cemrom iulie 2018

Inventata inflație din preajma Paștelui a dat cea mai odioasă lovitură crescătorilor de oi

Cât de întortocheate sunt căile Domnului? Nu îmi pun pentru prima dată această întrebare. Cert este că, la aproape 80 de ani ai mei, dacă o accepta Dumnezeu să-i împlinesc la 15 februarie 2019, am întâlnit și m-am rătăcit fără speranță în labrinturile proiectate de încornorații pe care am ajuns să călcăm ca pe dude în luna lui Cuptor. La ora actuală România este cel mai cumplit poligon pe care se antrenează unități pentru toate armele, arme de ultimă generație, creație care, fără să spargă timpanele, să lase în urmă sângele victimelor – în marea lor majoritate colaterale – care ajung să fie întotdeauna câștigătoare, deși nu au mizat nici măcar un ban.

Jocul este mai ordinar și mai tâlhăresc decât „alba-neagra“ și face din păduchi ploșnițe și uneori chiar broaște țestoase. În jocul acesta nemernic – și eu știu ce spun – fără umbră de conștiință și fără inimă, al oamenilor cu toracele golite de orice fel de sentimente, hienele intră lepădături și ies așa cum îi întâlniți fără să-i recunoașteți, deși la început ați fi putut să-i striviți între unghiile mari. Acum ei nu-și mai încap în pielea moștenită de la mamele lor pe care nu le mai recunosc. Aceste vipere, cu veninul oricând gata de a fi împroșcat la prima înțepătură, calcă pe cadavre care, cu cât sunt mai multe, se transformă în trepte ale scărilor folosite pentru a ajunge tot mai sus. Ce nu știu ei este faptul că, mai devreme sau mai târziu, vor cădea și își vor rupe gâtul și coloana vertebrală, atâta câtă mai au și, dacă vor supraviețui, vor rămâne niște morți vii fără certificate de deces.

Cine sunt ei? Cei care nu au nicio meserie, neștiind să țină în mână vreun ciocan, o daltă, un patent sau un stilou sau altă unealtă, cei care nu au construit nimic în viața lor, dar care fabrică zvonuri și pun în stare de alertă gloata credulă și debusolată, gata să intre în ape adânci fără să fi învățat vreodată să înoate. Ei nu au alte sarcini decât să repete, dintr-un loc într-altul, știrile inventate și gata să fie preluate care se întind precum pojghița de ulei ars pe luciul apelor pe care le otrăvesc și infestează.

Așa s-a petrecut cu vreo două săptămâni înaintea Sărbătorilor de Paști, când prin târguri, oboare, piețe, hale și supermarket-uri a început vânzoleala, s-a răspândit zvonul că miei vor avea un preț greu de acceptat, se vorbea despre 30-35 de lei/kilogram și, odată cu prețul cărnii de miel, au sărit la gâtul cumpărătorilor prețurile legumelor, ale lactatelor și ale altor produse de sezon.

Și totul se întâmpla pe fondul scurtelor ieșiri pe „sticlă“ ale reprezentanților Băncii Naționale a României care, cu timiditatea curvelor cere îți pun somnifere în cafea și îți fură tot ce ai, încet dar apăsat, anunțau: „Criza crizelor e la Ruse, la Debrețin, la Nădlag și Turnu Severin“. Și uite așa în Postul Mare și Săptămâna Patimilor sărmanul român rămânea și fără somn, nemaiputându-se odihni gândind la ce pune în oala pe care nu o să aibă cu ce s-o ungă, s-o facă de dulce.

Cu prețurile băgate în criză, standurile cu mărfurile foarte căutate s-au transformat în expoziții permanente – în special mieii spânzurați în cârligele măcelăriilor. Și cum clienții nu prea aveau curaj să se apropie, negustorii au început să lase din preț. În ajunul Paștelui carnea de miel, care la începutul săptămânii era 35-40 de lei/kilogram, a ajuns la 21-22 de lei, iar la stână, dacă ajungeai, o cumpărai cu 15 lei kilogramul. A fost un adevărat fiasco pentru crescătorii de oi. Dacă la sfârșitul lunii martie mieii în viu se cumpărau la 12-13 lei/kilogram, după Paște samsarii arabi care cutreieră satele au adunat tot ce nu s-a vândut cumpărând și cu 8 lei kilogramul.

Mulți dintre crescătorii de oi declară că pierderi ca în această primăvară nu au mai avut vreodată și că oricum zvonacii și mai-marii lor le-au înlesnit arabilor câștiguri, nu jucărie.

Vorba unui cioban venit de prin Munții Buzăului: „Dacă BNR o ține tot așa cu criza și inflația orășenii or să moară de foame, iar ciobanii vor rămâne fără oi și cioareci!“

Mihai VIȘOIU

Recomandări privind aprovizionarea și consumul de alimente specifice Sărbătorilor de Paşte

Pentru prevenirea apariţiei unui discomfort alimentar, sau toxiinfecţii alimentare în perioada Sărbătorilor de Paşte, când în mod tradiţional, consumul unor alimente de origine animală şi vegetală creşte în mod considerabil, populaţia consumatoare de aceste bunuri, trebuie să cunoască următoarele:

Pentru masa de Paşte, în mod tradiţional, majoritatea populaţiei consumă carne de miel sau de ied. 

Potrivit nutriţioniştilor, carnea de miel reprezintă o sursă importantă de nutrienţi indispensabili corpului, în carnea de miel se găsesc acizi graşi Omega 3, aliaţi în prevenirea maladiile cardiovasculare.

Carnea de miel este o sursă esenţială de zinc, întăreşte imunitatea, grăbeşte vindecarea rănilor, intervine în metabolismul celular şi în sinteza ADN-ului şi ARN ului.

Este bogată în vitaminele B3 şi B12, conţine şi carnitină, un aminoacid esenţial, rar întâlnit în alte tipuri de carne, care are rolul de a stimula metabolismul, îmbunătăţeşte activitatea splinei şi a rinichilor, înlătură starea generală de slăbiciune.

Se recomandă aprovizionarea cu carne de miei în mod obligatoriu numai dacă are avizul medicului veterinar, mielul să aibă greutatea. în viu. cuprinsă între 14 şi 16 kilograme deoarece carnea celor mai cruzi conţine mult colagen şi prin urmare, este indigestă şi poate produce discomfort alimentar.

Carnea de miel trebuie consumată cu moderaţie, deoarece  consumată în exces, poate  cauza riscul de pancreatită acută, riscul de gută (inflamaţia articulaţiilor). sau creşterea nivelului de acid uric în sânge.

Carnea şi organele de miel sau ied, sunt admise pentru consumul public numai dacă sunt însoţite de un certificat de sănătate publică veterinară şi poartă marca de sănătate, care atestă că animalele, carnea şi organele obţinute în urma sacrificării, au fost supuse examenelor sanitare veterinare înainte de sacrificare precum şi după sacrificare iar în urma expertizelor specifice nu au fost identificate boli transmisibile de la animale la om sau alte aspecte care ar putea prezenta un risc pentru sănătatea consumatorilor.

Pentru perioada Sărbătorilor de Paşte, pe lângă carnea de miel, un aliment solicitat de consumatori în cantităţi mai mari îl reprezintă oul, în special de de găină, curcă, prepeliţă. având în vedere că : 

  • Oul reprezintă o sursă perfect echilibrată de proteină şi grăsimi uşor digestibile, fiind o sursă importantă de energie şi de nutrienţi.
  • Oul este unul dintre cele mai hrănitoare alimente. datorită valorii nutritive şi biologice ridicate. Un ou cu masa de 50 g. are o valoare energetică de 90-100 calorii, echivalentă, ca valoare nutritivă, cu aproximativ 150 g. lapte, 40 g. carne sau 20 g. brânză uscată.

De reținut că pentru asigurarea trasabilităţii, ouăle destinate comercializarii vor fi marcate obligatoriu cu codul producatorului. format din iniţiale care reprezinta ţara, judeţul, un număr de ordine in cadrul judeţului, data ouatului (ziua şi luna) şi o cifră in faţa codului ţării care va indica metoda de creştere, astfel :

  • cifra 0 – pentru ouă de găină care se cresc ecologic.
  • cifra 1 – pentru ouă de găină care se cresc în aer liber;
  • cifra 2 – pentru ouă de găină care se cresc în hale la sol;
  • cifra 3 – pentru ouă de găină care se cresc în baterii (cuşti, îmbunătăţite)

Marcarea ouălor cu codul producătorului se va face la locul de producţie sau la primul centru de ambalare la care sunt livrate ouăle, cu respectarea condiţiilor legale.

Data valabilităţii minime trebuie stabilită la maxim 28 de zile de la ouat.

Producătorii, comercianţii şi consumatorii de ouă, trebuie să respecte următoarele :

  • Valorificarea ouălor de consum se poate face numai in spaţii şi unităţi autorizate şi supuse controlului sanitar veterinar.;
  • Se interzice comercializarea ouălor care nu sunt marcate;
  • Este interzisă comercializarea ouălor cu coaja crăpată sau lovită şi a ouălor de raţă;
  • Transportul ouălor se va efectua numai în mijloace auto autorizate sanitar veterinar şi însoţite de document de comformitate, care să ateste salubritatea acestora şi sistemul de creştere a găinilor;
  • Se interzice depozitarea, expunerea în vederea comercializării a ouălor în aceleaşi locuri cu alte produse alimentare nepreambalate sau în spaţii necorespunzatoare care pot duce la alterarea sau contaminarea acestora;
  • Păstrarea ouălor se face în frigider sau încăperi cu temperatura de 4 până la 14 0 C;

  Produsele lactate care se comercializează în această perioadă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

  • Să fie obţinute din lapte crud în condiţiile respectării normelor de sănătate şi igienă;
  • Producătorul să deţină:
  • document de înregistrare sanitară veterinară pentru vânzare directă şi sau vânzare cu amănuntul, eliberat de D.S.V.S.A judeţeană,
  • certificat (atestat) de producător eliberat de primăria din localitate vizat de asociaţia profesională şi / sau de medicul veterinar oficial;
  • fişa de sănătate a animalelor vizat de medicul veterinar,
  • carnet de sănătate a producătorului cu viza medicului uman;
  • Să respecte condiţiile de igienă privind transportul, depozitarea şi comercializarea acestor produse;
  • Produsele să nu fie falsificate sau să prezinte modificări anormale ale aspectului, culorii, mirosului, gustului ori consistenţei;
  • Să ofere consumatorului date privind identitatea producătorului, sortimentul de produs, data obţinerii, valabilitatea, înscrise pe o etichetă ataşată pe ambalaj‚ sticla pentru lapte, cutia de plastic sau putina pentru brânzeturi;

Alte produse alimentare tradiţionale: cozonaci, prăjituri, produse de panificaţie, legume de sezon, etc. se pot comercializa în spaţii amenajate şi autorizate, sub controlul personalului de specialitate.

  • Se recomandă ca populaţia să achiziţioneze  produsele alimentare specifice acestei Sfinte Sărbători, numai din spaţii sau unităţi autorizate / înregistrate sanitar veterinar, evitând comerţul ”stradal”
  • Să verifice cu atenţie marca de sănătate pentru carne, instrucţiunile de pe etichetele produselor alimentare, cu respectarea informaţilor despre componente, a modului de păstrarea, preparare corectă şi valabilitatea lor.
  • Să apeleze la unităţiile sanitare veterinare din teritoriu, pentru a sesiza nereguli în domeniul igienei şi a siguranţei alimentelor.

   Dr. Penţea Ioan Viorel  - Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul Sibiu

Recomandări pentru perioada Postului premargător Sărbătorilor de Paşte

În perioada Postului premergător Sărbătorii de Paşte, cu o durată de şapte săptămâni, populaţia care respectă această tradiţie creştină, solicită pentru consum produse alimentare specifice, respectiv produse de morărit şi panificaţie, legume, fructe, produse de patiserie şi zaharoase, alimente conservate, ciuperci, cafea, produse naturiste, cu excepţia unor zile cu dezlegare la peşte.

Având în vedere cantitatea  de produse alimentare din această categorie care sunt la procesare şi în distribuţie pe piaţa de consum şi care este mai mare decât în mod obişnuit, există riscul ca pe parcursul fluxului tehnologic să fie supuse contaminarii cu microorganisme sau prin substanţe chimice (contaminanţi naturali care sunt introduşi accidental sau prin tratarea inadecvată a alimentelor), factori care se impart in doua categorii: 

  • contaminare biologică - bacterii, fungii, viruşi sau paraziţi,
  • contaminanţi chimici - care includ substanţe chimice provenite din mediu,conaminanţi, metale grele sau alte reziduuri.

Din acest motiv este absolut necesar ca siguranţa produselor alimentare să poată fi obţinută şi controlată prin metode care să asigure identificarea şi înlăturarea pericolelor potenţiale de contaminare, înainte de consumul produsului finit.

Legislaţia şi regulile din domeniul siguranţei alimentelor pe întregul lanţul alimentar, obligă operatorii din acest domeniu de activitate, să garanteze că alimentele sunt sigure pentru consumatorul final şi nu prezintă risc pentru sănătatea populaţiei.

În aceiaşi măsură pentru prevenirea apariţiei unui discomfort alimentar, sau toxiinfecţii alimentare  sunt responsabilizaţi, în contextul normelor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi consumatorii de alimente specifice aceastei perioade, cu respectarea unor recomandări care se referă la:

  • achiziţionarea alimentelor de origine non-animală specifice postului numai din spaţii sau unităţi înregistrate sanitar veterinar, care garantează, prin examen de specialitate, calitatea şi salubritatea acestora, evitând comerţul ”stradal”(atenţie la ciuperci, urzicuţe, sucuri sau produse diferite, conservate la domiciliul comerciantului, neautorizat);
  • citirea cu atenţie a instrucţiunilor de pe etichetele produselor alimentare, ambalate, care în mod obligatoriu trebuie să conţină informaţii privind elementele componente, modul de păstrare, preparare corectă şi termenul de valabilitate;
  • păstrarea corectă a alimentelor pentru a evita deprecierea calitativă,în frigider, în spaţii uscate la temperaturi optime, după caz;
  • evitarea manipulării alimentelor de către persoane care prezintă leziuni la nivelul degetelor de la mâini;
  • păstrarea în condiţii de maximă igienă a tuturor suprafeţelor destinate preparării alimentelor (mese, blaturi,veselă, etc);
  • folosirea la prepararea alimentelor numai a apei potabile;
  • spălarea atentă a fructelor, a zarzavaturilor şi verdeţurilor folosite în reţetele culinare sau când acestea se consumă crude;
  • asigurarea condiţiilor de protecţie necesare evitării oricărui contact între alimentele destinate consumului şi insecte, rozătoare, sau alte animale;
  • gestionarea corectă a resturilor vegetale;

Cu referire la aprovizionarea cu peşte sau produse din peşte, alimente care se pot consuma  în anumite zile din perioada Postului, atenţionăm ca populaţia să cunoască următoarele:   

Peştele se comercializează în stare vie, refrigerată, congelată, sărată, uscată, afumată, marinată, conservată etc. Comercializarea acestuia este admisă numai în unităţi specializate, sau secţii ale magazinelor alimentare înregistrate sanitar veterinar.

Peştele în stare vie - se păstrează în spaţii frigorifice sau în vase speciale cu apă. Temperatura optimă a apei trebuie să fie de plus 4‚ plus 6 grade Celsius (pe parcurs se răceşte cu gheaţă pînă la plus un grad Celsius). Peştele în stare vie, în condiţiile expuse mai sus, se păstrează nu mai mult de 24 de ore.

Suprafaţa peştelui trebuie să fie curată, fără lovituri şi semne de boală, solzii de culoarea naturală, caracteristică speciei date şi să fie lipiţi strîns de corpul peştelui.

  • Nu cumpăraţi peşte, dacă are ochii tulburi sau urechile dezlipite de bronhii, dacă are un miros specific neplăcut, iar la apăsare degetul intră cu uşurinţă în carne lăsînd urme care nu mai revin la normal.

Peştele refrigerat este acel peşte la care temperatura corpului în profunzimea ţesutului muscular variază de la minus un grad Celsius la plus 5 grade Celsius.

  • Nu cumpăraţi peşte refrigerat cu leziuni mecanice, cu consistenţă slab compactă, cu miros de fermentare în bronhii, cu prezenţa stratului exterior mucilaginos (cleios).

Peştele congelat se consideră acel peşte procesat la care temperatura în profunzimea ţesutului muscular este coborâtă pînă la minus 18 grade Celsius cu menţinerea calităţii gustative şi a valorii nutritive a peştelui viu.

  • Nu cumpăraţi peşte congelat cu prospeţime îndoielnică, cu miros de rînced, cu nuanţă gălbuie a pielii şi a stratului de grăsime, precum şi cu gust amar.
  • Verificaţi pe etichetă data recoltării şi data congelării.

Peşte în conserve şi semiconserve este divers: conserve naturale, conserve din peşte în suc propriu, conserve din peşte cu adaos de ulei vegetal, conserve din peşte în sos de tomate, şprote în ulei, semiconserve cu diferite adaosuri şi multe altele.

Conservele din peşte se ambalează în cutii metalice sau din sticlă.

Pe cutii trebuie să fie imprimate următoarele informaţii:

  • denumirea şi adresa producătorului;
  • denumirea ţării de origine;
  • data fabricării (ziua, luna, anul)
  • termenul de valabilitate
  • cantitatea netă a produsului;
  • condiţiile de păstrare;

Temperatura de păstrare a conservelor, optimă este până la plus 15 grade Celsius, dar să nu fie mai mică de 0 grade Celsius,  iar pentru semiconserve de la minus 6 pînă la plus 6 grade Celsius

  • Nu cumpăraţi conserve fără etichete, în cutii ruginite, cutii deformate, bombate şi cu ermeticitatea deteriorată.
  • Nu consumaţi conserve şi semiconserve din peşte înainte de a verifica aspectul exterior (miros, culoare), precum şi conţinutul (gustul), consistenţa (uniformitatea şi densitatea) acestora.

Sortimentele de peşte sunt însoţite obligatoriu de certificat de confirmitate privind calitatea, originea acestuia şi valabilitatea, eliberat sub responsabilitatea operatorului economic furnizor.

În situaţia în care consumatorii constantă necomformităţi privind calitatea produselor alimentare achiziţionate se recomandă solicitarea medicilor veterinari arondaţi, sau specialiştii în domeniu din cadrul D.S.V.S.A. judeţeană, pentru a se intervenii operativ şi efficient.

Dr. Penţea Ioan  -  Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul Sibiu

MADR găzduieşte în curtea interioară un Târg de Florii

În perioada 7-9 aprilie 2017, la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale se va desfăşura „TÂRGUL DE FLORII”, organizat în parteneriat cu Federaţia Națională a Producătorilor de Produse Tradiţionale din România.

În cadrul acestei expoziții cu vânzare, cei interesați vor putea regăsi produse tradiționale atestate de MADR, ori a căror denumire este recunoscută la nivelul Uniunii Europene sau se află în curs de recunoaștere, produse din arealul zonei montane dar şi produse de origine animală de la crescătorii de ovine, caprine şi porcine specifice arealului din care aceştia provin (Transilvania, Muntenia, Oltenia, Moldova, Dobrogea), precum şi alte produse alimentare.

Vizitatorii „TÂRGULUI DE FLORII” sunt invitaţi să descopere gustul bucatelor din diferite regiuni ale României, al produselor din lapte (brânză, smântână, caşcaval, telemea, brânză de burduf în coajă de brad şi în membrană naturală, caş) sau din carne (cârnaţi de porc sau oaie, slănină afumată, caltaboş, jumări, cârnaţi de casă, sloi de oaie, drob de porc, lebăr, tobă de casă, jambon afumat, patricieni din carne de oaie afumaţi, muşchi afumat etc.), al produselor din pește (salată icre crap sau ştiucă, batog sau pastramă, macrou afumat la rece, sardeluţe, păstrăv afumat în cobză de brad Doftana etc.), al produselor de panificaţie şi patiserie (cozonac Domnesc, pită coaptă pe vatră etc.) al siropurilor, gemurilor sau dulceţurilor de fructe, gama de dulceţuri „Topoloveana”, zacuşte, uleiuri aromate, cosmetice naturale şi altele.

De asemenea, la eveniment vor fi prezenţi producători de fructe şi mai ales de legume de sezon, de miere şi produse ale stupului (polen, faguri, propolis) dar şi cei de ţuică şi vin. Între produsele care vor încânta vizitatorii menţionăm „Magiunul de prune de Topoloveni”, din județul Argeș produs care beneficiază de sistemul de calitate europeană „Indicație Geografică Protejată - I.G.P.”, produsul “Scrumbie de Dunăre afumată”, din județul Tulcea a cărei documentație a fost înaintată de România în octombrie pentru sistemul de calitate Indicație Geografică Protejată și “Cașcaval de Săveni”, din județul Botoșani depus la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru a obține protecția europeană - Indicație Geografică Protejată.


 INFORMAŢII SUPLIMENTARE

La “Târgul de Florii” vor expune producători din următoarele judeţe: Alba, Argeş, Braşov, Botoşani, municipiul Bucureşti, Călăraşi, Covasna, Dâmboviţa, Giurgiu, Hunedoara, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Prahova, Sălaj, Sibiu, Tulcea, Vaslui, Vâlcea Vrancea, o parte dintre aceştia fiind membri ai Federaţiei Naționale a Producătorilor de Produse Tradiţionale din România.

“Târgul de Florii” va putea fi vizitat între ora 8:30-20:00 vineri şi sâmbătă, iar duminică, în intervalul 8:30-16:00. Și pentru că sunt “Floriile”, pe lângă produsele agro-alimentare de la acest târg, vizitatorii vor putea să aleagă pentru sărbătoriții zilei dintr-o gamă variată de flori, pentru a-i felicita cu această ocazie.

Sărbătorile Pascale în cea mai mare comunitate de polonezi din România

Pentru etnicii polonezi din România tradiţiile şi mai ales sărbătorile sunt deosebit de importante, tradiţiile fiind transmise de la o generaţie la alta de secole. La Soloneţu Nou, un sat sucevean din comuna Cacica, cu o populaţie formată din peste 90% etnici polonezi, perioada de la Duminica Floriilor până la Paşte este una specială, în care toată familia se pregăteşte pentru a participa la cea mai mare sărbătoare creştină, Învierea Domnului.

Duminica Floriilor este prima zi din Săptămâna Sfântă în Biserica Catolică, polonezii începând pregătirile pentru a întâmpina marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului. După această zi, fiecare familie merge în cimitirul satului pentru a îngriji mormintele celor trecuţi la cele veşnice şi a face curăţenie în casă şi gospodărie. În Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor, zi stabilită de credincioşii romano-catolici pentru a fi alături de Iisus pe drumul Calvarului, polonezii din Soloneţu Nou participă la Calea Crucii, mergând prin sat, de la Biserica romano-catolică „Coborârea Duhului Sfânt“, construită în perioada 1937-1940 de către credincioşii polonezi, până la cimitirul vechi, acolo unde sunt înmormântaţi primii catolici polonezi care s-au stabilit în comunitate, pentru a le aprinde o lumânare.

Drumul Crucii, refăcut la Soloneţ

După prânz credincioşii se adună la biserica romano-catolică, unde se roagă în mod solemn, fără acompaniament, fără orgă, pentru a arăta tristeţea momentelor trăite de Hristos până la Înviere, după care pornesc pe Calea Crucii. Din biserică iese mai întâi grupul de copii şi tineri, care poartă pe braţe Crucea cu Iisus răstignit şi lumânări aprinse, urmat de preot şi mulţimea de credincioşi. Procesiunea durează aproximativ două ore şi se fac 14 opriri, în faţa unor mici capele, a unor Sfinte Cruci, care au fost construite de-a lungul anilor de polonezi. La procesiune participă aproape tot satul şi oamenii aprind o lumânare la mormântul primilor locuitori din acest loc. Drumul Crucii este un obicei pe care romano-catolicii, urmând exemplul Fecioarei Maria care a parcurs în urma fiului său, Iisus Hristos, întreg drumul spre Golgota, fiind martor ocular la fiecare oprire din acest drum, l-au păstrat, oprindu-se la cele 14 staţii. Aşa cum am aflat de la cei care participă la această procesiune, fiecare oprire este menită să ne apropie de Hristos, de patimile Lui, de suferinţa Lui. „Calea Crucii are ca scop şi regăsirea noastră, a sufletului nostru, este felul de a ne jertfi pentru Hristos, jertfa iubirii supreme pentru Dumnezeu. Această pregătire ne conduce spre Iisus care ne dă o viaţă nouă, pace şi linişte sufletească, de care avem atât de mare nevoie astăzi. Fără Hristos şi fără credinţă, fără această pregătire interioară renunţând la păcat şi curăţirea de tot ceea ce ne apasă sufleteşte nu vom reuşi“, ne-au spus localnicii din Soloneţ.

Polonezii mai în vârstă susţin că cei care participă an de an la procesiunea din Miercurea Mare de refacere a Drumului Crucii – cu credinţă, cu smerenie – Dumnezeu le iartă jumătate din păcate.

Tinerii fac pază la mormântul lui Iisus

Începând din Joia Mare, tinerii din sat, îmbrăcaţi în costume negre, cămașă albă, cu chipiu în cap şi cu o puşcă de lemn în mână fac de pază şi citesc rugăciuni la mormântul lui Iisus amenajat în miniatură în incinta bisericii. Aceasta este o tradiţie în biserica polonă, garda având ordin să păzească mormântul timp de trei zile şi trei nopți, pentru a garanta că mormântul se va păstra neatins. În Polonia, pom­pieri voluntari aveau această misiune, de a păzi mormântul lui Iisus ca amintire a momentului când Pilat a trimis o cohortă să păzească locul în care a fost înmormântat Mântuitorul. Chiar dacă nu sunt pompieri militari, tinerii au păstrat acest obicei, de aceea au şi ei acele şepci pe cap, al căror model l-au împrumutat de la comunităţile româneşti din Pârteşti. Au o carte de rugăciuni din care citesc, au rozariul, iar timpul pe care îl petrec în faţa lui Iisus este un moment de rugăciune. Din ziua de joi, după Cina Domnului, până sâmbătă la prânz, familiile vin pe rând, zi şi noapte, pentru a se ruga în faţa lui Iisus. Aceşti tineri, prin ceremonialul de schimbare a gărzii, aduc o notă aparte momentelor de rugăciune.

Celebrarea Învierii Domnului începe în Joia Mare

Celebrarea Învierii Domnului începe în Joia Mare şi continuă până a doua zi de Paşte. Cel mai important moment este micul dejun din dimineaţa Paştelui, când se consumă mâncarea binecuvântată sâmbătă după-amiază. Bucuria Paştelui se simte în orice familie, iar, conform tradiției, bucatele pregătite cu trudă nu pot fi gustate până nu sunt sfinţite în sâmbăta de dinaintea Paştelui. Nimeni nu mănâncă nimic până la întoarcerea de la slujba de Înviere. Când s-au reunit acasă, capul familiei sau persoana mai în vârstă dă startul servirii mesei, nu înainte ca fiecare să guste din oul sfinţit. Coşul tradiţional care trebuie sfinţit de preot cuprinde câteva simboluri: miel din unt de casă, crucea din sare, ouăle, cârnaţii, hreanul, şunca şi pâinea de casă. Spre deosebire de alte zone, unde pentru această sărbătoare se prepară miel, aici se pregăteşte şuncă de porc. În coşul pentru sfinţit găsim şi ouă frumos decorate, simbolizând triumful vieţii asupra morţii.

Etnicii polonezi participă la împărţirea ouălor sfinţite

De Paşte polonezii se întâlnesc la Dom Polski pentru a împărţi ouăle sfinţite. Cu acest prilej polonezii din Bucovina îşi fac urări reciproce de sănătate, bucurie şi succese.

Ceremonialul împărţirii cu oul sfinţit începe cu o rugăciune de sfinţire a bucatelor, a oului în special, oficiată de preoţii decanatului de Bucovina. Conform preşedintelui Uniunii Polonezilor din România, Ghervazen Longher, împărţirea cu oul sfinţit este o veche tradiţie poloneză care datează în Polonia de secole. Ouăle, simbol al vieţii şi al reînnoirii naturii, sunt un semn al fertilităţii şi al unei noi vieţi. „Ceremonialul împărţirii cu oul sfinţit este o tradiţie pe care etnicii polonezi au adus-o când au venit pe aceste meleaguri, în 1834, când 30 de familii de emigranţi polonezi s-au stabilit în satul care avea să se numească Soloneţu Nou, aducând cu ei şi păstrând ca o comoară nepreţuită credinţa catolică, limba şi tradiţiile părinţilor lor. În perioada comunistă, manifestarea nu s-a putut organiza în mod public, fiecare polonez marcând această sărbătoare cu sfinţenie în propria casă. După 1990, a putut fi reluată în cadru lărgit şi festiv. Dacă imediat după Sfânta Liturghia de Învierea Domnului polonezii iau masa în familie, gustând din bucatele sfinţite, de această dată membrii comunităţilor de polonezi din Suceava, Pleşa, Soloneţu Nou, Poiana Micului, Rădăuţi, Vicşani, Moara, Păltinoasa şi Gura Humorului se reunesc pentru a gusta din bucate sfinţite, pentru a marca bucuria unei sărbători străvechi care merită transmisă generaţiilor următoare“, a precizat Ghervazen Longher.

GALERIE FOTO


Silviu Buculei

Revista Lumea Satului nr. 7, 1-15 aprilie 2017 – pag. 50-51

Cotlete de berbecuț pe pat de spanac și legume la grătar

Impresionați-vă invitații la masa de Paște cu ceva diferit de ceea ce pregătiți în mod obișnuit. Folosiți-vă de ingrediente cât mai colorate, alegeți legume de sezon, dați volum preparatului și serviți mâncarea cu zâmbetul pe buze.

Ingrediente pentru două porții: cotlete de berbecuț (câte două la porție), 2 mâini de spanac verde proaspăt, 1 ardei gras roșu, 1 ardei gras galben, 1/2 dovlecel, 1 fir ceapă verde, 1 fir de usturoi verde, 300 g mazăre, o ceapă mică, 2 căței de usturoi, 100 ml vin alb sec, 50 g unt, ulei de măsline, sare, piper negru măcinat.

Mod de preparare: spălați carnea, spanacul și legumele, apoi curățați osul cotletului de carne, tăiați ardeiul gras în bucăți mai mari și dovlecelul feliuțe, tocați spanacul, ceapa și usturoiul verde. Puneți mazărea la fiert într-un vas apa și sare. Între timp trageți la tigaie cotletele în puțin ulei de măsline, cât să se rumenească și așezați-le la cuptor, pe o tavă tapetată cu hârtie de copt, cât să se gătească complet. În aceeași tigaie, adăugați untul, spanacul, ceapa și usturoiul verde, asezonați cu sare și piper. Când s-au înmuiat, adăugați vinul și lăsați-le să se gătească până când vinul se reduce la jumătate. Ardeiul și dovlecelul tăiat felii, peste care s-a presărat sare și piper, se pun pe grătar sau se trag la tigaie în puțin ulei de măsline. Când mazărea a fiert se călește puțin într-o tigaie cu ceapa și usturoiul tocate mărunt, apoi se pasează cu blenderul, până obțineți un piure fin. Dacă este cazul îl treceți printr-o sită deasă.

Așezați pe farfurie mai întâi spanacul peste care așezați pe verticală cotletele, puneți alături legumele, turnați sosul în care s-a făcut spanacul și la final adăugați frumos pe farfurie piureul de mazăre. Ca un ultim retuș presărați piper negru proaspăt măcinat peste cotletele de berbecuț.

Trucuri: pentru piureul de mazăre puteți realiza canele (o formă obținută cu ajutorul a două linguri) sau folosindu-vă de o formă metalică. Dacă doriți ca la piureul de mazăre să păstrați o culoare mai intensă adăugați un strop de zeamă de lămâie.

Poftă bună!

Revista Lumea Satului nr. 7, 1-15 aprilie 2017 – pag. 58

  • Publicat în Magazin

Recomandări privind producerea şi comercializarea cărnii de miel

Pentru prevenirea apariţiei unor toxiinfecţii alimentare în perioada Sărbătorilor Pascale, când în mod tradiţional, consumul unor alimente de origine animală şi vegetală, în special carnea de miel, creşte în mod considerabil, Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în colaborare cu Colegiul Medicilor Veterinari de la nivelul judeţului, dispune o serie de măsuri suplimentare, concentrate asupra modului cum se produce, depozitează, transportă şi se comercializează, carnea de miel, produsele din lapte, ouă şi alte produse alimentare specifice acestei perioade.

Potrivit nutriţioniştilor, carnea de miel este importantă în alimentaţie, deoarece reprezintă o sursă importantă de nutrienţi indispensabili corpului, în carnea de miel se găsesc acizi graşi Omega 3, aliaţi în prevenirea maladiilor cardiovasculare.

Este o sursă esenţială de zinc: întăreşte imunitatea, grăbeşte vindecarea rănilor, intervine în metabolismul celular şi în sinteza ADN-ului şi ARN ului.

Este bogată în vitaminele B3 şi B12, conţine şi carnitină, un aminoacid esenţial, rar întâlnit în alte tipuri de carne, ce are rolul de a stimula metabolismul, îmbunătăţeşte activitatea splinei şi a rinichilor, înlătură starea generală de slăbiciune.

Se recomandă aprovizionarea cu carne de miel în mod obligatoriu numai dacă are avizul medicului veterinar, mielul să aibă greutatea cuprinsă între 14 şi 16 kilograme, deoarece carnea celor mai mici conţine mult colagen şi, prin urmare, este indigestă şi poate produce discomfort alimentar.

Carnea de miel trebuie consumată cu moderaţie, deoarece consumată în exces, poate cauza riscul de pancreatită acută, riscul de gută (inflamaţia articulaţiilor). sau creşterea nivelului de acid uric în sânge

Atenţionăm, că datorită conţinutului ridicat de grăsime, carnea de miel nu este recomandată persoanelor care au un nivel ridicat de colesterol în sânge.          

Pentru producerea şi comercializarea cărnii de miel se urmăreşte:

  • identificarea şi monitorizarea crescătorilor de ovine care sacrifică miei;
  • identificarea şi înregistrarea în baza de date a mieilor obţinuţi în acest an prin medicii veterinari arondaţi;
  • controlul stării de sănătate a efectivelor de ovine;

 Sacrificarea mieilor şi valorificarea cărnii rezultate, în perioada Sărbătorilor de Paşte, este admisă în comformitate cu legislaţia în vigoare, astfel:

1 - în abatoare autorizate sanitar veterinar,  

Carnea se va marcacu o marcă de sănătate de formă ovală cu dimensiunile de 6,5/4,5 cm, având inscripţionate următoarele: „ROMÂNIA” cu majuscule sau codul ISO al ţării „RO”, numărul de autorizare acordat de A.N.S.V.S.A, abrevierea ”CE” cu majuscule.şi se poate valorifica în unităţi autorizate pe piaţa naţională.

2 - în centre de tăiere cu activitate limitată, care vor fi autorizate să funcţioneze în perioada 14.04 - 30.04.2016.

Autorităţiile locale, asociaţiile crescătorilor de animale, sau crescători de ovine, care doresc să amenajeze puncte de sacrificare miei pentru perioada menţionată, vor depune la sediul D.S.V.S.A. judeţeană o cerere care să cuprindă:

  • datele de indentificare a solicitantului;
  • locaţia unde se amenajează punctul de sacrificare miei;
  • capacitatea de sacrificare şi numărul estimativ de miei care pot fi sacrificaţi;

Autorizarea sanitară veterinară temporară a acestor spaţii de tăiere se va acorda în următoarele condiţii:

  • au mai funcţionat şi în anii anteriori,
  • asigură spaţiil de cazare a mieilor înainte de sacrificare, asigură apă potabilă (caldă şi rece) şi un sistem de canalizare;
  • facilităţi de colectare a subproduselor rezultate în urma sacrificării şi a materialelor de risc (splina şi ileonul) şi dirijarea acestora pentru distrugere;
  • este asigurată asistenţa de specialitate

Carnea se marchează cu marcă de sănătate de formă rotundă, cu un diametru de 3,5 cm, în interiorul căreia este înscris indicativul judeţului, urmat de codul numeric acordat de D.S.V.S.A judeţeană. şi se poate valorifica numai direct la consumatorul final,dar nu poate fi livrată către alte unităţi din domeniul alimentar îngistrate /autorizate sanitar veterinar.

Cetăţenii care achiziţionează miei vii din târguri îi pot sacrifica în astfel de spaţii.

3 - sacrificarea mieilor în gospodăriile populaţiei, carnea rezultată va fi consumată în familia respectivă.

Activitatea acestor unitaţi de sacrificare va fi supravegheată permanent de medicii veterinari repartizaţi şi împuterniciţi de D.S.V.S.A. judeţeană care vor examina, marca (prin ştampilare) şi certifica carnea rezultată.

Tansportul mieilor la unităţiile de sacrificare se va face cu mijloace de transport autorizate, mieii să fie crotaliaţi, însoţiţi de documente de mişcare şi sanitare veterinare care să ateste starea de sănătate a acestora, iar crotaliile de la mieii sacrificaţi vor fi predate medicului veterinar pentru a fi operaţi în baza naţională de date.

Transportul cărnii de miel de la abator la locul de comercializare se va efectua în condiţiile impuse de legislaţia specifică, privind amenajarea mijlocului de transport, a spaţiului de depozitare şi expunere şi cu respectarea normelor de igienă şi temperatură.    

Populaţia trebuie să se protejeze prin:

  • Achiziţionarea cărnii de miel numai din spaţii sau unităţi înregistrate sanitar veterinar, evitând comerţul ”stradal”
  • Verificarea cu atenţie a mărcii de sănătate (ştampila) pentru carne, a instrucţiunilor de pe etichetele produselor alimentare, cu respectarea informaţilor despre producător, componente, a modului de păstrarea, preparare corectă şi valabilitatea lor.
  • Păstrarea alimentelor în frigider la temperaturi mai mici sau egale de 4 grade Celsius.
  • Separarea materiilor prime (în special carnea crudă de miel, vită, porc, pasăre, peşte şi ouă), de mâncărurile deja preparate.
  • Asigurarea condiţiilor de protecţie a alimentelor destinate consumului uman faţă de insecte sau animale
  • Folosirea de ustensile (cuţite, blaturi de lemn, etc) şi echipamente curate şi dezinfectate.
  • Să apeleze la numărul de telefon al unităţilor sanitare veterinare din teritoriu, pentru a sesiza nereguli în domeniul igienei şi a siguranţei alimentelor.

Personalul de specialitate din cadrul D.S.V.S.A. judeţene, efectuează controale şi asigură asistenţă de specialitate în toată perioada premergătoare Sărbătorilor de Paşte, prioritar, la obiectivele considerate cu risc alimentar ridicat (unităţi de sacrificare, pieţe agroalimentarte, carmangerii, depozite alimentare, hiper şi supermarketuri, restaurante, pensiuni turistice, locuri de agrement

În derularea acestor acţiuni serviciile sanitare veterinare vor colabora cu alte instituţii judeţene D.A,J. D.S.P, I.P.J. C.P.C. şi cu autoritaţile locale cu scopul de a asigura populaţiei produse alimentare de calitate, salubre şi pentru a le proteja sănătatea.

Dr. Penţea Ioan - Sectretar Executiv al Colegiului Medicilor Veterinari Judeţul Sibiu

Litoralul românesc, gata pentru minivacanța de 1 Mai și Sf. Paști

Litoralul românesc rămâne una dintre cele mai solicitate destinații turistice pentru întâia minivacanță din an, Sf. Paști și 1 Mai, cele două sărbători suprapunându-se, în 2016, pentru trei-patru zile de odihnă. În 2015, de 1 Mai, potrivit datelor Federației Patronatelor din Turismul Românesc, din 99.000 de persoane, 25.000 au căutat stațiunile de pe malul Mării Negre, 21.000 au plecat la munte, 1.000 – în Deltă, 12.000 – în stațiunile balneoclimaterice și 40.000 au ales să-și petreacă timpul în pensiunile agroturistice. În 2016 litoralul are câteva noutăți, cele mai multe plăcute. Sau poate nu...

Noutăți pe litoral: 42 ha de plajă gratuită

Vestea bună este că, printr-un proiect de reabilitare a litoralului, în valoare de 170,45 milioane de euro (145,68 mil. euro finanțare nerambursabilă, prin Fondul de coeziune), plajele au fost extinse cu 60-100 de metri, respectiv cu 42 de hectare. Pe cinci sectoare turiștii vor găsi nisip fin și plaje noi: Mamaia Sud (între Melody și Pescărie), Tomis Nord (Pescărie – Delfinariu – strada Havana), Tomis Centru (străzile Havana – Renașterii), Tomis Sud (strada Renașterii – Portul Tomis) și Eforie Nord (Steaua de mare – Belona). În aceste perimetre înnisipate artificial, timp de cinci ani, ca o condiție a finanțării europene, hotelierii nu au voie să închirieze ori să așeze șezlonguri, plajele fiind sută la sută gratuite și destinate celor care preferă să stea la soare pe cearșafuri.

O tentativă de a scăpa falezele de kitsch

Consiliul local Constanța a adoptat un set de reguli noi privind amenajările de pe faleză. Hotelierii vor fi obligați să se adapteze noilor cerințe care țin de mobilier, culoare, calitate. Astfel, pe plajă se va interzice vânzarea băuturilor alcoolice, a alimentelor perisabile sau neambalate, inclusiv porumbul fiert. Vor dispărea amenajările tip bazar, cu kitsch-uri drept suveniruri, mașinuțe, biciclete, minicaruri de promenadă etc. Umbrelele și copertinele vor avea obligatoriu culorile alb, crem sau bej, se acceptă doar mobilierul din lemn, fier forjat sau plastic de calitate, cu design modern etc. Muzica de la barurile de la plajă va fi și ea oprită după orele 20.00-22.00. Pentru restul stațiunilor care aparțin de alte unități administrativ-teritoriale s-ar putea să găsim același peisaj din anii trecuți, deloc plăcut, cu spații verzi și plaje neîntreținute, degradate inclusiv de turiști. Un aspect de urmărit privește legea antifumat, dacă acesta va fi sau nu interzis pe plajă. Ar fi de preferat să fie, la câte milioane de resturi de țigări sunt ascunse în nisip!

Vama Veche, fără tabără de refugiați

Vama Veche, cândva un cătun pescăresc și boem, frecventat doar de turiștii excentrici, a devenit, în ultimul deceniu, cel mai căutat loc de pe litoral mai ales din cauza unui anumit tip de nonconformism, a muzicii și a distracției fără limită. Cu o plajă lată de 30-40 m și lungă de 300 m, satul și-a schimbat complet înfățișarea, prin apariția de construcții și spații comerciale noi. În această primăvară localnicii au fost însă tulburați de vestea că o fostă unitate de grăniceri, situată la 1 km de granița cu Bulgaria, ar putea fi transformată în tabără pentru refugiați. Oamenii au protestat în câteva rânduri, speriați fiind că turiștii vor ocoli Vama din această pricină, iar afacerile lor se vor duce de râpă. Reprezentanții Gărzii de Coastă spun că fosta unitate militară, reabilitată și pregătită într-adevăr pentru refugiați, va juca doar rol de centru de tranzit, unde eventualii migranți din Siria, Afganistan sau Irak, surprinși că ar încălca regimul frontierei de stat, vor fi triați, amprentați, identificați și apoi redirecționați înspre centrele speciale din alte zone ale țării. Și oficiali ai Primăriei Limanu, comună de care aparține Vama Veche, au confirmat, pentru noi, această variantă.

Maria Bogdan

ANSVSA controlează condițiile de igienă în care sunt depozitate carnea de miel, ouăle și alte produse de Paște

Inspectorii Autorității Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) controlează condițiile de igienă în care sunt produse, depozitate, transportate și valorificate carnea de miel și ouăle, precum și alte produse alimentare specifice Sărbătorilor Pascale.

Sunt vizate toate târgurile de animale, piețele agro-alimentare, abatoarele și centrele de sacrificare cu activitate temporară, unitățile de tranșare a cărnii, unități de procesare și depozitare a alimentelor de origine animală, precum și unitățile de vânzare cu amănuntul și unitățile de alimentație publică.

"Sacrificarea mieilor se va realiza în unități de abatorizare autorizate sanitar veterinar pentru sacrificarea de ovine și care sunt publicate pe site-ul ANSVSA, sau în puncte de tăiere locale, care vor fi autorizate să funcționeze pe o perioadă determinată, sub supraveghere sanitară veterinară. Carnea și organele de miel sunt admise pentru consumul public numai dacă sunt însoțite de un certificat de sănătate publică veterinară și poartă marca de sănătate. Carnea de miel sau ied care provine din unități autorizate sanitar veterinar pentru schimburi intracomunitare va fi marcată cu o marcă de sănătate de formă ovală cu dimensiunile de 6,5/4,5 cm, având inscripționate următoarele: 'ROMÂNIA' cu majuscule sau codul ISO al țării 'RO', numărul de autorizare acordat de ANSVSA, abrevierea 'CE' cu majuscule", se arată în comunicatul primit de la ANSVSA.

Potrivit ANSVSA, carnea de miel sau ied rezultată în urma sacrificărilor în spațiile/locurile amenajate temporar va fi marcată cu marcă de sănătate de formă rotundă, cu un diametru de 3,5 cm, în interiorul căreia este înscris indicativul județului, urmat de codul numeric acordat de DSVSA județeană.

Punctele de tăiere locale sunt avizate să funcționeze numai în perioadele 21 - 27 martie 2016 și 14 aprilie - 3 mai 2016.

Autoritățile locale (Consilii Locale, Primării) care vor să organizeze, în localitățile pe care le conduc, puncte de tăiere locale, pot solicita în aceste perioade un aviz din partea Direcțiilor Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) județene.

"Spațiile avizate temporar pentru sacrificarea mieilor trebuie să fie amenjate corespunzător și să asigure: locuri special amenajate pentru sacrificarea animalelor, separate fizic de cumpărători, pentru a nu le produce disconfort; spații special amenajate pentru cazarea animalelor și cu posibilități de adăpare și furajare a acestora; sistem de alimentare cu apă potabilă rece și caldă; facilități de colectare și stocare în vederea dirijării la unități de neutralizare a sângelui și subproduselor necomestibile rezultate din sacrificarea animalelor; facilități de colectare a materialelor cu risc specific, rezultate în urma sacrificărilor și de dirijare a acestora la unități de neutralizare", se mai precizează în comunicat.

Dirijarea subproduselor, rezultate în urma sacrificărilor, către unități de neutralizare intră în responsabilitatea primăriei sau a administratorului locului de sacrificare, care au obligativitatea de a prezenta medicului veterinar oficial confirmarea din partea unei unității de neutralizare.

Carnea provenită din sacrificările efectuate în locurile special amenajate temporar pentru sacrificarea mieilor va fi comercializată direct consumatorului final, imediat după sacrificare, examinare și marcare, și nu poate fi livrată către alte unități din domeniul alimentar înregistrate/autorizate sanitar veterinar. Este interzisă organizarea de locuri speciale pentru sacrificarea mieilor sau iezilor în zonele în care au fost impuse restricții din motive de sănătate a animalelor.

Cu ocazia controalelor, vor fi verificate și aspectele privind respectarea temperaturilor pe timpul transportului (în stare refrigerată sau congelată) și a condițiilor de depozitare și comercializare, mai spun reprezentanții ANSVSA.

"Toate animalele care pleacă spre punctele de tăiere autorizate să funcționeze pentru perioade determinate trebuie să fie identificate prin aplicarea unei crotalii simple. Starea de sănătate a mieilor și faptul că provin din exploatații unde nu evoluează boli infectocontagioase trebuie certificată de către medicul veterinar. Animalele identificate, însoțite de formularul de mișcare emis de către medicul veterinar, sunt transportate spre locul de sacrificare numai cu mijloace autorizate sau înregistrate sanitar veterinar", susțin inspectorii sanitar-veterinari.

În cazul produselor alimentare de origine animală și non-animală, acestea trebuie să fie obținute în condițiile respectării normelor de sănătate și igienă și să fie comercializate numai în unități sau spații autorizate sau înregistrate sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor. Comercializarea produselor alimentare în piețe agroalimentare sau alte locuri amenajate și autorizate este permisă numai dacă acestea sunt însoțite de documentele oficiale prevăzute de legislația veterinară.

În ceea ce privește vânzarea ouălor, producătorii și comercianții care valorifică ouă pentru consum uman, precum și fermele producătoare și centrele de ambalare ouă trebuie să fie autorizate/înregistrate sanitar veterinar conform legislației sanitare veterinare în vigoare, iar ouăle destinate comercializării se vor transporta numai în mijloace auto autorizate sanitar veterinar.

Ouăle valorificate de către producătorii particulari vor fi examinate ovoscopic de către personalul veterinar din cadrul circumscripțiilor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor.

"Este interzisă comercializarea ouălor cu coaja crapată sau lovită; acestea vor fi retrase de la vânzare și vor fi dirijate pentru valorificare în scopuri tehnice sau dirijate către o unitate de neutralizare. Ouăle proaspete prezintă coaja cu aspect mat, rugos, comparativ cu ouăle vechi la care coaja este lucioasă și netedă. La un examen simplu a densității în apă de robinet, ouăle proaspete trebuie să rămână la fundul vasului în care sunt puse, cu axul longitudinal paralel cu fundul vasului sau acesta să formeze cu fundul vasului un unghi de maxim 30-45 grade", avertizează inspectorii ANSVSA.

Laptele crud, destinat vânzării directe către consumatorul final sau prelucrării în brânzeturi, trebuie să provină numai de la animale sănătoase, care nu suferă de boli ce pot fi transmise la om, prin intermediul laptelui.

Produsele din lapte pot fi valorificate de către micii producători, în spații înregistrate sanitar veterinar în condițiile în care producătorul deține: documentul de înregistrare sanitară veterinară pentru vânzare directă sau vânzare cu amănuntul și certificatul de producător; fișa de sănătate a animalelor vizată de medicul veterinar; carnetul de sănătate cu viza medicului uman.

Producătorul trebuie să ofere consumatorului date privind identitatea, sortimentul de produs și data obținerii produsului, înscrise pe o etichetă atașată pe ambalaj sau pe tăblițe/panouri aplicate deasupra sau în dreptul produsului prezentat.

Expunerea produselor trebuie să se facă în vitrine, în recipiente confecționate din materiale necorodabile, ușor de curățat și igienizat (plastic, ceramică etc.). Comercializarea brânzeturilor trebuie să se facă în ambalaje de unică folosință (pungi din plastic sau hârtie cerată de uz alimentar). Sunt permise transportul și păstrarea în vederea vânzării directe către consumatorul final a brânzeturilor, în recipiente confecționate tradițional din lemn (putini), cu condiția ca acestea să fie curate și identificate corespunzător, pentru asigurarea trasabilității produselor și prevenirea contaminării.

Alte produse alimentare tradiționale, precum cozonaci, prăjituri, produse de panificație, legume de sezon, se pot comercializa în spații amenajate și înregistrate sau autorizate sanitar veterinar, sub controlul personalului de specialitate.

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor recomandă cetățenilor să cumpere produse alimentare numai din unități înregistrate sau autorizate sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor. Aceasta înseamnă că, atât carnea, cât ți alte produse de origine animală sau non-animală au fost supuse controlului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor și nu constituie un pericol pentru sănătatea publică.

AGERPRES

Atenţie de unde cumpăraţi miel!

O vorbă de-a noastră spune că nunta fără lăutari, Crăciunul fără porc şi Paştele fără miel n-au niciun farmec. Însă, în „goana după miel“, fenomen instalat temporar în săptămâna dinaintea Sărbătorilor Pascale, e bine ca toţi consumatorii să ţină cont de faptul că, pentru preîntâmpinarea toxiinfecţiilor alimentare sau a unor complicaţii mai severe, toate cumpărăturile ce vizează carnea de miel, ied etc. trebuie făcute numai în unităţi autorizate sanitar-veterinar.

Pe de altă parte, tentaţia de a lua un miel „pe alese“ din turma de la stână sau de pe câmp ori chilipirurile cu mieii tăiaţi pe buza şanţului pot duce la ratarea Învierii şi trezirea la Urgenţe. Drept pentru care directorul executiv al DSVSA Mureş, doctorul Vasile Oprea, atenţionează: „În mod special, în perioada 30 martie - 12 aprilie, ţinând cont că în zona noastră avem şi Paştele Catolic şi Paştele Ortodox, s-a aprobat şi înfiinţarea de centre temporare de sacrificare a mieilor. Cel mai important lucru este ca cetăţenii să cumpere din unităţi autorizate sanitar-veterinar. Şi aici mă refer la magazine, supermarket-uri, pieţe agroalimentare, centre de sacrificare temporară a mieilor, unde totul este ţinut sub control de către medicii veterinari, care supraveghează respectarea normelor. În rest, ce se cumpără din portbagaj ori de la marginea şanţului se face pe riscul fiecărei persoane.“

Cu încrederea că ţineţi la sănătatea dumneavoastră şi nu veţi ieşi „ca mielul la tăiere“ în întâmpinarea celor care sacrifică animale şi comercializează carnea fără certificare sanitar-veterinară, vă dorim un Paşti fericit şi sănătos!

Tehnica încondeierii ouălor

Meşteşugul încondeierii ouălor este strâns legat de arta broderiei de pe costumele populare, fiind o adevărată comoară a culturii populare bucovinene. Aurica Aneci, membră a Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova, este dintr-un sat de munte, Paltinu. În copilărie le-a avut mereu aproape pe bunica şi pe mama, amândouă insuflându-i dragostea pentru tradiţii şi obiceiuri, în special pentru încondeierea ouălor şi ţesut, care s-au transformat din pasiune în profesie. La 64 de ani, încondeiază ouă pentru a participa la expoziţii şi târguri, pentru a le dărui celor dragi, dar şi pentru a se relaxa.

La Paltinu se încondeiază ouă tradiţionale şi ouă cu ceară în relief, cunoscute şi sub denumirea de ouă comerciale sau ouă cu bobiţe. Cele tradiţionale sunt cu motive vechi cum ar fi plugul, grebla, coarnele berbecului, crucea etc., lucrate în culorile specifice acestui sat, galben, roşu şi negru. Cele comerciale sunt cu motive abstracte, folosindu-se o diversitate de culori, şi sunt lucrate prin aşezarea succesivă de straturi de ceară colorată. Ouăle tradiţionale sunt cele pe care femeile din Bucovina le pun în coş alături de „babă“ şi celelalte mâncăruri pregătite pentru sfinţit în noaptea de Înviere, în timp ce ouăle comerciale sunt mai mult pentru vânzare.

Aşa cum am aflat de la Aurica Aneci, în târguri proporţia este egală între cele două tipuri de ouă. Cunoscătorii vor ouă tradiţionale, dar mulţi vizitatori le vor pe cele moderne, pentru coloritul lor.

Pregătirea ouălor pentru încondeiere

Se pot încodeia ouă de raţă, gâscă, curcă, găinuşă americană, pichire, găină, struţ şi prepeliţă. După ce ouăle sunt spălate cu apă călduţă, se face o mică gaură, se amestecă conţinutul cu un ac mai lung pentru a se omogeniza şi este scos cu ajutorul unei seringi cu care se introduce aer, creându-se presiune şi conţinutul iese uşor pe lângă ac. Se spală oul în interior tot cu ajutorul unei seringi şi se pune la uscat până se elimină în totalitate apa din interior.

„Înainte, pentru că aveau şi conţinut, ouăle încondeiate nu rezistau mult. Golite în felul acesta, ele se pot păstra şi peste 100 de ani. Golirea oului mai este necesară pentru a elimina riscul ca la o spargere accidentală să avem un miros neplăcut. Golit, oul devine mai uşor la încondeiat. Pentru ouăle de casă nu folosesc detergent, ouăle din comerţ trebuie uneori degresate folosindu-se şi puţin detergent în apă călduţă“, ne-a spus Aurica Aneci.

Unelte necesare încondeierii

Odată oul pregătit pentru a primi o haină nouă avem nevoie de ceară şi chişiţe. Pentru a încălzi ceara de albine înainte se folosea o oală mică din fontă, care se punea la încălzit pe colţul sobei. Astăzi se folosesc diverse recipiente, în general cutii de conserve, care se încălzesc pe reşoul electric, pe o plită sau se foloseşte un sistem asemănător unei veioze, cu un bec de putere mare, 75-100 W, deasupra căruia se pune cutia cu ceară.

Chişiţele sunt de mai multe mărimi, cele cu vârful mai subţire sunt folosite pentru linii subţiri, fine, cele un pic mai groase pentru linii mai late, iar cele mai mari pentru umplere. Atât pentru ouăle cu ceară în relief cât şi pentru cele închistrite, căniţa cu ceară este pusă deasupra becului, până când ceara devine fluidă. Pentru a nu curge pe ou, plusul de ceară din chişiţă se pune pe unghie prin apropierea chişiţei.

Ouă cu ceară în relief

La ouăle cu ceară în relief, prima oară se trasează modelul cu linii foarte fine din ceară neagră. Apoi se aşază cu chişiţa ceara colorată, în bobiţe a căror dimensiune este dată de mărimea chişiţei. Culorile sunt stabilite în funcţie de modelul ales; de obicei se foloseşte o combinaţie de trei, rareori patru culori, a patra fiind de obicei albul.

„Pentru ouăle cu ceară în relief trasarea modelului durează aproximativ o oră, apoi, în funcţie de complexitatea modelului ales, umplerea poate dura şi o zi. Nu se încălzesc şi nu se aşază toate culorile concomitent. Se lucrează mai întâi cu o culoare tot oul, apoi se trece la următoarea. Dacă aveţi de încondeiat mai multe ouă, după ce s-a trasat modelul se lucrează toate ouăle care necesită aplicarea aceleiaşi culori. Astfel economisiţi timp cu prepararea şi încălzitul cerii din respectiva culoare.

Modelul în relief este singurul care se poate aplica şi pe ouă din lemn. Folosirea ouălor de lemn pentru o astfel de decorare este nouă, avantajul fiind rezistenţa la transport“, a precizat Aurica Aneci.

Ouă tradiţionale

Pentru ouăle înnobilate în băi de culoare, primul pas este împărţirea oului pe lungimea sa în două jumătăţi, cu ajutorul unei linii, după care se face împărţirea geometrică a suprafeţei oului cu linii subţiri sau puncte. În funcţie de model, oul poate fi împărţit pe lăţime cu două linii paralele, sub forma unui brâu. Între aceste linii oul va fi decorat cu motive sau poate avea un mesaj scris. Se mai practică şi împărţirea oului în câmpuri cu ajutorul liniilor subţiri, atunci când modelul se repetă. După ce se trasează primul contur cu ceară oul se pune în vopseaua galbenă, apoi se trasează umplerea peste culoarea galbenă şi se pune oul în culoarea roşie, apoi se lucrează oul cu ceară pe roşu şi se pune în culoarea cea mai închisă, negrul.

Pe ouă linia dreaptă verticală înseamnă viaţă, linia dreaptă orizontală – moarte, linia dublă dreaptă – eterni­tate, linia cu dreptunghiuri – gândire şi cunoştinţe, linia ondulată – apă, purificare, spirală – timp, eternitate. La final ceara de pe ou este încălzită şi îndepărtată. Atât ouăle cu ceară în relief cât şi cele tradiţionale sunt lăcuite la final.

Coaja oului dă nuanţa

„Munca este aproape la fel pentru ouăle tradiţionale ca şi pentru cele cu ceară în relief. La cele din urmă se lucrează modelul aşa cum va fi în final, în timp ce pentru cele scufundate în baie lucrezi pe negativ, pentru că suprafeţele neacoperite cu ceară sunt cele care vor fi vopsite. În funcţie de coaja oului depind şi nuanţele culorilor, fiind aproape imposibil să copiezi culorile de la un ou la altul. Pentru ambele stiluri ceara de albine trebuie să fie curată, procurată de la crescătorii de albine. Pentru cele cu ceară în relief se folosesc culori pe bază de ulei, care sunt amestecate cu ceara fierbinte. Pentru ouăle tradiţionale se poate folosi vopsea de lână sau galus. Mai sunt şi culorile naturale din plante, dar procedeul de obţinere a acestora este destul de greu“, a precizat meşterul popular Aurica Aneci.

Silviu Buculei

Sărbătoarea Sfintelor Paşti în satele moldave

Pentru toţi creştinii unul dintre momentele trăite cu cea mai mare intensitate era şi este Noaptea Sfântă a Învierii. Sâmbătă noaptea, când începe slujba de Înviere, viaţa triumfă asupra morţii şi lumina biruie întunericul prin vocea solemnă a preotului „Veniţi de luaţi Lumină!“.

Ouăle roşii

„Sângele curs de pe crucea pe care era răstignit Mântuitorul a înroşit ouăle din coşul adus de Maria Magdalena, aşa au apărut ouăle roşii“, ne explică Maria Toma din Codăieşti – Vaslui. De aici obiceiul de a vopsi sau de a împodobi ouăle cu variate semne şi simboluri la sărbătoarea pascală, acestea fiind nelipsite de pe masa fiecărui creştin. În satele româneşti oul roşu simbolizează sănătatea, frumuseţea şi viaţa lipsită de primejdii. „Frumos şi sănătos ca un ou roş“ este o sintagmă care domină încă spiritualitatea satului.

În Moldova ouăle se vopsesc şi se încondeiază în Joia Mare şi uneori Sâmbăta Mare. Meşteşugul este practi­cat în exclusivitate de femei. Altădată femeile obţineau culorile naturale cu care se vopseau ouăle din flori, fructe, coajă de copaci şi rădăcini. Culorile obţinute erau calde şi pastelate, de o frumuseţe pe care nu o vor egala nicicând coloranţii chimici. Astăzi, rar se mai întâlneşte vreo bătrână care continuă să pregătească fierturi din coji de ceapă roşie, frunze de nuc, flori de tei, nuiele de măr pădureţ, pojarniţă sau coajă de sânger în care sunt puse la „înroşit“ ouăle pentru Paşti.

În timp, dimensiunea estetică a ouălor de Paşti a câştigat teren odată cu apariţia celor dintâi desene pe suprafaţa acestora. În satele Moldovei acestea se numesc scrise, închistrite, încrestate, încondeiate sau chiclăzuite. În aplicarea desenelor pe suprafaţa ouălor se folosesc ceara de albine şi un instrument tradiţional numit chişiţă – un beţişor la capătul căruia se face o gaură de mărimea unui ac ceva mai gros în care se introduce un cilindru fin a cărui lungime nu depăşeşte doi centimetri. Tehnologia, destul de complicată, are ca rezultat obţinerea unor „ouă închistrite“ de o mare frumuseţe şi varietate. Motive fitomorfe (spicul grâului, frunza stejarului, cârcelul viei) se întrepătrund cu cele zoomorfe (creasta cocoşului, şarpele, urechile iepurelui) sau cosmomorfe (fulgerul, stelele, soarele).

Multe ouă scrise se adresează membrilor familiei, dorindu-li-se un an cât mai prosper. Plugarului, de pildă, i se dăruiau ouă care priveau îndeletnicirea sa (fierul plugului, coarnele berbecului, unghia caprei, ocolul), gospodinei îi reveneau cele ce ţin de gospodărie (creasta cocoşului, laba gâştei). Alte desene care apar pe ouăle închistrite în mai toate satele moldovene sunt Brâul Maicii Domnului, cărarea pierdută sau calea rătăcită, drumul încurcat, mâna, vârtelniţa, steaua îmbrobodită etc.

Cândva, meşteşugul scrierii ouălor era cunoscut de majoritatea gospodinelor, fiecare lucrând pentru familia sa. În zilele noastre meşteşugul s-a restrâns, devenind apanajul câtorva reprezentante – chiar bărbaţi – ale comunităţii săteşti care uneori sunt atât de solicitate încât nu mai ţin cont de toate rigorile care altădată se respectau cu stricteţe. Astfel încât nu ne mai miră faptul că la mai toate târgurile „artizanale“ şi-au făcut apariţia şi ouă de... struţ pictate cu scene religioase care nu au nimic din sobrietatea şi frumuseţea obiceiului străbun.

În toate gospodăriile pregătirile au fost încheiate. Au fost înroşite şi „închistrite“ ouăle încă din Joia Mare. Pasca şi cozonacul împrăştie miresme îmbietoare, iar în cuptor bucatele din care nu lipsesc sarmalele, friptura de miel, drobul şi nelipsitul borş de găină cu „tocmaci“ sunt pregătite.

Învierea

Odată cu înnoptarea, în curţile bisericilor şi pe dealurile din preajma satelor se aprindeau focuri. Obiceiul se mai păstrează şi astăzi –, oamenii spunând că astfel se păzeşte Paştele. Prin unele locuri, toaca, despre care se spunea că ţine la distanţă duhurile rele, era luată de la biserică şi dusă de nişte flăcăi la cimitir unde era bine păzită, altfel paznicii ar fi dat un mare ospăţ celor care reuşeau s-o fure.

Spre miezul nopţii se trăgeau câteva focuri cu puşca. La auzul acestui semnal, cu mic cu mare, oamenii îmbrăcaţi în straie noi plecau spre biserică. În satele de pe Valea Muntelui din judeţul Neamţ şi din Bucovina există încă obiceiul ca, la un astfel de eveniment, credincioşii să fie îmbrăcaţi în costume populare.

În bisericile devenite neîncăpătoare oamenii „iau Lumina“, ascultă slujba de Înviere, iar la sfârşitul acesteia are loc sfinţirea bucatelor tradiţionale: pasca, ouăle roşii, cozonacii, caşul, mielul etc. Coşurile în care sunt duse bucatele, folosite numai în acest scop, se numesc în judeţul Suceava „păscăriţă“ sau „blid de pomană“, în părţile Neamţului „colivar“, iar pe Valea Trotuşului „coş pentru rodini“. După binecuvântarea preotului, credincioşii străbăteau uliţele satului cu lumânări aprinse, iar în Bucovina se opreau la cimitire pentru a duce  morţilor vestea despre Învierea lui Hristos. Pe morminte se aşterneau feţe de masă şi avea loc un ospăţ nocturn, unde se consumau cele dintâi bucate sfinţite.

Ajunşi acasă, se obişnuia ca în zorii zilei să se aducă un vas cu apă nouă sau apă neîncepută. Turnată într-un vas nou, se puneau un ou roşu şi un ban de argint cu care se spălau pe faţă toţi membrii familiei pentru ca tot anul să fie roşii în obraz şi strălucitori ca argintul.

În unele sate din Moldova, în prima zi de Paşti se colindă. Cete de mici colindători merg din casă în casă, primiţi cu bucurie de gazde, care le oferă ouă roşii, pască şi cozonac. În cadrul colindatului un loc aparte îl ocupă Vălăritul, o datină practicată numai de flăcăi, numiţi vălari. Alaiul cutreieră uliţele satului vestind Învierea Domnului, zăbovind în casele cu fete de măritat care erau udate cu apă.

Prima zi a Paştelui era rezervată reculegerii şi odihnei în familie, doar tinerii adunându-se în curtea bisericii. Aici se trăgeau întruna clopotele şi se bătea toaca, anunţându-se astfel bucuria Învierii Domnului.

Marea sărbătoare a Învierii prilejuieşte şi multe alte datini şi obiceiuri mai mult sau mai puţin legate de semnificaţia ei. O regulă străveche, respectată în multe sate din Moldova, spunea că în prima zi a Paştelui nu trebuie să-ţi plăteşti datoriile, nici să faci împrumuturi. Tot în această zi vacile nu se mulg deloc, viţeii au parte de tot laptele, iar câinii, oricât de răi ar fi, sunt lăsaţi slobozi.

Tot legat de aceste obiceiuri laice să amintim că, în unele sate din Botoşani, fetele mari veneau la biserică cu un ou roşu în sân, în timp ce altele lipeau coji de ouă roşii pe uşile caselor în speranţa că vor veni mai degrabă peţitorii. În biserică, atunci când preotul spunea prima dată „Hristos a Înviat“, fetele bătrâne ziceau repede „Eu o să joc înainte“, sperând să se mărite şi ele. Firimiturile rămase de la mesele de Paşti erau îngropate, din ele răsărind o plantă numită cucoană sau maruncă care, pisată, era pusă în băutura unei femei care dorea să aibă copii.

Să mai amintim şi de Paştile Blajinilor, sărbătoare de cinstire a strămoşilor, deşi acest eveniment se petrece în ziua a opta de la Înviere. Potrivit datinii, blajinii, ascunşi de lumea noastră, ar locui într-o ţară undeva la marginea pământului sau chiar sub pământ şi, spre deosebire de noi, trăitorii de pe Terra, au calităţi morale deosebite: bunătate, blândeţe, simplitate. Blajinii se roagă mereu pentru sufletele noastre. Ei umblă prin lume fără a fi văzuţi de oameni pentru a fi feriţi de multele sudalme şi fărădelegi ale semenilor noştri. Legătura acestor blajini cu lumea noastră este asigurată de cojile sau găoacele de ouă aruncate pe ape curgătoare de unde ajung pe Apa Sâmbetei, râu care s-ar vărsa undeva la marginea pământului sau pe lumea cealaltă.

Oamenii satelor moldovene ţineau cu străşnicie Paştele Blajinilor. Prin Botoşani, bătrânii dădeau de-a dura ouă roşii în amintirea blajinilor, iar în Bucovina, după ieşirea la iarbă verde, multe firimituri şi picături erau lăsate să cadă intenţionat pe pământ întru pomenirea celor omorâţi de hoţi, împuşcaţi, înecaţi.

De Praznicul Praznicilor şi Sărbătoarea Sărbătorilor suntem din nou cu toţi părtaşi Învierii lui Hristos. Luăm cu toţii „Lumină din Lumină“, ne amintim de bucuria Învierii, cum n-o facem în restul anului, şi sperăm ca bunătatea Fiului Domnului să ne fie călăuză.

Stelian CIOCOIU

Oul, minunea de început a lumii

Brâncuşi spune despre ou că e „maica tuturor formelor“. Oul e începutul şi sfârşitul. Paştele, cea mai mare şi mai însemnată sărbătoare creştină de peste an, a fost prăznuit întotdeauna de către români ca o zi de bucurie sfântă. Trăim bucuria Învierii Domnului nostru Iisus Hristos la începutul primăverii, anotimpul cel mai frumos şi mai plăcut, când toate în natură se trezesc la viaţă.

Din cele mai vechi timpuri arta populară românească, manifestată sub toate aspectele ei, reprezintă un tezaur, o bogăţie nepreţuită de comori, poporul român având harul artistic de a-şi tălmăci experienţa, bucuria şi durerea prin obiceiuri, costume populare, covoare sau scoarţe, neasemuita ceramică, sculpturile în lemn sau ouăle decorate.

Răstignirea şi Învierea reprezintă legătura eternă dintre moarte şi viaţă, aşa cum renaşte natura în fiecare primăvară, iar oul, el însuşi purtător de viaţă, devine un simbol al regenerării, al purificării, al veşniciei.

Dintre toate obiceiurile româneşti, cel al închistritului ouălor de Paşti este de departe cel mai gingaş şi mai cald, dar poate nicăieri ca în Bucovina oul nu este privit cu atât de multă dragoste şi nici obiceiul „scrierii“ lui nu este ridicat la nivel de artă ca aici.

Meşteşug şi artă, scrierea, pictarea sau încondeierea cu ceară fierbinte a ouălor de Paşti este o activitate extrem de veche a poporului nostru, care ne încântă şi astăzi prin realizările sale de o inegalabilă frumuseţe.

Cele mai reprezentative şi mai sugestive ouă închistrite, purtătoare de simboluri vechi, precreştine sunt ouăle ce provin din teritoriile locuite de huţuli. Huţulii sunt universal recunoscuţi pentru măiestria cu care realizează ouăle pascale care au devenit emblematice pentru ei.

„Veşnica trudă a creaţiei, trăirea pentru frumos sunt crezul meu în viaţă. Prin lucrările mele am încercat o nouă conotaţie în artă, un anumit gust, o percepţie originală, valoare şi o formă artistică împotriva kitsch-ului.“ Lucia Condrea

Rădăcinile unei tradiţii milenare

La Moldoviţa (Bucovina), localitate în care s-a sălăşluit etnia huţulă din timpuri străvechi, această tradiţie este la ea acasă.

Artista Lucia Condrea, fiică a acestui ţinut binecuvântat de Dumnezeu, este cea care a dus faima locului în care s-a născut şi a Bucovinei peste tot în lume. Un artist care a scris pe micile bijuterii pe care le făureşte istoria neamului din care se trage, dar şi poveştile minunate ale acestui tărâm de basm.

Membră în Uniunea Artiştilor Plastici din România şi distinsă cu numeroase premii în cadrul celor mai importante expoziţii şi saloane de artă din lume, Lucia Condrea este un artist unic, iar ouăle închistrite ce-i poartă semnătura sunt imaginea unui har cu care doar cei aleşi de Dumnezeu să-şi bucure semenii sunt binecuvântaţi.

Tehnici artistice de excepţie

Lucia Condrea foloseşte în realizarea „bijuteriilor ovoidale“ şase tehnici de lucru. Prima tehnică este cea tradiţională (a batik-ului) de la care a pornit şi pe care a perfecţionat-o în timp, iar celelalte cinci modalităţi de lucru îi aparţin în totalitate, ele având ca punct de plecare tot tehnica batik-ului, însă aspectul final diferă radical de cel obişnuit, al ouălor tradiţionale. Acestea sunt:

– ceară colorată în relief;

– grafică în tehnica batik-ului (alb-negru);

– dantelăriile, vechile cusături româneşti transpuse pe ou;

– tehnica lucrărilor de antichitate, lucrări de autor de o mare complexitate în care interferează arta maură (marocană) şi arta huţulă;

– lucrări abstracte, moderne (pe un ou se pot observa frânturi din zeci de exponate).

Aceste şase tehnici de lucru au fost inventate de Lucia Condrea şi sunt recunoscute în lumea artei de mari colecţionari, muzee de artă din lume ca fiind „arta Condrea“.

Motivele ornamentale pe care le foloseşte cuprind o întreagă gamă de elemente reprezentative, deosebit de bine realizate, cu o întreagă încărcătură de artă şi bogată simbolistică încifrată în ele.

Cromatica de care se foloseşte pentru ornamentarea ouălor se regăseşte întotdeauna pe costumele populare din zona Bucovinei, precum şi pe ştergare, feţe de masă şi de perină, cusături, ţesături de pat şi de perete etc. Culorile portului nostru popular se caracterizează prin armonie şi prospeţime, fiind odihnitoare şi fericit combinate.

Câtă migală, cât simţ artistic, câtă trudă, cuvioşie şi simţire, câtă credinţă şi răbdare se pot descifra din simbolurile unui ou încondeiat de doamna Lucia Condrea!

O ambasadoare a tradiţiilor bucovinene

Lucia Condrea a participat timp de 22 de ani consecutiv la 112 expoziţii internaţionale din 11 ţări. Cerinţele juriilor şi valoarea celorlalţi expozanţi au determinat-o să se perfecţioneze, cu vremea ajungând printre cei mai valoroşi artişti ai lumii în acest domeniu.

Lucrările Luciei Condrea sunt la loc de cinste în marile muzee ale lumii, Case Regale, precum şi în numeroase colecţii personale, ea fiind o „sursă“ inepuizabilă de idei şi concepţii în arta românească tradiţională.

Începând cu vara anului 2007, artista Lucia Condrea a inaugurat la Moldoviţa (Bucovina, Suceava) un muzeu ce-i poartă numele, unic în ţară şi poate în lume prin valoarea artistică deosebită a exponatelor. Ideea realizării acestui muzeu a apărut ca o consecinţă firească a multor ani de trudă artistică şi din dorinţa de a lăsa generaţiilor următoare aceste valori unice ale artei.

Muzeul cuprinde peste 5.000 de exponate aşezate pe suprafaţa celor două etaje ale clădirii în 41 de vitrine şi este structurat în trei secţiuni:

– lucrările unicat ale Luciei Condrea, care sunt cele mai numeroase;

– ouă încondeiate foarte vechi, colecţionate din localităţile locuite de etnia huţulă;

– lucrări colecţionate de autoare de la creatori din diverse ţări ale lumii (colecţie internaţională).

Muzeul „Lucia Condrea“

De cinci ani Muzeul „Lucia Condrea“ găzduieşte o Şcoală internaţională de vară a ouălor închistrite, în cadrul căreia străini din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii vin să înveţe acest meşteşug, să admire minunile Bucovinei, dar şi să înţeleagă ceva din sufletul şi istoria huţulilor de pe aceste meleaguri.

Ouăle de Paşti sunt o mărturie că datinile, credinţele şi obiceiurile pascale se integrează elementelor cu deosebită valoare ale culturii spirituale populare, fiind cele ce definesc, alături de multe altele, particularităţile etnice ale poporului nostru.

Sorin STAICU

O străveche îndeletnicire pascală. Închistritul ouălor

Sărbătorim, iată, de peste două mii de ani „Praznicul praznicelor şi Sărbătoarea sărbătorilor“ – Sfintele Paşti, ne amintim jertfa Mântuitorului aşteptând să dăruiască viaţă celor din morminte. Săptămâna Mare este aşteptată cu drag şi pioşenie în egală măsură de credincioşii ortodocşi şi catolici. Şi satele de pe Valea Siretului sunt marcate de intense pregătiri. Casele şi curţile strălucesc de curăţenie. Amintindu-şi de cei dragi, oamenii curăţă mormintele şi candelele unde vor aprinde lumina Învierii.

În Joia Mare gospodinele încep pregătirea bucatelor ce se vor sfinţi după slujba de Înviere şi apoi vor fi puse pe masa din prima zi a Paştelui. Acum trebuie încheiate toate pregătirile pentru că în Vinerea Patimilor, conform unei vechi credinţe, nu se mai poate aprinde focul. În Joia Mare se înroşesc şi ouăle care vor fi împărţite la vecini, neamuri şi la colindători – în satele catolice se colindă şi de Paşte.

Spre deosebire de unele sate din Bucovina unde „închistratul“ ouălor a ajuns o îndeletnicire în aproape tot timpul anului, în satele de pe Valea Siretului din judeţele Neamţ şi Bacău, chiar dacă ouăle sunt vopsite şi în alte culori, predominante sunt cele vopsite în roşu, culoarea aceasta reprezentând focul, dar şi sângele, adică viaţa, sănătatea, frumuseţea. „Frumos şi sănătos ca un ou roş“, se spune.

Cândva erau preferate culorile naturale obţinute din plante însă, odată cu apariţia culorilor chimice, vechile tehnici au fost abandonate. Iniţial ouăle erau vopsite monocrom. În timp însă au apărut ouăle încondeiate, la început prin trasarea unor linii longitudinale, transversale ori combinate. Încondeierea ouălor este în această parte de ţară un meşteşug practicat în exclusivitate de femei.

Aici, ca de altfel în întreaga Moldovă, „închistritul“ ouălor cunoaşte o înflorire fără egal. Materia primă este ceara de albine şi un instrument numit chişiţă – un beţişor de 10-15 cm la capătul căruia este o gaură prin care se introduce un cilindru fin confecţionat din alamă. Procedeul este ceva mai complicat, ceea ce a făcut ca în timp meşteşugul să fie apanajul câtorva reprezentante ale comunităţii, de altfel extrem de solicitate.

Ouăle încondeiate cu motive de o mare frumuseţe sunt numite scrise, închistrate sau chiclăzuite.

Ornamentele de pe ouăle încondeiate se remarcă prin bogăţie şi varietate. Spicul grâului, frunza stejarului se întrepătrund cu şarpele, creasta cocoşului, motive cosmomorfe: soarele, stelele ori fierul plugului, hârleţul, vârtelniţa. Predomină elementele arhaice pe care femeile continuă să le folosească şi astăzi.

Cândva elementele decorative de pe ouă conţineau urări încifrate ce se adresau membrilor familiei, dorindu-li-se un an cât mai prosper în îndeletnicirile fiecăruia: plugarului i se dăruiau ouă pe care figurau uneltele gospodăreşti (fierul plugului, rariţa), păstorului (ocolul, coarnele berbecului), gospodinei (cârligul, vârtelniţa). Conform, însă, unei vechi tradiţii, pentru a avea eficienţă ouăle cu aceste însemne trebuiau consumate cu tot cu coajă.

Să mai amintim, de asemenea, o „scriere a ouălor“ care, se pare, a dispărut între timp, ferecarea sau ghintuirea ouălor de Paşte pe care unii fierari îşi dovedeau măiestria bătând pe suprafaţa oului cu ajutorul caielelor o potcoavă mică. Cuiele care ieşeau pe cealaltă parte se îndoiau în aşa fel încât oul să nu se spargă.

Stelian CIOCOIU

Sărbătoarea Paştelui. Obiceiuri şi tradiţii de altădată

Datinile şi credinţele privitoare la această mare sărbătoare poartă încărcături emoţionale inconfundabile, aşa cum ne spunea doamna învăţătoare Florentina Baciu din Ruginoasa, Neamţ. „În ciuda timpului care a trecut, îmi amintesc şi astăzi de această icoană a copilăriei mele pe care de-a lungul vieţii n-am făcut altceva decât să le-o prezint copiilor şi nepoţilor mei. Acum lucrurile s-au mai schimbat, dar multe datini şi obiceiuri se păstrează încă.“

Aşteptată cu nerăbdare după cele şapte săptămâni de post, slujba din noaptea Învierii se încheie cu sfinţirea bucatelor tradiţionale care se consumă în cele trei zile de Paşti. La ieşirea din biserică, pe prosoape albe sunt aşezate coşuri speciale care în părţile Neamţului se numesc colivare, iar pe Valea Trotuşului coş pentru rodin.

La sfârşitul slujbei din noaptea Învierii, credincioşii pleacă acasă cu lumânările aprinse. În unele sate oamenii străbat uliţele şi se opresc la cimitire pentru a duce celor adormiţi vestea Învierii lui Cristos. Pe morminte se aşază feţe de masă şi are loc un ospăţ nocturn cu cele dintâi bucate sfinţite.

Marcând debutul anului ritual creştin situat – ca un centru de echilibru – între echinocţiul de primăvară (începutul anului nou agrar) şi ziua Sfântului Gheorghe (anul nou pastoral), în tradiţia satului românesc Paştele, „Praznicul praznicelor“ şi „Sărbătoarea sărbătorilor“, s-a bucurat întotdeauna de o aleasă cinstire. Sărbătorile de Paşti includ o perioadă de 12 zile – între Florii şi Duminica Tomei – interval atemporal în care sunt concentrate simbolic cele douăsprezece luni ale anului ritual creştin. În primele şase zile anul îmbătrâneşte şi se degradează treptat, situaţie evidenţiată de Săptămâna Patimilor, după care urmează o perioadă de purificare a mediului înconjurător marcată de Învierea lui Iisus Cristos, când toate şi totul intră sub cele mai bune auspicii.

În unele gospodării se obişnuia ca la venirea de la slujba de Înviere să se aducă în casă apă neîncepută care se turna într-un vas foarte curat, unde se puneau un ou roşu şi un bănuţ, altădată de aur sau argint. Membrii familiei se spălau pe faţă atingând obrajii cu oul roşu pentru a fi sănătoşi tot anul şi fruntea cu moneda, ca să aibă parte de belşug.

Cu apa neîncepută se stropeau casa şi acareturile gospodăriei „ca să fie ferite de lucrurile necurate“, uneltele agricole „pentru mana câmpului“ şi animalele de tracţiune, „să fie spornice la umblat“.

Dar slujba de Înviere nu se încheia aici. După masa de prânz la care luau parte toţi membrii familiei se participa la Învierea a doua, când se dădea de pomană pentru „morţii noştri din neam“.

„Imediat după Sfânta Sărbătoare a Paştelui, spunea doamna Florentina Baciu, aveam dezlegare la joc şi la cântec de drag, de jale şi de bucurie.“

În fiecare sat apăreau scrânciobele fără de care nu se puteau concepe sărbătorile pascale. Prilej de idile şi împrieteniri, legănatul a fost ţinut în viaţă de tineri, obicei ce se practică şi acum în multe sate din această parte a Moldovei. În vechime, prezenţa unui flăcău alături de o fată în scrânciobul pascal echivala cu o cerere în căsătorie.

E iarăşi adevărat că a existat o vreme când în satele româneşti toate categoriile de vârstă considerau că este bine şi sănătos să se dea în orice fel de scrânciob măcar o dată pe an. Acum, din păcate, scrânciobul tradiţional vertical cu patru băncuţe, numit şi dulap, a fost înlocuit cu „lanţurile“ care în Săptămâna Mare apar în sate şi în zgomotul asurzitor al megafoanelor fac să dispară o tradiţie de veacuri.

Plecând de la faptul că „scăldatul de Paşti“ constituie una dintre cele mai vechi practici magice de fortificare a sănătăţii organismului, în satele Moldovei se practica pe lângă apa curgătoare şi umezirea corpului cu roua dimineţii potrivit căreia omul se simţea purificat de toate relele, se simţea uşor şi putea să facă faţă oricărui efort fizic pe tot parcursul anului.

De la băile regeneratoare rituale s-a trecut la obiceiul stropirii cu apă a tuturor membrilor unei familii. Apoi se stropeau şi alţi membri ai comunităţii. În unele sate de pe Valea Siretului flăcăii umblau în grupuri la casele unde erau fete de măritat. În alte localităţi fetele luau aghiazmă de la biserică şi cutreierau tot satul stropindu-i pe cei întâlniţi în cale. Binecuvântau casele, grajdurile, animalele etc. Când fetele părăseau încăperile în care erau primite erau udate din cap până în picioare. Apa rece, conform tradiţiei, aruncată prin surprindere, avea capacitatea de a alunga bolile, de a îndepărta toate relele.

Săptămâna dintre prima zi de Paşti şi Duminica Tomei era marcată de petreceri la care erau invitaţi toţi tinerii satului.

În a doua duminică, în Moldova, se sărbătorea Paştele Blajinilor, prilej de cinstire şi pomenire a celor plecaţi în veşnicie. După slujba de pomenire, pe iarba proaspătă, lângă mormintele celor dragi, cei prezenţi se ospătau cu bucate aduse, închinând câte un pahar cu vin pentru cei care nu mai sunt. Se credea astfel că şi morţii s-au bucurat de sărbătoare alături de cei vii. Cojile ouălor roşii erau îngropate în pământul mormântului, iar dacă în apropiere se afla un pârâu copiii trimiteau cojile pe apă cu credinţa ca ele să ajungă la blajini – cuvânt care înseamnă bunătate – pentru a-i bucura pe cei dispăruţi.

Stelian CIOCOIU

Postul Mare, arta de a reveni acolo unde omul se întâlneşte cu Dumnezeu

• De vorbă cu preotul Marian Şerban

– Laicii spun despre post, în general, şi despre Postul Mare – fiindcă despre acesta discutăm – că este o abstinenţă de la mâncare, pentru întâmpinarea Sfintelor Paşti. Care este, părinte Marian Şerban, sensul creştin al postului?

– Ca să fundamentez un principiu şi să argumentez o atitudine – postul, în acest caz – trebuie să vorbim despre temei. Ce explică, de fapt, acest post? El vizează relaţia fiinţei umane cu Dumnezeu. Prima raportare a lui Adam a fost una de dragoste şi de ascultare faţă de divinitate. Nimeni şi nimic nu clătinase această comuniune perfectă. Când omul a ieşit din ascultate, din existenţa sa desăvârşit spirituală, prin greşeala primară pe care a făcut-o (Adam şi Eva, episodul ispitei), acesta a devenit fizic, legat de existenţa pământeană, cu toate avatarurile unei vieţi lipsite de simţiri. Ei bine, după această transformare, deşi a rupt armonia cu creatorul, omul a rămas în inimă cu chipul lui Dumnezeu. Reţineţi, doar cu chipul, fiindcă sintagma „chipul şi asemănarea“ nu este corectă; omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu. Asemănarea, o să vedem, ne-o câştigăm noi, ca oameni, prin tot ceea ce suntem şi facem. Aşadar, trecut prin purgatoriul păcatului şi al decăderii, omul, mistuit în fibra lui cea mai intimă de dorinţa adâncă a regăsirii fiinţei, şi-a amintit că păstrează în inimă chipul Domnului şi atunci, având acest punct de sprijin, prin efort personal, încerca reluarea legăturii cu Dumnezeu. Prin aleşii săi, cum au fost Avram, Moise, Ilie, Dumnezeu i-a arătat că este posibilă revenirea la starea naturală, normală, din punctul de vedere al relaţiei cu creatorul şi raportat la tot ceea ce este în jurul omului. Iar postul face parte din acest echilibru. Şi ce gest de prea mare dragoste a mai făcut Dumnezeu? Ni l-a dat pe Mântuitorul, cu jertfa Sa, cu viaţa în har, iar istoria i-a fost transferată omului, prin credinţă, prin biserică, prin reguli, s-o trăiască, s-o retrăiască şi s-o repete pentru a-şi apropia asemănarea cu Dumnezeu. Această transformare este condiţionată de vrerea omului, fiindcă Dumnezeu ne-a lăsat voinţa liberă, să vrem ori să nu vrem apropierea, să vrem ori să nu vrem revenirea la normalitate.

– Am citit o definiţie: Postul Mare este un timp liturgic, este pregătirea sufletească a omului pentru întâmpinarea Săptămânii Patimilor şi a Învierii. Ce este, de fapt, postul?

– Postul ţine de arta de a reveni acolo unde omul se regăseşte în comuniune cu Dumnezeu şi cu el însuşi. Fiinţa cade permanent în slăbiciunea păcatului particular. Şi ea trebuie să înveţe ridicarea. Cum învăţăm ridicarea? Prin Dumnezeu! Postul Mare ne îndreaptă cu privirea şi sufletul către primirea Sfintelor Paşti („paşti“ vine din ebraicul „Pasah“, care înseamnă „trecere“), adică a trecerii noastre de la neputinţă la putinţă, de la neînvăţare la învăţare, de la neascultare la ascultare, de la nedumnezeire la dumnezeire, de la neiubire, la iubire, de la neiertare la iertare etc. Postul Mare ne pregăteşte pentru Venirea, Jertfa şi Învierea Mântuitorului.

– Pentru ca omul să ajungă la apropierea de Dumnezeu este suficient să se abţină de la alimente sau trebuie să ţină cont şi de altele, cum ar fi să nu duşmănească, să-i ierte pe ceilalţi, să nu gândească, vorbească şi înfăptuiască rău, urât?

– Atenţie, a nu se confunda postul cu dieta. Dieta nu vizează mântuirea. Omul nu este doar ceea ce mănâncă. Este ceea ce gândeşte, ceea ce spune şi ceea ce face. Timpurile sunt tumultoase, cu multă adversitate, un fel de rebabilonizare a omenirii. Există cuvinte, dar nu există cuvânt. Şi ştim semnificaţia „cuvântului întru­pat“ („La început era Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu“, iar la naşterea Mântuitorului, „Cuvântul s-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi“). De ce înnebuneşte omul în faţa cuvintelor? Pentru că el caută printre ele un principiu, şi nu Cuvântul. Asta vrea ispita să facă din om, să-l arunce în foc, în apă.

Postul complet tocmai asta face, restabileşte relaţia din lăuntrul omului, fiinţa să se împace cu sine, iar împăcându-se cu sine, regăseşte drumul către Dumnezeu, către Cuvânt, dar şi relaţia dintre ceea ce este omul şi acţiunea sa exterioară. Revenirea la normalitate a omului presupune morală, respect, dragoste, iertare, îngăduinţă, înţelegere, armonie, vieţuire în pace.

– Sfintele Paşti înseamnă regăsirea de sine. Ce ne facem însă cu toate suferinţele umane? Cu copiii, cu bolnavii, cu cei neputincioşi? Ei vor putea oare să ducă postul alimentar?

– Aici intervine preotul, care, prin taina mărturisirii, îl sfătuieşte pe acest bolnav ce cale, în afara hranei, poate lua, pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Pe lângă post e nevoie de rugăciune, de participarea la slujbe şi de împărtăşire...

Postul ne învaţă să ne întoarcem la rugăciune. Dacă în minte şi suflet este linişte, tu te ai în acord armonios cu tine, ispita e-n afara ta, în rest, nu te interesează. Dumnezeu vine în cămara sufletului şi pune rânduială, dar nu înainte de a depune rugăciunea. Începe tu lucrarea, iar Dumnezeu o desăvârşeşte.

Rugăciunea, părerea de rău alungă păcatul. Dacă exprimi regretul faţă de Dumnezeu, faţă de tine, faţă de aproapele tău, faţă de creaţie, aşa cum a exprimat-o tâlharul pe cruce, este nevoie numai de câteva cuvinte şi nu de mult timp pentru a se împlini ieşirea din păcat. Sfintele slujbe şi mersul în biserică sunt esenţiale numai şi pentru faptul că se descompune individualitatea păcatului şi se recompune fiinţa umană. Cine spune că se roagă singur n-are nevoie de preot, de biserică amarnic se păcăleşte. Relaţia vie cu Mântuitorul se desăvârşeşte prin sfânta împărtăşanie. Ca o concluzie, ne pregătim de această sfântă şi mare sărbătoare, a Răstignirii şi a Învierii Domnului. Să fim bine înţeleşi, a fost unică în istoria mântuirii neamului omenesc, unicitate transferată în plan spiritual fiecăruia dintre noi, şi de aceea trebuie să pregustăm veşnicia prin a repeta, a pune în noi această unicitate sacră, sfântă.

Maria Bogdan
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2013

Ouăle poartă meşteşugul încondeierii peste hotare

Artiştii duc tradiţia mai departe

Pe lângă târguri şi expoziţii organizate în ţară şi în străinătate, înainte de începerea postului Paştelui, peste 100 de încondeietoare din toată ţara îşi dau întâlnire în comuna muzeu Ciocăneşti, la Festivalul Naţional al Ouălor Încondeiate, prima manifestare din cadrul Programului de promovare a turismului şi tradiţiilor din zonă „Paştele în Bucovina“.

„Ciocăneşti este o comună muzeu, unul dintre cele mai frumoase sate din România, unicat în ţară şi în lume datorită celor trei forme de exprimare a motivelor naţionale: oul încondeiat, costumul popular şi casele cu motive naţionale“, ne-a spus Gheorghe Tomoiagă, unul dintre cei care în urmă cu 10 ani a iniţiat Festivalul ouălor încondeiate.

Manifestarea începe cu slujba de sfinţire şi binecuvântare a artei tradiţionale, oficiată de un sobor de preoţi avându-l în frunte pe protopopul Aurel Goraş. Multe încondeietoare spun că ouăle încondeiate stropite cu agheasmă de preotul protopop la începutul postului vor fi vândute până la Paşte.

Anul acesta, la Ciocăneşti au participat peste 130 de artişti încondeietori din toată ţara, iar peste 60 de copii s-au întrecut în încondeiat ouă în cadrul Concursului Interjudeţean „Tradiţie – Valoare Sacră“. Alături de ouăle încondeiate în Bucovina, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Braşov, Brăila şi Olt, pentru prima dată au putut fi admirate şi ouă încondeiate din judeţele Bihor, Cluj, Covasna, Harghita, Maramureş, zone etnografice unde încondeiatul ouălor este o tradiţie respectată din moşi strămoşi.

Chiar dacă în Bistriţa-Năsăud tradiţia încondeierii ouălor aproape că s-a pierdut, câţiva studenţi din Cluj au reuşit să găsească câteva modele, să le recreeze şi se le aducă la Ciocăneşti, într-o expoziţie inedită alături de modele găsite în satele din Mureş şi Cluj.

Deşi încondeiază ouă pe tot parcursul anului, femeile din Bucovina spun că cele mai frumoase sunt cele realizate în perioada din postul Paştelui. „Este singura perioadă din an în care se cunoaşte că ouăle se scriu din suflet, când simţi că vine Paştele. Chiar dacă ai încondeia, în vară sau toamnă, nu ai acea trăire, emoţie, nu ai acea dăruire. Acum simţi că o faci în numele şi pentru sărbătoarea pascală“, ne-a spus Roxana Mnesciuc din Ciumârna, una dintre încondeietoarele care prezintă tradiţia bucovineană din zona huţulilor la târgurile de artă tradiţională.

Modele ale etniilor din Bucovina

Încondeiate, închistrite, scrise, pictate, decorate cu mărgele, ouăle de Paşte sunt un simbol al Bucovinei, pentru că păstrează mii de modele şi zeci de tehnici ale celor 11 etnii de aici. Pe lângă ouăle tradiţionale, cu motive vechi, printre ouăle căutate în acest an de cumpărători şi colecţionari sunt şi cele cu teme şi motive religioase. Veronica Silvia Doroftei, din Fundu Moldovei, scrie ouă din mai multe zone, dar cel mai mult ţine la cele din satul sucevean Breaza, scrise în culorile curcubeului şi care au ca model crucea. „Crucea este definitorie pentru Paşti şi atunci toate modelele sunt cu cruciuliţă“, a spus încondeietoarea.

Şi Eugenia Ţăranu, din Panaci, încondeiază ouă cu motive inspirate din religia ortodoxă. „Numai cu scene religioase lucrez, m-am profilat pe iconiţele care mi s-au imprimat în suflet. Nu mă uit pe modele când lucrez oul. Trăiesc ceea ce fac, altfel nu aş putea lucra.“

Tot motive religioase a prezentat şi Silvia Şcheul, din Ciocăneşti. Are 68 de ani şi preferă pictura pe ouă. Foloseşte tehnica picturii icoanelor, cu vopsele pe bază de ulei, picturile realizate având teme religioase. Spune că lucrările sale au „amprentă personală“ prin culorile folosite, în special „albastrul cerului“.

Tendinţe noi în arta încondeierii

Ouăle de lemn, alături de cele decorate cu mărgele sunt căutate pentru a fi trimise în străinătate prin serviciile de coletărie. De la Gabriela Fercal din Paltinu am aflat că ouăle sunt făcute la strung, după care se aplică un strat de grund pentru lemn, iar apoi se decorează prin acelaşi procedeu ca oul de găină. Încondeietoarea ne-a spus că aceste ouă nu pot fi decorate cu vopsele, se foloseşte doar procedeul cu ceară în relief.

Pictarea ouălor, sursă de venit

La Ciocăneşti există o comunitate de peste 150 de persoane care trăiesc din arta încondeiatului ouălor. Ingrida Ciocan încondeiază de mică, a participat în fiecare an la festival, fiind şi câştigătoarea ediţiei din 2008. Poartă cu cinste costumul popular al bunicii, a învăţat să încondeieze de la bunica şi se bucură că poate transmite, împreună cu Cristina Timu, tradiţia încondeiatului, la Şcoala de încondeietori care funcţionează la Muzeul Ouălor Încondeiate de la Ciocăneşti. Susţine că este o cinste să reprezinţi elementele costumului popular pe ou.

Marcela Coţovan încondeiază de zece ani, a participat la diverse concursuri în ţară şi în Austria, unde a obţinut premii. Spune că anul acesta, pentru export, se poartă pe ou culoarea mov. „Acel mov deschis ne duce cu gândul la liliac, la primăvară. Tradiţia la Ciocăneşti este pe negru, încondeiez ouă şi pe negru, dar facem ouă şi pe baza unor comenzi venite din Germania, Franţa, unde se cer culorile mov, roşu. Având comenzi şi pe timp de vară, şi pe timp de iarnă, putem considera acest meşteşug o sursă de venit, dacă respectăm cerinţele clienţilor noştri“, ne-a spus Marcela Coţovanu.

Tehnica „ouălor vesele“ în străinătate

La 67 de ani, Elena Todaşcă, din Poiana Stampei, uimeşte cu ouă mici (de prepeliţă) sau mari (de struţ) pe care redă modelul înflorat al bundiţei costumului popular. Sunt ouă pictate „într-o tehnică deosebită faţă de ouăle cu ceară, cu vopsele pe bază de alcool“. Preferă să reprezinte pe ou florile de câmp, muşcatele, ghioceii, lalele, macii. Datorită tehnicii şi culorilor folosite, ouăle decorate de Elena Todaşcă sunt cunoscute atât în expoziţiile din ţară, cât şi în cele din străinătate ca fiind „ouă vesele“. În 2012, Elena Todaşcă a reprezentat România la Târgul Internaţional de Arte şi Meşteşuguri de la Ierusalim, Israel. În mai multe seri, atracţia târgului au constituit-o demonstraţiile şi work-shopurile de încondeiat ouă, de tors caier de lână, folosindu-se tehnica tradiţională a furcii şi a fusului pusă în practică de Elena Todaşcă. Încondeietoarea spune că, mai întâi, oul se spală cu detergent, se clăteşte cu apă, se înţeapă la un capăt cu un ac subţire, prin care se introduce acul unei seringi şi se extrage conţinutul. Se spală interiorul oului cu apă amestecată cu oţet cu ajutorul unei seringi, se lasă la uscat într-un cofrag de ouă cu orificiul în jos. Vopselele sunt dizolvate cu alcool de 90 de grade, iar după o încondeiere ouăle se dau cu un lac care protejează vopseaua.

„Încondeiez ouă încă din copilărie, de la 7 ani, şi am moştenit acest talent de la mama mea. M-am născut în inima Bucovinei, unde tradiţia este respectată cu sfinţenie la fiecare sărbătoare pascală“, ne-a spus încondeietoarea. În fiecare an Elena Todaşcă participă la Târgul de Paşte de la Muzeul Satului din Capitală.

Silviu Buculei
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2013

Minea (Romalimenta): Carnea de miel se poate scumpi cu 5-6% în perioada Paştelui

Carnea de miel s-ar putea scumpi, în perioada Paştelui, cu 5-6% tocmai pentru a fi acoperite cheltuielile producătorilor, a declarat, duminică, la un post privat de televiziune, Sorin Minea, preşedintele Romalimenta.

'Carnea de oaie, pe post de import, s-a scumpit cu peste 60%, produsele finite s-au scumpit şi ele, în cursul anului trecut, doar cu vreo 15%, tocmai pentru a câştiga piaţa. Este normal ca anul acesta să urmeze majorări de preţ pentru a acoperi cheltuielile. Nu de scumpiri de 30%, 50% sau 60%, dar putem vorbi de cinci procente, şase procente, chiar şapte procente în plus la preţul cărnii de miel (...) Ideea de bază este că de Paşti concurenţa este aşa de puternică încât sărbătoarea se încheie cu vânzare în pierdere, nu în profit. Vinzi mai mult cantitativ, dar nu faci profit', a afirmat Minea.

Potrivit reprezentantului Romalimenta, România obţine mai puţini bani decât Bulgaria din vânzarea cărnii de miel, deşi vecinii de peste Dunăre, practic, importă miei din ţara noastră.

'Nu cred că vor fi miei din import în România pentru că niciodată nu s-au importat miei. Asta este o gogoriţă. Din ceea ce ştiu eu, s-a încercat odată importarea de miel. În România, în general, s-a importat puţină carne de miel, mai mult carne de oaie. Bulgarii cumpără miei din România pe care îi taie şi îi revând la noi. Mai mult, ei sacrifică mieii cumpăraţi din România, îi revinde în Comunitatea Euripeană şi îşi scot mai mulţi bani decât noi. În clipa în care afacerea e afacere, cel de pe malul Dunării poate să-i taie în Bulgaria şi să-i vândă în România', a explicat Sorin Minea.

Conform datelor Institutului Naţional de Statistică /INS/, publicate vineri, în ianuarie 2013, numărul total de ovine şi caprine sacrificate şi greutatea lor în carcasă au scăzut de cinci ori (71.000 capete), respectiv de 5,1 ori (972.000 tone), comparativ cu luna anterioară.

Tăierile în unităţile industriale specializate, care au o pondere de 2,8% din totalul sacrificărilor de ovine şi caprine au scăzut atât numeric cât şi la greutatea în carcasă de nouă ori, respectiv de 7,1 ori.

Sursa AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS