Mănăstirea lui Negru-Vodă și un uriaș ce privește spre cer

Mulți dintre noi am trecut adesea pe drumul dintre Pitești și Câmpulung, grăbiți să ajungem la prima Curte Domnească a Țării Românești și apoi, mai departe, în noile stațiuni de la poalele munților: Rucăr, Moinești, Bran etc. Dar în drumul nostru grăbit nu am băgat de seamă, probabil, decât numele comunei Cetățeni. Și păcat, pentru că pe teritoriul acestei localități se află unul dintre locurile cele mai încărcate, deopotrivă de istorie și mistere, din sudul României.

O civilizație mai veche ca piramidele

De sute de ani, pe vârful unui pisc înalt de 881 metri, aflat undeva între localitățile Cetățeni și Bădeni, se află un mic schit. Cronicile spun că acesta este vatra și, în același timp, rămășița unui vechi lăcaș de cult. Atât de vechi, încât a fost ctitorit de însuși Negru-Vodă, legendarul întemeietor al Țării Românești! Cândva, spun cronicarii, la poalele dealului s-a aflat o biserică impunătoare, apărată de ziduri semețe, care s-au prăbușit sub asuprirea vremurilor și a năvălirilor barbare. Dar până în ziua de azi a rămas mărturie schitul din vârful dealului, adăpostit într-o peșteră.

Arheologii din anii ’80 au emis însă o ipoteză și mai tulburătoare: ei spun că, de fapt, în zonă s-a aflat o veche cetate dacică. Aceasta ar fi adăpostit și un centru spiritual de mare însemnătate. În sprijinul ipotezei lor invocă formele regulate ale stâncilor de pe deal, care, în opinia unora, ar fi sculpturi megalitice, vechi de mii de ani, poate chiar mai vechi decât piramidele din Egipt! Și un privitor obiectiv nu ar putea să îi contrazică. Însuși vârful dealului pe care se află schitul rupestru, atunci când este privit de la poale, arată ca un uriaș așezat într-un jilț și care privește cerul!

Urmele lui Negru-Vodă, impregnate în stâncă

Dincolo de legende și ipoteze, fapt este că în biserica rupestră încă se mai păstrează, pe tavan, imaginea unui superb Pantocrator zugrăvit în secolul al XIV-lea. E drept că urcușul până la peștera transformată în biserică nu este deloc ușor, dar băncile, așezate din loc în loc, ușurează accesul. De fapt, mai mult sau mai puțin, cățărarea pe poteca abruptă sugerează drumul ritualic al Golgotei...

În biserică, unul dintre primele lucruri care sare în ochi este altarul catolic, scobit în peretele apusean. Acesta a fost făcut special pentru Doamna Marghita, soția lui Basarab I. Pentru unii poate părea lucru de mirare, dar să nu uităm că primii descălecători ai Munteniei au fost vasali ai regilor maghiari și, prin urmare, obligați să îmbrățișeze religia catolică. De-abia mai târziu, în 1359, spun unii istorici, nepotul lui Negru-Vodă, Nicolae Alexandru, avea să aleagă pentru toți succesorii săi religia ortodoxă.

Puțin mai sus pe deal, deasupra bisericii, o adevărată minune taie respirația celor care au reușit să și-o recapete: urmele unor pași omenești sunt impregnate în stâncă! Cum s-a putut întâmpla acest lucru deocamdată n-a putut să explice niciun om de știință. Doar legenda oferă o variantă: sunt pașii lui Negru-Vodă și ai Doamnei Marghita. Pașii lor ar fi topit piatra cu fierbințeala iubirii Creatorului, ca o mărturie pentru cei care aveau să urmeze... Și tot legenda este acea care izvodește că Doamna Marghita s-ar fi aruncat în prăpastie de aici, după ce a fost mințită că soțul ei iubit a fost înfrânt în bătălie la Posada.

Misteriosul izvor care tămăduiește

Și iarăși realitatea dăltuită în piatră de Creator, care se însoțește cu legenda: Puțin mai jos de Peștera Dorințelor se poate vedea un bazin circular dăltuit în piatră, destinat colectării apei de ploaie. Lângă el se află o altă peșteră, Peștera Moșului, de fapt o chilie de sihastru, pe ale cărei pereți se pot vedea o sumedenie de simboluri creștine, dăltuite în stâncă de-a lungul vremii. Vreme de secole, pe acest vârf de deal s-a aflat cea mai aspră sihăstrie din Țara Românească. Probabil că nu întâmplător aici au fost găsite, într-un sicriu de piatră, moaștele Cuviosului Ioanichie Schimonahul, în jurul anului 1640.

Și iarăși fapte dincolo de înțelegerea omenească care vin să ne arate că ceva este dincolo de puterea și știința noastră: în fiecare an, exact de slăvirea Izvorului Tămăduirii, pe 16 aprilie, un fir de apă începe să se prelingă în altar. Nenumărate sunt mărturiile credincioșilor care s-au vindecat datorită acestei ape. Dar cert și neexplicat este că, așa cum începe să curgă, la fel de brusc seacă în fiecare an exact în ziua Adormirii Maicii Domnului, pe 15 august. Iar minunea se reia, neabătut, an de an, de secole întregi...

Gebeleizis, strămoșul Sfântului Gheorghe...

Dar există unii cercetători care afirmă că, de fapt, acest deal ar fi constituit o incintă sacră încă dinainte de apariția creștinismului. Și, atât timp cât au adus și dovezi, nimeni nu ar putea să îi contrazică. Bunăoară, pe peretele stâncos aflat în spatele Peșterii Moșului încă se poate vedea un desen ciudat: un călăreț, ținând în mână un arc, se înfățișează privitorilor. Istoricii spun că este reprezentarea lui Gebeleizis, divinitatea supremă a tracilor. Pentru strămoșii noștri, el era stăpânul cerului și al pământului și patronul aristocrației militare. Arcul din mâna sa simboliza fulgerele, pe care le stăpânea. Ulterior, în iconografia creștină a fost asimilat cu Sfântul Gheorghe.

Această imagine, pe lângă formele sugestive ale stâncilor de pe deal, susține ipoteza că aici s-a aflat cândva un centru spiritual al unei civilizații mai vechi decât cea din Egipt. Până acum arheologii au pus în evidență, dincolo de orice dubiu, doar existența unei mari așezări dacice din a doua vârstă a fierului. Dar cercetările sunt abia la început. Este de așteptat ce surprizele de-abia să urmeze!

Despre toate cele câte se află lângă Cetățeni ar mai fi multe de povestit. Dar nu ne-am dorit decât să vă incităm la o călătorie într-o lume minunată, încărcată de istorie și mister. A vă spune mai mult nu ar însemna decât să spulberăm, fărâmă cu fărâmă, bucuria descoperirii. Așadar, bucurați-vă de o vizită la Cetățeni, în Argeș, pe drumul dumneavoastră către munte. Iar dacă nu are să vă placă ce veți descoperi, atunci autorul acestor rânduri își asumă anticipat toate reproșurile.

Alexandru GRIGORIEV

GALERIE FOTO