieri și experți în agricultură.

Rotația culturilor și monocultura

Unul dintre răspunsurile enumerate mai sus este chiar rotația culturilor. O etapă importantă în exploatațiile agricole. Aceasta contribuie la menținerea resurselor solului și previne apariția bolilor și dăunătorilor. „O rotație lungă, pe o perioadă mai mare de ani, înseamnă probleme mai mici privind bolile, dăunătorii și buruienile specifice. De asemenea, planta premergătoare trebuie să ofere niște condiții favorabile culturii care urmează, dar care să nu aibă boli și dăunători comuni sau același consum de elemente nutritive. Cu alte cuvinte trebuie să ofere un sistem diferit de lucrare a solului“, explică prof. univ. dr. ing. Viorel Ion, prodecan Facultatea de Agricultură, USAMV București. Monocultura, practicată deseori la porumb, este opusă rotației culturilor. Ea înseamnă cultivarea unei singure plante mai mulți ani pe același teren, şi anume cel puțin atâția ani cât durează rotațiile în zonă respectivă (4-6 ani). Specialiștii recomandă rotația culturilor în locul monoculturii.

„Monocultura are mari dezavantaje în comparație cu rotația culturilor. Printre efectele sale nefavorabile se numără epuizarea și eroziunea solului, îmburuienarea, dar și creșterea numărului de boli și dăunători“ spune prof. univ. dr. ing. Viorel Ion, prodecan Facultatea de Agricultura, USAMV București.

O iarnă mai caldă decât în mod obișnuit

În cadrul evenimentului s-a ridicat și problema schimbării radicale a vremii.  În pofida tuturor eforturilor globale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, temperatura medie globală va continua să crească în perioada următoare, fiind necesare măsuri cât mai urgente de adaptare la efectele schimbărilor climatic. Din punct de vedere termic, luna decembrie 2019 se va caracteriza printr-o vreme ușor mai caldă decât în mod obișnuit, în cea mai mare parte a zonelor de cultură. Sub aspect pluviometric, cantitățile totale de precipitații vor fi în general apropiate de mediile multianuale lunare, pe întreg teritoriul agricol al țării. „Nu avem cea mai grea iarnă din ultimii zeci de ani. În fiecare an se discută de un asemenea scenariu. Nu avem un semnal robust în acest sens. Dar nu putem exclude ca pe parcursul următoarelor trei luni să nu avem alternanțe de perioade mai călduroase, urmate de perioade mai reci specifice sezonului de iarnă“, spune Elena Mateescu, directorul general al Administrației Naționale de Meteorologie.

La sfârșitul lunii decembrie 2019 aprovizionarea cu apă accesibilă plantelor de grâu de toamnă pe profilul de sol 0-100 cm va prezenta valori scăzute și deosebit de scăzute, seceta pedologică fiind moderată, puternică și extremă în aproape toate regiunile agricole. Pe suprafețe extinse din estul, sud-estul și centrul țării rezerva de umiditate din sol se va încadra în limite satisfăcătoare, apropiate de optim și optime.

Ruxandra Hăbeanu

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Clubul Fermierilor Români a lansat programul Tineri Lideri pentru Agricultură, o inițiativă ce vizează pregătirea celor care vor să activeze cu succes în domeniul agricol, dar mai ales să reprezinte interesele agricultorilor în structurile administrației publice din România și de la Bruxelles.

„Acest program adună tinerii într-un ciclu de pregătire structurat pe trei stagii mari. Îi pregătim în domeniul diplomației, al protocolului, al managementului timpului sau al fermelor, adică lucruri care nu se învață în școală. Și astfel avem în vedere patru obiective strategice: asigurarea reprezentativității, asigurarea continuității și sustenabilității fermei, promovarea noilor tehnologii și mai ales ne dorim ca tinerii să fie implicați în diseminarea informației. Ei trebuie să își asigure rolul de lider dincolo de porțile fermei sau de job-ul pe care îl au“, a declarat directorul executiv al Clubului Fermierilor Români, Florian Ciolacu.

