Călător prin Europa (V)

Moto: „Vinovată de căderea și tristețea ființei omenești nu este orânduirea socială, ci indiferența semenilor. Adevărata plagă care bântuie speța noastră nu sunt nici bolile, nici sărăcia, nici apăsarea celor slabi, ci numai singurătatea inconsolabilă a omului.“ (Tudor Vianu)

La târg

Desfășurat la Nürnberg Messe, „Alten Pflege – Die Leitmesse“ 2019 –Târgul dedicat vârstei a III-a, deschis recent în modernul Centru Expozițional din capitala Franconiei. Expozanți numeroși, din mai multe țări, arată preocuparea febrilă față de vârstele înaintate. Vârstele tinere și mature apelează, de asemenea, la noile tehnologii. Oferta se adresează celor suferinzi sau personalului medical. O bicicletă acționată de motor pedalează de una singură. Se pun în mișcare picioarele bolnavului, silindu-l să iasă din pasivitatea impusă de paralizii, atacuri cerebrale. Sunt adăugate dispozitive ingenioase care transportă pacientul în siguranță în ambulanță până la pat și invers sau pe scări, în cazuri de urgență. Paturile electrice sunt veritabile apartamente pe roți. Sunt expuse paturi pentru masaj, cu apă Trautwein. O ofertă vastă de echipamente welness. Aparatul pentru masaj Donnerberg face furori. Așezat în fotoliu, apelezi la maseurul conectat la priză. Dispozitivul tonifică musculatura, e adversarul-surpriză pentru perfidele boli artrozice. Concurența este acerbă, se fac achiziții neașteptate, dispozitivul fiind, se pare, foarte eficient. Artroza cunoaște un proces de întinerire suprinzător, chinuie chiar înainte de 65 de ani. În ritmul actual, își va găsi nașul.

În parcarea recent edificată, printre oamenii de ordine – chipuri crunte, în uniformă – șoferii sunt îndrumați să parcheze la ultimul nivel. Printre ei, pensionarul Aurel Moțiu ne vorbește în molcomul grai bănățean. E bucuros că a întâlnit compatrioți. A fugit din România în 1978, când a trecut Dunărea înot, la Orșova. A lucrat 30 de ani mecanic de locomotivă. În Germania a fost angajat în scurt timp, pe același post. Copiii nu mai vorbesc românește. Omul, spune surâzând, vine să asigure ordinea ca „să mai scape de gura nevestii“. Români întâlnești deseori în Germania. La mall, o femeie scundă împinge opintit un ditamai căruțul cu marfă. S-a născut la Reșița. Soțul este șvab din Anina. „Tata nu mi-a dat voie să-mi iau neamț, dar am făcut ca mine. Acum, la 62 de ani, așteptăm să luăm pensie. Nu știi cine pleacă primul... Ne e dor de România, mai venim în vacanțe. Patria? 5 milioane de copii, 5 de bătrâni, 5 de hoți. Cine să muncească?“

La tot pasul veghează și ademenesc automate de sucuri, naturale. E gratis, la discreție, apoi vizitezi toaletele care sunt definiția curățeniei. Senzori peste tot, ca în filmele SF. La unele standuri, blonde falnice, ireale, deviază interesul privitorului către latura umană. Șt. O. Iosif în „Clopotele din Nürnberg“ evocă astfel de apariții eterice întâlnite în cetatea medievală a orașului. Aici însă este realitate pură, nedisimulată. Frumoase, sportive, elegante și, mai ales, neostentative, ispitele Nordului îndeamnă la reverii. Despre frumusețea feminină ca terapie eficace împotriva îmbătrânirii, cu altă ocazie. Dincolo de resursele vindecătoare, îmbătrânirea activă este ținta propusă unanim și este declarată țel european. Pentru a te menține sănătos și a prelungi durata de viață ai nevoie de alimentația naturală și de câte și mai câte. La Târg maeștrii în nutriție demonstrează practiv efectele dietelor cu vegetale. Nu strică ceva gimnastică, fizioterapie și mers pe jos. Eficiente sunt și logoterapia și terapia ocupațională. Jocuri diverse, ingenioase, pun mintea la treabă și fac ordine în diverse maladii. Echipamentele ortopedice performante ajută la rându-le. La secțiunea catering și menaj se văd echipamente și consumabile de bucătărie, echipamente de spălare textile, management IT, de dezinfectare și curățare. Cafeaua Jacobs, în diverse variante, e servită cu amabilitate tuturor de domnișoare agreabile. Se stă la rând, fiecare capătă paharul biodegradabil. Se achiziționează tensiometre, termometre digitale. Ultima găselniță este termometrul pe care îl apropii de frunte și ai rezultatul într-o clipă.

Am avut plăcerea să călătorim cu autobuzele puse la dispoziție de municipalitate. În stație, acestea se înclină ușor, grație unui ingenios sistem pneumatic, până la nivelul bordurii. Astfel, cel în dificultate reușește să urce în vehicul fără să escaladeze sau să stea în șpagat. Cetățeanul în cârje și baston este scutit astfel de umilințe. Accesul în autobuz nu mai este un test de curaj și virtuozitate. Altfel, locurile speciale nu le afli ocupate de copii, sarsanale sau animale de companie. Târgul consacrat îngrijirii vârstnicilor sporește în generozitate cu fiecare an. Expozanți, firme de prestigiu din domeniu din Germania, Elveția, Suedia, Taiwan etc. se întrec în oferte. Vizitatori sunt numeroși și vin de pretutindeni. Aici se află lumea-ntreagă, cum spune poetul. România nu are stand. Pe vremuri aveam cu ce... azi ne uităm și deplângem deprecierea și involuția cercetării românești. Spiritul inventiv al nemților se manifestă plenar. La unul dintre standuri avem de-a face cu tălpici cu spoturi luminoase – Pathfinder – pentru pacienții cu rătăciri. De asemenea, la Târgul de îngrijire și geriatrie este promovată îngrijirea cu asistență la domiciliu, precum inovatorul sistem Buurtzorg. Se oferă facilități pentru îngrijirea bolnavului în ambulatoriu. Se socializează, mai nou, cu hand-drumming, o nouă activitate recreativă. „Drum Circle“, cercul tobelor pentru sănătate, util pentru welness și pentru spirit. Ideea amintește de adunarea tribală și are folosință comunitară și terapeutică, ca în cazul Cercului pentru îngrijirea persoanelor în vârstă. Se vând bine uniformele pentru asistente, medici și personal medical auxiliar. Cărucioare cu rotile au evoluat între timp încât par vehicule autonome în toată regula. Printre vizitatori, interesate de oferte, persoane cu dizabilități își fac loc în mulțime. Am văzut și roboți de masaj livrați de Personal Robotics. Nürnberg se schimbă, de la an la altul, e dinamismul întruchipat. Ceva nou, util, se ivește în peisaj. Străzile au bordura joasă, nu escaladezi trotuarul ca o capră neagră.

Se petrece și la București o expoziție cu un profil similar. E însă departe de a concura acest insolit târg bavarez. La noi nu au loc, de pildă, spectacole și evenimente de tot felul ca în cetățuia lui Dürer, unde oamenii se perfecționează pe parcursul manifestării, se țin cursuri, cele trei zile sunt dense și agreabile. Ediția 2019 a adunat 30.000 de vizitatori. 700 de expozanți și-au etalat inovațiile, produse și servicii în domenii ca nursing, therapy, carieră și educație, management, economie, spațiu și tehnologie.

Privind standurile se întrevede pasiunea acestui neam pentru perfecționare, evoluție și progres.

Spre casă

Reîntâlnirea cu zăpezile de pe creștetul munților. Dorul de patrie acționează și pe termen scurt. ...Revedem în treacăt munții, Apusenii și Meridionalii, înveșmântați în păduri. Se vede respectabilul burg sibian, mândru de germanitatea sa. De pe zidurile sale, sibienii asistau odinioară la Bătălia de la Șelimbăr, crunta confruntare în care sorții l-au dat învingător pe Mihai Viteazil, domnitorul valah. Cei 1.000 de secui au avut atunci un rol determinant în economia luptei și a izbânzii. Unificatorul a fost susținut atunci, alături de secuii călări ai lui Peter Domokos, de numeroșii sași, cu toții nemulțumiți de Bathorești. 4.000 de sași, dar și secui care li s-au alăturat atunci lui Mihai Viteazul, în, poate, cea mai frumoasă solidaritate sublimă, memorabilă. Nemții au votat Unirea cu Țara, în vreme ce alții au pus condiții ori s-au opus fățiș. Redobândirea unor imobile care au aparținut comunității săsești n-ar trebui să intrige și să creeze zâzanie, de dragul unor episoade electorale. Îi regretăm sincer pe sași, pe șvabi și-i vrem, instinctiv, înapoi. Cu cetățile lor ne fălim în exterior. Toate țările care se proclamă civilizate, foste comuniste, sunt impregnate de germanitate, vorba unui mare romancier contemporan. Brașovul îl revedem nocturn, se resimte și aici spiritul german revigorat, revigorant. Deși diminuate, simbolic reprezentate, comunitățile colonizate acum opt sute de ani aici nu au sucombat cu totul. Ele supraviețuiesc în spirit și influențează în bine. Râvna lor proverbială n-a fost irosită, ea a folosit drept exemplu. Transilvanul nostru este calculat, fără a fi insensibil. El păstrează în structură cumpănirea, disciplina și seriozitatea. Brașovul este oraș european, încântător și umple de uimire pe sudicul aflat în tranzit. Ce au românii în plus față de alții? Căldură, generozitate? Am văzut prin părțile Hunedoarei case hârbuite, abandonate. Sate întregi sunt azi aproape depopulate. Pârloaga de acolo, suverană, n-are adversar înverșunat, nici nemți s-o izgonească. Singurătate și bătrânețe, de ele fugim, peste ele dăm. Triști și abandonați, veteranii ne părăsesc, pe rând. Aleg destinația agreabilă a veșniciei. Se apelează la așezămintele pentru bătrâni, profitabile în măsura în care îmbătrânirea copleșește țara. Fericirea nu-i de găsit decât acasă. Înstrăinații știu cum stă treaba. Un scriitor-medic român, urmaș al lui Vasile Voiculescu, cel chinuit prin închisori, spunea despre intervalul de vârstă dintre 60 de ani și 90, numindu-i anii cuveniți, dăruiți, chinuiți, miluiți. Lupta se dă pentru limpezimea minții, restul se mai lecuiește cumva. Când ai înainte profilul spectaculos al patriei, acel peisaj etern, te poți considera cuceritor și la 100 de ani. Când bătrânii nu vor mai fi singuri și copiii vor reveni la vatră vor fi zile senine și tihnă deplină, chiar și la Casa de bătrâni. Bătrânii nu vor mai fi posomorâți când vom afla concordia. Când nu ne vom mai aminti. Prezentul va încânta astfel viața nouă în prier, în florar și întotdeauna.

Parcursul la „Messe“ nu plictisește nicicum, în ciuda fluxului agasant de vizitatori... Vezi vrute și nevrute: mobilier și arhitectură, echipamente de îngrijire medicală, ajutoare de zi cu zi și de mobilitate – biciclete medicale – echipamente de reabilitare, electroterapie, echipamente ergoterapeutice.

Au germanii un cântec baladesc intitulat „Cearta dintre viață și moarte“ care se sfârșește cam așa:

„Zice-așa viața/ Lumea-i a mea,/ oricare mormânt va fi un ogor,/ Eterna sămânță-n el o cobor.

Zice-așa viața: Lumea-i a mea.“

Ing. Sorin BOCIOACĂ