reclama youtube lumeasatuluitv
update 9 Dec 2019

Valeriu Tabără: „Trebuie regândită întreaga strategie agricolă a României“


România are o mare putere agricolă nevalorificată, spune preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Șișeşti“ Valeriu Tabără. Și asta, în parte, pentru că actuala strategie agricolă nu stimulează acest potenţial pe care îl avem. Care sunt, în opinia domniei sale, pilonii pe care ar trebui să mizeze o strategie funcţională?

Importăm mai mult decât producem, ceea ce nu este normal

„România este una dintre primele puteri agricole ale Europei şi una dintre cele mai bune din lume. Dar suntem într-o situaţie nelalocul ei. Sunt doi indicatori importanţi de testare a ceea ce înseamnă funcţionarea sistemului agricol românesc. Primul este valoarea producţiei globale pentru că trebuie să oglindeşti valoarea adăugată nu numai materia primă, iar al doilea este balanţa comercială cu produse agroalimentare care ne este nefavorabilă. Suntem singura putere agricolă din Europa care are balanţă agroalimentară negativă. Importăm mai mult decât producem, ceea ce nu este normal. Rămânem pe o valoare globală a producţiei fixă de 15-16 miliarde, prin 2011 am avut 19,4 miliarde, dar nici atunci nu am atins acea jumătate din minimul maxim. Între 40 şi 50 de miliarde ar fi potenţialul nostru şi făceam o comparaţie cu Italia. În 2016 noi am avut 16 miliarde, Italia a avut 55 de miliarde, a fost a doua valoare la nivel european după Franţa, care este o mare putere agricolă, cu 74 de miliarde. Şi se ştie că, din punct de vedere pedoclimatic, Italia are doar 44% din potenţialul României, iar partea de sud a Italiei este foarte săracă, secetoasă. România are un potenţial mai mult decât dublu. Cu toate acestea, indicatorii de funcţionalitate a întregului sistem agroalimentar românesc este nefavorabil nouă. Astfel, trebuie regândită întreaga strategie de agricultură din România şi asta înseamnă multe sectoare.“

Această valoare mică este lipsa de transformare a materiei prime

„Prima valoare adăugată din sistemul agricol al oricărei ţări se face prin zootehnie. Ea este cea care transformă materia primă. Avem exemplul agrocombinatului de la Curtici, valoare adăugată extraordinară. Dar noi nu facem acest lucru şi atunci valoarea producţiei zootehnice, care pentru a avea funcţionalitate foarte bună ar trebui să aibă 60%, are de vreo doi sau trei ani sub 30%. Este un alt indicator important care demonstrează că sistemul agricol românesc nu funcţionează. Nu discutăm despre dotarea tehnică, pentru că uneori depăşim la acest capitol ferme din Germania, Franţa, Marea Britanie şi chiar SUA. Dar nu avem tehnologiile adaptate pentru că avem un climat diferit faţă de aceste ţări. Noi avem un climat temperat continental cu veri excesiv de călduroase şi secetoase din punctul de vedere al umidităţii relative a aerului. Nu este vorba despre lipsa apei din sol pentru că aţi văzut şi anul acesta, practic plantele nu s-au uscat de la bază cum este normal, ci de la vârf la bază. Asta înseamnă, de fapt, o întrerupere a ciclului de viaţă şi o afectare a producţiei şi cantitativ şi calitativ. Sunt probleme care pot fi rezolvate prin decizii administrative sau legi. Trebuie să susţii sectoarele care produc material biologic şi tehnologii de clasă care să contracareze astfel de condiţii şi să existe o adaptare, spre exemplu, a biotehnologiilor pe care Uniunea Europeană nu le admite. Sunt multe decizii politice fără suport ştiinţific care afectează dezvoltarea agriculturii europene şi în special pe cele din ţări precum România.“

Cercetarea românească deţine date senzaţionale

„S-a spus că cercetare românească nu mai este în stare de nimic. Nu este aşa. Ea deţine date senzaţionale acumulate de ani, unele de o foarte mare actualitate. Facem eforturi pentru a îmbunătăţi resursa umană pentru că foarte mulţi ani nu s-a mai investit. Mulţi cercetători

s-au pensionat, alţii au părăsit sectorul de cercetare. De aceea suntem în discuţii acum cu o nouă lege a salarizării, iar în noua lege, Legea nr. 45, de organizare a cercetării, aş vrea să intrăm pe elemente de performanţă. Adică cei care realizează performanţă în cercetare să fie recompensaţi pe măsură. Probabil că în această lege vom introduce şi omologarea şi brevetarea tehnologiillor specifice care se obţin în sistemul de cercetare agricol din România. Avem de gând să obţinem omologarea mai rapidă, iar responsabilitatea să fie mai mare. “

Statul ar trebui să redezvolte sistemul de consultanţă

„Se discută despre asociaţii. Din păcate, pe structura pe care o au acum acestea nu rezolvă problema lipsei sistemului de consultanţă care ar trebui să fie alături de fiecare fermier în parte. Statul ar trebui să redezvolte sistemul de consultanţă agricolă. Noi l-am avut odată şi destul de bine pus la punct. Camerele agricole nu ar trebui neglijate. Aceste instituţii funcţionează în ţările cele mai avansate din lume din punct de vedere agricol.Poa te că ele ar trebui preluate pe lângă Camerele de comerţ şi industrie din judeţe .Ar trebui să se vorbească şi despre Direcţiile Agricole şi rolul lor şi despre alte instituţii importante cum este Agenţia pentru protecţia Plantelor care nu se simte, din nefericire, în judeţe. Sunt Oficiile de studii pedologice care ar trebui să dea reţete privind gradul de fertilitate, reţete de fertilitatea pentru anumite culturi, soiuri sau hibrizi. Chestia asta lipseşte. Nu mai vorbesc de elementele de evaluare a resurselor naturale care sunt lăsate deoparte, deşi vorbim despre mediu. Nu este suficient să vorbim. Realitatea este cu totul alta.“

Laura ZMARANDA

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Cum (nu) e protejată rasa autohtonă de albine în România

În articolul intitulat „Protejarea raselor locale de albine în țările Europei“ publicat în revista Lumea Satului în septembrie 2019 descriam cum se realizează conservarea raselor locale în majoritatea țărilor Europei cu activitate apicolă.

Justificarea măsurilor de conservare și protecție a raselor autohtone în unele țări se datorează faptului că controlul reproducției la albine nu se poate realiza ca la celelalte specii de animale datorită particularităților de reproducție a albinelor. Printre aceste particularități se pot enumera aceea că împerecherea reginelor are loc în zbor și că distanța de zbor a reginelor și trântorilor poate fi de circa 10 km de stupine.

De asemenea, este de știut că reginele se împerechează cu mai mulți trântori și că aceștia apar în număr mare în sezonul activ, iar fenomenul de roire naturală conduce la diseminarea materialului biologic, respectiv a genelor în natură.

Drept urmare, apicultorii care utilizează alte rase și hibrizi interrasiali pentru reproducție sau producție nu pot asigura controlul reproducției în raza de zbor a reproducătorilor produși sau achiziționați. Producția de regine poate fi foarte mare, iar vânzarea acestora în toată țara este un fapt obișnuit, astfel că pe parcursul unui an se pot vinde sau cumpăra mii de regine și, dacă acestea sunt de alte rase sau hibrizi interrasiali, aceasta va duce implicit la o metisare foarte rapidă a rasei autohtone, depreciind-o iremediabil. Bineînțeles și România a trebuit să se alinieze la curentul favorabil luării unor măsuri de protecție a rasei albinei românești Apis mellifera carpatica și astfel se declară oficial că întreg teritoriul României este o arie de conservare pentru rasa autohtonă și conservarea se realizează, teoretic, prin Legea apiculturii și programul Național de Reproducere.

Deși albina carpatină este singura rasă recunoscută la noi în țară, de câțiva ani au început să se importe și alte rase sau hibrizi care promit apicultorilor români producții duble. Cu costuri uriașe și efecte dezastruoase pe termen lung, spun cercetătorii autohtoni, care apreciază că, în acest ritm al importului necontrolat, genetica apicolă românească va dispărea în 5-6 ani.

De asemenea, afirm și sunt și alții de acord cu mine că măsurile de protecție, luate de organele responsabile în domeniu, nu reușesc practic să protejeze în totalitate albina româneasca de pericolul impurificării de către alte rase sau hibrizi interrasiali, fiind foarte greu de controlat importurile clandestine spre România de alte rase și hibrizi interrasiali de albine.

Mai mult, chiar pe teritoriul României există stupine unde se multiplică mai mult sau mai puțin controlat alte rase cum ar fi Buckfast, Carnica, Lingustica, Caucasica și altele care apoi sub o formă sau alta sunt diseminate pe teritoriul României.

Totodată, știm că sunt prevăzute zone circulare de izolare de 10 km în jurul stupinelor autorizate pentru multiplicare, iar acestea în anul 2019 sunt în număr de 334.

Dacă facem un exercițiu de imagine cu zonele de izolare din jurul acestor stupine de multiplicare pe întreg teritoriul României vom constata că foarte puține zone vor rămâne libere în care să se poată efectua stupărit pastoral.

De asemenea, este foarte greu de controlat în familiile de albine existența sau nu a altor rase de albine sau metiși interrasiali. De altfel, DSVSA-urile și OJZ-urile nu au nici mijloace tehnice adecvate și nici specialiști în acest domeniu. Despre posibilitatea unor teste ADN pe albine, la ora actuală, nici nu poate fi vorba.

Autoritățile abilitate să controleze aceste aspecte în România s-au rezumat la emiterea unor reglementări legale, evitându-se alocarea unor fonduri financiare pentru acest scop. Consider că nu se poate controla fenomenul numai cu reglementări – hârtii, trebuie și alocări de fonduri – bani, pentru asigurarea unor dotări adecvate.

Ținând cont de cele arătate mai sus încerc să creionez niște propuneri practice pentru a se reuși totuși protecția și conservarea rasei albinei românești Apis mellifera carpatica având în vedere condițiile actuale de pe teritoriul României.

Este evident că o asemenea protecție și conservare a rasei autohtone se poate realiza numai printr-o împerechere strict controlată a reginelor prin reproducere închisă, ceea ce se poate face prin folosirea de stații de împerechere controlate sau a echipamentelor de inseminare artificială a reginelor.

Stațiile de împerechere controlată realizează reproducerea selectivă sau asistată, ceea ce presupune controlul deplin al împerecherii. Împerecherea, deși este liberă, presupune ca realizarea cuplajelor între regine și trântori să aibă loc în spații geografice izolate, împerecherea reginelor realizându-se doar cu trântori proveniți de la familiile de tată selectate.

Stupinele de împerechere controlată trebuie amplasate în locuri izolate la care să nu aibă acces alte albine în afară de albinele nucleelor de împerechere și familiilor de albine producătoare de trântori. Această izolare aproape perfectă poate fi realizată fie pe insule situate la cel puțin 15 km de țărm, fie în zone alpine perfect izolate biologic.

La noi în România cele mai la îndemână ar fi stațiile situate în zone alpine pe teritoriul unor rezervații naturale, ceea ce ar implica eforturi din partea MADR și ANZ pentru identificarea acestora.

Bineînțeles, aceste acțiuni implică încheierea de protocoale cu gestionarii rezervațiilor naturale pentru admiterea accesului în aceste zone, găsirea și alegerea responsabililor cu administrarea stupinelor de împerechere controlată și asigurarea suportului financiar necesar acțiunii.

La alegerea locațiilor stațiilor de împerechere controlată se va ține cont că zonele în care nu există oferte nectaro-polenifere asigură imposibilitatea supraviețuirii albinelor sălbatice și că trântorii nu trec peste culmi mai înalte decât locația stației dacă aceștia întâlnesc pe vale regine fecioare; de aceea locația aceasta trebuie situată într-o vale îngustă.

Astfel de locații favorabile amplasării stațiilor de împerechere controlată sunt de obicei situate la noi în țară la munte la cote mai înalte de circa 1.500 m.

Ca măsură de siguranță ca să nu existe alte albine și trântori decât cele ale stației este amplasarea în cel puțin două tranșe a unui număr de câteva nuclee cu regine fecioare și apoi, după un control la un interval de 3-4 săptămâni, ele trebuie găsite toate fecioare, pontând doar puiet de trântor. Dacă se îndeplinește această condiție, stația de împerechere este perfect izolată biologic, atingându-și scopul pentru care este destinată.

Inseminarea artificială a reginelor se utilizează pentru a se preîntâmpina impurificarea rasei, selectarea indivizilor cu cele mai apropiate caractere de standardul rasei și pentru a obține material genetic de calitate superioară, capabil să realizeze producții importante de miere.

La alegerea materialului biologic pe care să se facă însămânțare artificială pentru a realiza material genetic excepțional este nevoie atât de regine provenite din familii selecționate, cât și de trântori proveniți din familii de excepție și pentru a realiza această operațiune este nevoie de aparate de inseminare artificială a reginelor, dar și de personal calificat care să facă acest lucru.

Pentru a efectua inseminarea artificială se utilizează un complet de instrumente special compus din: microscop, butelie de dioxid de carbon, lampă cu lumină rece, pensetă, aparatul de inseminare propriu-zisă și alte accesorii mici (soluţie salină folosită la pomparea lichidului seminal prin seringă, vaselină albă pentru sigilarea tuburilor cu spermă și şerveţele umede). Se poate preciza că microscopul poate fi dotat și cu o cameră video care transmite semnalul la un monitor, astfel că întreaga operaţiune de inseminare poate fi urmărită pe monitor sau înregistrată pe suport CD sau DVD.

Este evident că pentru a obliga stupinele de elită și de multiplicare să efectueze inseminare artificială a reginelor trebuie îndeplinite următoarele condiții minimale:

  • dotarea acestora cu aparatură pentru inseminare artificială, respectiv sprijinirea acestora cu suport financiar în acest scop;
  • organizarea de cursuri de specializare în inseminare artificială pentru persoane ale stupinelor de elită și multiplicare;
  • instituirea unor comisii specializate în domeniu care să controleze periodic și de câte ori este necesar corectitudinea inseminărilor artificiale și calitatea materialului biologic obținut.

Acestea sunt propunerile mele și închei cu speranța că voi trezi interesul apicultorilor români și autorităților, cu atribuții în domeniu, care să vină cu critici constructive și propuneri pertinente astfel încât să reușim să adoptăm cele mai bune măsuri în scopul protecței eficiente a rasei de albine românești – Apis mellifera carpatica.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Convoiul american Case IH a livrat tehnologia Axial-Flow agriculturii din România

Titan Machinery România și Case IH Agriculture au revenit în Banat pentru un nou eveniment de excepție alături de fermierii din zonă. Ingineri austrieci și români, specializați în tehnica de recoltare Case IH, alături de echipe de demonstrație din Austria și România, au deschis la începutul lunii iulie anul curent un eveniment cum rar se vede pe ogoarele noastre. Acesta a avut în prim-plan noua serie 250 de combine Axial-Flow. Evenimentul a făcut parte dintr-o amplă campanie de promovare a noii serii în România. Această serie a fost lansată anul trecut în SUA, iar Titan Machinery și producătorul Case IH, s-au îngrijit cu atenție de logistica livrării informative și tehnice pe teritoriul românesc, imediat după lansarea de peste Ocean. Campania de implementare a celei mai înalte tehnologii de recoltare de pe piață, Case IH Axial Flow – seria 250, va continua pe tot parcursul anului și nu numai.

Astfel, fermierii din județul Timiș au avut parte de două zile cu momente inedite, în care s-a explicat pe îndelete întreaga tehnologie a combinelor cu rotor cu flux axial Case IH și ce aduce nou seria 250 Axial-Flow pe piața agricolă mondială. La eveniment, aceștia au avut posibilitatea să opereze noua serie de combine alături de un specialist Case IH, să primească răspunsuri la toate întrebările și să demonteze toate prejudecățile în materie de tehnică de recoltare. Titan Machinery România a lansat și o ofertă atractivă pentru partenerii săi. Astfel, achiziționarea unei combine din noua serie 250 Axial-Flow reprezintă biletul garantat către fabrica de combine Case IH din Grand Island – Nebraska și a Coastei de Vest, de la Los Angeles la San Francisco, în octombrie 2019. Echipa Titan Machinery România își va însoți partenerii peste tot, descoperindu-se reciproc, împreună cu aceștia.

Prin acest eveniment s-a dorit a se arăta fermierilor de ce gama Axial-Flow din anul 2019 este și mai bună, și mai performantă și va asigura date financiare de exploatare și mai bune decât cele obținute anterior. La orice altă combină, separarea se face majoritar prin batere. Paiele se bat până cedează grâul. La combinele Case IH separarea e diferită. Paiele sunt practic „mângâiate“ până sunt „convinse“ că e mai bine în buncăr decât în altă parte. Și așa ajung cu ajutorul elevatoarelor până în buncărul combinei Axial-Flow. Dacă vă închipuiți că faceți o recoltă de sămânță, în contextul în care multiplicați sămânță pentru folosirea ulterioară, acestea ar fi economiile numai pentru că folosiți o combină Axial-Flow și nu altceva. Agricultura de astăzi are nevoie de combine cu o calitate riguroasă și cu o capacitate și mai mare de recoltare a semințelor, mai ales în condițiile actuale, când fereastra de recoltat este tot mai scurtă și productivitatea este esențială.

Noua serie 250 de combine Axial Flow va înlocui vechea serie 240 și aduce fermierilor din România trei noi modele: 7250, 8250 și 9250, cu puteri nominale cuprinse între 402 și 550 CP. Case IH inovează permanent pentru a îmbunătăți performanțele combinelor Axial-Flow. Seria 250 se remarcă prin: capacitatea mare de lucru, calitatea superioară a boabelor recoltate, ușurința operării și folosirea tehnologiilor moderne de lucru în agricultură. Sistemul de control „AFS Harvest Command“ transformă cabina combinei într-un adevărat „centru de comandă“. Confortul deplin pentru zilele lungi de lucru este desăvârșit și prin suspensia pe aer și sistemul de reducere a vibrațiilor. Astfel, operatorul se poate concentra doar pe urmărirea procesului de lucru. Opțional, va fi disponiblil și un nou pachet tehnologic care utilizează 16 senzori pentru a monitoriza în continuu combina și care reglează automat șapte setări diferite ale parametrilor de lucru, totul pentru a maximiza performanța combinei.

„AFS Harvest Command“ este un sistem de funcții automate conceput pentru a îmbunătăți productivitatea combinei și pentru a ușura munca operatorului. Acest sistem realizează setarea automată a parametrilor de lucru în funcție de prioritățile în procesul de recoltare: viteza, respectiv capacitatea mare de recoltare; calitatea boabelor și managementul paielor; consum redus de combustibil și operarea ușoară. În mod automat pot fi setate patru moduri de lucru diferite, prin care operatorul stabilește o prioritate: viteză maximă la sol a combinei, combinată cu turația motorului și parametrii de batozare.

O altă noutate la noua serie 250 AF este cutia de viteze. Față de modelul 240, la 250 s-a introdus cutia de viteze cu două trepte mecanice și două trepte care pot fi schimbate din mers. Putem opera combina cu o viteză de până la 18 km/h în treapta întâi. Putem seta două trepte de viteze, una pentru mers în lucru și alta pentru întoarcerea la capăt de rând. De asemenea, un avantaj remarcabil îl regăsim și la casa sitelor. De regulă, la o combină convențională care lucrează în situații de înclinare, grânele se pot acumula într-o parte sau în alta, ducând astfel la pierderi. Sistemul de orizontalizare de care beneficiază Axial-Flow, poate prelua o compensare de 12%, astfel încât distribuția semințelor va fi optimă pe toată suprafața sitelor, fără aglomerări, ceea ce reduce viteza de lucru și, implicit, capacitatea combinei.

Le mulțumim tuturor partenerilor noștri pentru prezență!

Bogdan CONSTANTIN
PR & Communication Specialist

Cele mai vizitate locuri din România

Are Andrei Pleșu un editorial, se cheamă „Aștept să fiu contrazis!“. Nu știu unde și când l-a publicat, am dat de text în rețelele de socializare, în care spune, printre altele: „Alt miracol: avem o mare concentrare de «atracții turistice» și n-avem turism. Turismul n-ar da rezultate la noi decât dacă s-ar generaliza un mod de teleportare a turiștilor, așa încât ei să ajungă în fața frumuseților patriei fără să aibă nevoie de drumuri, de hoteluri și de servicii în general. Paradox colateral: suntem ospitalieri, dar umflăm grosolan nota de plată, pe baza ideii că «străinul» trebuie «jumulit». Asta cu jumulitul o puteți experimenta pe pielea dvs., chiar și ca turiști din interiorul țării. Nu la prețuri vreau să mă refer, ci la paradoxul acesta al nostru, «avem locuri, dar n-avem turism». E fix ca altă ciudățenie românească, «corupție fără corupți»“.

Adică, să nu cădem în extremă, în România se face turism, dar suntem foarte departe de a atinge dimensiunile unei industrii turistice, așa cum au – haideți să nu ne comparăm cu acestea – Franța, SUA, Marea Britanie, Spania, Germania, Grecia, Turcia și Croația. Sau Bulgaria, că tot suntem noi țări luate la pachet pentru orice în Europa. Adevărul este că nici nu avem cum măsura turismul, la câtă evidență gri o fi și pe-aici, cu locurile alea de cazare netrecute prin Fisc. Sau la câte case de vacanță sunt puse incognito la dispoziția amicilor proprietarilor. Ori la cât turism se face fără cazare. De aceea nu cred foarte mult în datele colectate de INS. Anul trecut scriam așa, utilizând date statistice: La nivelul anului 2017, turiștii români și străini au petrecut 27 de milioane de nopți în structurile de cazare. Destinațiile preferate au fost Bucureștiul și celelalte capitale de județ (10,341 milioane de înnoptări), litoralul Mării Negre (4,316 mil. ), stațiunile balneoclimaterice (4,204 mil.), stațiunile montane (4,178 mil.), alte localități, însemnând zonele unde se practică agroturismul (3,841 mil.) și Delta Dunării (0,210 mil.). Cele mai vizitate au fost zonele și obiectivele turistice din Regiunea Centru, Sud-Est și Bucureștiul. Sau, vorbind despre orașe/județe, București și județele Constanța, Brașov, Prahova, Suceava, Sibiu, Mureș, Cluj, Vâlcea, Bihor (peste un milion de nopți de cazare fiecare). Aceste date ne indică faptul că destinațiile turistice cele mai căutate sunt litoralul Mării Negre, Poiana Brașov, Predeal și Brașov, Valea Prahovei (Sinaia, Bușteni, Azuga), mănăstirile din nordul Moldovei și din Maramureș, Clujul și Salina Turda, Sibiu, precum și stațiunile balneoclimaterice din Vâlcea, Bihor, Mureș.

Dar foarte interesante sunt și statisticile realizate de diferite ONG-uri ori site-uri specializate. Și vă oferim numai trei exemple. Un clasament arată cele mai vizitate 8 locuri din România de turiștii străini, iar TOP-ul începe cu Castelul Bran și continuă cu Salina Turda, Biserica Neagră Brașov, Castelul Peleș, Sinaia, Sighișoara, mănăstirile UNESCO din nordul Moldovei, Transfăgărășanul și Delta Dunării.

Un altul desemnează cele mai spectaculoase destinații din România: Delta Dunării, Transfăgărășan, peșterile din Munții Apuseni, Salina Turda, Sarmisegetuza Regia, Mănăstirea Bârsana, Lacul Sf. Ana, Cheile Bicazului și Cimitirul Vesel de la Săpânța.

În fine, un tour operator consacrat clasează pe primul loc al celor mai vizitate obiective turistice Castelul Peleș, urmat de Castelul Corvinilor, Salina Turda, cetatea Alba Carolina și Transalpina.

Maria BOGDAN

  • Publicat în Turism

Legume și fructe autohtone în piețele agroalimentare din Romania

În această perioadă, piețele agroalimentare din Romania oferă consumatorilor o abundență de legume și fructe de sezon din producția autohtonă. Sunt expuse în toate piețele legume din majoritatea speciilor: tomate, ardei, vinete, cartofi, varză, conopidă, fasole păstăi, mazăre, verdețuri și fructe de sezon: cireșe, piersici, caise etc.

Autoritatea Națională Fitosanitară a prelevat până în prezent un număr de 385 probe din legume și fructe autohtone atât din culturi cât și din rețelele comerciale (piețe agroalimentare). Au fost finalizate analizele de laborator pentru un număr de 307 de probe, fără a se înregistra depășiri ale reziduurilor de pesticide peste limita maximă admisă, conform prevederilor Reg.nr.396/2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau produse alimentare și hrană de origine vegetală pentru animale, cu modificările și completările ulterioare.

Rezultatele analizelor de laborator confirmă faptul că legumele și fructele din producția autohtonă întrunesc standardele de calitate și nu prezintă risc pentru consumatori.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcțiile pentru Agricultură Județene verifică permanent toate piețele agroalimentare din București și din toate celelalte municipii din țară punând accent pe indicarea corectă a localității de producție și a datei recoltării pentru toate produsele autohtone, cât și a țării de origine pentru produsele provenite din import.

În piețele agroalimentare din Municipiul București sunt prezenți zilnic, în medie peste 250 de producători beneficiari ai Programului de sprijin pentru tomate, cultivate în sere și solarii cu o producție cantitativă și calitativă ce asigură necesarul de consum intern de tomate de calitate.

Până la data de 24 iunie 2019, în Municipiul București și toate județele din țară, acțiunile MADR și ale Direcțiilor Agricole Județene au constat în verificarea a 490 de piețe agroalimentare și 160 depozite en-gros de legume și fructe, pentru abaterile constatate fiind aplicate amenzi contravenționale în valoare totală  de 86.400 lei și un număr de 260 avertismente cu planuri de remediere, conform Legii nr.270/2017.

Principalele obiective de control ale inspectorilor MADR vizează:

  • Asigurarea unui spațiu distinct și semnalizat vizibil de minim 40 % din numărul total de tarabe din piață  pentru  producătorii agricoli autohtoni, persoane fizice, în special,  sau producători agricoli organizați conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008.
  • Depistarea și sancționarea fenomenului de substituire a legumelor și fructelor autohtone cu cele provenite din import sau comerț intracomunitar;
  • Etichetarea corectă a produselor, legume și fructe, expuse la comercializare prin indicarea locului de producție, a denumirii cultivatorului, a datei recoltării și a prețului, pentru a se distinge producția autohtonă de cea provenită din import sau spațiul intracomunitar;
  • Trasabilitatea loturilor de legume și fructe provenite din import sau comerț intracomunitar prin indicarea corectă pe documentele însoțitoare (facturi fiscale) a țării de origine, documente ce sunt emise de depozitari către comercianții de legume și fructe cu amănuntul.

Sursa: madr.ro

Cercetarea științifică din agricultura României, la raport

În Aula Magna a Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gh. Ionescu Șișești“ s-au desfășurat lucrările sesiunii anuale de referate științifice a INCDA Fundulea și a Stațiunilor de Cercetare și Dezvoltare Agricolă din țară.

În prezența Acad. Cristian Hera, a prof. dr. ing. Valeriu Tabără, președintele ASAS, și a secretarului de stat din MADR Marcel Floricel Dima, directorul general al INCDA Fundulea, dr. ing. Pompiliu Mustățea a deschis lucrările sesiunii prezentând tematica referatelor și unitățile de cercetare participante. Erau prezente în sală cadre didactice de la USAMV București, reprezentanți ai fermierilor, invitați din unități de producție și numeroși studenți de la Agronomie.

În cuvântul său Acad. Cristian Hera a salutat participanții și a menționat că Institutul Fundulea a fost și trebuie să rămână „nava amiral a cercetării agricole românești“, solicitând mai mult sprijin din partea Ministerului Agriculturii.

La rândul său, prof. univ. dr. ing. Valeriu Tabără a felicitat Institutul pentru rezultatele obținute și a solicitat mai mult accent pe biotehnologii, pe crearea de soiuri și hibrizi adaptați la multiplele schimbări climatice pentru a nu ajunge să fim nevoiți să importăm cercetare agricolă.

Secretarul de stat Dima a menționat că se cunosc rezultatele activităților de cercetare ale Institutului Fundulea și ale Stațiunilor de cercetare și că ministerul consideră cercetarea științifică din agricultură „vârful de lance al dezvoltării agriculturii românești“.

În sesiune s-au prezentat 8 referate, 6 de către Institut și 2 de către SCDA Turda. Pe postere au fost prezentate 18 subiecte de genetica și ameliorarea plantelor și 27 din agrofitotehnie, la care au participat direct sau prin colaborare următoarele unități:

  • Institutul Fundulea, cu 7 subiecte din genetică-ameliorare, 2 din agrofitotehnie și 7 în colaborare;
  • SCDA Turda, 1 subiect genetică-ameliorare, 6 agrofitotehnie și 3 colaborări.

Celelalte unități de cercetare au avut următoarea participare: Stațiunea Pitești – 6 postere, Șimnic – 5, Secuieni – 4, Valul lui Traian – 4, Teleorman – 3, Suceava – 2, Lovrin – 1, Caracal – 1 și Mărculești – 1.

Demn de menționat este colaborarea multidisciplinară cu o gamă variată de alte unități precum: USAMV București, Universitatea Politehnica București, Institutul de Protecția Plantelor București, Universitatea „Ovidus“ Constanța, INMA București, Institutul pentru Cartof și Sfeclă de zahăr Brașov, Stațiunea Dăbuleni și chiar un liceu agricol, Ghimeș – Făget.

Prima parte a lucrărilor a fost condusă de Acad. N. N. Săulescu. O dezbatere amănunțită a avut loc în urma referatului privind condițiile de calitate a soiurilor de grâu românești. Au fost testate, în special, însușirile de panificație ale soiurilor românești comparativ cu soiurile străine din care a rezultat că cel mai bun soi de grâu străin nu atinge calitățile celui mai slab soi românesc, că toate soiurile românești sunt superioare soiurilor străine testate. Dar a fost ridicată și problema prețului grâului care ar trebui să țină seama de calitatea acestuia. Se face mențiunea că unele soiuri străine realizează niveluri de producții mai ridicate. Se știe însă că cel mai productiv soi Apache de la Limagrain a realizat 11 t/ha, iar soiurile românești, la TCE 3 Brazi, 10 t la hectar.

Următorul referat a prezentat noul hibrid de porumb Felix. După o perioadă de stagnare, iată că Laboratorul de ameliorarea porumbului de la Fundulea începe revigorarea cu hibrizi care să fie competitivi în agresiva competiție cu companiile străine. Actualul hibrid și următorii, care sunt în lucru, au capacitate de producție ridicată, sunt rezistenți la condițiile nefavorabile de mediu și prezintă capacitatea de a pierde mai ușor apa la maturitate. O realizare importantă a Institutului o reprezintă omologarea a 5 hibrizi de floarea-soarelui care posedă caracteristici conform cerințelor pieței de semințe și, în special, însușirea de a rezista la aplicarea erbicidelor.

Preocupările cercetătorilor s-au dovedit prezente și în asigurarea rezistenței la boli la soiurile de grâu și triticale în condițiile frecventelor schimbări climatice, precum și în influența acestor schimbări asupra evoluției dăunătorilor la rapița de toamnă. Tematica posterelor a cuprins cea mai mare parte a problemelor privind tehnologiile de cultură ale plantelor agricole în condițiile deselor schimbări climatice.

Putem trage concluzia că cercetarea științifică din agricultura României este bine ancorată în realizarea de soiuri și hibrizi cu însușiri de calitate superioară, bine adaptați la schimbările climatice. Este de dorit ca toate aceste realizări să fie aduse la cunoștința cultivatorilor și puse la dispoziția acestora prin toate mijloacele, contribuind astfel la ridicarea nivelului de calificare a tuturor agricultorilor și la prosperitatea agriculturii românești.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Pământul - bogăția de neprețuit a României

De la nivelul mării, până în vârf de munte, România dispune de un mozaic de forme de relief așezate în amfiteatru, cum nu se poate găsi în alte țări. Pe formele respective de relief se eșalonează și vegetația în zonele de stepă, de silvostepă, zona pădurilor (forestieră) și zona alpină. Dispunem astfel de câmpii mănoase, de dealuri și coline favorabile culturii viței-de-vie, pomilor fructiferi și de frumoasele pajiști din zonele de deal și de munte și, nu în ultimul rând, de bogăția pădurilor de foioase și conifere (aurul verde al țării).

În cele ce urmează vom trata, în mod deosebit, suprafața arabilă a României care ocupă cca 9,4 mil. ha și care este împărțită în următoarele zone agricole:

  • Câmpia Română de sud și est cu soluri de tip cernoziom și cu o medie a precipitațiilor anuale de 470-560 mm.
  • Câmpia Română centrală și de vest cu soluri de tip cernoziom și brun-roșcat și cu 520-560 mm precipitații.
  • Câmpia de Vest cu soluri tip cernoziom și lăcoviște și 570-630 mm precipitații.
  • Câmpia Dobrogei cu sol cernoziom și bălan și 380-460 mm precipitații.
  • Câmpia Transilvaniei cu sol cernoziom și argiloiluvial și 540-610 mm precipitații.
  • Câmpia Jijiei cu sol tip cernoziom și 630-670 mm precipitații.
  • Podișul Transilvaniei cu sol tip podzol și 610-640 mm precipitații.

După textură, cele 9,4 mil. ha se împart în:

  • Soluri cu textură grosieră sunt solurile nisipoase și nisipolutoase.
  • Soluri cu textură mijlocie sunt solurile lutonisipoase și lutoase.
  • Soluri cu textură fină (grele) sunt solurile luto­argiloase și argiloase.

În țara noastră se găsește întreaga gamă a acestor soluri care pot fi cultivate cu anumite culturi și cărora li se aplică tehnologii de cultură specifice. Corect cultivate, toate pot fi soluri productive.

În funcție de favorabilitatea lor pentru practicarea agriculturii, se împart în următoarele clase de pretabilitate:

  • Clasa I – foarte bune, ocupă 3,8% din suprafața arabilă și sunt terenuri plane, pretabile la mecanizare, de calitate.
  • Clasa a II-a – bune, ocupă 35,8% din arabil, are versanți slab înclinați, mecanizabile.
  • Clasa a III-a – mediocre, ocupă 25,2% din arabil, cu panta până la 6°, este erodabil, pentru folosire necesită ameliorare.
  • Clasa a IV-a și a V-a – slabe, ocupă 35% din arabil, cu panta mai mare de 6°, prezintă eroziune intensă, greu cultivabile fără ameliorare.

Printr-un studiu amănunțit al terenului s-au stabilit următoarele Note de bonitare:

  • 80-100 ocupă 4,02% din suprafață, este teren fără restricții, cel mai bun.
  • 61-80 ocupă 38,56% din suprafață, este teren cu limitări mici.
  • 41-60 ocupă 32,44% din suprafață, este teren cu limitări mijlocii.
  • 21-40 ocupă 13,51 din suprafață, este teren cu limitări mari.
  • 1-20 ocupă 11,48% din suprafață, este teren cu limitări severe, cel mai slab.

Asemenea categorii de terenuri se găsesc în fiecare exploatație agricolă și ele trebuie să fie bine cunoscute de fiecare fermier pentru:

  • stabilirea amplasării culturilor mai pretențioase și cu valoare economică mai ridicată, pe parcelele cele mai bune;
  • stabilirea dozelor de îngrășăminte diferențiat, în funcție de starea de fertilitate a fiecărei parcele;
  • în asolament, sola amelioratoare va fi mai mult prezentă pe parcelele cu fertilitate scăzută și mai rar pe parcelele fertile.

În sinteză, parametrii calitativi ai solului sunt potrivit tabelului de mai jos.

pamantul tabel

În general, România dispune de soluri cu grad de fertilitate ridicat și, atunci când se folosesc soiuri și hibrizi de ultimă generație, cu potențial de producție superior, cu o tehnologie de cultură adecvată, recoltele sunt din ce în ce mai mari și de calitate superioară.

Recoltele din anii 2017 și 2018 au confirmat nivelurile de producție agricolă ridicate obținute în țara noastră.

Din păcate, nu întotdeauna știm să apreciem valoarea pământului nostru și uneori intră în posesia unor străini.

Marele poet Tudor Arghezi spunea: „Să nu se uite că agricultura reprezintă cel mai vechi meșteșug al omului care e custodele, dar, mai bine zis, gestionarul celui mai de preț bun al țării – pământul. El, pământul, via și glia (nația) reprezintă cartea de identitate a moșilor și strămoșilor noștri, și durata și sacrificiul lor trecut prin secole.“

Dar, așa cum menționa conf. dr. Avram Fițiu de la Universitatea Agronomică din Cluj-Napoca: „În decursul ultimilor 2000 de ani, Europa nu a mai cunoscut un popor care să-și vândă o treime din pământ pe timp de pace cum au făcut românii.“

Actuala clasă politică, cu responsabilitate diminuată, consideră că pulverizarea unei clase sociale milenare este un act de bravură și de mare progres. Să transformi în milogi ai statului 9 milioane de români din mediul rural reprezintă un act de trădare națională.

Noi suntem generația care ne-am trădat strămoșii, prin vânzarea a o treime din pământul țării. Dacă în ultimele două milenii am avut generații statornice, care s-au încăpățânat să lucreze și să apere acest pământ, generațiile de după 1990 sunt complet dezrădăcinate de glia acestei țări.

Mai sunt unele voci care spun că nu este nicio nenorocire că s-a vândut din pământ, că el rămâne în țară nu pleacă peste hotare.

Este adevărat că pământul nu pleacă, dar pleacă peste hotare roadele lui, iar vechii proprietari devin slugi pe fostele lor pământuri.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Vești bune pentru fermierii români! Decizie importantă pentru România privind viitorul Politicii Agricole Comune

Marți, 2 aprilie 2019, România și-a impus punctul de vedere în cadrul comisiei AGRI din Parlamentul European cu ocazia votului privind viitoarea Politică Agricolă Comună a Uniunii Europene. Acest vot consfințește plafonarea voluntară a subvențiilor pentru agricultură, o soluție care apără atât interesele marilor fermieri, cât și pe cele ale fermierilor mici și mijlocii. În acest fel, se va lăsa la latitudinea statelor membre modul de acțiune în această privință. Mai mult decât atât, în urma consultărilor fermierilor români s-a constatat că dorința acestora este ca viitoarea Politică Agricolă Comună să nu impună plafonarea plăților la o anumită sumă.

România a militat pentru eliminarea plafonării, aceasta fiind de neacceptat în planul deciziei generale, în acest sens, fiind aduse argumentele necesare care au vizat faptul că ar fi putut îngreuna procesul de simplificare și subsidiaritate.

Prin nivelul financiar si plafonarea plaților directe, România ar fi fost profund dezavantajată, iar fermierii aflați în plin proces de capitalizare, de asemenea.

Această decizie este un succes formidabil pentru țara noastră, o așteptare legitimă pentru toți fermierii atât pentru cei români, cât și pentru cei din toată Europa. Iată că, din acest moment avem această libertate de gândire și de acțiune în viitoarea Politică Agricolă Comună. Am urmărit această problemă foarte atent în ultimii doi ani, etapă cu etapă la toate întâlnirile din cadrul Consiliului. Salut această decizie care îi bucură pe fermieri și mă bucură și pe mine să o anunț, mai cu seamă că România deține președinția Consiliului Uniunii Europene”, a afirmat ministrul Petre DAEA.

Sursa: madr.ro

Utilaj de top în pomicultură prezentat în România

România a devenit în ultimii ani țara în care performanța în agricultură crește într-un ritm nemaiîntâlnit în marile ferme. Dacă până acum un deceniu rar se găsea câte un tractor Claas sau Landini second-hand în ferme considerate mari, iar cea mai cumpărată piesă de schimb era cureaua pentru combina Semănătoarea, acum utilaje care încă nici nu au fost lansate oficial pe piață sunt contractate de marii agricultori români. Cele mai noi mașini și tehnologii sunt considerate ca standard în țara noastră. Iar acest principiu nu se aplică numai în cultura mare, ci și în zootehnie și în pomicultură.

Premiul I pentru inventică la Bologna

În acest context se înscrie și prezentarea unuia dintre cele mai noi utilaje destinat îngrijirii livezilor. Prezentată în luna noiembrie a anului 2018 la Expoziția Internațională de Mașini pentru Agricultură și Pescuit (EIMA) de la Bologna, mașina de tuns pomi realizată de către firma B&G a făcut o demonstrație într-o livadă de lângă București.

Utilajul este destinat tunderii pomilor fructiferi. El este conceput pentru a fi purtat pe tiranții din față ai unui tractor, preferabil cu tracțiune integrală, și poate fi utilizat în orice livadă astfel organizată încât să permită trecerea tractorului printre rânduri.

Echipat cu un braț mobil, articulat, la capătul căruia se găsește un cilindru cu mai multe lame, mașinăria poate tunde crengile pomilor sub orice unghi și din orice direcție. Viteza de lucru este impresionantă. Cât despre valoarea sa ca investiție de inteligență și ca realizare tehnică vom spune doar că a obținut premiul I în cadrul Salonului de Inventică ce a avut loc în cadrul EIMA 2018.

În ceea ce privește utilitatea unui astfel de utilaj, dl Aurel Pană, manager al unei importante ferme pomicole și doctor în pomicultură, consideră că este, în primul rând, o soluție salutară în condițiile actualei crize de forță de muncă. „Dacă pentru o livadă de 75 ha, operațiunea de anul trecut a necesitat o lună de zile, cu mașina despre care vă vorbeam a fost suficientă doar o săptămână“, a oferit un exemplu edificator specialistul.

„Avantajele rezultă din viteza de lucru“

Acest utilaj poate face tăierile grosiere, de degarnisire. „Aceasta este una dintre cele mai solicitante activități. Odată realizată mecanizat, oamenii nu mai au de făcut decât tăierile de fructificare, care nu pot fi făcute mecanic“, a mai evidențiat Aurel Pană.

Pe lângă faptul că utilajul suplinește munca manuală, prin viteza sa de lucru oferă și o serie de alte avantaje, deosebit de însemnate în contextul actualelor schimbări climatice. Faptul că lucrările de tăiere sunt finalizate într-un timp mai scurt poate oferi răgazul aplicării tratamentelor fitosanitare specifice perioadei. Intervalul de timp câștigat se traduce în plusuri de producție. „Desigur că se poate aplica tratamentul cu ulei horticol, de exemplu, și înaintea tunderii. Dar aceasta înseamnă un consum crescut de substanță, ceea ce la o livadă mare se traduce în costuri suplimentare ridicate. Practic, crengi stropite se taie ulterior. Este, de fapt, o risipă!“ a arătat managerul livezii.

„Privind prin această prismă, costul utilajului, cuprins între 25.000 și 26.000 de euro, în funcție de mărime, nu este deloc exagerat. El se amortizează prin economiile cu forța de muncă și prin avantajul câștigat prin încadrarea mai elastică în evoluțiile vremii, cu tot ceea ce implică aceasta“, mai spune dl Pană.

Însă utilajul nu este folositor doar în livezi. Un alt domeniu în care poate fi folosit cu bune rezultate este cel al îngrijirii domeniului public. Cu el se pot face tăieri în aliniament ale arborilor și arbuștilor din parcuri și grădini publice. La fel de util se poate dovedi și la tunderea perdelelor de protecție de pe marginea drumurilor publice.

Utilajul este disponibil în România pe baza unor comenzi ferme, pentru toți cei care și-l doresc. „Considerăm că, mai ales în contextul lansării unori noi măsuri de reconversie sau de înființare a unor livezi noi sub egida PNDR, acest utilaj ar putea constitui o investiție necesară și valoroasă, care să permită fermierilor să practice o pomicultură bazată pe principii moderne, care să conducă la rezultate optime“, a încheiat Aurel Pană.

Alexandru GRIGORIEV

O noua tranșă de fonduri rambursată României de către Comisia Europeană

În data de 5 martie 2019, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a încasat în contul deschis în Banca Națională a României suma de 175,8 milioane euro, reprezentând rambursarea din Fondul European de Garantare Agricolă, sumelor utilizate de la bugetul de stat de către APIA în perioada 1 ianuarie 2019 - 31.01.2019 pentru acordarea schemelor de plăți directe corespunzătoare anului de cerere 2018.

Această sumă se alătură rambursărilor efectuate de către Comisia Europeană din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) în lunile ianuarie 2019 (807,5 milioane euro) și februarie 2019 (452,86 milioane euro), pentru plățile efectuate de către APIA în cadrul schemelor de plăți directe corespunzătoare anului de cerere 2018, dar și rambursării din luna februarie 2019 din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), în suma de 297,87 milioane euro, pentru plățile efectuate de către AFIR în trimestrul al IV-lea al anului 2018.

Cumulând datele financiare prezentate mai sus, sumele pe care MADR le-a încasat de la Comisia Europeană în perioada 1 ianuarie - 6 martie 2019 se ridică la valoarea de 1,734 mld euro.

Următoarea rambursare a CE, pe baza declaratiei de cheltuieli corespunzatoare platilor efectuate de catre APIA in luna februarie 2019, va fi efectuata în primele două zile lucrătoare ale lunii aprilie, sumele ce urmează a fi astfel rambursate fiind în valoare de 124,47 mil euro.

În total, în perioada 2017-2019, România a încasat de la Uniunea Europeană peste 7,820 miliarde euro.

Pentru anul 2019, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și-a propus un target de absorbție din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) și din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) de 3 miliarde de euro. După încasarea sumei din luna aprilie 2019 procentul de absorbție raportat la target-ul propus va ajunge la 61,94%.

Cea mai veche casă din România este din secolul al XIV-lea

Pe strada Turnului numărul 7 din Sibiu, secolul al XIV-lea se încăpățânează să își păstreze ultima reminiscență. Cea mai veche casă din România se află într-o piațetă istorică, în centrul vechi al Orașului de Jos, iar cercetările arheologice au arătat că această construcție a fost realizată cel mai probabil în perioada anilor 1300-1400. Elementul care a confirmat această teorie este un pinion gotic găsit în podul locuinței. În pofida timpului care a trecut peste el, acest ultim „bastion“ emblematic al secolului al XIV-lea a rămas în picioare. Pentru a păstra cât mai mult din elementele autentice, casa a fost inclusă într-un proces de restaurare.

Construcția, cu o suprafață de 189 mp, are formă trapezoidală, cu un acoperiș înalt, masiv, realizat în trei ape, și a păstrat o serie de elemente arhitecturale. Fațada sa este structurată pe patru axe, iar în anul 1900 s-au realizat și ușile cu obloane pline și panou de lemn. În schimb, fațada laterală este acoperită cu olane. Și la interior casa păstrează elemente ale secolului. La parter s-au păstrat plafoanele refăcute cu bolțișoare pe șină metalică, iar la etaj există un coridor acoperit semicilindric și cu două travee în cruce. Inscripțiile, decorațiunile murale interioare specifice secolului al XVI-lea și o frescă au fost conservate. Și la exterior au fost conservate zugrăvelile decorative. Pentru a aduce clădirea la dimensiunea și forma originale șarpanta a fost înlocuită de o centură de beton. În procesul de restaurare au fost înlocuite și  jgheaburile de cupru, țigla, olanele și lucarnele.

(L.Z.)

  • Publicat în Magazin

O buzoiancă este mama semințelor tradiționale din România

În localitatea Săhăteni, județul Buzău, Rodica Meiroșu este numită „mama semințelor cu suflet din România“… Și este numită așa pe bună dreptate deoarece este coordonatoarea unui grup extrem de unit, numit „Semințe cu suflet“, care are peste 1.800 de membrii ce au la bază o singură credință: dăruirea propriei pasiuni! În cadrul grupului au loc deja piețe de semințe în toată țara. Acești membri cultivă soiuri autohtone, iar semințele le păstrează pentru a le dărui celor care doresc să le dețină în propria grădină, cu condiția să le dăruiască la rândul lor.

Dar din dar se face rai!

Rodica Meiroșu dăruiește o sumedenie de semințe tradiționale, nemodificate genetic, gratis, cu mesajul „Cultivați, înmulțiți, iar din ce vă prisosește, dați mai departe!“. „De mic copil am fost atrasă de plante, de tot ce este verde în jurul meu. Părinții meu au fost oameni gospodari cu dragoste de pământ. Am locuit la oraș 30 de ani, dar mi-am dat seama că locul meu este acolo unde m-am născut, în comuna natală, să îmi plimb pașii în grădina de legume sau în grădina de flori, să aud foșnetul frunzelor și să simt parfumul florilor. Am început să strâng semințe de legume, soiuri vechi, întâi de la bătrânii din sat, apoi din toate colțurile țării deoarece consider că este o comoară care trebuie păstrată. Administrez un grup de pasionați de grădinărit, „Semințe cu suflet“, ce are în jur de 1.800 de membri, iar împreună cu ei organizăm piețe de semințe gratuite (semințe de legume, plante aromatice și medicinale, flori) în multe orașe ale țării. Suntem la al patrulea sezon, iar de patru ani umblăm prin țară cu sacoșele pline cu semințe“, adaugă Rodica Meiroșu.

La evenimentele inițiate de grupul „Semințe cu suflet“ se distribuie gratuit semințe țărănești, soiuri vechi, reproductibile, nemodificate genetic, dar și butași, bulbi, rizomi, plante cu rădăcină, toate cultivate în grădinile proprii ale participanților, în scopul perpetuării plantelor curate și sănătoase, a soiurilor de calitate și pentru apărarea biodiversității. Grupul organizează asemenea acțiuni de mai bine de trei ani, atât în țară (București, Buzău, Ploiești, Pitești, Iași, Slatina, Deva, Brașov, Galați, Timișoara, Baia Mare, Brăila, Constanța), cât și în Republica Moldova. Oricine este liber să solicite și să ofere, fără condiții de schimb sau cu un preț, adaugă coordonatoarea. „Până acum am organizat 23 de piețe în țară! De asemenea, am participat la trei festivaluri: Festivalul Tomatelor, care a avut loc la Buzău (unde am luat premiul de Excelență), Festivalul Biodiversității de la București, dar și Festivalul Biodiversității de la Chișinău, din Republica Moldova“.

Grădina mondială a biodiversității de la Săhăteni

Aceasta cultivă o suprafață de 1.500 mp cu legume, plante aromatice și medicinale, flori, pomi și arbuști fructiferi și consideră că semințele tradiționale au șansa să supraviețuiască dacă sunt păstrate, cultivate, înmulțite și dăruite altor grădinari, adaugă omul care muncește și dăruiește în același timp. „Căutăm să le împrăștiem în toată țara. Unele soiuri au dispărut, din păcate, și sunt regăsite în alte zone, cu totul îndepărtate și căutăm să le înmulțim. Sunt căutate în special soiurile de roșii vechi cu gustul de altădată. Îmi place să fac colecție de roșii din toate zonele României, dar și din străinătate, de aceea în grădina mea am peste 80 de soiuri de tomate, adunate și din Grecia și America. Totodată, am roșii cherry Yellow 80 de la Stațiunea Legumicolă Bacău. Caut să păstrez semințele românești. Spre exemplu, soiul rotund de roșii, numite Tigănești, adus din America, sau un soi de porumb de floricele, popcornul alb, care nu se mai găsește. Am și dovlecel șarpe, cu două culori, este gustos și trece de un metru lungime, aclimatizat la SCDL Buzău“, conchide Rodica Meiroșu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Turismul european este dominat de Spania, Italia, Franța, Germania și Regatul Unit

  • România este trecută la „...și altele“

Spania, urmată de Italia, Franța, Germania și Regatul Unit sunt cele mai căutate destinații turistice din Uniunea Europeană. De altfel, cele cinci țări se află și în top 10 al celor mai vizitate țări din lume. România, trecută în statisticile UE la „și altele“, nu are nicio schimbare de paradigmă: cele mai căutate destinații turistice rămân litoralul Mării Negre, stațiunile montane din Brașov și Valea Prahovei, stațiunile balneoclimaterice și mănăstirile din nordul Moldovei.

Eurostat (oficiul de statistică al Comisiei Europene) arată că, în 2016, ultimul an analizat, la nivelul celor 28 de țări ale Uniunii Europene, au fost active 608.400 de structuri de cazare turistică, cele mai multe aflându-se în Italia (178.449), Marea Britanie (84.580) și Croația (83.233). Ca număr de locuri de cazare (31,319 milioane total UE-28), aproape o treime s-au concentrat în Franța (5,134 milioane de locuri de cazare) și Italia (4,493 mil.), aceste state fiind urmate de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (3,944 mil.), Spania (3,516 mil.) și Germania (3,336). La mare distanță se află Olanda (1,370 mil. de locuri de cazare), Grecia (1,241 mil.) și Austria (1,001 mil.). Dintre țările estice, cel mai bine plasate în acest clasament sunt Croația (987.000 de locuri de cazare) și Polonia (749.000).

Spania, cea mai vizitată țară din UE

Spania a fost principala destinație turistică din UE pentru nerezidenți (persoane care călătoresc în afara țării lor), arată Eurostat, cu 295 de milioane de nopți de cazare, ceea ce reprezintă 22,2% din totalul pentru UE-28, principalele regiuni vizitate fiind Insulele Canare, Insulele Baleare și Catalonia. După Spania, cele mai populate și populare destinații pentru nerezidenți au fost Italia (199 de milioane de nopți), Franța (124 milioane de nopți) și Regatul Unit (119 milioane de nopți). Cele patru țări însumează 55,7% din totalul nopților petrecute de nerezidenți în UE-28 (fig. 1). Ca intensitate turistică (numărul de nopți petrecute în raport cu dimensiunea demografică a țării), au fost preferate Malta, Croația, Cipru și Austria.

turism fig1

Peste 60% din populația UE, angrenată în turism

Din totalul populației UE cu vârsta de cel puțin 15 ani, 62,1% au participat la activități de turism, mai exact aceste persoane au efectuat cel puțin o călătorie turistică în interes personal, pe parcursul anului. Rata participării a variat între 23,7% în România și 88,9% în Finlanda (fig. 2). Rezidenții din UE-28 au efectuat 1,2 miliarde de călătorii turistice; dintre acestea, 74,4% au fost către destinații interne și restul în străinătate. Cetățenii din Luxemburg, Malta, Belgia și Slovenia au preferat să viziteze alte țări în procent covârșitor; în schimb românii și spaniolii (10% fiecare) au manifestat un apetit scăzut de a călători peste hotare.

turism fig 2

Cei mai mulți turiști, din Germania și Regatul Unit

Eurostat mai spune că rezidenții din UE-28 au petrecut 2,6 miliarde de nopți în vacanță în străinătate. Cei mai mulți turiști, totalizând aproape 51,3% din totalul UE-28, provin din Germania, aceștia petrecând 771 de milioane de nopți în afara granițelor țării, și din Regatul Unit, ai căror cetățeni s-au cazat 564 de milioane de nopți în străinătate (fig. 3). Ca nopți pe cap de locuitor (indicator totuși neconcludent), Luxemburg a fost statul ai cărui rezidenți au petrecut cele mai multe nopți în străinătate (22,3 nopți), urmat de Cipru (18,7 nopți/cap de locuitor) și Irlanda (12,5). La polul opus se află rezidenții din România, Bulgaria și Grecia, care au petrecut, în medie, mai puțin de o noapte în străinătate.

turism fig 3

Spania, cele mai mari venituri

Cele mai mari venituri din turismul internațional, în cifre absolute, au fost înregistrate în Spania (54,7 miliarde euro), Franța (38,3 miliarde euro) și Regatul Unit (37,4 miliarde euro), urmate de Italia (36,4 miliarde) și Germania (33,8 miliarde). Ca ponderi în PIB ale veniturilor provenite din turism, pe primele locuri de situează Croația (18,6%), Cipru (13,7%) și Malta (13,2%), țări în care acest sector reprezintă cea mai importantă sursă de dezvoltare. Cel mai mare nivel al cheltuielilor pentru turismul internațional s-a înregistrat în Germania (72,1 miliarde euro), Regatul Unit (58,4 miliarde) și Franța (36,5 miliarde).

Litoralul Mării Negre, Valea Prahovei, Poiana Brașov, în topul preferințelor

Haideți să vedem cam pe unde se află turismul nostru în această ecuație. În 2018, arată ultima statistică a INS, România dispunea de 8.849 de structuri de cazare. Cele mai multe dintre acestea sunt pensiuni agroturistice – 2.821 de structuri de cazare, hoteluri – 1.613 și pensiuni turistice – 1.709. Capacitatea de cazare la nivel național este de 353.308 locuri, cele mai multe dintre acestea găsindu-se în București și celelalte reședințe de județ (91.685 de locuri) și pe litoralul Mării Negre (80.263). (Vezi tabelul 1.)

turism 1042 tabel regiune

Numărul de sosiri ale turiștilor în structurile de cazare, calculat însă la nivelul anului 2017, a fost de 12.143.346. Cele mai multe s-au înregistrat în unitățile de cazare din București și orașele reședință de județe (5.992.403 de sosiri), ceea ce poate să ducă la concluzia că prevalează turismul de afaceri, urmat de destinațiile turistice din alte localități decât marile orașe (2.036.151), zona montană (2.019.142), litoral (1.049.970), stațiuni balneoclimaterice (945.257) și Delta Dunării (100.423).

Turiștii români și străini au petrecut 27.092.523 de nopți în vacanță în structurile de cazare. Destinațiile preferate au fost Bucureștiul și celelalte capitale de județ (10.341.681 de înnoptări), litoralul Mării Negre (4.316.379), stațiunile balneoclimaterice (4.204.898), stațiunile montane (4.178.123), alte localități, însemnând zonele unde se practică agroturismul (3.841.108) și Delta Dunării (210.334). (Vezi tabelul 2.)

turism 1042 tabel destinatii

Cele mai vizitate au fost zonele și obiectivele turistice din Regiunea Centru, Sud-Est și Bucureștiul, respectiv, municipiul Bucureștiul și județele Constanța, Brașov, Prahova, Suceava, Sibiu, Mureș, Cluj, Vâlcea, Bihor (peste un milion de nopți de cazare fiecare). Aceste date ne indică faptul că destinațiile turistice cele mai căutate sunt litoralul Mării Negre, Poiana Brașov, Predeal și Brașov, Valea Prahovei (Sinaia, Bușteni, Azuga), mănăstirile din nordul Moldovei, Clujul și salina Turda, Sibiu, precum și stațiunile balneoclimaterice din Vâlcea, Bihor, Mureș.

Maria BOGDAN

  • Publicat în Turism

Ce au grecii și noi nu

Grecia e plină de români. Români turiști și români care s-au stabilit definitiv ori doar să muncească acolo. Emigrația nu este numai actuală; în urmă cu aproape 2.000 de ani, în timpul ocupației romane,  sute de vlahi au fost trimiși în nordul Greciei, actuala Macedonie Centrală și Macedonie de Vest, să facă agricultură, cu precădere zootehnie. Și România este plină de greci încă din timpul sau chiar dinaintea domniilor fanariote. Avem așadar un trecut comun care ne leagă dincolo de granițe și care a generat o amiciție între națiuni parcă dintotdeauna.

grecia 1

Să începem altfel: Grecia are o populație de 10,8 milioane de locuitori, România – de 19,7 milioane de locuitori (populație rezidentă); Grecia se întinde pe 131.990 kmp, România – pe 238.937 kmp; Grecia are un PIB pe cap de locuitor de 28.434 dolari, România – de 23.626,373 dolari; PIB-ul total al Greciei era de 318.082 miliarde de dolari, al României – de 465,564 miliarde de dolari; Grecia avea, în urmă cu 2 ani, 2.550 km de autostrăzi, România – aproape 800 km; Grecia și-a căpătat independența (recunoscută) în 1830, România – în 1877, dar România Mare s-a constituit abia în 1918; Grecia a fost măcinată de un război civil între comuniști și anticomuniști, România a trăit efectiv comunismul vreme de 40 de ani; Grecia a aderat la Uniunea Europeană în 1981, România – în 2007; în 2017 Grecia a primit în jur de 29 de milioane de turiști, România – 12 milioane, români și străini laolaltă; patrimoniul mondial UNESCO cuprinde 17 obiective din Grecia și doar 7 din România. Ambele țări au un trecut fabulos, cu un plus enorm pentru Grecia, leagăn al culturii mondiale în perioada Greciei Antice. Grecii îl venerau pe Zeus, românii pe Zamolxe și amândouă, astăzi, au o populație majoritar ortodoxă.

Tunel lung de 6 km, construit în 5-6 ani

grecia 6

În 1981, după ce au aderat la UE, grecii au dus-o, boemi cum sunt, în dorul lelii. Nu știm cine anume a tras mai mult de ei: autoritățile de la Atena, Uniunea Europeană sau Germania? Cert este că, după un timp, elenii și-au dat seama că, dacă nu au infrastructură rutieră, sunt morți din punct de vedere economic, o economie susținută în principal de turism, servicii, industrie, flotă comercială și agricultură. Așa că s-au apucat de construit drumuri, mai ales cu bani europeni. Se spune că au atras numai pentru infrastructura rutieră 3,6 miliarde de euro de la Bruxelles. Proiectele și construcția au revenit întâi firmelor străine, germane, de preferință, după care au intrat puternic pe piață companiile autohtone, cele care le și întrețin astăzi. De exemplu, pe secțiunea de autostradă Evangelismos-Skotina, lungă de 25 de kilometri, grecii au construit un tunel de 6 km, cel mai mare din Balcani. Tunelul și autostrada au început prin 2007-2008, investiția a stagnat în timpul crizei financiare, dar lucrările au fost reluate după 2014, fiind finalizate în 2017. Tunelul Tempi este precedat și succedat de altele două – și acelea destul de lungi, până în 2 km.

Tunelul nostru, de pe vremea lui Ceaușescu, măsoară 887 m

Ca să facem o comparație, nouă ne-a luat vreo 6 ani să legăm autostrada Ploiești de București, printr-un crâmpei de magistrală de vreo 3 km, și n-am reușit să realizăm nici astăzi acest lucru! Pe urmă, noi ne luptăm de 14 ani cu Autostrada Transilvania și n-am finalizat-o nici în prezent. Fiindcă vorbim despre drumurile din zona montană, aproape ne-am plictisit de când se discută despre tronsonul Comarnic – Brașov, parte a magistralei Transilvania. Să fie anii 2003-2004... Ba nu: Ceaușescu este cel care a aderat prima dată la ideea construirii unui drum de mare viteză peste Carpați astfel că, între anii 1967 și 1970, a comandat la Iptana un studiu în acest sens. În anul 1977, zece state din centrul și estul Europei, printre care și România, au elaborat programul european pentru realizarea unei infrastructuri integrate (coridoare de transport PanEuropene). Regimul comunist s-a dus, cum și ideea autostrăzii a fost abandonată mai bine de un deceniu. Ea a revenit după anul 2000... Cât despre tronsonul Comarnic – Predeal – Brașov, lucrarea a fost atribuită de ministrul Radu Berceanu, următorul Guvern a anulat licitația, a fost apoi realizată o alta, anulată și aceea... Și uite așa au mai trecut anii fără să se fi mișcat un pai. Guvernul de acum a venit, la rându-i, cu o altă idee, cea a unui parteneriat public-privat, în vreme ce banii europeni stau și ne așteaptă... Cât despre tuneluri... România dispune de unul rutier, în lungime de 887 m, cel mai mare din țară, realizat pe Transfăgărășan, dar pe vremea lui Ceaușescu!

Cum își vând ei produsele turistice și cum procedăm noi

grecia 3

Evident că Grecia are o natură fabuloasă. Cum și România are o natură la fel de fabuloasă. Grecii au arhipelaguri cu aproape 6.000 de insule (sau 2.000, în funcție de clasificare), noi avem o Deltă și o Dunăre spectaculoase; grecii au deschidere la trei mări, noi numai la una; grecii au Muntele Olimp, sălașul mitic al zeilor greci, noi avem Sfinxul și Babele, cu trimitere la Zamolxe etc. În fine, clima lor e diferită, cultura, de asemenea, diferită.

Dar...

În Muntele Olimp există un canion la capătul căruia elenii susțin că-și făcea Zeus baie. Acest produs turistic este vândut cum nu se poate mai bine, sute de turiști aventurându-se, zilnic, pe cursul apei, pe un traseu destul de periculos, să vadă acea... poveste. O iluzie, în fapt. Dar ei au fabricat din nimic ceva care susține financiar orașul de la poalele Olimpului, Enipea. Spre deosebire, ca să luăm un singur exemplu, viceprimarul orașului Galați zicea, deunăzi vreme, că n-o să stea el în mijlocul Dunării, să-i ademenească pe turiști, fiindcă de regulă aceștia vor numai „drog, sex și păcănele“.

În Grecia, turiștii români știu să mențină curățenia; acasă la ei... nu! Cum ar fi fost dacă la Oltenița, port pentru navele de croazieră, dar și de acostare în răstimpul vizitelor la București, ar fi fost curat lună? Dar nu, Dunărea e plină de sticle și pungi de plastic, mărăcinii – la fel, plus că turiștii sunt fugăriți de câinii maidanezi. Pardon, aici ne asemănăm: și grecii au maidanezii lor!

grecia 2

Alt exemplu simplu (nu vă oferim istorioare din celebrele lor insule sau capitala țării, ca să nu spuneți că suntem incorecți): există un sătuc, între Veria și Edessa, supranumit „capitala berzelor“, localitatea devenind subiect de documentar pe canalul National Geographic. Știți câte cuiburi am numărat pe strada principală? Vreo 10-15! Noi avem în Transilvania, dar nu numai, sate cu cel puțin 100 de cuiburi, dar nu știe nimeni de populația de berze de la noi... Asta pentru că nouă ne-a trecut prin minte altceva, să promovăm țara ba cu frunza, ba cu oaia, ba cu Dracula...

Religia lor ortodoxă, dincolo de Athos – munte pe care noi nu-l avem, dar deținem în schimb splendori ale ortodoxiei în Bucovina și Maramureș (patrimoniul Unesco) ori ale altor culte (biserici fortificate, în Ardeal) – a creat „ochiul Maicii Domnului“ sau „ochiul magic“, o legendă care vinde produse de milioane de lei/an în toată țara. Nouă ne-a ars să tocăm câteva zeci de milioane pe-un referendum...

Ei au stâlpii din piatră Meteora, în vârful cărora s-au construit mănăstiri ortodoxe medievale... Dar și noi am fost creștinați de Sf. Andrei și avem o salbă de mănăstiri de o rară frumusețe. Numai că ale lor sunt vizitate de români care nu le-au văzut, în întregime, pe ale noastre! Și exemplele pot continua!

grecia 5

În loc de concluzii

Grecii, ca turcii sau bulgarii, au dealuri întregi aride, fără vegetație. Abia văzând uscăciunile lor ne dăm seama de ce ne-au cotropit sudicii teritoriile, în decursul istoriei... Trebuie să spunem așa: România are locuri uluitoare. Natură uluitoare. Bucăți de istorii uluitoare. Dar n-are și oameni la fel, care să știe să creeze povești din nimic. Care să știe să crească economii din Deltă, Marea Neagră sau Carpați, fie chiar și din dunele de nisip din Oltenia sau munții golași din Dobrogea. Dimpotrivă, am cam dărâmat ce-am avut... Admirăm, apoi, ce-i străin, cu un neînțeles dispreț pentru ceea ce este românesc... Și ce mai facem noi? Mizerie multă! Mizerie de toate felurile... politică, economică și mizerie – mizerie peste tot unde prindem un colț de verdeață!

Maria Bogdan

România, un jucător important pe piața de miere a UE

Apicultura este un domeniu în care România a progresat substanțial în ultimii ani. În 1990, efectivul era de 1.091.000 de familii de albine, iar în 2016, ultimul luat în evidențe de INS, acesta a ajuns la 1.437.394 familii de albine.

Cel mai mare regres al apiculturii s-a înregistrat în 1999, când se ajunsese la un total național de 614.326 de stupi, an din care sectorul a început să-și revină, 2009 fiind primul în care s-a depășit milionul de familii. Astăzi, cel mai mare producător este Vâlcea (87.411 de familii), urmat, la mică distanță, de Mehedinți (87.072 de familii).

Pe regiuni de dezvoltare, cele mai mai mari efective sunt în Sud-Vest Oltenia (294.144 de stupi) și Sud-Muntenia, cu 215.928 de familii. Urmează regiunea Centru – 203.706 de familii, Nord-Est – 199.880, Nord-Vest – 184.130, Vest – 177.884, Sud-Est – 147.063 și București/Ilfov – 14.659. Potrivit MADR, în 2015, 22.930 de români aveau afaceri în apicultură, iar 1.545 dintre aceștia dispuneau de mai mult de 150 de stupi. În același an, producția de miere a fost de 34.999 tone.

Peste 12.000 de tone au fost exportate, principalele destinații fiind Germania și Italia. Dacă ne încălzește cu ceva, trebuie să mai aflăm că în 2017, conform datelor centralizate la nivel continental, România este țara cu cea mai mare producție de miere din Uniunea Europeană (35.000 tone), beneficiind totodată de 10% din fondurile alocate în domeniu de comunitatea europeană. Pe locurile următoare se situează Spania, cu 32.200 tone, și Ungaria, cu 30.700 tone.

Cea mai productivă fermă din Ungaria vinde laptele unui procesator din România

Ultima oprire din circuitul Holstein Ro Progresiv Tour ne-a dus în curtea unei ferme de elită din Ungaria. Printr-un management riguros și investiții masive, ferma Lakto KFT a ajuns să producă o cantitate de lapte impresionantă, iar administratorul ei, Kövágó Ignác, primește de 3 ani consecutivi titlul de Crescătorul anului din partea Asociației crescătorilor de vaci Holstein din Ungaria.

Ferma Lakto KFT se află azi în topul celor mai productive ferme de lapte din Ungaria. Preluată în urmă cu 20 de ani de familia Ignác, pe când producția de lapte era de 1.200 de litri de la 600 de vaci, ferma s-a dezvoltat în urma investițiilor masive făcute în timp. Proprietarul fermei, domnul Kövágó Ignác, spune că au avut multe proiecte, au investit constant, dar au fost sprijiniți și guvernamental. În felul acesta au accesat multe fonduri cu care au achiziționat utilaje, o sală de muls rotativă cu 40 de locuri, echipamente și s-au făcut două reabilitări ale fermei. Chiar și acum există în derulare un proiect în valoare de 4 mil. euro, pentru că și-au propus continuu să modernizeze ferma.

În prezent, unitatea deține 900 de vaci la muls, plus tineretul aferent și 1.200 ha de teren agricol care asigură mare parte din furajarea animalelor. Managementul fermei este asigurat de 4 tehnicieni, 2 asistenți și 3 agronomi, printre ei aflându-se și fiul proprietarului.

Cu o echipă restrânsă, dar cu mari investiții, ferma a reușit performanța de a ajunge pe primul loc la nivel național cu cea mai mare producție de lapte pe cap de vacă – adică 13.860 litri pe lanctație standard. În plus, aceasta este singura fermă în care vacile se mulg de 4 ori pe zi, la interval de 6 ore. Și mai este o regulă de la care nu se face rabat: cine ridică vocea sau atinge animalul automat este concediat. Normal, atât timp cât proprietarul are un respect deosebit pentru „fetele sale“ care produc banii, așa cum le numește pe cele 900 de văcuțe care dau lapte.

Bunăstarea animalelor este pe primul loc, iar performanța acestora i-a adus domnului Ignác în trei ani consecutivi titlul de Crescătorul anului, iar ca recunoștință pentru efortul depus asociația Holstein din Ungaria i-a oferit anul trecut un inel de aur. De altfel, succesul fermei are la bază o relație strânsă cu asociația crescătorilor de Holstein. Spre exemplu, cu ajutorul datelor oferite de asociație reușesc să ducă la bun sfârșit potrivirea perechilor. Informațiile trimise în timp util îi ajută să facă ameliorarea animalelor, managementul și dezvoltarea fermei. Tot cu ajutorul asociației au reușit să încheie colaborări externe, dar și să trimită animale la concursuri internaționale cu care au reprezentat Ungaria.

Perioada de exploatație a unei vaci poate fi și de 9 ani, însă conducerea fermei nu ține foarte mult la acest aspect pentru că, în funcție de piață poate vinde animalele bătrâne sau poate întineri efectivul, spunea domnul Ignác. Se lucrează mult cu material genetic sexat, ceea ce înseamnă că managementul reproducției este foarte bine organizat. Acest lucru îi permite ca anual să scoată la vânzare circa 120 de juninci, iar prețul unei juninci este de peste 2.000 de euro.

Și ar mai fi ceva interesant de spus: întreaga cantitate de lapte, adică 30.000 de litri pe zi, ajunge la un procesator din România. Și legătura cu România nu este doar la nivelul valorificării laptelui, ci și al colaborării cu fermierii români axați pe creșterea rasei Holstein. Spre exemplu, Nicușor Șerban, unul dintre fermierii care au vizitat această unitate, a cumpărat în urmă cu 4 ani peste 300 de juninci gestante, ceea ce înseamnă că o mare parte din efectivul fermierului român provine din această fermă.

Secretul acestor campioane depinde mult și de furajare. Vizitând zonele de depozitare a furajelor am aflat de la domnul Ignatz că silozul de porumb este alfa și omega producției de lapte. Din punct de vedere calitativ ceea ce am văzut este un furaj de primă clasă, iar acest lucru se datorează faptului că este bine conservat, prin tasare și lactobacili.

Întrebat care este rețeta de furajare, proprietarul fermei spune că procedează în felul următor: cu două săptămâni înainte de fătare este pregătit rumenul, iar după fătare, timp de 30 de zile, vacile primesc o furajare ușoară, mai slabă în aport energetic și proteic, dar și un premix pentru tampon gastric. Treptat se introduce un amestec special de furaje care să pregătească animalele pentru producția mare de lapte. Acest amestec de furaj are la bază 60% furaj fibros și 10% concentrat, ceea ce înseamnă 30% substanță uscată.

Patricia Alexandra POP

KWS Semințe a lansat programul de digitalizare a activității agricole, dedicat fermierilor din România

KWS Semințe a lansat programul de digitalizare a activității agricole, dedicat fermierilor din România, în scopul gestionării optimizate a fermelor și monitorizării cât mai precise a culturilor.

Din 2018, KWS Semințe propune partenerilor locali trecerea la o nouă eră agricolă, prin digitalizarea operațiunilor din fermă. Astfel, compania pune la dispoziția fermierilor români două servicii conexe, dedicate managementului modern și performant al culturilor și al tuturor activităților din fermă, ambele utilizând mediul digital. Ca urmare, aceștia pot beneficia de un soft de gestiune al fermei, dezvoltat împreună cu AgroVIR, și de o aplicație pentru monitorizarea culturilor, bazată pe informații colectate prin scanare aeriană, proiect desfășurat de KWS Semințe împreună partenerii specializați LA ORIZONT și AGREMO.

Prin utilizarea softului de gestiune a fermelor se obține o mai bună structurare a datelor despre activitățile și procesele din fermă, privind parcelele, utilajele, angajații etc. Fermierii au acces rapid și simplu la informații complete, ceea ce le permite crearea unei imagini de ansamblu asupra ciclului de producție, prin generarea de rapoarte și analize, dar și o cunoaștere în detaliu a fiecărei etape în parte și a resurselor utilizate.

Acest soft propus de KWS Semințe reprezintă un mijloc modern și facil de creștere a ratei de profitabilitate a business-urilor agricole din România. Prin acest nou pas făcut alături de fermierii români, KWS Semințe își consolidează statutul de partener de încredere, capabil să se adapteze cerințelor pieței și evoluției acesteia.

A doua componentă a programului de digitalizare desfășurat de KWS Semințe este reprezentată de programul-pilot de monitorizare a terenurilor cultivate cu porumb KWS prin scanare aeriană. Prin acesta, KWS Semințe vine în sprijinul fermierilor români nu doar cu cele mai avansate soluții din domeniul genetic, ci și cu metode moderne de analiză, măsurare și diagnosticare a stării agronomice și fitosanitare a culturilor. Aceste analize sunt focalizate pe trei etape majore ale dezvoltării culturilor, monitorizarea oferind informații despre eficiența semănatului, necesarul de nutrienți și nivelul de îmburuienare, gradul de stres al culturilor etc., iar în urma analizei se poate realiza o estimare precisă a producției.

Soluția digitală prezentată sprijină fermierii să ia decizii bine documentate, cu o cunoaștere aprofundată a evoluției culturii. Aplicația oferă date care permit calculul pierderilor la semănat, stabilirea necesităților de replantare, evaluarea pagubelor produse de factorii climatici sau dăunători, planificarea recoltării etc. Este un instrument util în special fermelor cu suprafețe mari, care pot economisi sume importante în fiecare an.

„În domeniul agricol, informația înseamnă putere și, de asemenea, informația înseamnă bani. Deciziile pe care trebuie să le ia fermerii diferă de la sezon la sezon, de aceea este nevoie ca aceștia să dispună de date actualizate în etapele cruciale de dezvoltare a culturilor. Partenerii noștri nu pot fi prezenți 24 de ore pe fiecare parcelă de teren, de aceea este nevoie de o monitorizare automatizată care poate oferi un raport complet asupra evoluției culturii. În baza acestora, fermierii vor putea să intervină eficient în culturi. Considerăm că rezultatele analizelor aeriene vor fi foarte interesante și pentru membrii Departamentelor de Cercetare, Management al Produsului și Vânzări din cadrul KWS, în baza acestor date ne vom putea îmbunătăți oferta și recomandările pentru a răspunde tot mai bine specificului fiecărei ferme în parte”, a declarat Doriana Nițu, Director General KWS Semințe. 

KWS Semințe a selectat ferme din vestul, sudul și sud-estul țării pentru a face parte din proiectul-pilot, urmând ca în anii viitori să beneficieze de integrarea în acest program fermieri din întreaga Românie.

Programul se desfășoară în parteneriat cu LA ORIZONT, companie specializată în scanarea aeriană a culturilor cu ajutorul dronelor, și AGREMO, companie care oferă analiza informațiilor obținute în urma survolurilor și a colectării datelor. 

Despre KWS Semințe

KWS Semințe, subsidiară a Grupului german KWS Saat SE, se află în topul primilor trei producători din domeniul semințelor din România. Compania este activă pe piața locală din anul 2002, bucurându-se în prezent de o echipă motivată și profesionistă, care a crescut în aproape 15 ani la peste 125 angajați.

Cu o prezență remarcabilă în peste 70 de țări din lume, KWS pune accentul pe cercetare, evoluție și performanță, ducând mai departe vasta experiență în domeniul ameliorării genetice. Astfel, KWS s-a dovedit întotdeauna a fi partener apropiat și de încredere al fermierului de pretutindeni.

De peste 150 de ani, compania KWS își aduce permanenta contribuție la susținerea fiecărui fermier cu soluții inovative și personalizate pentru recolte performante, profitabile, independență și prosperitate pe termen lung.

Despre AgroVIR

AgroVIR este un actor important pe piaţa de gestiune agricolă regională, fiind unul dintre reprezentanţii soluţiilor inovatoare de pe piaţa locală. Softul omonim a fost dezvoltat de ingineri agronomi, de aceea reprezintă soluția optimă pentru domeniul agricol, răspunzând cerințelor specifice și nevoilor semnalate de businessurile din această arie economică. 

Despre AGREMO

AGREMO oferă soluții bazate pe tehnologia Cloud Computing și folosește date colectate prin scanarea terenurilor cu ajutorul dronelor în scopul îmbunătățirii proceselor agricole. Cu ajutorul rapoartelor AGREMO, consultanții, fermerii, precum și furnizorii de semințe și input-uri pot planifica, monitoriza și analiza activitățile agricole și pot ști ce se întâmplă în cultură la orice moment din sezonul agricol. Până acum, AGREMO a realizat analize pe 90 de tipuri de plante, printre care porumb, soia, arbori, cartofi.

Despre LA ORIZONT

LA ORIZONT s-a remarcat în zona profesională a serviciilor de scanare aeriană, acționând cu echipamente specializate în 4 domenii de intervenție: Agricultură de Precizie, Inspecție și Detecție, Faună și Mediu, Publicitate și Media. Utilizând tehnologie de ultimă generație (drone multirotor, avioane ULM, camere RGB, multispectrale și termice), capabilă de a scana mii de hectare într-o singură zi și a atinge rezoluții de 1,2 cm/pixel, compania a inclus în portofoliul său de parteneri companii multinaționale lidere în furnizarea de input-uri în agricultură, societăți de asigurare, institute de cercetare, facultăți și organizații neguvernamentale de talie mondială.

Pentru mai multe detalii: Violeta Niculae, Director Strategie şi Inovare KWS Semințe – Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., Roxana Pârvulescu, Specialist Marketing KWS Semințe – Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Cu doar 8.000 de euro România ar putea avea aparatul care testează prospețimea produselor la raft

Nu au fost puține știrile care anunțau consumatorii că au fost găsite la comercializare, spre exemplu, produse din carne congelată, cu o vechime de câțiva ani sau că pentru a vinde totuși marfa expirată s-au folosit tot felul de metode pentru a păstra aparența prospețimii. În contextul acesta, ce spuneți, nu ar fi ideal ca în fiecare magazin sau măcar în cele mai mari dintre ele să existe un aparat care să ne arate pe loc cât de proaspete sunt produsele din carne? Deocamdată nu avem fizic așa ceva. Dar proiectul acestui aparat există. A fost conceput de o echipă de cercetători ai Centrului 3NanoSAE – Universitatea București – condusă de profesorul universitar Ioan Stamatin. Din lipsa fondurilor, proiectul cercetătorilor s-a încheiat în 2015 fără a fi scos practic un prototip. Aparatul a rămas doar schițat pe hârtie, nu a fost dezvoltat și ca urmare nu a ajuns la consumatori. Cine ar fi avut interesul, în afară de cercetătorii care l-au creat, să promoveze un astfel de aparat care să ne spună nouă, consumatorilor, că produsele pe care le cumpărăm sunt proaspete? Nimeni, se pare. De fapt, ar putea fi chiar incomod pentru unii să existe acest aparat. Mă întreb câte astfel de proiecte au rămas „îngropate“ și dacă scopul real al îngropării lor este lipsa banilor. Sau poate că este premeditată această situație?

Eficient, ieftin și cu rezultate pe loc

Proiectul aparatului care măsoară prospețimea produselor are o istorie de șase ani și a fost realizat în colaborare cu Institutul Optoelectronica. Inițial scopul aparatului a fost acela de a recunoaște bancnotele aflate sub incidența radiațiilor ultraviolete. Ulterior proiectul a deraiat de la direcția stabilită anterior pentru că cercetătorii și-au propus o altă miză. „Am continuat să îmbunătățim aparatul pentru că ne interesa cum putem avea la nivelul consumatorului un instrument pe care acesta să îl folosească pentru a testa la raft prospețimea produselor din carne sau a vegetalelor. Ne-am chinuit să înțelegem ce tip de instrument putem concepe în acest scop. Trebuia să fie ușor de folosit de către consumator și să fie ieftin. Există la ora actuală în lume aparate similare, dar foarte complexe și scumpe. Acestea fac investigații microbiologice, analize spec­trale etc. Dar rezultatele lor sunt uneori tardive, chiar și la o săptămână. Și noi voiam să realizăm un aparat care să îți spună pe loc dacă produsul este în regulă, iar rezultatul să fie ușor de interpretat de absolut oricine.“

Principiu de funcționare

Profesorul Ioan Stamatin spune că, pentru a pune în funcțiune acest aparat, echipa sa a trebuit să combine o serie de principii din domenii diferite precum analiza spectrală, tehnologia sateliților și cartografierea solurilor. În final, a fost conceput un aparat cu un principiu de funcționare relativ simplu, și anume răspunsul diferit al materiei la diferite lungimi de undă a radiațiilor. Fiecare tip de materie organică – este valabil pentru textura cărnii și vegetalelor, dar și pentru microorganismele care se pot dezvolta în timp –, sub acțiunea diferitelor lungimi de undă a radiațiilor electromagnetice, are o reflectanță diferită. „Ochiul uman nu poate să distingă, spre exemplu, când se iluminează cu infraroșu, dar o cameră de înaltă perfor­manță, cu rezoluție înaltă, cu multe frame-uri pe secundă poate lua amprenta radiației reflectate de către fiecare element dintr-un material și microfloră. Cu acest aparat iluminăm practic prin diferite lungimi de undă și după aceea, printr-un software, recompunem imaginea sau înlăturăm anumite lungimi de undă din poze. Această recompunere a imaginilor îți permite ție, consumatorul, să distingi imediat, prin puncte luminoase diferite, că microorganismele sunt dezvoltate peste limită, spre exemplu. Avertizarea este afișată și pe ecran sub forma unui mesaj de genul „nivel critic“.

p 42 NBI carne

Util pentru producători, distribuitori și consumatori

„Deși nu am inventat o tehnologie nouă, am conceput totuși un aparat care se prefigura ca o necesitate pentru consumator, în special. Acest dispozitiv cu anumite lungimi de undă, personalizat pe categorii de produse – pui, vită, porc, pește, curcan etc. – oferea oamenilor șansa de a controla singuri prospețimea produselor pe care le cumpără de la raft. Dacă, spre exemplu, consumatorul a cumpărat pește, apasă butonul pește și selectează astfel lungimile de undă. Aparatul îi dă pe loc răspunsul despre gradul de prospețime. Sunt situații în care carnea pare foarte proaspătă și când o iluminezi constați că există microfloră, nedezvoltată încă până la limita patologiei, dar peste limita acceptată de agențiile sanitar-veterinare.“

Această metodă de investigare nu este exclusivă pentru cumpărători. Este la fel de utilă și pentru producători și distribuitori.

„Orice fruct, orice carne, indiferent de gradul de prospețime, au microflora lor inițială. De aceea se spune că produsul are un anumit termen de valabilitate pentru că, indiferent de modul de ambalare, microflora se dezvoltă. Imaginile făcute astăzi vor arăta o anumită microfloră, iar după câteva zile va fi o altă arie a microflorei. Raportul celor două imagini arată practic gradul de degradare a produsului respectiv. Și atunci ne-am propus să găsim o soluție pentru a identifica eventualele probleme apărute pe lanțul trasabilității produselor din carne.“

Identificarea problemelor apărute pe lanțul trasabilității

Cu ajutorul acestui aparat prima verificare poate fi făcută chiar la producător, înainte ca produsele să plece către comercializare. Se înregistrează niște imagini, niște rezultate și avem practic punctul zero al istoriei trasabilității acelui produs. Având aceste prime imagini, ulterior se poate identifica cu ușurință dacă în timpul transportului s-a întâmplat ceva, dacă produsul a fost dezghețat de mai multe ori sau spălat de mai multe ori. Prin acest sistem de iluminare spectrală specifică unor tipuri de lungimi de undă consumatorul poate afla dacă legumele și fructele au fost tratate cu substanțe chimice și dacă sunt necesare mai multe spălări sau dacă este nevoie să fie îndepărtată coaja, spre exemplu.

„Toate concluziile proiectului nostru au condus către faptul că această tehnologie este fezabilă. De aceea, corect ar fi ca proiectele noastre să fie evaluate, să se stabilească dacă sunt de perspectivă și să ni se acorde fonduri încă trei ani pentru a scoate un prototip. Prețul aparatului depinde de camera spectrală folosită, dar prototipul gândit de noi ar costa cca 8.000 de euro“.

Laura ZMARANDA

MAI JOS MATERIALUL VIDEO

Mare laudă pentru nimic! România, penultima ca putere de cumpărare

Mare euforie la București pentru faptul că, în 2017, România a urcat un loc în clasament și a devenit a 16-a economie din UE. Și la fel de triumfalist a fost lansată statistica potrivit căreia, în trimestrul I din 2018, PIB-ul României a crescut cu 4,2% față de perioada similară a anului trecut, ceea ce ar fi făcut – vezi, Doamne –, să fim a 5-a economie din UE. Le dăm o veste proastă oficialilor noștri: cifrele de mai sus nu reprezintă nimic pentru populație atâta vreme cât PIB-ul pe cap de locuitor, exprimat în puterea de cumpărare standard, păstrează România în coada clasamentului.

Datele Eurostat arată așa:

– în 2017 Produsul Intern Brut al Uniunii Europene s-a ridicat la 15.300 miliarde euro (prețuri curente), iar PIB-ul României a fost de 187,8 miliarde euro, echivalentul a 1,2% din PIB-ul UE. Această cifră face ca țara noastră să fie considerată a 16-a economie din Uniune. Pentru prima dată, România devansează Grecia ca nivel al PIB general;

– Produsul Intern Brut (PIB) al României în primul trimestru din 2018 a fost de 176 de miliarde de lei, în creștere cu 4,2% față de același trimestru din 2017. Cu o creștere de 4,2%, România este a cincea economie din UE.

Facem o precizare: de fapt, prin ieșirea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din UE, România, chiar dacă în 2017 a depășit Grecia ca PIB, rămâne tot pe locul al 16-lea, la fel ca în 2016.

În analiza de față noi vom folosi cifrele din 2016 și 2015, acestea fiind singurele statistici complete puse la dispoziție de site-ul Uniunii Europene (surse: Eurostat și Fondul Monetar Internațional).

Întrebare

Este justificată această beție a Bucureștiului când vorbește despre creșteri economice incredibile? Sau când tratează locul al 16-lea ca și cum l-am fi prins pe Dumnezeu de-un picior? Ori când distorsionează realitatea, vorbind despre a 5-a putere economică, folosind un procent de creștere economică care n-are nicio legătură cu volumul PIB în clasamentul european? Răspunsul nostru este limpede: NU! Pur și simplu ne îmbătăm cu apă rece. Și să vedem de ce stau lucrurile astfel. România este a 8-a țară ca suprafață și a 6-a ca populație din zona Uniunii Europene. Teoretic, dezvoltarea economică, în condițiile unei piețe libere și a unui sistem pe care l-am îmbrățișat laolaltă cu toate țările capitaliste ale lumii, ar trebui să fie în strânsă legătură cu cei doi indicatori, suprafață și populație, la care, evident, se mai adaugă și alte criterii (nu le discutăm azi pe acestea). Așa se întâmplă în Germania, Franța, Suedia, Italia etc. România, dacă vrea să jubileze pentru nu știm care performanțe, ar fi trebuit să fie într-un TOP 10 ca putere economică în UE. Orice altceva e vorbă-n vânt. În fine, ca o concesie, nici TOP 16 n-ar fi fost de lepădat dacă am fi păstrat această poziție și sub aspectul puterii de cumpărare. Însă acolo suntem pe penultimul loc în UE!

Suprafață (mii kmp)

585 tabel suprafata

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord: 248,5 km

Populație

585 tabel populatie

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord: 65.808.573 de locuitori

Țări mai mici decât noi, dar care au PIB-ul și de 4,20 ori mai mare!

Sunt țări mai mici decât România ca suprafață și populație și care au PIB-ul general mai mare decât Bucureștiul. Iată câteva exemple: Olanda, suprafață mai mică de 5,74 ori, populație mai puțină cu aproximativ 2,5 milioane de locuitori, PIB general mai mare de 4,20 ori; Belgia, suprafață de 7,81 ori mai mică și populație cu 8,2 milioane locuitori mai scăzută, PIB-ul general de 2,56 ori mai mare. Și putem continua cu Austria, Suedia, Finlanda etc. Veți spune că nu este corect să ne raportăm la țările capitaliste, care au oricum un avans economic față de fostul bloc socialist. Bine, atunci să luăm exemple din fostele țări socialiste. Cehia, de exemplu. Această țară are un PIB cu 4 miliarde de euro mai mare decât al României, deși are o suprafață a țării de 3 ori mai mică. La fel se întâmplă și-n cazul Sloveniei, Slovaciei, Estoniei, Letoniei, Poloniei. Până și ultima venită în UE, Croația, stă mai bine decât România. Și noi ce facem? Ne bucurăm c-am depășit Grecia în 2017, țară care se confruntă cu grave probleme financiare din 2008 încoace, cauzate inclusiv de politicile populiste (creșteri nesustenabile de salarii în sectorul public, pensii speciale cu duiumul, lipsa investițiilor) prezente și pe la noi. Am depășit această țară fiindcă a stagnat ori a regresat ea, nu că am fi avut noi nu se știe care merite extraordinare.

Produsul intern brut global 2016 (milioane de dolari, Fondul Monetar International)

585 tabel pib 2016

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord: 2.760.960

Zona Euro: 13.478.334        UE: 19.205.364

Adevărul gol-goluț: suntem la coada UE!

PIB-ul general, care plasează România la jumătatea clasamentului UE, oricum nu reprezintă un indicator care să reflecte cu fidelitate nivelul de trai al populației. Și nici nu-i încălzește pe români această cifră. Cetățenii acestei țări se uită la cu totul altceva, la faptul că PIB-ul pe cap de locuitor face ca România să fie pe locul 26 din 27 țări membre ale UE.

Locul 27, dacă e să introducem și Regatul Unit în ecuație. Și aici e aici: în afară de Bulgaria, toate celelalte țări fost comuniste ne-au întrecut, deși nu au nici pe departe resursele României. După PIB/cap locuitor exprimat în puterea de cumpărare standard, România se clasează tot pe penultimul loc în UE, cu toată creșterea economică clamată de oficialii bucureșteni. Practic, românii sunt la 58% din puterea de cumpărare a UE și la distanță uriașă față de nivelul de trai din Luxemburg (țara cu cel mai ridicat standard de viață din UE), Irlanda, Austria, Olanda, Danemarca, Germania ori Suedia. Dintre fostele țări comuniste, Cehia, Slovenia, Slovacia, Estonia sau Lituania fac tot posibilul să se apropie de media UE și oricum cetățenii statelor respective au un nivel de viață cu cel puțin 17% mai ridicat decât al nostru.

PIB pe cap locuitor 2015 calculat în baza parității puterii de cumpărare

(dolari, statistică a Fondului Monetar Internațional)

585 tabel pib 2015

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord: 41.159

PIB/cap locuitor 2016 exprimat în puterea de cumpărare standard

(în procente față de media UE), Eurostat

585 tabel pib 2016 putere cumparare

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord: 107

Investiții în scădere continuă din 2007 încoace

Doriți să aflați un motiv pentru care România se joacă de-a cifrele și nu a devenit o economie solidă? Nu are investiții suficiente. Și tot Eurostat ne spune asta. Alături de Letonia, Grecia și Estonia, după 2007 România a înregistrat cel mai semnificativ declin al investițiilor. Mai clar, statistica UE spune în felul următor: „În perioada 2007-2017 cel mai mare declin al investițiilor din sectorul public și privat, ca procent din PIB, s-a înregistrat în Letonia (19,9%, în 2017, față de 36,4%, în 2007; minus 16,5 puncte procentuale), Grecia (minus 13,4 puncte procentuale), Estonia (minus 12,9 puncte procentuale), România (minus 12,5 puncte procentuale), Spania (minus 10,4 puncte pro­centuale), Slovenia (minus 10,3 puncte procentuale), Lituania (minus 9,8 puncte procentuale) și Bulgaria (minus 9,1 puncte procentuale). În contrast, în perioada 2007-2017, o majorare a nivelului investițiilor, ca procent din PIB, a fost raportată în Suedia (de la 23,9%, în 2007 la 24,9%, în 2017; plus un punct procentual), Austria (0,6 puncte procentuale) și Germania (0,2 puncte procentuale), în timp ce în Belgia a rămas aproape stabilă (0,1 puncte procentuale).“

Maria BOGDAN

Va reuși România să se opună plafonării?

Viitorul României depinde în mare parte de deciziile politicienilor români, dar soarta ne poate fi pecetluită și de noile reguli impuse la nivelul Uniunii Europene în noul exercițiu 2021-2027. Urmează o perioadă în care țara noastră trebuie să-și găsească lideri capabili să negocieze în forță și în funcție de specificitatea României decizii, bugete și măsuri de aplicare a acestora. Politica Agricolă Comună (PAC) este un subiect fierbinte pentru că fie ne va aduce „vânt în pânze“, fie ne va îneca nu doar agricultura, ci și economia în general. Iată mai multe opinii pe acest subiect.

Daniel Constantin, deputat

– Ce ar trebui să știe românii despre noua Politică Agricolă Română?

– După 11 ani, România nu ar trebui să se considere doar un stat aderat, ci pe deplin integrat, care să-și impună punctele de vedere și să ia toate avantajele atât din Politica Agricolă Comună, cât și din Ghidul Financiar 2020-2027. Sunt însă momente nu foarte ușoare, pentru că asistăm la două chestiuni neprevăzute, pe care eu nu le-am avut în 2013-2014: fenomenul de migrație și Brexit-ul. Aceste două elemente au impact direct asupra bugetului și Politicii Agricole Comune (PAC). Cred că România trebuie să scoată în față oamenii care au experiență, care pot deveni și lideri, dacă vreți, pe domeniu agricol la nivel european, buni negociatori care să știe să-și impună punctele de vedere. Unul dintre obiective ar trebui să fie acela de a nu fi de acord cu micșorarea bugetului pentru PAC. Cred că este un element important mai ales în țara noastră și, dacă se menține la nivel european, cu atât mai mult România va avea de câștigat. Un al doilea obiectiv este cel legat de plafonare, dar aici desigur va trebui luată o decizie politică. Cred că fermele mari din țara noastră au capitalizat foarte bine, însă subvenția pe hectar rămâne încă o componentă importantă în cifra lor de afaceri și aici cred că trebuie să fie multe negocieri înainte de a emite punctul de vedere al țării noastre. În egală măsură trebuie să vedem ce facem cu diminuarea bugetului pe Pilonul II pentru că, deși per ansamblu se pare că România nu va pierde, nici nu va câștiga foarte mult. Totuşi, dacă facem comparație cu 2014, când s-au câștigat aproape 5 mld. euro, nu știu dacă trebuie să ne mulțumim. România este posibil să aibă probleme cu bugetul național și atunci o diminuare a Pilonului II și o compensare de la bugetul național s-ar putea să nu fie posibile. Spre exemplu, în momentul de față România trebuie să cofinanțeze 5% pentru că încă este sub asistență internațională. Din 9 mld. euro înseamnă 400 mil. euro. Dacă la această sumă se mai adaugă și 10%, cât reprezintă diminuarea bugetului pe Pilonul II, adică încă 800 mil. euro, ajungem la 1,2 mld. euro care trebuie dați din bugetul de stat. Vă reamintesc că bugetul anual al MADR este în jur de 1 mld. euro. Deci, nu știu dacă vom avea capacitatea să suplinim aceste lucruri.

Claudiu Frânc, președintele Federației Naționale a Crescătorilor de Bovine din România

– Care ar trebui să fie poziţia României în faţa negocierilor privind noua Politică Agricolă Comună?

– România are deja o poziţie oficială, agreată de toate organizaţiile profesionale; am avut două runde de discuţii la MADR, în care s-au stabilit clar un program şi un pachet de măsuri cu care România intră în negocieri în cadrul PAC. Întăresc cuvântul intră pentru că acolo decizia se ia împreună cu toate statele europene ale UE. Poziţia de pe care pleacă România este destul de serioasă în ceea ce priveşte interesul fermierilor şi specificitatea agriculturii româneşti. Avem câteva lucruri foarte importante de care trebuie să ţinem seama: plafonarea, una dintre marile probleme, pentru că nu suntem de acord cu aceasta. În acest sens, din fericire, grupul ţărilor de la Visegrád, 4 state, au semnat deja un protocol prin care vor susţine împreună ideea neplafonării, continuarea plăţilor pe suprafaţă şi nu trecerea la plata pe fermă. Aici este un atuu, dar ce se va întâmpla în discuţiile mari vom vedea, pentru că reacţia comisarului european nu este îmbucurătoare. Acesta a spus că plafonarea va fi undeva la 60.000 euro/exploataţie, ceea ce ne-ar pune într-o situaţie foarte gravă după ce ne-am chinuit să comasăm terenurile. Apoi, discutăm de convergenţa plăţilor, vrem acelaşi nivel de plăţi la nivelul UE. Prin faptul că România va avea preşedinţia UE exact în momentul în care vor dospi toate regulamentele europene privind PAC-ul avem şansa să introducem în regulament specificitatea agriculturii româneşti. Echipa care va pleca acolo va trebui să ştie ce să negocieze, unde poate ceda, cât poate ceda şi ce poate obţine în schimbul a ceea ce a cedat.

Sorin Chiru, director general al Institutului Naţional pentru Cercetare Dezvoltare pentru cartof şi sfeclă de zahăr de la Braşov

– Ce ar trebui să reprezinte noul PAC pentru România după 2021?

– Având în vedere că institutul nostru funcţionează din punct de vedere economic ca o societate comercială, bineînţeles că suntem foarte interesaţi de noua PAC şi de orice formă de ajutor pentru cele 830 ha pe care le avem în exploatare. Încă sunt decalaje între ţara noastră şi restul ţărilor din UE, cele care formează nucleul dur şi care au avut timp 50 de ani să se capitalizeze. De aceea considerăm util ca această politică să ţină cont şi de interesele fermierilor români care în mare măsură ar solicita în continuare menţinerea unui sistem de sprijin al agriculturii. Nu cred că ar trebui să existe o plafonare a subvenţiilor. Cei care ne vor reprezenta trebuie să aibă în vedere interesele fermierilor români.

Dimitrie Muscă, director general CAI Curtici, județul Arad

– Ce aveți de spus în privința plafonării subvențiilor?

– Eu, Muscă, lucrez 7.600 ha la Olari și Curtici . Acest pământ este al oamenilor, nu al lui Muscă. Eu sunt doar directorul societății. Acei oameni care s-au unit, care și-au pus pământul împreună, de ce ar trebui să fie frustrați și să li se spună că pentru 5.000 ha vor primi doar 200.000-300.000 euro? Ce am făcut? Cu ce am greșit? Că ne-am unit, am crescut productivitatea muncii, am automatizat fluxul tehnologic, cu alte cuvinte ne-am dezvoltat atât pe verticală, cât și pe orizontală? Încercăm să aducem oameni calificați, să avem grijă de familiile lor, să-i plătim pe acești oameni și vine cineva să spună nu, te plafonez. Vă dați seama că am tăia aripile celor care s-au asociat și vor să se asocieze. Dacă astăzi se discută aceste lucruri, ce vină au oamenii că s-au unit? Îi punem să destrame asociațiile, facem 3.000 de firme cu 2-3 ha de pământ? Și care este viitorul?

Lumea este împărțită în două. Pe de o parte se spune că populația va crește foarte mult până în 2050, că vom fi foarte mulți pe Terra și nu vom avea ce mânca. Pe de altă parte vin marii bogătași ai lumii și spun că suntem prea mulți și trebuie să reducem numărul populației. Așadar, nu avem o politică globală coerentă. Asta se întâmplă pentru că această politică o fac niște oameni și nu întotdeauna sunt luminați, cum se întâmplă și la noi în țară uneori. Ajung oameni slab pregătiți profesional, politic etc. să ocupe poziții de conducere care să decidă soarta țării sau a Uniunii. Sper totuși ca toate acestea să fie trecătoare, pentru că ar fi în neconcordanță cu ce se întâmplă la nivel mondial. Există o tendință de globalizare, se unesc fabrici de mașini, de avioane, de pesticide, se cumpără unele pe altele. Sper să fie o văpaie care se va stinge repede. Marea Britanie a ieșit din UE, noi nu vrem să ieșim, aici este locul nostru, însă nu vrem nici să fim umilii Europei. Trebuie să fim stăpâni pe noi, să ne spunem punctul de vedere și să spunem clar: „Asta nu acceptăm.“ Să ne uităm la vecinii noștri din Ungaria care nu s-au supus imigranților și nu au acceptat vânzarea terenurilor, nici măcar la arendare sau concesionare. Nimeni nu le-a făcut nimic, iar noi ne speriem de ce vom păți. Nu vom păți nimic, avem nevoie doar de oameni competenți care știu să se bată pentru România.

Nicușor Șerban, proprietarul fermei Agroserv Măriuța, județul Ialomița

– Cum credeți că ar trebui gestionați banii în noul exercițiu 2020-2027?

– Din punctul meu de vedere, dacă noua PAC, indiferent de mărimea sumelor pe care le va aloca, nu va gândi și o direcționare a sumelor condiționată de performanță, Europa va continua să importe produse din lumea largă și România cu atât mai mult. Nu trebuie să facem efort să vindem grâu în Indonezia și porumb în Egipt, trebuie să facem eforturi să vindem lapte, carne, ouă și produse din aceste materii prime. Avem capacitatea și profesionalismul să producem mâncare în România pentru români. Noi vorbim despre cum să cucerim piețe, când nu suntem în stare să asigurăm necesarul intern? Este păcat! Gândiți-vă că suntem o țară care are toate formele de relief de la litoral până la golul alpin, deci putem face turism, agricultură, zootehnie, producție alimentară intensivă și mai puțin intensivă. Vreau să atrag atenția că avem o gravă problemă – forța de muncă. Am ajuns să facem eforturi fantastice în a pregăti tinerii după ce vin în fermă. Avem nevoie ca școala să fie lângă noi cu oameni pregătiți. Oamenii fără școală pot fi ușor conduși de politic, e adevărat, dar nu asta ne interesează!

Patricia Alexandra Pop

Abonează-te la acest feed RSS