reclama youtube lumeasatuluitv
update 11 Dec 2019

15.000 de euro/an pentru fermele de porci

Ministrul Achim Irimescu s-a întâlnit la sediul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale cu reprezentanţii micilor crescători de suine din România, temele abordate în cadrul discuţiilor vizând problemele cu care se confruntă sectorul creșterii porcinelor şi identificarea măsurilor de sprijin capabile să absoarbă şocul resimţit de fermieri ca urmare a crizei din acest sector.

În cadrul discuţiilor s-a convenit că micii crescători de suine au fost cei mai afectaţi de turbulenţele pieţei cărnii de porc, aceştia necesitând măsuri de sprijin urgente, urmând ca pentru marii crescători de porcine să fie luate măsuri pe termen mediu şi lung vizând stabilitatea veniturilor acestora.

O primă măsură o reprezintă posibilitatea acordării unui sprijin din bugetul naţional în valoare de 15.000 euro/an/fermă pentru micii crescători de porcine, MADR urmând să realizeze o analiză asupra impactului bugetar raportat la numărul de unităţi de creştere a porcinelor eligibile şi de a stabili condiţiile tehnice în baza cărora se va face notificarea către Comisia Europeană pentru acordarea acestui sprijin.

De asemenea, micii crescători de porcine asupra întâlnirii avute în data de 6 iunie 2016 cu Vytenis Andriukaitis, comisarul european pentru sănătate și siguranța alimentelor, eveniment în cadrul căruia au fost purtate discuții privind deblocarea cât mai rapidă a exportului de porcii vii în spațiul comunitar, fapt care ar putea avea un impact pozitiv în capitalizarea micilor crescători de suine din România.

MADR a modificat din nou ordinul care se referă la plata subvențiilor

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale informează că în 31 mai 2016 a fost publicat în Monitorul Oficial nr.409, Ordinul MADR nr. 817/30.05.2016 care aduce unele modificări și completări Ordinului MADR nr. 619/2015 care aprobăcriteriile de eligibilitate, condiţiile specifice şi modul de implementare a schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020.

Astfel, cele mai importante modificări vizează:

  • Introducerea unei prevederi care să permită fermierului diminuarea suprafeței solicitate pentru sprijinul cuplat la sămânța de cartof, în cererea unică de plată, pe baza documentelor emise de Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor.
  • Completarea prevederilor referitoare la actele în baza cărora funcționează persoanele juridice care nu sunt înregistrate la Oficiul Național pentru Registrul Comerțului, și prin care dovedesc că desfășoară activitate agricolă.
  • Abrogarea dispozițiilor potrivit cărora cuantumul per cap, în cazul sprijinului cuplat la taurinele din rase de carne și metișii acestora se acorda diferențiat, astfel că se creează posibilitatea acordării unui cuantum unitar pentru toate categoriile din sectorul taurine de carne, sector în declin și se dorește a fi dezvoltat cu prioritate evitându-se abandonarea acestei activități.
  • Stabilirea pentru anul 2016 a datei limită de depunere a cererilor unice de plată și a modificărilor la acestea, ca fiind data de 10 iunie. Cererile unice de plată și modificările la acestea pot fi depuse şi după data de 10 iunie, în termen de 25 de zile calendaristice, cu penalități, potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014. Solicitările depuse după această dată sunt inadmisibile, iar beneficiarului nu i se acordă nici un fel de plată sau de sprijin.
  • Modificarea termenului de prezentare la APIA a documentelor justificative în ceea ce privește sprijinul cuplat pentru mere destinate industrializării pentru obţinerea de produse alimentare nonalcoolice, de la 1 decembrie în 31 decembrie a anului de cerere.

Din 22 martie 2016 se pot depun cereri pentru ajutorul excepțional destinat fermierilor din sectorul laptelui și produselor lactate

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că începând cu data de 22 martie 2016 se pot depun cereri pentru ajutorul excepțional destinat fermierilor din sectorul laptelui și produselor lactate, conform HG nr. 160/16 martie 2016 pentru distribuirea sumei stabilite în anexa la Regulamentul (UE) nr. 1.853/2015 al Comisiei de acordare a unor ajutoare excepționale cu caracter temporar fermierilor din sectorul creșterii animalelor.

Cererile se depun la Centrele județene APIA până la data de 8 aprilie 2016.

Pentru a beneficia de ajutorul financiar producătorii de lapte de vacă trebuie să îndeplinescă cumulativ următoarele condiții:

  • sunt înscrişi în sistemul cotelor de lapte la APIA, prin Compartimentul de administrare a cotelor de lapte, ca producători cu cote de livrări pentru anul de cotă 2014-2015, și dețin cotă de livrări la data de 31 martie 2015;
  • sunt în activitate, au încheiat un contract pe o perioadă de minimum 6 luni, valabil la data depunerii solicitării, cu un prim - cumpărător, şi dețin cel puţin un document fiscal care să ateste livrarea laptelui, aferent contractului;
  • producţia de lapte livrată pe beneficiar este de minimum 5 tone lapte în anul de cotă 2014-2015.

Suma cuvenită fiecărui producător, în cazul ajutorului financiar, se calculează de către APIA conform cantității de lapte livrată în anul de cotă 2014-2015, astfel:

  • 240 euro/beneficiar pentru producătorul care a livrat o cantitate de lapte cuprinsă între 5 tone inclusiv şi 20 tone inclusiv;
  • 12 euro/tonă pentru producătorul care a livrat o cantitate de lapte mai mare de 20 tone şi până la 200 tone inclusiv;
  • 2900 euro/beneficiar pentru producătorul care a livrat o cantitate de lapte mai mare de 200 tone.

Materialele de informare referitoare la Campania de primire a cererilor de acordare a ajutorului financiar în sectorul laptelui sunt disponibile pe site-ul APIA: www.apia.org.ro.

Producătorii de lapte solicită Guvernului o subvenție de 50 de bani pe litru pentru a depăși criza în care se află

Producătorii de lapte din România solicită Executivului o subvenție de aproximativ 50 de bani pe litrul de lapte pentru a putea traversa criza cu care sectorul se confruntă, având în vedere că în celelalte țări europene producătorii primesc astfel de subvenții.

"Dacă ne uităm la ce se întâmplă în Europa, o subvenție de 0,5 lei pe litrul de lapte conform ar fi un sprijin pentru ferme, până când condițiile de piață se vor schimba. A existat o subvenție de 0,3 lei pe litru, în perioada 2007 — 2010, fapt care ne-a ajutat să progresăm", a declarat, luni, Nicușor Șerban, președintele Asociației Crescătorilor de Vaci, Holstein RO.

Potrivit acestuia, prețurile primite de fermieri pe lapte la poarta fabricii sunt foarte mici și duc la închiderea fermelor.

"Avem producții similare cu fermele din Vest, producem la costuri similare, dar ei pot să vândă în România mai ieftin laptele decât noi — și mai au și costuri de transport", a spus Șerban.

El a adăugat că, în majoritatea țărilor din Europa, pe fondul crizei laptelui generată de scăderea consumului, s-au luat măsuri de sprijin pentru fermieri. "În România nu s-a înțeles că, dacă nu se intervine repede, riscăm ca, după câțiva ani, să nu se mai consume lapte și produse din lapte decât din afara României", a adăugat Nicușor Șerban.

Acesta a atras atenția asupra faptului că, în ultima perioadă, la poarta fermei prețul a scăzut cu 30% — 40%, însă la raft prețurile nu au coborât nici în urma reducerii TVA.

"Distribuția profitului pe lanțul de distribuție nu este tocmai corectă", a adăugat fermierul citat.

În această perioadă, laptele la poarta fermei este plătit, în funcție de cantitatea livrată, cu o sumă între 0,7 și 1,25 lei pe litru, mai spune reprezentantul Holstein RO.

La rândul său, președintele Pro Agro, Emil Dumitru, a arătat că și datele Comisiei Europene indică faptul că prețul de achiziție la poarta fermei este foarte mic în România.

"Vrem să atragem atenția autorităților, ministrului Agriculturii, că este o criză a laptelui și ar trebui să se ia măsuri pentru a se subvenționa pierderile de venit, având în vedere că și alte state au adoptat scheme de sprijin pentru fermieri", a subliniat Dumitru.

Producătorii de lapte mai spun că, în cazul în care autoritățile nu iau măsurile necesare, vor organiza proteste în stradă.

AGERPRES

Fermier din Neamț, nemulțumit de taxa pe terenul concesionat

Asociația crescătorilor de animale încasează subvenția, dar nu întreține izlazul

Constantin Răruță, crescător de animale din satul Dușești, comuna Ștefan cel Mare, județul Neamț, a concesionat mai multe terenuri pentru mica sa fermă, compusă din 15 capete de vaci de lapte. Pentru suprafața de 8 hectare, concesionată din izlazul comunal aparținând domeniului privat al comunei plătește anual o redevență de 50 euro/ha. Fiindcă terenul nu era suficient pentru asigurarea pășunatului și furajelor, fermierul s-a înscris în Asociația crescătorilor de animale care gestionează o altă suprafață din izlaz și a concesionat/arendat loturi de la mai mulți localnici. Două mari nemulțumiri are Constantin Răruță, iar noi am căutat să aflăm răspunsuri/lămuriri suplimentare de la primarul Sorin Ouatu și secretarul Nicolae Stoleru.

1. Începând din acest an, Primăria Ștefan cel Mare i-a obligat pe concesionarii terenurilor din domeniul public (izlaz) să plătească impozit pe teren. Constantin Răruță spune că în localitățile limitrofe nu există o astfel de practică și este nelămurit de ce trebuie să achite și redevența pe terenul concesionat, și impozitul. Pe celelalte suprafețe concesionate de la alte persoane fizice fermierul plătește arenda convenită prin contract, iar proprietarul achită separat impozitul pe teren datorat bugetului local.

Secretarul Nicolae Stoleru: „Este vorba despre o taxă, nu impozit, instituită nu de Primăria Ștefan cel Mare, ci impusă prin Codul Fiscal, deci aplicabilă la nivel național. Art. 463, alin. 2, spune: «Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, oricăror entități, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe teren, care se datorează de concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe teren»“.

Legiuitorul prevede și 32 de situații în care se pot acorda scutiri de la plata taxei. În privința terenurilor agricole, ar putea fi aplicabile următoarele excepții: „terenurile afectate de calamități naturale, pentru o perioadă de până la 5 ani; terenurile aflate în proprietatea publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, cu excepția suprafețelor folosite pentru activităţi economice sau agrement (creșterea animalelor, indiferent de efectiv, a fost asimilată activităților economice); terenurile degradate sau poluate, incluse în perimetrul de ameliorare, pentru perioada cât durează ameliorarea acestora; terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură.“ Faptul că alte primării n-au impus această taxă, mai spunea secretarul comunei, s-ar datora „necunoașterii legii, dar Curtea de Conturi va avea grijă să remedieze neglijențele.“ Ar mai fi și a doua variantă: consiliile locale respective au acordat mai multe scutiri, în funcție de starea terenurilor, ori n-au considerat că micii crescători de animale s-ar încadra la „activități economice“.

2. Asociația crescătorilor de animale din Dușești încasează subvenția pentru restul suprafeței de izlaz comunal închiriată/concesionată, dar nu întreține pajiștea, susține fermierul Răruță. L-a rugat pe primarul localității, în calitatea de șef al administrației care deține în proprietate izlazul, să impună conducerii asociației să întrețină pajiștea, dar situația nu s-ar fi modificat. Semne de întrebare sunt ridicate și în legătură cu destinația subvenției, de vreme ce banii nu se întorc sub formă de lucrări de ameliorare/întreținere a suprafeței.

Primarul Sorin Ouatu: „Eu știu că asociația a efectuat acțiuni de curățire, chiar i-am ajutat cu ceva forță de muncă. Nu cunosc exact care este acum situația, dar o să trimit acolo o comisie, să verifice la fața locului cum stau lucrurile.“ Cât despre subvenție, chestiunea ar trebui lămurită în prima fază în interiorul organizației, președintele fiind obligat să le prezinte membrilor situația financiară. Dacă n-o face, există și alte instituții de control; condiția este să fie informate despre eventuale subvenții europene deturnate spre alte scopuri... Vestea bună este că, din acest an, se schimbă regimul subvențiilor în raport de asociațiile crescătorilor de animale, acestea din urmă trebuind transformate în grupuri de producători sau cooperative efectiv lucrative. Dacă nu, probabil nu mai încasează plățile pe pajiștile închiriate în numele crescătorilor pe care-i reprezintă.

Maria Bogdan

Creșterea bubalinelor, rentabilă chiar și în lipsa subvențiilor

Așa susține Adrian Bota, directorul SCDCB Șercaia. Mai mult decât atât, afirmă că a crescut cu lapte de bivoliță. Iată că acum conduce destinele cercetării și dezvoltării pentru această specie în România și, chiar dacă au fost momente în care ar fi vrut să renunțe, acum este mai hotărât ca niciodată să continue. În septembrie 2015 a împlinit 22 de ani de când este angajatul stațiunii, iar de peste 16 ani este director.

SCDCB Șercaia, un aspect îngrijit, dar cu clădiri vechi

În fiecare an conducerea cosmetizează exteriorul sediului, dar igrasia roade colțurile fără milă. Clădirile nu au stâlpi de rezistență și cărămizile sunt parcă așezate direct pe sol. Nici urmă de temelie. Adevărul e că au fost construite prin 1950. Stațiunea a fost înființată abia în 1981. Până atunci aici a ființat ferma de vaci nr. 8 a IAS Făgăraș care, din cauza condițiilor pedoclimatice, avea pierderi mari cauzate de o morbiditate și mortalitate excesive.

Adrian Bota dorește să acceseze Măsura 4.1 din noul PNDR pentru a moderniza exploatația. Cel mai mult vrea să construiască un grajd nou, cu stabulație liberă, pentru că în cele de acum bivolițele sunt legate la iesle, iar curățenia se face manual. Se pare că, totuși, inițial grajdurile au fost dotate cu plug raclor. Instalația de muls este la bidon folosindu-se o linie de vacuum. Instalația asigură condiții foarte bune de muls, dovadă stă numărul total de germeni care nu depășește niciodată 100.000, chiar dacă pentru laptele de bivoliță este permis un NTG care poate atinge și 4.000.000. Acest tip de instalație nu a presupus inves­tiția într-o sală de muls care ar fi costat ceva bani. Dar, atunci când vor moderniza exploatația, își doresc o instalație de muls specializată pentru bivolițe pentru că timpul de stimulare la bivolițe este mai mare decât la vaca de lapte. Așa cum am văzut la Meșendorf.

SCDCB Șercaia mai are 500 de capete

Când Adrian Bota a venit în fermă, în 1993, erau 450 de bivolițe, iar înainte de Revoluție ferma a avut în jur de 900 de capete. Cel mai vârstnic exemplar, o bivoliță, are 23 de ani, iar în registru în dreptul ei sunt trecute nu mai puțin de 15 fătări. Longevitatea bubalinelor reprezintă unul dintre atuurile acestora în fața taurinelor. Apoi calitatea laptelui, în special aciditatea care este una dintre proprietățile cele mai importante ale acestui produs. Dar și grăsimea, în jur de 7%, sau cantitatea de proteine, care sunt superioare celui de vacă. Cu toate acestea, laptele de bivoliță are mai puțin colesterol decât cel de vacă. Laptele are o culoare albă, ca și cel de capră, iar iaurturile, dar și vestita mozzarella din lapte de bivoliță sunt produsele cele mai apreciate de către consumatori. Lactația medie se situează undeva la 1.700 l, iar maximul a fost de 2.300 l/lactație, spune directorul SCDCB Șercaia. Dar la început o mare parte din cantitatea de lapte este destinată creșterii vițeilor.

Carnea este folosită în țară aproape în totalitate pentru rețetele de mezeluri, la noi nefiind o piață formată pentru acest produs de nișă, susține conducătorul singurei Stațiuni de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Bubalinelor din țară.

Baza furajeră, asigurată de pe terenurile proprii

Stațiunea are 592 ha de teren agricol, care aparține în fapt Domeniilor Statului. Acestea sunt situate în lunca inundabilă a râului Olt și, atunci când sunt ploi în exces, cursul nefiind amenajat, de multe ori este inundat. De aceea anul acesta aveau doar 52 hectare cu porumb siloz. Lucernă nu prea mai pun pentru că e mult prea tentantă pentru hoții din zonă, iar ei nu au posibilitatea de a o păzi, spune cu regret directorul stațiunii. Ca hrană, bubalinele au cam aceeași rețetă de furajare ca taurinele. Furajele verzi, cele fibroase și suculentele le produc ei. Premixurile și concentratele le achiziționează de pe piața liberă. Mai dificil este cu managementul dejecțiilor. În mare parte gunoiul de grajd îl împrăștie pe terenurile aflate în administrare, dar cu costuri destul de mari. Poate de aceea din cei 21 de angajați doar trei sunt cercetători. Unul dintre ei, Florin Grigore, asigură și asistența veterinară. Au acum în derulare două teme de cercetare pentru MADR.

Investiția se recuperează greu

Ținând cont că un bivol se vinde cu circa 5.000 de lei (stațiunea nu vinde bivolițe de lapte), conform afirmațiilor lui Adrian Bota, l-am întrebat cam cât ar costa înființarea unei ferme și cam care ar fi profitul acesteia ca să fie viabilă economic. „După datele obținute în urma cercetărilor, o fermă cu 40 de bivolițe pentru lapte ar costa cam 100.000 de euro, o investiție destul de mare ținând cont că se recuperează mai dificil, deoarece profitul apare abia după al patrulea an.“ Cât despre eficiența economică, cercetătorul susține că activitatea de creștere a bubalinelor este rentabilă chiar și în lipsa subvenției. Acum, în Transilvania, există mai multe ferme familiale cu 20-50 de capete, dar cele mai multe exploatații au 2 sau 3 bivolițe. Cât privește exploatațiile mari, în afara stațiunii, mai știe doar de cea de la Meșendorf, care este o fermă modernă, a celor de la SC Transylvanian Natural Products SRL Rupea (o firmă cu acționariat britanic). Ferma aceasta deține o fabrică de procesare a laptelui în care preiau și laptele pe care stațiunea îl are disponibil. O parte din laptele de la SCDCB Șercaia se comercializează prin intermediul dozatoarelor din Făgăraș, la un preț de 4 lei/l.

Subvențiile ar trebui să stimuleze creșterea bubalinelor

Pentru ca acest sector să revină măcar la potențialul de dinainte de 2003, când în țară erau ceva mai mult de 56.000 de capete, numărul bubalinelor ar trebui să crească de 3 ori. În urma numeroaselor sesizări ale stațiunii, dar și în urma rezultatelor cercetărilor din ultimii ani, Guvernul român a aprobat o hotărâre privind acordarea unui prim sprijin financiar crescătorilor de bivolițe de lapte din zonele defavorizate, în limita unui palfon de 30 de milioane de euro. Schema de ajutor specific se adre­sează deținătorilor a maximum 50 de bivolițe. Cuantumul ajutorului specific este calculat la 187,5 euro/cap.

Unul dintre crescătorii care se încadrează la această schemă este și Martin Muller, administratorul SC SobySolution, cel care deține păstrăvăria Albota de la Arpașul de Sus. Era înregistrat în Registrul Genealogic cu 44 de bivolițe de lapte. Am fost să văd cu ochii mei ce s-a făcut acolo și am fost mai mult decât plăcut surprins să văd o activitate agricolă complet închisă prin intermediul procesării și mai apoi al desfacerii directe în restaurantul de la pensiunea din la Albota, dar și la restaurantul din centrul Sibiului. Iată că, încetul cu încetul, conceptul de slow-foods prinde bine și la noi.

Revenind la bivolii noștri nu pot să nu aduc aminte cititorilor că laptele de bivoliță este recomandat pentru creșterea apetitului, pentru îmbunătățirea sistemului imunitar, dar și pentru a preveni anemia. Asta dincolo de gustul plăcut! M-aș bucura să-l pot cumpăra și în Capitală de la dozatoare de lapte crud, așa cum am reușit în Făgăraș. Dar până atunci va mai trece ceva apă pe Dâmbovița.

Tudor CALOTESCU

Zone de interes ecologic, o nouă condiție a subvențiilor directe

Așa cum am menționat în cadrul articolelor publicate în cadrul proiectului PACINFO, UE condițio­nează 30% a plății subvențiilor directe de respectarea celor trei măsuri care se referă la protecția mediului, și anume: diversificarea culturilor, menținerea pășu­nilor permanente și stabilirea unei zone de interes ecologic.

În cazul în care fermierul dispune de teren arabil și suprafața acestuia este mai mare de 15%, trebuie stabilite zone de interes ecologic (EFA) cu o suprafață egală cu cel puțin 5% din terenul arabil al exploatației, începând din 1 ianuarie 2015. Această zonă poate fi stabilită și într-o altă suprafață sau în apropiere, nu neapărat pe terenul arabil, dar mărimile trebuie respectate.

În categoria zonelor de interes ecologic intră următoarele elemente, cu valoare diferită: pârloagele, terasele, elementele peisagistice (de exemplu, gard viu, alee cu arbori, arbori solitari, marginile lanurilor, mici lacuri, șanțuri, canale și canale de irigare, ziduri tradiționale), limitele de hotar, plante intermediare sau fâșii verzi, zone folosite pentru germinare, plantații, plante fixatoare de azot, șanțuri de protecție împotriva inundațiilor, zone împădurite.

În fâșiile de protecție este strict interzisă utiliza­rea îngrășămintelor chimice sau a pesticidelor, aceste fâșii putând fi acoperite de plante spontane sau plantate.

Sunt exceptați de submăsurile de ecologizare acei fermieri care îndeplinesc una dintre următoarele condiții:

l au terenuri arabile cu o suprafață mai mică de 15 ha;

l terenurile agricole cu 75% pajiști permanente sau terenuri necultivate, iar suprafața rămasă nu depășește 30 ha;

l terenurile agricole cu 75% pajiști permanente sau terenuri inundate, iar suprafața rămasă nu depășește 30 ha;

l terenurile agricole cu 75% pajiști, plante fura­jere, pârloage sau leguminoase, iar suprafața rămasă nu depășește 30 ha.

Zonele de interes ecologic îndeplinesc obiective de protecția mediului și, prin culturile de plante perma­nente, contribuie la conservarea biodiversității.

www.zonamontana.ro

„Exportăm subvenţia odată cu producţia vegetală“

Ministerul Agriculturii descoperă apa caldă şi anunţă public acest lucru. România exportă mult, exportă produse vegetale neprocesate şi, în acest fel, exportă şi subvenţia pe suprafaţă, a declarat recent la o conferinţă Daniel Botănoiu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii. Acesta consideră că trebuie iniţiate politici de dezvoltare a industriei procesatoare şi integrată producţia vegetală în sisteme de valorificare superioară, cu accent pe sectorul zootehnic. Reacţia confederaţiilor de fermieri a fost promptă – cine i-a oprit până acum?!

„Aţi observat că, din punctul de vedere al producţiei vegetale, stăm oarecum bine comparativ cu anii precedenţi şi putem spune că avem un plus de producţie care ar trebui să se transforme în produse cu valoare adăugată mare, iar carnea este unul dintre aceste produse care ar permite agricultorilor să îşi garanteze în primul rând venitul. Sigur că aceste producţii bune obţinute au fost exportate ca atare. Din păcate, am exportat, odată cu aceste produse, şi subvenţia, ceea ce este un lucru extrem de îngrijorător“, s-a arătat preocupat Daniel Botănoiu la o conferinţă despre industria alimentară.

Cu ochii umezi de speranţă, către viitor

Oficialul MADR şi-a exprimat speranţa că viitorul va fi mai bun cu fermierul român. „Eu cred că, din punctul de vedere al viitoarei politici de dezvoltare a agriculturii româneşti, trebuie să avem o altă gândire cu privire la dezvoltarea fiecărui sector în parte, pentru că, dacă nu vom integra producţia de la vegetal şi nu vom avea acest lanţ extrem de scurt de la producţie până la consumator nu putem discuta despre menţinerea unei competitivităţi sau despre creşterea acestei competitivităţi şi nu putem avea o exprimare coerentă la export“, a mai spus Botănoiu.

Speranţa oficialului MADR este împărtăşită şi de fostul comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, „Va exista un punctaj suplimentar pentru cei care înţeleg să integreze producţia, un plus de 20% fonduri nerambursabile. De anul acesta subvenţia va fi acordată cu mult mai puţină birocraţie. Va fi mai multă simplicitate în acordarea acesteia. (...) Uniunea Europeană este principalul exportator de produse ca valoare, nu ca şi cantitate. România nu are interesul să exporte vapoare de cereale, ci produse procesate“, a declarat Dacian Cioloş, fostul comisar european pentru Agricultură.

Fermierii sunt de acord cu MADR

Contrar aşteptărilor, de această dată reprezentanţii confederaţiilor de fermieri se declară perfect de acord cu Daniel Botănoiu. „De data aceasta îi dau dreptate domnului Botănoiu, dar nu ştiu cine l-a oprit până acum să stimuleze dezvoltarea sectorului de procesare. Ei sunt complici la această situaţie. Nu ştiu cine-i opreşte să facă proiecte, să realizeze strategii de dezvoltare a industriei procesatoare. Aici, de fapt, hoţul strigă hoţii“, a arătat Baciu.

Şi reprezentanţii micilor fermieri susţin că avem de-a face cu o anomalie. „Noi exportăm materie primă pe care o procesează străinii şi o exportă înapoi în România. Străinii ne exploatează resursele, forţa de muncă ieftină, iar noi importăm produse de calitate inferioară. Este, evident, o politică antinaţională“, a declarat Bogdan Buzescu, preşedintele Confederaţiilor Asociaţiilor Ţărăneşti din România (CATAR). Reprezentanţii fermierilor vin şi cu soluţii, chiar dacă acestea nu sunt un secret pentru nimeni. „Noi trebuie să investim în unităţi de procesare, în formarea cooperativelor, să păstrăm în ţară produsele de calitate superioară şi surplusul să-l dăm la export. Noi acum exportăm hrană bună şi importăm produse cu OMG. Astfel, scade calitatea genetică a populaţiei şi asistăm la o uniformizare genetică“, a mai spus preşedintele CATAR. Cea mai mare confederaţie de fermieri din România, LAPAR, a atras atenţia că nici în noul PNDR nu există o măsură dedicată industriei prelucrătoare. „Discuţia aceasta am tot avut-o pe noul PNDR, dar cei de acolo sunt foarte încăpăţânaţi. Trebuia introdusă o măsură specifică doar pe dezvoltarea producţiei agricole, pe procesare carne, cereale, legume-fructe“, a arătat Baciu.

Exportăm pe rupte grâu, importăm carne de porc şi produse procesate

Excedentul comercial al schimburilor României de produse agroalimentare a fost, anul trecut, de 324,9 mil. euro, comparativ cu un deficit de 745,5 mil. euro în anul 2012. România a exportat în 2013 produse agroalimentare în valoare totală de 5.098,1 mil. euro, cu 1.183,2 mil. euro mai mult faţă de anul precedent (plus 30,2%), în timp ce importurile, în sumă de 4.773,2 mil. euro, au depăşit cu doar 2,4% valoarea înregistrată în anul 2012. Raportat la anul anterior, livrările intracomunitare s-au majorat cu 10,9%, iar exporturile în ţări terţe au crescut cu 72,4%, potrivit MADR.

Livrările externe de grâu, principalul produs exportat, au adus un plus de 433,6 mil. euro faţă de valoarea exporturilor de grâu din 2012, rezultat al dublării cantităţii exportate (4.773,3 mii tone). Comparativ cu anul precedent, în 2013 s-au obţinut venituri suplimentare la majoritatea grupelor de produse agroalimentare exportate: seminţe de floarea-soarelui (+215,1 mil. euro), seminţe de rapiţă (+150,8 mil. euro), porumb (+134,5 mil. euro), orz (+69,6 mil. euro), ţigări (+51,2 mil. euro), turte din extracţia grăsimilor vegetale (+33,1 mil. euro), produse de brutărie-patiserie (+17,3 mil. euro), preparate şi conserve din carne (+16,3 mil. euro), brânzeturi (+10,0 mil. euro).

Carnea de porc, zahărul, şroturile de soia, produsele de brutărie-patiserie şi preparatele alimentare s-au situat pe primele locuri în structura importurilor din anul 2013.

Uniunea Europeană a fost principalul partener în comerţul agricol al României: livrările de produse agroalimentare către această destinaţie au avut o pondere valorică de 58,4%, iar achiziţiile din statele membre UE au deţinut o pondere de 80,9%.

Marius Şerban

Punguţa cu doi bani: subvenţia pentru păsări

De 9 ani, Adrian Ioan Trâmbiţaşu, din Săcele, Braşov, creşte animale şi păsări exotice: iepuri, păuni, gâşte, raţe şi găini. Activitatea şi implicarea în propria microfermă nu le consideră o afacere în sine, ci, mai degrabă, un hobby foarte costisitor. De aceea se plânge că cei care ar trebui să se ocupe de subvenţionarea acestui segment n-au dat pentru cocoşii lui nici măcar o punguţă cu doi bani.

Investiţie de 20.000 de euro într-o „afacere exotică“

La recent încheiatul târg IndAgra, în pavilionul destinat Uniunii Crescătorilor de Păsări din România, într-un careu definit de cuştile suprapuse cu păsări şi iepuri, cu o pălărie verde (à la Robin Hood) pe cap, plus o pană de păun prinsă la panglica pălăriei, îşi inspecta atent „exponatele“ aduse spre vânzare. De profesie inginer sectoare calde, activând însă într-un alt business ce n-avea nicio legătură cu diploma de absolvire, lua ca pe un hobby şi nu ca pe o afacere creşterea înaripatelor la el în ogradă. „Fac parte din Asociaţia crescătorilor de păsări mici şi mijlocii din Braşov şi am de 9 ani acest hobby. Păsările, în primă fază, le cumpăr din expoziţiile internaţionale şi naţionale, după care le reproducem noi acasă. Am un fel de microfermă, dacă o pot numi aşa, la mine în curte. De vândut, vând la târgurile organizate, dar nu scot cine ştie ce bani din asta. Este o meserie atât de costisitoare încât te ustură la buzunar, de aceea cei care o practică, o fac mai mult ca hobby. Din păcate, nu suntem ajutaţi, nu suntem subvenţionaţi în niciun fel de cei care guvernează. Gândiţi-vă numai cât costă alimentaţia lor, cât înseamnă oamenii care fac curat şi dau mâncare la păsări şi animale. Doar în prima fază investiţia făcută a fost de 15-20.000 de euro. Banii băgaţi n-au fost nici pe departe amortizaţi în cei 9 ani de zile. D-aia spun că nu e o afacere în sine, ci mai mult un hobby.“

Gâşte de 15 kg bucata

În jur, cocoşii trâmbiţau puternic, găinile cotcodăceau fudule (ca-n poveste) de parcă ar fi ouat o mărgică, gâştele gâgâiau şi sâsâiau pe toată lumea, iar raţele se plimbau de acolo-acolo clătinându-se instabil pe cele două picioare. Numai iepurii stăteau cuminţi, mişcând tremurat boticurile umede şi ciulind atent urechile. Obişnuit cu hărmălaia, Trâmbiţaş îşi trece în revistă „marfa”: „Am adus găina Cochinchina, care face parte din rasa grea a găinilor. Cocoşul ajunge la o greutate de 5-6 kg, iar găina la 3-4 kg. Perechea se vinde cu 200 de euro. Gâştele de Toulouse sunt de frumuseţe, nu de consum. Se cresc în Germania, pentru ficat îndeosebi, şi costă între 300-500 de euro perechea, luându-se în calcul calitatea exemplarelor. În funcţie de alimentaţie, conform standardului, gâscanul poate ajunge la o greutate de 15-16 kg, iar gâsca până la 12-13 kg. Mulţi cred că ar fi bună şi pe varză, dar nu este aşa, are foarte multă grăsime. Răţuştele, mandarine, caroline, califar (pe auriu şi pe alb), călugăriţele sunt nişte vietăţi exotice care înfrumuseţează şi dau o notă de culoare oricărei gospodării sau pensiuni. Perechea de iepuri poate ajunge între 150-200 de euro, în funcţie de calitatea lor. Păunii (standard „albastru“, albi şi umeri negri) se vând între 4-500 de euro perechea“, se înfoaie în pene Trâmbiţaşu.

Omul cu 500 de păsări… pe cap

Spune râzând că, dacă fiecare om are o păsărică la cap, el are 500, dar nu la cap, ci pe cap, păsări care vieţuiesc la el în curte şi de care are mare grijă. E hotărât, însă, să-şi întreţină hobby-ul câtă vreme o să-l ţină buzunarul sau, mai bine zis, câtă vreme îi va merge business-ul de care vorbea. „Acum mai mulţi ani asociaţia din care fac parte a făcut demersuri către Ministerul Agriculturii pentru obţinerea de subvenţii. La un moment dat au fost alocate nişte subvenţii pentru păsări, dar s-a renunţat. Oricum, suma era mizeră, ceva de ordinul unei punguţe cu doi bani. Adică pentru altele s-au găsit bani, dar pentru găinile şi cocoşii mei nu! Anul trecut am avut o discuţie la standul meu, tot aici, la IndAgra, cu ministrul Daniel Constantin. I-am spus nişte lucruri, pe care dânsul se pare că nu le cunoştea, referitoare la faptul că nu avem o abatorizare de iepuri la noi în ţară, în timp ce în marile magazine se aduc iepuri din Ungaria. Asta deşi sunt atâţia crescători în ţară care nu au unde să valorifice carnea de iepure. În marile magazine se aduc raţe, iepuri, gâşte şi multe altele, în timp ce noi stăm cu păsările şi animalele în curte, fiindcă nu avem cum să le valorificăm. Surplusul pe care-l avem l-am putea valorifica pentru consum intern. Un neavizat ar crede că măcar din iepuri – că se zice că se înmulţesc rapid, nu? – se poate scoate investiţia făcută. Da, se poate scoate repede investiţia vânzând 2 iepuri dintr-un cuib de 6, iar pe restul să-i tai, să-i bagi la congelator şi să-i mănânci cu familia“, persiflează cu amărăciune Adrian Ioan Trâmbiţaşu.

Paul ROGOJINARU

Averi construite cu subvenţii de la stat

Băieţii deştepţi există nu numai în energie. Ei sunt şi în zootehnie. Cum sună următorul plan de afaceri? Cumperi un vapor de vaci, le înregistrezi la APIA ca să primeşti subvenţii, le vinzi a doua zi şi îţi intră banii în cont timp de cinci ani, în timp ce tu stai la soare în Saint Tropez sau în insulele exotice din Caraibe. Această schemă a funcţionat în vechiul PNDR între 2008 şi 2013. Şi nu pentru o vacă-două ci pentru 600.000 de vaci, jumătate din efectiv, cu o subvenţie de 400 lei/cap de vacă.

„Au fost mulţi care au luat subvenţie degeaba. Nu-ţi face nimeni nimic. Înregistrai vacile şi apoi le vindeai, dar încasai în continuare, ani de zile, subvenţia. Condiţia era să mai ai măcar două vaci ca să nu închizi exploataţia. Degeaba te controlează pentru că, pe sprijin decuplat, eşti în regulă“, a declarat Claudiu Frânc, preşedintele Alianţei ROPAC şi al Federaţiei Crescătorilor de Bovine din România.

Schema, aplicată pentru 600.000 de vaci

Schema a fost aplicată la scară mare pentru că între 2008 şi 2013 au dispărut jumătate din efectivele de vaci.

„Această schemă de plată funcţionează din 2007. În 2008 a fost actualizată, iar în 2010 actualizată din nou. Acest sistem de plată s-a aplicat pentru efectivele din perioada 2008-2013. Între 2008 şi 2012 aveam 600.000 de capete de animale care acum nu mai există, adică jumătate din efective. În prezent, exploataţiile de tranzit nu mai intră la plată, dar în perioada 2008-2013 erau eligibile“, a mai spus Frânc.

Exploataţiile „de tranzit“ au făcut averi

Aşa-numitele exploataţii de tranzit, cele realizate de intermediarii între fermieri şi procesatori, au putut face averi profitând de această prevedere legislativă.

„A fost vorba despre declaraţiile de la 31 ianuarie 2008. Dacă în 2008 aveai 5.000 de vaci, le-ai înregistrat şi apoi le-ai vândut a doua zi atunci ai primit subvenţii în toată perioada 2008-2011. Dacă un arab a avut 5.000 de tăuraşi în 2008 pe care i-a vândut imediat a luat subvenţii ani de zile“, a spus Mihai Petcu, unul dintre cei mai mari fermieri din ţară, cu fermă de vaci la Pantelimon, judeţul Ilfov.

Chiar dacă prevederea a fost modificată anul trecut, timp de cinci ani, cât a fost în vigoare, unii au făcut adevărate averi.

„Anul trecut s-a schimbat. S-a introdus şi aprecierea performanţei. Adică se dau 25 de euro pentru 1.000 de litri de lapte şi 4,5 euro de vacă. Uniunea Europeană n-a venit să schimbe legea pentru că noi avem atâta credibilitate că nu dau doi bani pe noi. Nu avem nici măcar un europarlamentar care să aibă cât de cât tangenţă cu agricultura, în afară de faptul că consumă produse agricole. Aceasta în condiţiile unei ţări în care peste 30% din PIB este reprezentat de agricultură“, a continuat Petcu.

Spre deosebire de vechiul PNDR, acum doar o mică parte din subvenţie mai este dată pe cap de animal.

„A fost înainte prevederea asta, dar, între timp, s-a reglementat. Acum se dau bani puţini pe vacă. Acum grosul merge către performanţă, acum se dau pe cantitatea de lapte produsă, pe tona de lapte. Doar o mică parte se mai dă pe cap de animal. A fost o mare tâmpenie. Au fost oameni care au vândut vacile şi, totuşi, au luat subvenţie ani la rând“, a arătat Dimitrie Muscă, unul dintre cei mai mari fermieri din ţară, cu fermă în judeţul Arad.

Cei care au aplicat schema de îmbogăţire rapidă, protejaţi de lege

Reprezentanţii asociaţiilor de fermieri spun că, deşi schema frizează ridicolul, cei care au apelat la ea sunt acoperiţi de lege.

„Vorbim aici despre legislaţie. Este o reglementare europeană care permitea plăţi decuplate de producţie. Această reglementare te duce la date statistice care n-au, de multe ori, nicio legătură cu realitatea. Într-o ţară normală producţia de lapte este exprimată prin cote, iar variaţia efectivelor este nesemnificativă. La noi ar trebui să se aplice sistemul propus de noi – transformarea animalelor în hectare“, a conchis Claudiu Frânc. El a arătat că federaţiile de crescători de animale au redactat un proiect de strategie de dezvoltare a sectorului pe care l-au prezentat pe 3 iulie Ministerului Agriculturii, în care există câteva propuneri de modificare a legislaţiei.

Teoria sconcsului

Fermierii acuză Ministerul Agriculturii, europarlamentarii români, dar şi asociaţiile din agricultură de lipsă de interes şi pasivitate în trasarea direcţiilor de dezvoltare ale agriculturii.

„Toate fiinţele de pe pământ fac câte ceva. O găină face un ou. Chiar şi sconcsul face ceva. Face o putoare acolo. Trebuie să ne raportăm la sconcs. Dacă putem face mai mult decât el, atunci e ceva. La noi sunt mulţi care nu fac nimic, nici măcar cât sconcsul. (...) Eu am vândut în viaţa mea juninci cât toţi contemporanii mei la un loc“, a conchis Mihai Petcu.

Marius Şerban

Subvenţionăm pentru pieţele externe?!

România subvenţionează combinatele de creştere a animalelor, deşi acestea au acţionariat străin, iar o mare parte din producţie este direcţionată către export, susţin fermierii. Situaţia este valabilă nu doar pentru carnea de porc – unde chinezii deţin cel mai mare combinat –, ci şi la carnea de pasăre sau ovine, unde libanezii fac legea.

Această anomalie conduce la subdezvoltarea sectorului şi la importuri masive de carne în detrimentul producţiei locale, sunt de părere fermierii autohtoni.

„Uitaţi-vă la Smithfield. La nivel mondial, din 2012 această companie este cumpărată de China şi deţine 33% din producţia mondială de carne de porc. Toată producţia din complexul de la Timişoara, care trăieşte din subvenţiile românilor, este dusă în China. Oare facem bine că subvenţionăm acest complex care nu este al românilor şi nimic din ceea ce se produce în complexul acesta nu se vinde în piaţa românească? Dar noi dăm banii, inclusiv din PNDR, din banii alocaţi României ca să plătim bunăstarea la porc acolo, plătim toate celelalte lucruri, dar noi rămânem doar cu dejecţiile şi cu problemele de mediu pe care le fac aceste complexe“, a declarat Claudiu Frânc, preşedintele Alianţei ROPAC.

Smithfield a fost anul trecut cel mai mare exportator de carne din România, cu o valoare de 29 milioane de euro, potrivit unei analize realizate de Ziarul Financiar, în care se mai menţionează că aproape o treime din vânzările la export ale Smithfield au fost făcute în Ungaria, Grecia (21%) şi Bulgaria (18%). În top mai intră alte firme cu acţionari străini precum Agroli şi Agrisol – carne de pasăre sau Maria Trading – carne de vită şi ovine. De altfel, aceste companii se numără şi printre firmele care au primit cele mai mari subvenţii pentru bunăstarea animalelor în 2013.

Potrivit datelor Ministerului Agriculturii, anul trecut exporturile de carne de porc au atins 14.500 tone, comparativ cu 18.300 de tone anul anterior, valoarea acestora ridicându-se la 31.900 tone. La carnea de pasăre exporturile au fost de 69.000 tone, comparativ cu 78.600 de tone în 2012, în valoare de 138,2 milioane de euro. România este în continuare un importator net de carne, fie că vorbim de carne de porc sau de pasăre. La porc ţara noastră a importat 150.100 tone, faţă de 156.500 tone în 2012, în valoare de 268,5 milioane de euro. La pasăre importurile au fost de 96.000 tone, raportat la 111.000 tone în 2012, în valoare de 122 milioane de euro.

Chinezii vor fermele cu totul

Fermierii cred că aşa-numitul export către China de vaci din rasa Bălţată Românească este doar o temă electorală deoarece chinezii nu sunt interesaţi să cumpere doar animale din România, ci să preia fermele cu totul.

„Câţi fermieri vor rezista presiunii de a fi cumpăraţi? Oare nu vor ajunge europenii, chinezii ducând toată producţia de aici, să mâncăm noi laptele din Noua Zeelandă?“, s-a întrebat retoric preşedintele Alianţei ROPAC.

Mai nou, chinezii şi-au manifestat intenţia, în cadrul recentei vizite a vicepremierului Liviu Dragnea în China, de a investi în silozuri în sudul României. Investiţia ar urma să se realizeze chiar în acest an, urmând să fie construite două silozuri cu o capacitate de circa 50.000 de tone fiecare. Aşa că, cel mai probabil, mare parte din producţia de cereale a României va lua drumul Chinei.

Radu Timiş, fondatorul grupului de firme Cris-Tim, cel mai mare producător local de mezeluri, spune că pe bună dreptate este justificat interesul chinezilor pentru materia primă din România.

„Toată lumea are nevoie de materie primă. Valoarea adăugată se face în fabrici şi în abatoare. Conducătorii noştri ar trebui să negocieze astfel încât noi să dăm materie primă, dar ei să ia şi ceva procesat de la noi“, a declarat Radu Timiş la o emisiune tv (Money Channel).

Libanezii, poziţii importante în avicultură

Avicultura se numără printre puţinele sectoare în care producătorii români au reuşit să se menţină în top. Cei mai puternici concurenţi sunt libanezii, printre primii străini care au investit în domeniu. Aceştia se confruntă cu tot felul de probleme în ultima vreme, fiind acuzaţi că sunt implicaţi în scandaluri legate de evaziune fiscală. În toamna lui 2013, de exemplu, potrivit reprezentanţilor DNA, banii din evaziunea fiscală de la Avicola Crevedia şi Tărtăşeşti – societăţi membre ale grupului Agroli – au fost transferaţi în Liban, o parte din aceştia întorcându-se totuşi în ţară pentru a susţine investiţiile. Şi Youssef Laoun, acţionar la Agrisol, a fost pus sub acuzare de procurorii DIICOT în 2012 pentru spălare de bani, evaziune fiscală şi contrabandă în operaţiuni comerciale cu cereale (Laoun este şi acţionar la Maria Trading), paguba ridicându-se la circa 30 milioane de euro.

Marius ŞERBAN

Micii crescători de animale, la „mâna“ subvenţiilor

Fermierii mici care cresc vaci de lapte dezvoltă de cele mai multe ori un business de familie, pus pe picioare din bani proprii sau credite bancare. Veniturile lor, chiar dacă nu sunt pe măsura aşteptărilor, provin din vânzarea laptelui, dar şi din subvenţii, cu ajutorul cărora îşi pot menţine afacerea în viaţă.

A renunţat la porci pentru un venit... mai sigur

Vasile Zdrenghea, de profesie inginer agronom, deține o fermă de vaci în Silivașu de Câmpie, situată la 45 km de Târgu-Mureș. Este o afacere de familie, fiind o investiție din bani proprii, în care mai sunt implicați soția acestuia și familia finilor.

Acesta ne-a povestit că a început să crească vaci după o „experiență severă cu porcii.“ În urmă cu 12 ani, prețul porcilor scăzuse cu 50% față de cel anterior, iar copiii lui trebuiau să meargă la facultate. Fiind strâmtorat cu banii, a fost nevoit să se orienteze spre o altă activitate și a ales creșterea vacilor, gândindu-se că în acest mod va obține un venit lunar din vânzarea laptelui.

În momentul de față are în grijă 20 de vaci de lapte, rasa Bălțată Românească, plus tineret, în total ajungând la un efectiv de 35 de capete. De asemenea, lucrează 30 ha de teren, cultivate numai cu furaje, alegând atât „hibrizi rustici, cât și moderni“. „În zona unde am eu terenul, în Câmpia Transilvaniei, seceta este mai evidentă decât în alte părți și am încercat să fac o îmbinare între hibrizi rustici, mai puțini productivi, dar mai siguri, mai stabili și hibrizii mai noi. Cel mai important, cred eu, este să asiguri niște proporții optime între unii și alții, adică am doi hibrizi pentru siguranță și doi pentru performanță“, ne-a explicat fermierul.

Succesul afacerii, diversificarea

Cât despre câștigurile bănești pe care le obține din vânzarea laptelui, Vasile Zdrenghea spune că reușește să-și acopere cheltuielile și să asigure și două salarii în valoare de 1.500 de lei/persoană. De asemenea, mai primește subvenția pe cap de animal și pe teren, un venit mai consistent decât cel provenit din lapte (prețul de vânzare fiind de 1,2 lei/l) sau producția de cereale, după cum ne-a spus acesta.

Pe lângă fermă, domnul Zdrenghea deține și un magazin unde vinde input-uri pentru agricultură, semințe de legume, de flori, pesticide, dar în același timp oferă și consultanță pentru fermieri. „Am ferme de 700 de vaci sau 300 de vaci pe care le consiliez. Eu mă ocup de analiza terenului, îi oblig să ia probe să le ducă la laborator, în funcție de terenul pe care îl au, de specie, de structura efectivului, apoi fac planul de bază furajeră, cultivăm atâtea ha de porumb, atâta iarbă, atâta lucernă, atâta amestec. Urmează încă un plan, cu ceea ce recoltăm. Din ăsta facem fân, din ăsta facem semifân, din ăsta siloz, din ăsta recoltăm boabe și la sfârșitul anului facem rația pentru animale. Dăm atâta siloz de porumb, atâta fân de lucernă și urmărim efectele în producția de lapte. Până acum sunt mulțumit. Am ferme de la care am pornit de la 13 l și după 3 ani am ajuns la 27 l. Asta după ce am mers pe structura propusă de mine“, ne-a menționat fermierul.

 Tehnologii tot mai performante, oameni tot mai slab pregătiţi

Dintre problemele reale existente în agricultură, fermierul a amintit lipsa oamenilor calificați din domeniu, în special cei care conduc mașinile agricole și dezinteresul multor fermieri care nu aplică ceea ce cunosc la momentul potrivit.

„Fermierii știu că trebuie să cultive la o anumită perioadă, că trebuie să cosească la un anumit moment și amână. Motivul ar fi, în primul rând, conceptual și mai puțin din cauza banilor, «lasă că merge și mâine» și așa se întârzie. O altă problemă este cu salariații, oameni calificați sunt foarte puțini și se găsesc greu. Nu există o școală de tractoriști, iar reglajele în câmp sunt multe, reglarea la disc, plug, combinator, reglaje pe care oamenii nu le cunosc. Firmele care vând utilaje fac instructaje cu noii cumpărători, dar fermierul care a făcut un liceu teoretic, să zicem, nu are cunoștințe în domeniu și după două manevre strică utilajul și apoi îl cheamă pe depanator. Asta pentru că nu au cunoștințe; un liceu agricol, o școală profesională tehnică de agricultură ar fi foarte utile. Și toate acestea în condițiile în care trăim într-o epocă în care hibrizii sunt tot mai valoroși, animalele la fel, mecani­zarea este tehnic tot mai înaltă, iar pregătirea celor care rămân să lucreze cu acestea este tot mai slabă. Întotdeauna trebuie să intervină și omul, nu se poate altfel, iar asta va fi o problemă. Acum mai avem un tată al unui copil pe care îl mai învață, dar bătrânii se duc și rămân copiii ca să gestioneze tot“, a spus acesta.

Makkai Csongor Deneș deține o fermă mică, însumând 30 de vaci de lapte, 66 de juninci și 32 ha de teren în comuna Ocland, județul Harghita. În cadrul afacerii sunt implicați și fratele acestuia, dar și tatăl. Acesta este de părere că singurul merit pentru care crește vaci sunt subvențiile, altfel pentru doar 1,2 lei/l, bani obținuți din vânzarea laptelui, afacerea nu ar fi profitabilă. Așadar, nu-și dorește decât să primească subvențiile la timp.

De asemenea, fermierul ne-a spus că a câștigat un proiect pe fonduri europene în valoare de 25.000 de euro, bani cu care vrea să achiziționeze o balotieră de la Claas.

Bogyor Irma a fost croitoreasă înainte de a crește vaci. A locuit în Brașov, iar apoi s-a mutat la țară, în Racoșul de Sus, județul Covasna, împreună cu soțul și copiii, unde a pus pe picioare o fermă cu 10 vaci de lapte plus juninci, rasa Bălțată Românească. De asemenea, a luat în arendă 20 ha de teren, plus ce a mai moștenit de la părinți, ajungând să lucreze 30 ha, pe care cultivă grâu, cartofi, lucernă și alte culturi furajere.

Pentru începerea afacerii a fost nevoită să ia un credit de la bancă, în valoare de 40.000 de lei, din care a cumpărat câteva vaci, un tractor mai mic cu utilaje pentru furajare și o combină. Banii pe care îi obține de pe urma vânzării laptelui ajung la aproximativ 2.500 de lei – 3.000 lei/lună, pe timp de vară, iar iarna în jur de 1.000, 1.500 de lei.

Cel mai mare of al tinerei fermiere este că nu poate accesa fonduri europene pentru că nici ea și nici soțul ei nu au terminat 12 clase, iar planurile de viitor ar fi mari, incluzând extinderea la un efectiv de cel puțin 100 de animale.

Daniela CRISTESCU

Subventia la hectar va fi de 160 de euro in 2013

Ministrul agriculturii si dezvoltarii rurale a anuntat ca subventia pe suprafata pe care o vor primii fermierii romani in 2013 va fi de aproximativ 160 de euro la hectar, comparativ cu 154 de euro in anul precedent.

Din totalul de 160 de euro, 139 reprezinta plata europeana iar restul de 21 de euro este contributia de la bugetul de stat. Fermierii insa se plang ca banii pe care ii primesc efectiv vor fi cel mai probabil sub cifrele anuntate de minister. Acest lucru se datoreaza corelarii nivelului subventiei cu suprafata reala de teren raportata in prezent care este cu aproximativ un milion de hectare mai mare decat suprafata negociata in tratatul de aderare.

Desi subventia la hectar a crescut in ultimii ani, fermierii romani spun ca nivelul acesteia continua sa fie prea mic comparativ cu media europeana. Reforma Politicii Comune Agricole (PAC) care va fi aplicata dupa 1 ianuarie 2014 vizeaza in principal reducerea acestor decalaje intre tarile membre privind platile directe. Romania este una dintre cele sase tari care in perioada 2014-2020 vor inregistra cresteri ale platilor la hectar. Asfel, daca anul acesta Romania va primi aproximativ 135 de euro la hectar (fara contributie nationala), aceasta suma va creste pana la aproximativ 196 de euro la hectar in 2020 (fara contributie nationala), anunta comisarul european Dacian Ciolos in vara, dupa ce Parlamentul European, Consiliul de Ministri al UE si Comisia Europeana au ajuns la un acord privind reforma PAC.

Potrivit obiectivului convergentei vizat de reforma, repartizarea bugetului PAC va garanta faptul ca pana in 2019, niciun stat membru nu va primi mai putin de 75% din media la nivel de Uniune.

Insa reforma PAC in domeniul platilor directe nu se refera doar la sumele propriu-zise primite de fermieri ci si la modul in care acestea vor fi disponibile. Aceasta prevede ca numai agricultorii activi vor beneficia de plati directe iar instalarea tinerilor in agricultura va fi incurajata, prin oferirea unui ajutor suplimentar de 25% pe durata primilor 5 ani. De asemenea, va exista si optiunea unei scheme de plata simplificate pentru micii agricultori iar 30% din subventie va fi conditionata de implementarea de practici agricole sustenabile.

Ce masuri din reforma PAC referitoare la platile directe vor fi implementate in Romania? Ce conditionari aduce reforma PAC in domeniul platilor directre pentru fermierii romani si in ce conditii se vor oferi sume suplimentare? Subiectul va fi discutat pe larg in cadrul celei de-a treia editii a evenimentului Focus on Agriculture organizat de Business Review pe 31 octombrie si 1 noiembrie la INDAGRA.

Mai multe detalii despre cum va puteti inscrie la eveniment, program complet si speakerii invitati puteti gasi la: http://www.business-review.eu/br-events/focus-on-agriculture-4/

Subvenţia pe păşune, tot la primari, dar pe căi ocolite

Primarii din ţară susţin că nu îi afectează noua ordonanţă a Guvernului care prevede ca subvenţiile pentru întreţinerea păşunilor să fie luate de fermierii care le întreţin şi nu de fermierii inventaţi „pe hârtie“, pentru că păşunile sunt deja concesionate în multe cazuri. Reprezentanţii asociaţiilor de fermieri se tem însă că banii vor intra tot în buzunarele primarilor, dar pe căi ocolite – prin asociaţii de crescători de animale constituite ad-hoc, care subînchiriază apoi adevăraţilor fermieri.

Guvernul a aprobat recent ordonanţa de urgenţă cu privire la pajiştile permanente care stabileşte că subvenţiile nu vor mai fi îndreptate spre primării, ci spre utilizatorii păşunilor.

„Primăriile şi consiliile locale vor primi subvenţii pe suprafaţă numai dacă nu există cereri din partea fermierilor. Dacă nu există în anumite comune fermieri sau crescători de animale care să solicite subvenţiile, primăria are obligaţia, prin consiliile locale, să ceară aceşti bani pentru întreţinerea păşunilor respective“, a afirmat ministrul Agriculturii, Daniel Constantin.

Ordonanţa prevede că pajiştile aflate în domeniul public şi privat al comunelor, oraşelor, respectiv municipiilor pot fi utilizate atât de către persoanele fizice, cât şi de cele juridice, care cresc animale. Actul normativ a introdus obligativitatea ca utilizatorii pajiştilor să aibă animalele înscrise în Registrul Naţional al Exploataţiilor, făcându-se legătura între utilizatorii pajiştilor şi scopul utilizării pajiştilor, respectiv asigurarea hranei animalelor.

Lucrările de întreţinere a pajiştilor şi a utilităţilor zoopastorale se vor efectua de către crescătorii de animale care le folosesc şi vor fi cuprinse în contractele de concesiune sau închiriere, proporţional cu efectivele de animale deţinute în exploataţie, pe o perioadă de maximum 5 ani.

Crescătorii se tem de asociaţiile „căpuşă“

Reprezentanţii crescătorilor de animale privesc cu scepticism ordonanţa de urgenţă şi cred că banii se vor întoarce tot la primari, dar pe căi ocolite.

„Majoritatea primăriilor văd subvenţia ca pe o sursă de venit. E adevărat că nu mai iau banii direct. Au făcut tot felul de asociaţii căpuşă formate din consilierii primarului, prieteni, secretare, şeful de post din comună. Şi uite aşa, asociaţia Ciobănaşul, care n-are nicio oaie, subînchiriază păşunea adevăraţilor ciobani“, susţine Ioan Agapi, directorul executiv al Federaţiei Agricultorilor de Munte Dorna din Suceava.

Primarii nu neagă că au mai existat astfel de situaţii, dar oricum cei care au „greşit“ au plătit.

„Banii de subvenţii nu au cum să fie luaţi de primării. Am avut acum doi ani un caz. O primărie de pe la noi a luat banii de păşuni şi apoi a avut controale peste controale pe cap“, afirmă Dorin Magda, primarul comunei Cârţişoara, judeţul Sibiu.

Şi primarul de la Bucium, județul Alba, recunoaşte că există cazuri de primării care au luat subvenţii, dar şi de crescători care au dat o altă folosinţă fondurilor. O situaţie mai aparte a fost semnalată chiar la el în judeţ, la Câmpeni.

„În restul ţării subvenţiile au fost luate de primării, dar la noi, la Alba, nu le-au luat primăriile, ci s-au dus direct către asociaţiile de crescători de animale. Trebuie ştiut că, dacă nu sunt administrate bine fondurile pentru pajişti, se duce totul de râpă. La Câmpeni (judeţul Alba – n.r.) şi-au luat maşini şi şi-au renovat casele cu banii de la pajişti. La noi, cei care au preluat pajiştile s-au ocupat de ele, le-au curăţat şi au făcut adăpători, dar nu le-au şi împrejmuit“, declară Cornel Năbău, primarul comunei Bucium din judeţul Alba.

Din păcate, au existat şi situaţii de primari care şi-au însuşit ilegal subvenţiile pentru păşuni. Un exemplu este primăria din Smeeni (judeţul Buzău), unde fostul primar nu a împrăştiat niciun îngrăşământ pe terenuri, subînchiriate la cunoscuţi pe criterii strict politice, după cum a relatat presa locală. Ulterior, primarul a reuşit să dea cu îngrăşământ într-o singură noapte, de teamă să nu fie  amendat de oficialităţi.

Primarii vor reguli mai clare de cheltuire a banilor

Reprezentanţii primăriilor spun că este necesar să fie extinse categoriile de lucrări pentru păşuni, care pot fi realizate cu banii din subvenţii, fiind necesară stabilirea unor reguli mai clare de cheltuire a banilor.

„Trebuie nişte reguli mai clare şi mai uşor de aplicat cu privire la investiţiile pe care le pot face oamenii pentru amenajarea păşunii. Sunt numeroase lucrări care nu sunt exemplificate clar de regulamentele APIA. Sunt zone în care nu ai apă şi trebuie să tragi conducte, dar acest gen de investiţie nu este cuprins în plan“, declară Grigoraş Păstrăv, primarul comunei Comăneşti, judeţul Suceava.

Tot el afirmă că „este dificil de cheltuit banul de subvenţii“, mai ales că mulţi crescători realizează lucră­rile pe cont propriu.

„Există lucrări clar stipulate care trebuie executate. E adevărat că omul le face în regie proprie şi se vede de la an la an cum îşi modernizează şi îşi îmbunătăţeşte ferma şi utilajele“, precizează Păstrăv.

Există şi zone în care lucrurile merg bine

La Moeciu, județul Brașov, de exemplu, pășunile au fost concesionate de mai multă vreme şi nu sunt probleme.

„Să știți că pe noi nu ne afectează ordonanța asta pentru că subvenția mergea și până acum la utilizatori. Am avut șapte pășuni pe care le-am scos la licitație. Le-au luat șapte utilizatori care le administrează. Este treaba lor cum se descurcă. Fiecare a făcut lucrările necesare. (...) Efectivele de animale au scăzut dramatic la noi în ultima perioadă, dar tot mai sunt în comună vreo 2.000 de capete de bovine și 10.000 de ovine pentru că animalele fac parte din tradiția locului. Pajiștile au fost întreținute, dar nu s-a pus niciodată problema împrejmuirii, pentru că vorbim, în total, de aproape 500 ha de pășune“, spune Niculaie Clinciu, primarul comunei Moeciu, județul Brașov.

Primarii susţin că nu se pune problema ca lucrările de întreţinere a păşunilor să nu fie efectuate, în condiţiile în care în fiecare an starea aces­tora este verificată de reprezentanţii APIA, instituţie prin intermediul căreia ajung banii.

„Noi am concesionat pajiştile către crescătorii de animale încă din 2009, când au fost luaţi în evidenţă de APIA. S-a luat atunci decizia în consiliul local să fie concesionat izlazul individual pentru toţi proprietarii de animale din comună pentru că primăria nu are creşterea de animale printre atribuţiile legale. Cei care au luat pajiştea în concesiune sunt obligaţi de APIA, unde s-au înregistrat cu animalele, să facă toate lucrările necesare pentru întreţinere. Când depun documentele la APIA primesc un regulament cu nişte norme care precizează cum trebuie întreţinută pajiştea. Aceste lucrări trebuie făcute pentru că, cel puţin din 2008 încoace, nu a fost niciun an în care să nu vină cineva de la APIA să verifice starea păşunii“, declară Grigoraş Păstrăv, primarul comunei Comăneşti. 

La Cârţişoara, judeţul Sibiu, în schimb, pajiştile montane sunt arendate de un singur cioban care se îngrijeşte de oile comunei.

„Păşunile de la noi au fost date de mult în arendă. Noi avem pajişti alpine pe care le dăm cu contract de arendă şi primim chiria. S-a făcut licitaţie şi a câştigat-o cineva de aici, care ia toate oile de la toată lumea şi merge cu ele pe munte. La noi nu se fac cine ştie ce amenajări pentru că e gol alpin şi are şi regim de rezervaţie. Nici jnepenii nu pot fi tăiaţi fără autorizaţie. Pajiştile sunt întreţinute, pur şi simplu, prin păşunare 2-3 luni pe an“, afirmă Dorin Magda, primarul comunei Cârţişoara, judeţul Sibiu.

Marius ŞERBAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2013

Crescătorii de ovine şi caprine pot depune, începând de vineri, cererea pentru plata subvenţiilor pe cap de animal

Crescătorii de ovine şi caprine pot depune, începând de vineri, cererea pentru plata subvenţiilor pe cap de animal aferente anului 2013, a anunţat joi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

"APIA informează potenţialii beneficiari că în perioada 5 - 30 aprilie 2013 pot depune cererea de plată aferentă anului 2013, în cadrul 'Plăţilor naţionale directe complementare pentru sectorul zootehnic, speciile ovine şi caprine'. De această primă pe cap de animal pot beneficia producătorii agricoli crescători de ovine, persoane fizice, persoane juridice şi/sau persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau familiale", se arată într-un comunicat al APIA, remis AGERPRES.
Solicitanţii trebuie să depună cererea aferentă fiecărei exploataţii cu cod ANSVSA la centrul APIA judeţean/local pe a cărui rază teritorială se află înregistrată exploataţia de ovine şi/sau caprine. 

Potrivit APIA, prima pe cap de animal se acordă o singură dată pe an producătorilor agricoli, înscrişi în evidenţa agenţiei cu cod unic de identificare, pentru femele ovine şi/sau femele caprine identificate conform legislaţiei în domeniu. Pentru a primi plata pe cap de animal, beneficiarii trebuie să deţină un efectiv în exploataţie de minimum 50 de capete femele de ovine/25 de capete femele de caprine, care au împlinit vârsta de minimum un an până la 31 martie a anului în care se face solicitarea primei, iar efectivul pentru care se solicită prima trebui să fie înscris în Registrul Naţional al Exploataţiilor la data solicitării primei.

De asemenea, numărul de animale trebuie menţinut în exploataţie la adresa menţionată în cerere pe perioada de retenţie până la data de 3 august 2013, iar cererea urmează să fie vizată de asociaţiile crescătorilor de ovine/caprine legal constituite.

Asociaţiile crescătorilor de ovine/caprine legal constituite, care vizează cererile solicitanţilor primei pe cap de animal, trebuie să fie afiliate la o federaţie a crescătorilor de ovine/caprine organizată la nivel naţional şi pot depune toate documente necesare la centrul judeţean al APIA sau al municipiului Bucureşti, în perioada 2 - 4 aprilie 2013. Depunerea cererilor se poate face individual sau prin reprezentant legal ori prin intermediul reprezentantului asociaţiilor crescătorilor de ovine/caprine legal constituite. 

Controlul la faţa locului se desfăşoară în perioada 3 mai - 3 august 2013 pentru speciile ovine şi caprine, la adresa menţionată în cerere, timp în care solicitanţii primelor au obligaţia de a menţine în exploataţie efectivul de animale pentru care au solicitat primă.

Sursa: AGERPRES

Ministrul Agriculturii: Toţi fermierii îşi vor primi subvenţiile pe suprafaţă până la sfârşitul lunii martie

Toţi cei 1,08 milioane de fermieri îşi vor primi subvenţiile pe suprafaţă până la sfârşitul lunii martie, în avans faţă de anii trecuţi, a declarat, miercuri, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin.

"În câteva zile, până la sfârşitul lunii martie, toţi cei 1,08 milioane de fermieri îşi vor primi subvenţiile pe suprafaţă, subvenţii care urmau să fie plătite până la 30 iunie, adică cu mult timp în avans faţă de anii trecuţi. Există toate fondurile în bugetul MADR astfel încât să ne îndeplinim obligaţiile şi dorinţa politică de a ajuta fermierii an de an", a precizat ministrul Agriculturii.

Discuţiile pe care şeful MADR le-a demarat cu reprezentanţii agricultorilor vizează politicile MADR în contextul perioadei 2014-2020, dar şi ale anului agricol 2013, respectiv pregătirea lucrărilor agricole de primăvară şi de toamnă.

Acesta a precizat că România, alături de Polonia, a reuşit să obţină prelungirea actualei scheme unice de plată pe suprafaţă până în anul 2020, dar şi acordarea unor fonduri complementare de la buget pentru a oferi competitivitate fermierilor din România.

"La solicitarea României s-a aprobat ca şi după 2014 să acordăm complementar de la buget sume importante la plata pe suprafaţă astfel încât să oferim competitivitate fermierilor din România. Dacă nu era aprobată această solicitare eram în situaţia în care plata pe hectar urma să fie în 2014 mai mică ca în 2013 pentru că ne raportam la o suprafaţă mult mai mare. Şi drepturile de plată pe cap de animal se transformau în drepturi pe plată pe suprafaţă şi atunci pachetul financiar care este acelaşi se împărţea la o suprafaţă mult mai mare. În condiţiile în care s-au acceptat aceste solicitări şi ale României cred că fermierul român are garanţia că odată cu creşterea subvenţiei de la bugetul UE poate să compenseze lipsa de competitivitate cu fonduri de la bugetul de stat", a spus Constantin.

Potrivit sursei citate, o altă prevedere importantă pentru România discutată în Parlamentul European arată că tinerii fermierii vor avea posibilitatea timp de 5 ani să primească ca plată unică pe suprafaţă mai mult cu 25% pentru o suprafaţă cuprinsă între 25 şi 100 hectare.

Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, se întâlneşte miercuri, la sediul MADR, cu membrii Consiliului Director ai Federaţiei Naţionale a Producătorilor din Agricultură, Industria Alimentară şi Servicii Conexe din România - PRO AGRO.

Reprezentanţii Asociaţiei Fermierilor din Romania, Organizaţiei Naţionale Interprofesionale Vitivinicole, Ligii Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii din România, Asociaţiei Producătorilor de Carne de Porc din România, Uniunii Crescătorilor de Păsări din România, Asociaţiei Naţionale a Tinerilor Producători Agricoli din România, Patronatului Planta Romanica, Asociaţiei Crescătorilor de Ovine Dobrogea, Federaţiei Oierilor de Munte vor prezenta problematica fiecărui sector şi vor încerca, împreună cu ministrul de resort şi reprezentanţii Ministerului Agriculturii să identifice cele mai bune soluţii pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă agricultura românească în prezent.

Sursa: AGERPRES

Peste 640.000 de fermieri au primit subvenţii pe suprafaţă din bugetul naţional de 756 milioane de lei

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a efectuat plăţi din bugetul naţional în valoare de 756 milioane de lei (166,5 milioane euro) pentru un număr de 642.737 fermieri din sectorul vegetal autorizaţi la plată.
Potrivit unui comunicat al instituţiei, remis, vineri, AGERPRES, plăţile sunt efectuate în cadrul Schemei de plată naţională directă complementară, decuplată de producţie (PNDC1 vegetal) - Campania 2012.

Pentru anul 2012 cuantumul alocat schemei de plată PNDC1 este de 35 euro/ha, la care se aplică coeficientul de reducere liniară.

Potrivit APIA, în cursul lunii decembrie 2012 au mai fost efectuate plăţi pentru PNDC vegetal în sumă de 166 milioane lei (36,5 milioane euro).

Suma totală plătită până în acest moment se ridică la 922 milioane lei (203,15 milioane euro), reprezentând un procent de 91,56% din suma alocată acestei scheme de plată pentru Campania 2012.

Plăţile se efectuează în lei, la cursul de schimb stabilit de către Banca Centrală Europeană în data de 28 septembrie 2012 şi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr.294/01 din 29 septembrie 2012, respectiv 4,5383 lei pentru un euro

Sursa AGERPRES

Declarația Agrana România cu privire la cuantumul subvenţiilor la sfecla de zahăr

Agrana România reiterează sprijinul permanent şi ataşamentul față de fermierii săi. Astfel, Agrana România a depus eforturi considerabile în ultimii doi ani în vederea creşterii suprafețelor cultivate cu sfeclă de zahăr, fapt ce a dus la realizarea cotei de zahăr alocată României la aderarea în cadrul Uniunii Europene. Fără aceste eforturi România nu realiza cota, care reprezintă aproximativ 20% din consumul național.

 

Mihail Dimitriu -  Director de Materie Prima AGRANA ROMANIA a declarat: 

„Creşterea în ultimii ani a suprafețelor cultivate cu sfeclă de zahăr este un rezultant firesc al dezvoltarii competitivității şi profitabilității acestei culturi, precum şi a creşterii nivelului de tehnologizare în zona noastră de cultură. Este adevărat că nivelul subvențiilor a scăzut, dar acest lucru s-a petrecut datorită unei prevederi ce face referire la suprafața cultivată cu sfeclă în 2007, care astăzi desi nu mai este valabilă, incă se aplică. 

Prevederea enunţă că fermierii care au cultivat sfeclă în 2007 şi ulterior au renunțat la cultură, primesc un cuantum fix de subvenție. Suprafețele la care se face însă referire în cadrul prevederii insumează 4200 ha, care practic  nu mai sunt cultivate, dar diminuează  subvenția totală.

Ținând cont de dificultățile prin care au trecut fermierii noştri în anul 2012 şi de faptul că unele costuri ale culturii sfeclei de zahăr au crescut, Agrana România a luat două măsuri esențiale ce vin în sprijinul cultivatorilor săi de sfeclă de zahăr.

Mai exact, am mărit prețul pe tonă a sfeclei - neto de plata, cu 2 EUR  pentru contractul din 2013, în vederea stimulării productivității la cultură. Această valoare se atribuie fermierilor care obțin o producție medie pe suprafața cultivată de minim 35 t/ha; Am ținut să compensăm pierderile (şi datorită diminuării subvenției) suferite în 2012, cu suma de 100 EUR /ha de sfeclă cultivată.”

 

Agrana în Europa

Agrana reprezintă un pilon de vârf al industriei de zahăr şi în România. Dezvoltarea companiei austriece Agrana are la baza specializarea asupra a trei elemente care le asigură creşterea, şi anume zahăr, amidon şi procesarea de fructe.

Compania Agrana utilizează toate resursele sale pentru a fi lider calitativ în agricultură, prin rafinarea materialelor brute în zahăr, amidon şi fructe procesate. Această viziune a Agrana oferă valoare adăugată industriei de procesare, prin gama variată de produse pe care compania le are şi continuă să le dezvolte în permanenţă.

 

Agrana în România

Agrana este primul producător de zahăr din România, având o cotă majoritară de piață. Din 1998 şi până în prezent, Agrana a dezvoltat două fabrici de zahăr în România: una în Roman şi una în Buzău.

De asemenea, compania deţine şi o fabrică de amidon în oraşul Ţăndărei. Fabrica de zahăr din Roman reprezintă un partener de lungă durată şi de încredere pentru cultivatorii de sfeclă de zahăr din zona Moldovei, prin interesul pentru dezvoltare şi performanţă.

Agrana are o echipă de specialişti agro-tehnici care oferă consultanţă în permanenţă cultivatorilor de sfeclă de zahăr, în scopul dezvoltării culturilor arabile. Prin interesul faţă de agricultura din România, Agrana urmăreşte atingerea unui înalt standard calitativ, competitiv cu cel din Europa.

Agrana România  este un furnizor important pentru sectorul retail, este prezent în toate reţelele mari de hypermarket-uri, dar şi în magazinele mici, servind o paletă largă a nevoilor clienţilor prin gama diversificată de produse.

BCR acordă credite agricultorilor care primesc subvenţii de la buget şi din fonduri europene

Banca Comercială Romană (BCR) acordă credite pe termen scurt agricultorilor care urmează să primească subvenţii de la bugetul de stat sau din fonduri ale Uniunii Europene, în vederea finanţării activităţilor din sectorul vegetal sau zootehnic, relevă un comunicat al băncii remis luni AGERPRES.

Astfel, beneficiarii de subvenţii APIA pot obţine de la BCR credite pentru finanţarea capitalului de lucru necesar desfăşurării activităţii curente, în proporţie de 80 - 90% din subvenţia rămasă de încasat de la APIA.

Creditele vor fi acordate în baza unor convenţii tripartite semnate cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura (APIA) şi Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR) pentru schemele de sprijin financiar din sectorul vegetal, respectiv plăţile naţionale directe complementare (PNDC) 1 campania 2012, pentru plăţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic - PNDC bovine, ovine caprine campania 2012, dar şi pentru măsura 215 - plăţi pentru bunăstarea animalelor - porcine campania 2012, Axa II PNDR campania 2012 şi pentru schema de plată unică pe suprafaţă (SAPS) - campania 2012. 

Totodată, BCR a încheiat cu fondurile de garantare (FGCR şi FNGCIMM) convenţii bilaterale pentru garantarea în proporţie de până la 80% a acestor categorii de credite.

Aceste tipuri de împrumuturi de la BCR pot fi obţinute de producători agricoli, persoane fizice sau juridice care prezintă Adeverinţa de înregistrare fermier emisă de APIA prin care se confirmă eligibilitatea acestora la obţinerea finanţării. Beneficiarii de subvenţii APIA se pot adresa oricărei unităţi din reţeaua BCR pentru accesarea acestor tipuri de credit.

BCR, membră a Erste Group, este cel mai important grup financiar din România, valoarea activelor fiind de peste 16 miliarde de euro. BCR oferă gama completă de produse şi servicii financiare prin intermediul unei reţele de 41 de centre de afaceri dedicate companiilor şi 622 de unităţi retail localizate în majoritatea oraşelor din întreaga ţară cu peste 10.000 de locuitori. BCR are cea mai mare reţea naţională de ATM - peste 2.400 de bancomate şi POS - 15.000 de terminale pentru plată cu cardul la comercianţi, precum şi servicii complete de Internet banking, phone-banking şi e-commerce.

Erste Group este unul dintre principalii furnizori de servicii financiare din Europa Centrala si de Est. Aproximativ 50.000 de angajaţi deservesc 17 milioane de clienţi în cadrul a 3.100 de filiale din 8 ţări (Austria, Republica Ceha, Slovacia, România, Ungaria, Croaţia, Serbia şi Ucraina). La 30 septembrie 2012, Erste Group deţnea active totale în valoare de 217 miliarde euro, înregistrând un profit operaţional de 2,618 miliarde euro şi un raport cost/venituri de 51.9%.

Sursa: AGERPRES

Agricultorii europeni se tem de o reducere a subvenţiilor

Principala organizaţia europeană a producătorilor agricoli, Copa-Cogeca, a cerut joi şefilor de stat şi de guvern din Uniunea Europeană să nu sacrifice subvenţiile agricole în cadrul negocierilor lor pentru bugetul european în perioada 2014-2020, transmite AFP.

Ultimele propuneri referitoare la reducerea sumelor alocate pentru Politica Agricolă Comună sunt 'complet inadmisibile', a apreciat preşedintele Copa, Gerd Sonnleitner, reprezentând sindicatele agricultorilor europeni. Potrivit acestuia, propunerile 'ar conduce la o reducere considerabilă, de până la 30% în unele ţări, a plăţilor directe către agricultori'.

Bugetul Politicii Agricole Comune reprezintă aproape 40% din bugetul european. Comisia Europeană a propus reducerea PAC de la 420,6 miliarde de euro în perioada 2007-2013 la 386 miliarde de euro în perioada 2014-2020. Într-o primă variantă trimisă celor 27 de lideri europeni, preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, a propus chiar reducerea PAC până la 364,4 miliarde de euro.

'Este vorba de o reducere inacceptabilă', a declarat preşedintele Cogeca, Christian Pees, care reprezintă organizaţiile profesionale agricole europene. Potrivit acestuia, este foarte îngrijorător să vezi cum politica agricolă comună este victima arbitrajului bugetar european.
Consiliul European a demarat joi prin întâlniri bilaterale între preşedintele Herman Van Rompuy şi cei 27 de şefi de stat sau de guvern.

AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS