Folclorul din Țara Moților, la Opera din Viena
Liviu Burz este unul dintre cei mai apreciați soliști ai Operei de Stat din Viena. Când a plecat în capitala muzicii, în urmă cu 20 de ani, a dus cu el și o fărâmă din satul românesc, cântecele și tradițiile de acasă.
Folclorul românesc la Operă
Pe Liviu l-am găsit aproape de casă, la Vidra, printre moții săi, bucurându-se de aerul tare și de priveliștile Apusenilor. De la Vidra la Viena, își aduce aminte de copilărie, de tulnic, de cântecele care-i sunt întipărite pe suflet.
„Sunt absolvent al Academiei de Muzică din Cluj, am fost membru al corului Filarmonicii din Cluj și, din anul 2000, sunt membru al Operei Naționale de Stat din Viena. Un singur lucru am luat cu mine în Austria, folclorul românesc. L-am reprezentat cu mândrie și cu speranța că, totuși, va putea pătrunde și în alte spații geografice. Sunt mândru că provin din Țara Moților și că am dus tradiția cu mine.“
Liviu are, la Opera din Viena, colegi din toată lumea. Folclorul românesc i-a rămas la inimă. Când are ocazia, promovează cântecul românesc în capitala europeană a muzicii. „Îmi amintesc că, prin 2010, la celebrul bal al operei din Viena, împreună cu colegul meu Ioan Țibrea, am avut șansa de a cânta folclor românesc. Au fost prezente acolo personalități culturale importante, oameni politici. Am început cu un cântec celebru, 2 Pe Mureș și pe Târnave, am cântat și o doină și o suită din Tara Moților, la vioară. Pentru mine a fost un moment unic pentru că era pentru prima dată în istoria acestei instituții când s-a cântat folclor românesc.“
În urmă cu câțiva ani s-a adunat la Viena o mână de muzicieni români care activează în capitala Austriei cu scopul de a face cunoscute și instrumentele noastre tradiționale – taragotul, fluierul, tulnicul. Liviu le prețuiește pe toate, dar are o adevărată pasiune pentru vioara cu goarnă la care cântă și în Austria atunci când i se ivește prilejul. „Prima vioară cu goarnă am primit-o cadou de la tatăl meu.Este un instrument fascinant, unic în felul său. Am avut ocazia să cânt la vioara cu goarnă și în Austria, iar spectatorii au rămas uimiți de acest instrument.“
Gheorghe Burz, tatăl lui Liviu, este profesor de muzică și un apreciat culegător de folclor din Țara Moților. „Vioara cu goarnă pe care o avem noi, românii, este altceva decât vioara cu goarnă inventată în urmă cu peste 100 de ani la Londra. La aceea se folosea o pâlnie de gramofon pentru amplificarea sunetului; meșterii noștri, care dau dovadă de ingeniozitate, folosesc vechile trompete ale pionierilor. Sunetul este diferit. Din păcate, au mai rămas doi-trei meșteri bihoreni care mai știu să le facă“, ne spune Gheorghe Burz.
Inima a rămas acasă...
Liviu mai are un instrument tradițional al Apusenilor pe care vrea să-l ducă în capitala muzicii, tulnicul. „Aș vrea să le duc pe tulnicăresele noastre la Viena, cred că vor face senzație acolo. Din păcate, după părerea mea, nu este suficient promovat, nici măcar în țară.“
Profesorul Gheorghe Burz iși amintește. „Eram copil și-o auzeam pe mama cum buciuma din tulnic și de pe dealul celălalt i se răspundea. Te cutremurau acele sunete. Este unul dintre cele mai vechi instrumente, își are originile în epoca dacică. Merită, într-adevăr, să fie promovat și peste hotarele țării.“ Cornel Igna este unul dintre cei mai vechi instructori ai tulnicăreselor din Câmpeni. În urmă cu câțiva ani a avut ocazia să ducă tulnicul moțesc în Austria. „A fost incredibil cum au reacționat austriecii. Nici nu au așteptat să terminăm și ne-au aplaudat minute în șir. E greu de descris în cuvinte ce am trăit atunci!“, își aduce aminte Cornel.
Folclorul nostru nu este mai prejos decât muzica lui Schubert sau Mozart, este convins Liviu Burz, cel care a urcat cântecul nostru pe scena Operei din Viena. A cântat, vocal sau la vioară, muzică populară din întreaga țară, din Oltenia până în Bihor.
„Cred că autoritățile culturale din România ar trebui să investească mai mult în păstrarea tradițiilor și folclorului nostru. Eu trăiesc de 22 de ani la Viena și voi continua să îl promovez. Vreau să scot un album de muzică românească și să cânt românește oriunde am ocazia. Chiar dacă glasul meu este la Viena, inima mea a rămas aici, acasă“, ne-a mărturisit unul dintre ambasadorii neoficiali și dezinteresați ai României în lume.
Vasile Braic
folclor, Tara Motilor, Opera din Viena
- Articol precedent: În satul Văleni-Stânișoara, tradițiile de Sărbători se transmit din generație în generație
- Articolul următor: Povestea unui tezaur uman viu: Doba Lăcrămioarei Pop