Protejaţi-vă sănătatea cu miraculoasele plante ale sezonului rece!

Este vremea recoltării fructelor şi rădăcinilor de la plantele cu proprietăţi terapeutice. Învăţaţi ce este de făcut şi cum pot fi ele folosite, pentru a vă întări organismul în lupta cu virozele, răcelile şi alte afecţiuni ce dau bătăi de cap multora dintre noi. Petre Biolan, specialistul nostru în plante de leac, ne dezvăluie o parte dintre plantele care ne dăruiesc din zestrea lor terapeutică în această perioadă a anului.

Porumbarul (Prunus spinosa) este un arbust cu ghimpi, care poate atinge o înălţime de până la trei metri, cu ramuri spinoase, flori albe şi fructe mici, sferice, de culoare neagră-vineţie. La acest moment este vremea fructelor. Micile bobiţe negre-albăstrui conţin fosfaţi, vitamina C, tanin etc.

Acestea au acţiune astringentă şi diuretică, efect antidiareic şi antidizenteric, fiind recomandate în dureri de stomac, diaree, dizenterie, afec­ţiuni renale, dischinezii biliare, gută, tuse convulsivă. Recoltaţi aceste fructe după căderea brumei, deoarece înainte de acest moment fructele sunt foarte acre.

Se poate face decoct din o linguriţă de fructe uscate la o cană de apă. Se beau 2 căni pe zi.

Păpădia (Taraxacun officinale) este campioana detoxifierii. Datorită principiilor amare, tonifică ficatul obosit, stimulează activitatea rinichilor şi a intestinelor. Prin aceste calităţi are un rol esenţial în eliminarea toxinelor, fiind indicată în toate afecţiunile în care există dereglări glandulare. Creşte diureza, măreşte secreţia glandulară şi normalizează circulaţia sângelui.

În luna noiembrie de la păpădie se poate recolta rădăcina după următorul principiu: din 4 plante 3 sunt recoltate, iar una rămâne tocmai pentru a asigura perpetuarea speciei. Pentru această operaţiune se foloseşte cazmaua sau o furcă de cartofi ajustată (se retează furca la circa 15 cm şi se lasă doar 3 componente de la mijloc).

După spălarea rapidă se despică rădăcinile mai groase şi se pun la uscat. Acestea sunt bogate în acid cafeic, tanin, mucilagii etc., ingrediente care o recomandă în bolile hepatice, reumatism sau ca laxativ. Pentru sezonul hibernal vă recomand un amestec din păpădie şi hrean, eficient în cazul bronşitelor cronice, al bolilor intestinale şi al afecţiunilor reumatice. Pentru acesta aveţi nevoie de 100 g rădăcină de păpădie uscată, 10 g hrean ras şi 1 litru de apă. Fierbeţi rădăcina de păpădie până când volumul apei scade la jumătate, apoi adăugaţi hreanul. După răcire filtraţi soluţia rezultată şi păstraţi-o la frigider maximum 5 zile. Recomandarea specialiştilor este să luaţi câte 4 linguri de trei ori pe zi, timp de o săptămână.

Socul (Sambucus nigra) este un arbust care atinge maximum 5 m, recunoscut mai ales pentru florile sale parfumate din care se face socata la începutul verii. Totuşi nu despre socată este momentul să vorbim, ci despre fructele sub formă de bobiţe negre, prinse în bucheţele precum florile.

Recoltaţi aceste fructe (ele încă se mai găsesc în zonele de munte) pentru că sunt un redutabil concurent al vaccinurilor antigripale. Datorită conţinutului bogat în vitamina C, vitaminelor din complex B, potasiului, zaharurilor, uleiului esenţial şi aminoacizilor toate preparatele din fructe de soc ajută la eliminarea toxinelor din organism, cresc imunitatea, distrug microbii şi scad febra. Aşadar, reprezintă un veritabil medicament natural împotriva guturaiului, rinitelor, infecţiilor urinare şi acneei. Totuşi, atenţie, consumul în exces poate provoca arsuri la stomac sau iritări ale gâtului. După recoltare preparaţi fructele sub formă de sirop, tinctură, suc sau dulceaţă sau puneţi-le la frigider, unde le puteţi păstra 24-48 de ore.

Câteva tartine cu dulceaţă din fructe de soc ar fi excelente în zilele de iarnă. Aveţi nevoie de 1 kg fructe de soc, 1 kg zahăr, 150 ml apă, 3-4 linguri zeamă de lămâie, 1 plic zahăr vanilat. Spălaţi fructele şi lăsaţi-le să se scurgă de apă. Fierbeţi apa şi zahărul într-un vas timp de 20-25 minute la foc iute, până se formează un sirop mai gros. Adăugaţi apoi fructele de soc şi continuaţi fierberea încă 40-50 de minute. Când dulceaţa este aproape gata adăugaţi zahărul vanilat şi zeama de lămâie. Puneţi dulceaţa fierbinte în borcane spălate şi sterilizate. Fructele de soc vor stimula sistemul imunitar, pregătind organismul împotriva gripelor virale.

Urzica (Urtica dioica), inamicul numărul 1 din cauza ţepilor ei, este de fapt o adevărată minune, graţie proprietăţilor ei medicinale. În noiembrie, după ce dau primele brume, se dezgroapă cu o cazma, se spală rapid şi se usucă în casă la căldură. Rădăcinile de urzică au în componenţă fier, vitamine, flavonoide, mucilagii, care ne pot ajuta în scăderea acidului uric din sânge, în boli reumatismale. Atât partea aeriană, cât şi rădăcina plantei pot fi folosite în băi locale, loţiune capilară, tincturi, pulbere, infuzie sau chiar suc. Consumaţi câte o jumătate de linguriţă din pulberea obţinută din rădăcină de 4 ori pe zi, pe stomacul gol.

Nalba mare (Althaea officinalis) o găsiţi de la câmpie până la deal, în zonele umede. Acum, în luna noiembrie, cât încă sunt condiţii bune din punct de vedere meteorologic (nu a dat îngheţul la sol), puteţi recolta rădăcinile. Dar atenţie, nu smulgeţi tot, lăsaţi plante şi pentru sezonul următor. Pentru recoltare ajutaţi-vă de o sapă, spălaţi rădăcinile rapid, iar pe cele groase despicaţi-le şi puneţi-le la uscat. Nalba conţine vitamine, tanin, mucilagii, motiv pentru care are efect foarte bun în laringite, bronşite, constipaţie. În acest sens puneţi cam o lingură de rădăcină de nalbă uscată la o cană cu apă şi consumaţi 2-3 căni pe zi.

Ienupărul (Duniperus communis) este un arbust cu frunze persistente foarte răspândit la altitudinea de 800-1.500 m. De la ienupăr se recoltează pseudobacele ajunse la maturitate.

Caracteristica acestei plante este că pe acelaşi arbust se află un amestec de pseudofructe (mature şi imature). Cele mature sunt negre-albăstrui, cele imature sunt verzi.

Pentru recoltare se aşază o prelată de polietilenă sub arbust şi după aceea se scutură sau se bat fructele cu nuiaua, dar cu atenţie, să nu cadă fructele imature. Pseudofructele de ienupăr conţin răşini, acizi graşi, ulei volatil. De aceea sunt considerate un foarte bun dezinfectant al căilor renale, foarte bun diuretic, antireumatismal, depurativ. Pentru a obţine aceste efecte pregătiţi o infuzie dintr-o jumătate de linguriţă de fructe uscate la o cană de apă şi beţi pe parcursul unei zile.

Atenţie însă, nu consumaţi în cantităţi prea mari, deoarece pot fi toxice. Şi încă un aspect important: să nu confundaţi Duniperus communis cu Duniperus sabina. Indiciul stă în pseudofructe. La Duniperus communis acestea au o stea cu 3 colţuri, iar la sabina cu 4 colţuri.

Vâscul (Viscum album), pe care în mod normal îl cumpărăm de Crăciun pentru a ne împodobi casa şi pentru a ne apăra de rele, are şi proprietăţi tămăduitoare, faţă de ruda sa, o specie care creşte pe stejar, dar căruia îi cad frunzele toamna şi nu are efecte terapeutice. Vâscul medicinal creşte semiparazit pe plop, măr, prun, păr etc. Recoltarea se face cu ajutorul unei prăjini care are un cârlig la capăt, iar fructele şi ramurile groase se îndepărtează. Deoarece vâscul are în componenţă alcooli, vitamine (C şi E), aminoacizi, polipeptide, saponozide triterpenice, el poate fi folosit pentru scăderea ten­siunii arteriale, este antispasmolitic, vasodilatator coronorian şi periferic. Folosiţi vâscul ca macerat la rece. Puneţi 1 lingură de plantă la o jumătate de litru de apă, lăsaţi peste noapte, circa 8 ore, şi consumaţi în cursul unei zile. Se poate folosi şi ca pulbere (2 vârfuri de cuţit pe zi).

Atenţie! Nu este indicat persoanelor care au suferit accidente vasculare. Dacă în timpul tratamentului persoana are tulburări de ritm cardiac şi respirator se opreşte tratamentul.

Patricia Alexandra POP