În prima sesiune, 2019-2020, participă 18 tineri din diverse județe ale țării; aceștia asistă la cursuri și au lucrat în cadrul Unității executive de Management a Clubului Fermierilor Români pentru pregătirea individuală în vederea stagiilor de la Bruxelles. În acest moment tinerii desfășoară stagiile de practică la Reprezentanța României la Uniunea Europeană, sub coordonarea ministrului plenipotențiar Achim Irimescu, la Farm Europe, la biroul de reprezentare al Comisiei Europene al companiei John Deere. Stagiile de practică vor continua și în următoarea etapă de pregătire a tinerilor, aceștia având ocazia să învețe mai multe lucruri la Bruxelles sau în cadrul altor firme și instituții din străinătate.


„Uniunea Europeană are o mulțime de instrumente pentru încurajarea tinerilor. Este important pentru ei ca atunci când vin la Bruxelles să înțeleagă ce înseamnă acest lucru, ce înseamnă de fapt Bruxelles-ul. Vorbim de capitala Europei și ei trebuie să înțeleagă cum funcționează instituțiile europene, cum se stabilește legislația, astfel încât să își poată face înțelese la rândul lor interesele“ – Achim Irimescu, ministru plenipotențiar Reprezentanța Permanentă a României la UE.

Creat cu scopul de a contribui la o mai bună dezvoltare a agriculturii și implicit a societății românești, programul cuprinde cursuri care se desfășoară timp de o săptămână pe lună, pe o perioadă de șase luni, fiind urmate şi de cursuri de consolidare pe aspecte legislative și fiscale. Trebuie menționat faptul că plata cursurilor este asigurată de Clubul Fermierilor Români, însă tot ceea ce înseamnă logistică și alte cheltuieli de întreținere pe parcursul stagiilor de practică revine în atribuția participanților.

Inițiativa Clubului Fermierilor Români a fost primită cu interes de tinerii care vor să își desfășoare activitatea în agricultură, astfel că în următoarea sesiune sunt deja înscriși 14 copii de fermier pentru că acesta este unul dintre criteriile de selecție în următoarea etapă la care vor participa 20 de tineri.

În cadrul evenimentului în care a fost prezentat programul, dar și tinerii participanți și alți fermieri au prezentat din experiențele lor, iar organizatorii au făcut un apel către noi parteneriate, astfel încât agricultura românească să fie un model de referință pentru agricultura europeană mai ales prin intermediul tinerilor.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

În această perioadă, principala grijă a agricultorilor o constituie campania de primăvară. În luna aceasta se face semănatul porumbului, al florii-soarelui, soiei și sorgului. Numai că și anul acesta, ca și ultimii zece ani de dinaintea lui, nu seamănă cu nimic din ceea ce s-a mai întâmplat. Ca atare, fiecare fermier încearcă să compenseze schimbările climatice, care își spun cuvântul, cu știința, experiența și, de ce nu, cu flerul pe care îl are. La acestea se adaugă tehnologie modernă. În cele ce urmează vă prezentăm modul în care câțiva dintre fermierii cu care am stat de vorbă, cu toții repere ale agriculturii românești, au abordat campania de primăvară a acestui an.

La Căzănești se încearcă împărțirea riscurilor

La Căzănești, în județul Ialomița, dl Alexandru Culina începuse deja semănatul porumbului pe 1 aprilie. „Nu e nici o păcăleală“, ne-a spus domnia sa, hâtru, cum îi este felul. „E un an cum n-a mai fost niciunul înaintea lui și de aceea, efectiv, nu știi ce să faci. Cert este că pământul este foarte uscat. Rezerva de apă din sol e aproape zero. De anul trecut din noiembrie și până acum cantitățile de precipitații căzute au însumat 119 mm (conform datelor ANM, media multianuală a zonei este cuprinsă între 450 și 500 mm – nota redacției). În aceste condiții, am hotărât să semăn o parte din porumb și o parte din floarea-soarelui acum, astfel încât să poată valorifica acel strop de umiditate care se mai află în sol pentru încolțire. Vom mai semăna și în a doua decadă a lunii, astfel încât să realizăm o împărțire a riscurilor“, spune fermierul. Referindu-se la tehnologie, mai spune: „Norocul este că am pregătit terenul din toamnă. Am sperat într-o iarnă cu mai multe precipitații. Acum, în primăvară, am trecut doar cu un combinator.“ Cât despre stadiul culturilor de toamnă, Alexandru Culina nu are vești bune: „Grâul este aproape uscat, iar rapița și orzul au mai supraviețuit doar pe unele sole. Dacă nu vine ploaia, atunci le vom pierde pe toate!“

Gheorghe Alexandru nu se sperie!

Tot în județul Ialomița, Gheorghe Alexandru încheiase semănatul la floarea-soarelui pe 2 aprilie și zorea să îl încheie și pe cel al porumbului. „Temperaturile, vremea în general, au permis acest lucru. De aceea am profitat, astfel încât să putem beneficia cât mai mult de rezerva de apă existentă în sol. E foarte, foarte secetă și fiecare picătură de apă este prețioasă!“, consideră experimentatul fermier. „Tocmai această secetă ne-a determinat să devansăm semănăturile cu aproximativ 20 de zile față de calendarul clasic. Am avut terenul pregătit încă din toamnă, iar acum, înainte de semănat, am făcut doar o trecere ușoară cu combinatorul, pentru a înlătura buruienile răsărite“, ne explică tehnologia aplicată.

În ceea ce privește culturile de toamnă ne-a spus că, cel puțin la păioase, lucrurile stau cât se poate de prost. „Aproape că se usucă. Pe lângă aceasta, am observat și un atac masiv al muștei de Hessa. Poate nu la fel de puternic ca în 2003, dar, în orice caz, masiv“. Doar la rapiță lucrurile stau un pic mai bine: „Acolo unde a intrat bine în iarnă e OK. Unde a intrat prost în iarnă, nu mai e deloc!“

„Seceta vine cu toate ale ei în urmă“, a conchis domnia sa. Cu toate acestea, nu se sperie chiar așa ușor: „Pare un an greu, dar nu e obligatoriu să se și termine așa!“

Viorel Nica a început să irige grâul și rapița

Mai aproape de Dunăre, Viorel Nica, posesorul trofeului „Porumbul de Aur“ pe 2018 la categoria Neirigat, a început luna aprilie în plină campanie de semănat. Până pe 1 aprilie semănase cu porumb 400 ha din cele 750 ha pe care le avea în plan. Soia era și ea semănată pe jumătate din cele 500 ha alocate culturii. Și în ferma domniei sale principala problemă este lipsa de apă din sol. „Practic, umiditatea solului se apropie de plafonul minim“, ne-a spus. Cât despre grâu și rapiță, hotărârea sa de a porni sistemul de irigații este grăitoare. „Erau efectiv încremenite, așa cum au ieșit din iarnă. A trebuit să iau această decizie. Culturile prășitoare mai găsesc ele cât de cât umiditate, dar asta nu se aplică și celorlalte!“

Despre tehnologie ne-a explicat că terenul a fost pregătit încă din toamnă, iar în primăvară s-au mai făcut doar două operațiuni. Una a constat într-o trecere pentru încorporarea îngrășămintelor aplicate, iar ce-a de-a doua într-o trecere cu combinatorul, cu o zi înainte de semănat, pentru a îndepărta buruienile răsărite proaspăt. Una peste alta, fermierul e optimist: „Nu ne plângem, căci Dumnezeu are grijă de păcătoși!“, încheie, jumătate în glumă, jumătate serios.

Și la Curtici, Dimitrie Muscă a terminat semănăturile

În vestul țării, la Curtici, Dimitrie Muscă, un alt reper al agriculturii românești, a început semănatul porumbului încă de la sfârșitul lunii martie. Până pe 2 aprilie semănase deja 900 ha. „Am stat cu termometrul în sol. Temperaturile s-au situat la valori de peste 8°C, așa cum spune cartea, așa că am trecut la semănat. E adevărat că anul trecut am început pe 17 aprilie, de teama unui îngheț târziu. Dar până la urmă, un îngheț poate să vină și în luna mai. Și atunci ce să faci, mai ales când este o asemenea penurie de apă?“, ne-a povestit dl Muscă.

Terenul era pregătit încă din luna martie, astfel încât, imediat ce condițiile s-au arătat prielnice, a și trecut la treabă. În ceea ce privește grâul, Dimitrie Muscă este mulțumit de cum arată la acest moment. Cu această ocazie ne-a dezvăluit și unul dintre secretele sale: „Am semănat cu o densitate de 740 de plante/m². În ultimii ani am hotărât să nu mă mai bazez pe plantele frați, ci să asigur densitatea direct de la semănat. Și, de atunci, în niciun an nu am avut producții sub 7.500 kg/ha!“.

La Amzacea, Dumitru Manole s-a întors la tehnologii din tinerețe

În celălalt capăt al țării, la Amzacea, în județul Constanța, Dumitru Manole, unul dintre seniorii agriculturii românești, încheiase și el semănatul florii-soarelui și al porumbului încă de la 1 aprilie. Doar la soia mai avea „o mică rezervă“, după cum ne-a spus, din cauza unor previziuni referitoare la prognozarea unor temperaturi negative la începutul săptămânii 8-14 aprilie (nota redacției – discuția noastră a avut loc pe 2 aprilie). „Schimbările climatice, care se manifestă negreșit, ne-au determinat ca, încă din 2007-2008, pe baza concluziilor trase din micul nostru centru de cercetare-dezvoltare pe care ni l-am creat aici, la Amzacea, să schimbăm calendarul și tehnologiile de semănat. Așa am ajuns să semănăm mai devreme și la adâncimi mai mici decât în 1963, când am început eu să profesez aici. Rezultatul s-a tradus prin creșteri de producție, uneori până la dublare“, ne-a explicat domnia sa.

„Însă, anul acesta, din cauza faptului că stratul de deasupra al solului este complet uscat, am ajuns să mărim din nou adâncimea de semănat, aproape ca în manualele vechi, ca să punem sămânța la adâncimea unde mai există încă umezeală. Așteptăm, oricum, ploile. Fără ele nu știu ce producții vom avea!“

Alexandru GRIGORIEV

Gunoiul de grajd a fost, este și va rămâne un subiect mereu fierbinte. Pe de o parte, este un deșeu de care crescătorii de animale vor să scape. Pe de altă parte, dacă nu este depozitat și utilizat așa cum se cuvine, este un factor foarte periculos de poluare a apelor, atât de suprafață, cât și a celor din pânza freatică. În sfârșit, gunoiul de grajd este și o resursă importantă pentru agricultori. Este o materie ce aduce o contribuție deosebit de importantă la refacerea stratului de humus, ceea ce îngrășămintele chimice nu pot face! Dar, cel mai bine, să luăm toate aceste aspecte pe rând.

Bălegarul – o resursă valoroasă

Pe lângă azot, fosfor, potasiu și calciu, adică principalele substanțe chimice folosite ca îngrășăminte, bălegarul mai cuprinde și o cantitate însemnată de materii organice, în principal hidrocarburi care nu se găsesc în îngrășămintele de sinteză. Tocmai de aceea bălegarul are o contribuție deosebit de însemnată la refacerea humusului, adică a acelei componente a solului necesară creșterii plantelor. Iată, într-un tabel, conținutul în substanțe utile plantelor al diferitelor tipuri de gunoi de grajd (vezi tabelul alăturat).

gunoi tabel

Nu e nevoie de prea multă matematică pentru a realiza că, dintr-o tonă de gunoi de grajd fermentat trei – patru luni, obținem 170 kg de materii organice, 55 kg de azot, 25 kg de fosfat și câte 70 kg de potasiu și calciu. Trebuie să facem precizarea că, în urma fermentării, cantitatea de gunoi de grajd se reduce la aproximativ 75% din masa inițială. Așadar, pentru o tonă de mraniță (gunoi fermentat complet) este necesară o cantitate de cca 1,3 tone gunoi proaspăt. Ca cifră absolută, poate părea foarte mare. Dar lucrurile stau cu totul altfel: un cal produce în jur de două tone de bălegar anual, iar o vacă produce o cantitate dublă, adică patru tone pe an. O oaie sau o capră, deși mult mai mici, „ne îmbogățesc“ și ele gospodăria cu câte 500 kg de dejecții. Porcul mai adaugă 300 kg, iar fiecare pasăre câte 40.

Așadar, doar de la doi porci și două vaci reușim să adunăm 4,6 tone gunoi/an, adică în jur de 3,2 tone mraniță. În substanță activă, peste 170 kg de azot, 89 kg de fosfat, 220 kg de potasiu. Conform Codului de bune practici agricole, cantitatea maximă de nutrienți permisă pentru fertilizarea unui hectar de teren agricol într-un an.

Iată deci un motiv suficient pentru a nu irosi gunoiul de grajd.

Depozitarea incorectă, un pericol mortal

Pe de altă parte, gunoiul de grajd, dacă nu este depozitat cum trebuie, constituie un real pericol pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu. Atunci când azotul ce se găsește în compoziția sa pătrunde în sol mai repede decât este consumat de plantele existente în jur, ajunge în apa freatică și, de acolo, în organismul celor care se aprovizionează din fântânile aflate în zonă. În cantități mari, nitrații din apa de băut produc diverse afecțiuni, dintre care cea mai temută este „boala buzelor vinete“, adeseori mortală la sugari și copii mici. Mai adăugăm că nitrați din apă nu dispar prin fierbere, ci doar se concentrează.

În apele de suprafață, mai ales în perioadele calde, azotații produc înmulțirea exagerată a algelor, care conduce la o mortalitate piscicolă masivă.

Există un mod foarte simplu de a evita toate aceste consecințe grave și nedorite: depozitarea gunoiului de grajd pe platforme special amenajate. Acestea pot fi individuale sau comunale. În general, cele comunale sunt mai sigure și pot fi mai ușor gestionate. Pe de altă parte, ele trebuie să asigure și un acces facil celor pe care-i deservește și să se afle în apropierea terenurilor agricole pe care urmează să se utilizeze îngrășământul rezultat. Pentru platformele comunale, Codul de bune practici agricole recomandă o capacitate minimă de stocare de 3.000 de tone de gunoi.

Cum se construiește o platformă

O platformă de stocare a gunoiului de grajd este, de fapt, o instalație destul de simplă. Ea constă, în primul rând, dintr-o bază realizată din materiale etanșe sau bine etanșate, precum un strat gros de argilă sau beton, care să împiedice infiltrarea efluenților proveniți din gunoi în pământ. Apoi, pe laterale trebuie să aibă pereți care să asigure susținerea stratului de gunoi. Pereții vor fi construiți astfel încât să nu permită scurgerea mustului în afară.

Dimensiunea platformei trebuie stabilită, evident, în funcție de cantitatea de gunoi de grajd ce se estimează că va fi produsă. Pe lângă aceasta, trebuie luată în calcul și suprafața necesară mutării grămezilor de material (remaniere) în timpul procesului de compostare, ceea ce înseamnă că suprafața totală este de 1,5-2 ori mai mare decât cea necesară efectiv pentru depozitare. Specialiștii recomandă o grosime maximă a stratului de gunoi de 1,5-2 m. Aceasta înseamnă că pentru fiecare metru cub de bălegar trebuie calculată o suprafață de cca 0,5-0,75 m². În ceea ce privește cantitatea de gunoi ce trebuie depozitată, trebuie să luăm în calcul o „producție“ de cca șase luni.

La fel de important este ca platformele să aibă praguri de reținere a efluenților. Dacă acești efluenți, care conțin azotați și alți poluanți în cantități mari, se scurg de pe rampă, atunci platforma nu mai are niciun rost! E vorba doar despre bani și muncă risipite aiurea! Pe cât posibil, lichidele drenate din grămadă se vor reintroduce pentru a fi supuse, până la capăt, alături de restul componentelor, procesului de compostare. Spațiul de depozitare trebuie amplasat pe o supra­față orizontală sau ușor înclinată, de preferință joasă.

În fine, este recomandat ca acolo unde este posibil să se înființeze o bandă permanentă de vegetație, cu o lățime de cel puțin doi-trei metri, menținută în jurul amenajării, cu scopul de a capta și absorbi lichidele scurse din zona de depozitare. Pe această bandă se pot planta tufișuri și arbuști, în scop decorativ, dar și pentru a produce umbră și protecție împotriva vântului (prevenind astfel uscarea excesivă).

Platformele pentru depozitarea gunoiului de grajd reprezintă, așa cum am arătat, un mod prin care putem să folosim o resursă prețioasă și aflată la îndemână, fără să producem inconveniente. Pe de altă parte, nu putem să încheiem fără a preciza că depozitarea deșeurilor provenite de la grajduri doar pe astfel de platforme este o condiție a obținerii subvențiilor de la APIA. Dacă inspectorii constată în teren că regulile privind managementul gunoiului de grajd sunt încălcate, fermierul vinovat riscă să-și piardă subvențiile, total sau parțial.

Alexandru GRIGORIEV

Omaha, NE, noiembrie 2018. Cu o cantitate de porumb recoltată de 1.111 tone în opt ore și 1.620 de tone în douăsprezece ore, afacerea de familie Steward Farms din Yorkville, Illinois, a stabilit două noi Recorduri Mondiale Guiness cu o combină de recoltat CLAAS LEXION 760 TERRA TRAC.

Încercare de doborâre a recordului în condiții diferite

În 2010 CLAAS LEXION a stabilit un record de recoltare a porumbului în zece ore pe câmpul familiei Steward. La acel moment cântarul afișa o greutate de aproape 1.300 de tone. Totuși, LEXION 760 a suferit câteva modificări în ultimii ani. Datorită unei puteri sporite, unui buncăr de boabe mai mare și unui sistem de răcire mai eficient, tentativa de doborâre a unui nou record a fost mai ușoară decât în 2010. Cu CEMOS AUTOMATIC în dotarea utilajului LEXION, echipa care a doborât recordul mai dispunea de un sistem de asistență pentru operator performant și unic în segmentul său. Pe lângă reglajele referitoare la operațiunea de treierat, sistemul stabilește automat viteza de deplasare cu ajutorul CRUISE PILOT, asigurând o îmbunătățire continuă a performanțelor.

Și cerințele din Cartea Recordurilor s-au schimbat. Regulile actuale se referă la recorduri de recoltare după opt și douăsprezece ore. Echipa a decis să doboare ambele recorduri, reușind să depășească destul de ușor recordul curent de recoltare după zece ore. Acest lucru a permis și o comparație între 2008 și 2018.

Randament record de 135 t pe oră

claas 359006 26

Încercarea de a stabili un nou record a început pe 26 septembrie 2018, cu puțin înainte de ora 9. Combina LEXION 760 TERRA TRAC a utilizat pentru recoltare un culegător de porumb pe 16 rânduri, avându-l pe Bob Steward la comandă. Condițiile nu erau perfecte. Chiar cu o zi înainte, cantitatea de precipitații a atins 12 mm. Prima semiremorcă a preluat porumb cu un nivel de umiditate de 17-18%. Numărul de camioane necesare pentru a garanta o preluare continuă a porumbului s-a dovedit a fi o provocare majoră.

După opt, zece și douăsprezece ore, porumbul a fost transportat la marginea câmpului, până când utilajul a fost golit complet. Astfel, rezultatele intermediare au putut fi măsurate cu precizie. După opt ore, cântarul indica 1.111 tone. Două ore mai târziu, valoarea măsurată a fost de 1.379,35 tone. Recordul măsurat după 10 ore îl depășea așadar pe cel precedent cu mai mult de 6%. Două ore mai târziu era stabilit rezultatul final de 1.619,8 tone. Astfel, prin acest record, LEXION 760 TERRA TRAC a înregistrat un randament de aproape 135 de tone pe oră, adică o încărcătură de camion la fiecare douăsprezece minute.

„Forumul marilor agricultori“ este unul dintre evenimentele importante dedicate agriculturii, iar impozanța lui este dată și de prezența fermierilor străini care vin în România pentru a împărtăși din experiența lor cu agricultorii români.

„Ediția de anul acesta vine cu noi povești de succes din agricultura internațională. Au fost prezenți fermieri din 12 țări, cu ferme foarte mari cuprinse între 2.000 de ha și până la 70.000 de ha cum este cazul unei ferme din Ucraina. La această ediție s-au abordat subiecte de interes, dar care se află într-un context internațional. Ne-am propus să vorbim despre problemele fermierilor români într-un context mai larg și nu într-un circuit închis, să fie practic un schimb amplu de informații. Anul acesta au fost prezenți și doi fermieri numiți Fermieri ai Anului în țara lor, este vorba despre Margus Muld, managerul fermei zootehnice Trigon din Estonia și Chris Baylis, manager al unei ferme vegetale din Marea Britanie. Acesta este scopul evenimentului pe care îl organizăm, ca în fiecare an să avem invitați alți fermieri care să împărtășească din experiența lor și să prezinte soluții la probleme care se perpetuează de la un an la altul. În ediția de anul acesta am lansat și conceptul X Group Meetings pentru Agricultură, care se traduce prin înființarea unui grup a celor mai reprezentativi 10 fermieri din România. Au răspuns inițiativei patru fermieri, Lucian Buzdugan, Dimitrie Muscă, Sitaru Nicolae și Scutaru Gelu, dar grupul se va constitui pe perioada anului 2019 și va fi într-o formulă finală pe 19 noiembrie. Practic vorbim despre un grup consultativ care va putea fi abordat de toți cei interesați de a avea o opinie pertinentă și profesionistă din mijlocul activității agricole performante. Pentru că la nivelul acestui grup se testează noile tehnologii și strategiile de viitor. Vom anunța cine sunt cei 10 fermieri care fac parte din acest grup anul viitor în cadrul unui nou eveniment, este vorba despre Seara Marilor Fermieri care va avea loc la Palatul Cec.“ – Bogdan Romaniuc, organizator RALF.

„Acest forum vine cu experiențe diferite din țări diferite și ne permite un schimb de informații cu fermierii din state vecine sau chiar mai îndepărtate. În România se implementează multe dintre lucrurile pe care le vedeți aici, în cadrul acestui eveniment. Țara noastră are destul de multe ferme performante în care sectorul vegetal și zootehnic se află la standarde europene. Nu vorbim despre o pondere foarte mare, dar încet-încet lucrurile se vor schimba și dacă acest trend se va menține în 10 ani țara noastră va avea locul ei clar în Europa în ceea ce privește performanțele agricole. Ca asta să se întâmple trebuie să aplicăm toți, fermieri mai mici sau mai mari, tehnologii care să ne conducă la o performanță reală în agricultură.“ – Nicolae Sitaru, fermier județul Ialomița.

„Apreciez acest eveniment în primul rând pentru că ne oferă șansa de a întâlni fermieri din alte țări și de a vedea care sunt preocupările și performanțele lor. Și nu în ultimul rând ne permite să aflăm unde ne situăm noi. În domeniul agricol evoluțiile sunt spectaculoase de la un an la altul, iar tehnologiile au avut de asemenea o evoluție importantă. Se vorbește deja de câțiva ani de agricultură de precizie, de evidența tuturor elementelor dintr-o fermă și ăsta este un lucru bun. Dar cu ocazia acestui eveniment reușim să aflăm și cum se organizează colegii străini. Pentru că suntem colegi, așa cum spuneam, dar pe piața europeană suntem și competitori. Și de multe ori ca să faci față acestei competiții trebuie să ai informații despre cel care îți este concurent. Dacă vrei să te menții în cursă trebuie să știi ce potențial are adversarul.“ – Ion Bălan, fermier județul Tulcea.

Laura ZMARANDA

Pagina 1 din 2
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti