Web Banner Nuseed 300 x 100 px
update 26 Jan 2023

Suveranitatea alimentară a Uniunii Europene?

În timp ce economia mondială părea să se îndrepte către o revenire la normal după pandemia provocată de Covid-19, criza ucraineană revigorează dezbaterile privind suveranitatea Uniunii Europene pentru a satisface nevoile sale alimentare și industriale vitale.

Confruntați cu riscul creșterii prețurilor la inputurile din agricultură sau chiar cu cel al penuriei de alimente pentru țările cu cele mai mari deficite de materii prime agricole, precum statele din Africa de Nord și Orientul Apropiat, multe organizații agricole din statele membre au cerut o creștere a producției europene pentru a atenua efectul acestei crize, chiar dacă aceasta a însemnat revenirea la anumite obiective ale politicii agricole europene referitoare la reducerea productivității la utilizarea mai redusă a terenului arabil.

Așa cum era de așteptat, aceste poziții au dus imediat la o reacție a ONG-urilor de mediu, care denunță această inițiativă a „purtătorilor de standarde ai agriculturii industriale“ ce profită de situația creată de războiul din Ucraina pentru a încerca astfel să reducă domeniul de aplicare a strategiei „De la fermă la furculiță“. Obiectivele acestei politici, spun ei, sunt tocmai creșterea sustenabilității agriculturii europene și a autonomiei sale agricole, atât din punctul de vedere al autosuficienței, cât și al autonomiei față de inputurile importate sau al creării de dependențe energetice.

Potrivit acestor apărători ai F2F, adevărata soluție ar fi consolidarea stocurilor strategice și a instrumentelor financiare care să permită atenuarea efectelor crizei pentru țările cu cele mai multe deficite, fără a renunța la politica agroecologică care va duce în cele din urmă la asigurarea autosuficienței alimentare a Europei.

Ca de multe ori în acest tip de dezbatere, ambele părți au dreptate în teorie, dar la scări de timp diferite. Anumite scenarii oferă o cale către o reorientare a agriculturii europene făcând posibilă satisfacerea nevoilor europene, și chiar păstrarea capacității sale de export pentru punctele sale forte (cereale în special) pentru a continua să își asume contribuția europeană la securitatea alimentară mondială. Dar acestea sunt scenarii pe termen lung (până în 2050), în timp ce răspunsurile ce trebuie date la criza ucraineană sunt pe termen scurt și mediu: va trebui, evident, să ne confruntăm cu o criză acută în 2022 și 2023 și, cel mai probabil, cu o ieșire a Rusiei și Ucrainei din comerțul global cu produse agricole materii prime pentru câțiva ani, cu excepția unei întorsături miraculoase (retragerea Rusiei care justifică încetarea sancțiunilor economice sau victoria militară a Ucrainei, adică două ipoteze pe care ar fi puțin riscant să pariem).

Pentru următorii ani va fi, fără îndoială, necesară îmbinarea măsurilor recomandate de cele două „tabere“: o mai bună gestionare a stocurilor internaționale și sprijin financiar pentru țările cu deficit, dar și o creștere, cel puțin temporară, a producției europene, până când vom putea vorbi de planul agroecologic.

După cum am văzut, scenariul TYFA (Ten Years for Agroecology) își propune să răspundă nevoilor alimentare ale Uniunii Europene și chiar să-și păstreze contribuția la securitatea alimentară în țările cele mai dependente de exporturile sale agricole, eliminând în același timp importurile de proteină vegetală. La aceste obiective (care pe termen lung ar răspunde perfect provocărilor actuale) se adaugă eliminarea utilizării pesticidelor și a îngrășămintelor de sinteză. Deși cuvântul nu este pronunțat în mod explicit, este, prin urmare, o tranziție 100% către agricultura organică.

Acest scenariu poate fi criticat pentru ipotezele sale prea optimiste: decalajul între recoltele organice și cele convenționale este adesea mai mic decât realitatea observată în prezent și își asumă o capacitate europeană de producție, a culturilor proteaginoase, mai mare, care rămâne însă de demonstrat. Echilibrarea pierderilor presupuse ale producției agricole globale (-35%) prin schimbarea radicală a dietei, care sunt foarte clar explicate: precum consumul de carne de bovină, suine sau pasăre (- 69%, - 60% și respectiv - 65%).

Totuși, singurele obiective cuantificabile ale „F2F“ sunt cele de reducere a inputurilor: antibiotice pentru animale, îngrășăminte și pesticide. În ceea ce privește evoluția dietei europene, aceasta se rezumă la dorințe pioase care nu sunt însoțite de vreun obiectiv cuantificat (cu excepția risipei alimentare), nici de un termen datat. Pe de altă parte, țintele de reducere a inputurilor sunt stabilite pentru 2030, unde TYFA plănuia o evoluție pe o perioadă mai mare de 30 de ani!

Înțelegem logica politică din spatele acestor „obiective“ ale F2F: este mai ușor din punct de vedere politic să impunem constrângeri asupra unei populații minoritare de fermieri și dependente de finanțare publică decât asupra tuturor alegătorilor-consumatori... Asta cu atât mai mult cu cât urmează retorica firească a partidelor ecologiste, care, din aceleași motive, și-au impus o viziune conform căreia agricultura intensivă este responsabilă de toate relele și, prin urmare, reducerea inputurilor ar fi instrumentul esențial pentru a îmbunătăți miraculos starea ecosistemelor.

Această obsesie ecologică împotriva „productivismului“ agricol are rădăcini istorice: a răspuns viziunii ecologiei științifice emergente în ultima treime a secolului XX, mai întâi sensibilizată la problemele locale (poluarea cauzată de inputuri, deteriorarea biodiversității în peisajele agricole).

Dar, de atunci, problemele și prioritățile ecologiei științifice au evoluat: conștientizarea schimbărilor climatice ne impune să monitorizăm impactul activităților noastre și al consumului nostru asupra emisiilor de gaze cu efect de seră. La nivel agricol, acest lucru duce la un interes pentru analizele ciclului de viață (ACV) ale alimentelor noastre, așa cum am făcut pentru bunurile industriale sau pentru transport. Consecința acestei viziuni noi, mai globaleȘ este necesar ca să ne interesăm de echilibrul ecologic al agriculturii, raportându-l la cantitățile de alimente produse, și nu la suprafețele cultivate, așa cum se făcea anterior.

Totuși, acest lucru schimbă radical punctul de vedere deoarece ACV-urile reduse la kilogramul de hrană sunt cel mai adesea în avantajul produselor agriculturii convenționale, atunci când sunt comparate cu produsele celei mai dezvoltate agriculturi extensive, și anume cea organică. Chiar dacă această întrebare este încă subiectul controverselor, simplul fapt că reprezentanții bio solicită (fără succes până acum) retragerea comparațiilor ACV între produsele ecologice și cele convenționale arată cât de mult se înclină balanța cunoștințelor științifice.

Erodarea biodiversităţii la nivel global a devenit, de asemenea, o preocupare majoră. Totuși, inventarele faunei mondiale arată că agricultura este sectorul economic care contribuie la această erodare, însă se constată faptul că scăderea biodiversității este mult mai mare în țările din Sud, unde agricultura este mai extinsă decât în Europa și America de Nord, regiunile în care agricultura intensivă este de departe modelul predominant.

În plus, dezvoltarea agriculturii în aceste țări din Sud este condusă în esență de culturile de export, destinate satisfacerii nevoilor țărilor din Nord. Aceasta ridică semne de întrebare cu privire la efectele secundare ale unei posibile contribuții reduse a agriculturii europene, care în starea actuală a comerțului internațional riscă mai ales să genereze o defrișare în creștere în sud, dacă nu este însoțită de o schimbare radicală a dietei în Europa.

În mod clar, atunci când reducem impactul agriculturii în ceea ce privește cantitățile produse, ecologia științifică (spre deosebire de ecologia politică) arată clar că diminuarea contribuției agriculturii europene nu aduce niciun beneficiu clar de mediu la nivel global. Acest lucru nu împiedică reducerea fertilizării cu produse de sinteză sau folosirea pesticidelor care creează poluare.

Soluția optimă este, fără îndoială, diferențierea politicilor în funcție de regiuni, păstrarea globală a potențialului de producție, promovând totodată agroecologia sau alte forme în regiunile în care este cu adevărat utilă. Marea Britanie post-Brexit explorează și ea această cale, urmând recomandările ecologistului A. Balmford.

Această inversare a viziunii ecologice științifice nu este încă integrată de curentele ecologice dominante, care persistă în a cere reduceri nemotivate ale inputurilor, considerate ca markeri ai radicalismului ecologic, chiar dacă nimeni nu este capabil să cuantifice beneficiile acestor reduceri pentru climă sau biodiversitate. Nerăbdător înainte de toate să împace acest curent de opinie, dar și să-și dea un „leac științific“, F2F și-a prezentat așadar dorința de a reduce inputurile, dar asociind de fiecare dată fără coerență două obiective, unul având un sens real din punct de vedere științific, celălalt pur ideologic sau demagogic.

În cazul îngrășămintelor de sinteză: să reducă cantitățile folosite, ceea ce este desigur pe deplin de dorit în cazul regiunilor care depășesc media europeană, însă nu are sens din punctul de vedere al poluării mediului și duce în mod clar la o pierdere a randamentelor, în special în zonele clasificate ca vulnerabile la nitrați, unde fertilizarea pe bază de azot este deja limitată, având în vedere potențialul de producție.

În cazul pesticidelor:

  • reducerea cu 50% a utilizării produselor „cele mai periculoase“ (ceea ce poate, dacă este cazul, să aibă sens, cu condiția să rămâi la produse care prezintă un risc dovedit în domeniu, și nu un simplu pericol în sens toxicologic)
  • și reducerea utilizării tuturor pesticidelor cu 50% (ceea ce din nou va provoca inevitabil o scădere a producțiilor, fără niciun beneficiu pentru mediu la nivel global).

La aceasta trebuie adăugată creșterea suprafeței cultivate cu culturi organice cu 25% din totalul suprafețelor, și conversia a 10% din suprafețele agricole în zone neproductive rezervate biodiversității, care produc pierderi suplimentare de producție. Toate fără nici cea mai mică măsură menită să schimbe alimentația europenilor, singura soluție pentru a preveni ca aceste scăderi ale producției să aibă ca rezultat o utilizare sporită a importurilor. Singurul efort cerut consumatorilor de F2F este reducerea risipei alimentare, care este cu siguranță necesar, dar insuficient și, mai presus de toate, nu induce nicio modificare a echilibrului dintre producția animală și cea vegetală.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

SCHEMA DE AJUTOR DE STAT - Sprijin pentru IMM-uri în vederea depășirii crizei economice generate de pandemia de COVID-19 AGROALIMENTAR

Buget orientativ alocat: 300 mil euro (50 mil euro-micro-5000euro si 250mileuro-mari)

Proiect - Prevederile din prezentul document pot suferi modificări până la publicarea în varianta finală a procedurii de implementare a schemei de ajutor de stat.

Obiectivul schemei îl reprezintă susținerea IMM-urilor în cadrul programului de relansare economică cu finanțare din fonduri externe nerambursabile în contextul crizei economice generate de pandemia de COVID-19, prin acordarea de ajutoare temporare cu valoare limitată acelor IMM-uri care se confruntă cu un deficit sau chiar cu indisponibilitatea lichidităților

 OBIECTIV SPECIFIC

Grant pentru capital de lucru pentru sectoarele agricultură, piscicultură, acvacultură și industrie alimentară

IMM-urile cu domeniile de activitate eligibile din anexa nr. 2 și:

a) au înregistrat profit operațional din activitatea curentă, în unul dintre ultimele trei exerciții financiare înainte de depunerea cererii de finanțare pentru obținerea grantului, potrivit situațiilor financiare depuse conform legii;

b) dispun de coparticipare la constituirea capitalului de lucru în procent de minimum 15% din valoarea grantului la data utilizării grantului pentru capital de lucru, potrivit prevederilor legale în vigoare;

c) mențin sau, după caz, suplimentează numărul de salariați, față de data depunerii cererii, pe o perioadă de minimum 6 luni, la data acordării granturilor, cu excepția situațiilor în care contractele individuale de muncă sunt încheiate pentru sezonieri sau/și zilieri.

BENEFICIARI ELIGIBILI ȘI CRITERII DE ELIGIBILITATE

Cheltuielile eligibile în cadrul prezentei scheme sunt următoarele:

a) cheltuieli privind stocurile de materii prime, materiale, mărfuri, precum și alte categorii de stocuri necesare activității curente/operaționale desfășurate de beneficiari;

b) datorii curente și restante față de furnizorii curenți, inclusiv față de furnizorii de utilități, potrivit contractelor încheiate;

c) cheltuieli privind chiria pe bază de contract încheiat și/sau cheltuieli privind arenda sau redevența pe bază de contract de arendă sau contract de concesiune aferente terenurilor agricole;

d) cheltuieli privind achiziția de servicii necesare activității curente, cu excepția serviciilor de consultanță, studiilor și altor categorii de servicii indirecte;

e) cheltuieli privind achiziția de obiecte de inventar, inclusiv obiecte de inventar de natura mijloacelor fixe necesare reluării activității curente;

f) cheltuieli privind achiziția de echipamente, utilaje, instalații, tehnologii, dotări independente necesare reluării activității;

g) cheltuieli privind plata datoriilor către bugetul statului

CHELTUIELI ELIGIBILE

SUME NERAMBURSABILE

(1) Valoarea sprijinului din fonduri externe nerambursabile pentru capital de lucru se stabilește astfel:

a) pentru IMM-urile cu cifra de afaceri aferentă anului 2019 cuprinsă între 5.000 și13.500 euro, valoarea grantului este de 5.000 euro;

b) pentru IMM-urile cu cifra de afaceri aferentă anului 2019 mai mare de 13.501 euro, valoarea grantului poate fi de până la 15% din cifra de afaceri și nu poate depăși suma 120.000 euro. Pentru IMM-urile cu cifra de afaceri cu echivalentul în euro de peste 1 milion de euro, valoarea maximă a ajutorului este de 120.000 euro.

(2) Valoarea granturilor pentru capital de lucru nu include cofinanțarea beneficiarilor de ajutor de stat la constituirea capitalului de lucru, în procent de minimum 15% din valoarea grantului solicitat.

VALOAREA MAXIMĂ A GRANTULUI

A - Agricultură, silvicultură și pescuit

01 - Agricultură, vânătoare și servicii anexe

011 - Cultivarea plantelor nepermanente

0111 - Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase

0112 - Cultivarea orezului

0113 - Cultivarea legumelor și a pepenilor, a rădăcinoaselor și tuberculilor

0116 - Cultivarea plantelor pentru fibre textile

0119 - Cultivarea altor plante din culturi nepermanente

012 - Cultivarea plantelor din culturi permanente

0121 - Cultivarea strugurilor

0124 - Cultivarea fructelor semintoase si samburoase

0125 - Cultivarea fructelor arbuștilor fructiferi, capsunilor, nuciferilor si a altor pomi fructiferi

0126 - Cultivarea fructelor oleaginoase

0127 - Cultivarea plantelor pentru prepararea băuturilor

0128 - Cultivarea condimentelor, plantelor aromatice, medicinale si a plantelor de uz farmaceutic

0129 - Cultivarea altor plante permanente

013 - Cultivarea plantelor pentru inmultire

0130 - Cultivarea plantelor pentru inmultire

014 - Creșterea animalelor

0141 - Creșterea bovinelor de lapte

0142 - Creșterea altor bovine

0143 - Creșterea cailor si a altor cabaline

0145 - Creșterea ovinelor si caprinelor

0146 - Creșterea porcinelor

0147 - Creșterea pasarilor

0149 - Creșterea altor animale

015 - Activități in ferme mixte (cultura vegetala combinata cu creșterea animalelor)

0150 - Activități in ferme mixte (cultura vegetala combinata cu creșterea animalelor)

016 - Activități auxiliare agriculturii si activități după recoltare

0161 - Activități auxiliare pentru producția vegetala

0162 - Activități auxiliare pentru creșterea animalelor

0163 - Activități după recoltare

0164 - Pregatirea semințelor

03 - Pescuitul și acvacultura

031 - Pescuitul

0311 - Pescuitul maritim

0312 - Pescuitul in ape dulci

032 - Acvacultura

0321 - Acvacultura maritima

0322 - Acvacultura in ape dulce

10 - Industria alimentară

101 - Producția, prelucrarea si conservarea carnii si a produselor din carne

1011 - Prelucrarea si conservarea carnii

1012 - Prelucrarea si conservarea carnii de pasare

1013 - Fabricarea produselor din carne (inclusiv din carne de pasare)

102 - Prelucrarea si conservarea pestelui, crustaceelor si molustelor

1020 - Prelucrarea si conservarea pestelui, crustaceelor si molustelor

103 - Prelucrarea si conservarea fructelor si legumelor

1031 - Prelucrarea si conservarea cartofilor

1032 - Fabricarea sucurilor de fructe si legume

1039 - Prelucrarea si conservarea fructelor si legumelor n.c.a.

104 - Fabricarea uleiurilor si a grasimilor vegetale si animale

1041 - Fabricarea uleiurilor si grasimilor

1042 - Fabricarea margarinei si a altor produse comestibile similare

105 - Fabricarea produselor lactate

1051 - Fabricarea produselor lactate si a branzeturilor

1052 - Fabricarea inghetatei

106 - Fabricarea produselor de morarit, a amidonului si produselor din amidon

1061 - Fabricarea produselor de morarit

1062 - Fabricarea amidonului si a produselor din amidon

107 - Fabricarea produselor de brutarie si a produselor fainoase

1071 - Fabricarea painii; fabricarea prajiturilor si a produselor proaspete de patiserie

1072 - Fabricarea biscuitilor si piscoturilor; fabricarea prajiturilor si a produselor conservate de patiserie

1073 - Fabricarea macaroanelor, taiteilor, cus-cus-ului si a altor produse fainoase similare

108 - Fabricarea altor produse alimentare

1081 - Fabricarea zaharului

1082 - Fabricarea produselor din cacao, a ciocolatei si a produselor zaharoase

1083 - Prelucrarea ceaiului si cafelei

1084 - Fabricarea condimentelor si ingredientelor

1085 - Fabricarea de mancaruri preparate

1086 - Fabricarea preparatelor alimentare omogenizate si alimentelor dietetice

1089 - Fabricarea altor produse alimentare n.c.a.

109 - Fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor

1091 - Fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor de ferma

11 - Fabricarea băuturilor

110 - Fabricarea băuturilor

1106 - Fabricarea maltului

1107 - Producția de bauturi racoritoare nealcoolice; producția de ape minerale si alte ape imbuteliate

172 - Fabricarea articolelor din hârtie și carton

1721 - Fabricarea hârtiei si cartonului ondulat si a ambalajelor din hartie si carton

contact2

contact

Trei forme noi de sprijin pentru susținerea activității fermierilor în anul 2022

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează potențialii beneficiari că până la data de 12 mai 2022 inclusiv, se depun cereri de solicitare pentru următoarele scheme de ajutor de stat, respectiv:

  • Schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovin;
  • Schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul suin;
  • Schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul avicol.

Valoarea totală maximă a schemei de ajutor de stat este de 453.899 mii lei și se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pe anul 2022 și este repartizată astfel: 

a) 170.250 mii lei pentru sectorul bovine; 

b) 167.649 mii lei pentru sectorul suine; 

c) 116.000 mii lei pentru sectorul avicol. 

Cererile de solicitare a ajutorului de stat și documentele justificative se vor depune în funcție de tipul de ajutor de stat solicitat la: 

a) Centrele APIA pe raza căruia au sediul social sau își au domiciliul sau unde au depus cererea unică de plată în anul 2021, în cazul ajutorului de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovin; 

b) Centrele APIA pe raza cărora își au sediul social sau unde au depus cererea de solicitare pentru măsura 14 - Bunăstarea animalelor - pachetul a) - Plăți în favoarea bunăstării porcinelor, din cadrul PNDR 2014-2020, în anul 2021, în cazul ajutorului de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul suin; 

c) Centrele APIA pe raza cărora își au sediul social sau la centrul județean al APIA unde au depus cererea de solicitare pentru măsura 14 - Bunăstarea animalelor - pachetul b) - Păsări, din cadrul PNDR 2014-2020, în anul 2021, în cazul ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul avicol; 

Cererile de solicitare a ajutorului de stat se pot  transmite si prin poștă, cu condiția asumării prin semnătură de către beneficiar/reprezentant legal pe fiecare pagină a documentului transmis.

Valoarea totală a ajutorului ce poate fi acordată pentru fiecare beneficiar nu depășește echivalentul în lei a 290.000 euro, la cursul de schimb valutar stabilit de Banca Națională a României, valabil la data intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 51/2022.

Plata ajutorului de stat se efectuează până la data de 30 iunie 2022.

Nu se acordă plăți ulterior datei de 30 iunie 2022 dacă se constată că acestea nu au putut fi efectuate dintr-o cauză imputabilă beneficiarului, respectiv nedeclararea unui cont valid la APIA. 

Informațiile privind beneficiarii, condițiile de eligibilitate, documentele ce însoțesc cererea de solicitare a ajutorului de stat, precum și Ghidurile solicitantului se regăsesc publicate pe site-ul APIA www.apia.org.ro , accesând următorul link: Ajutoare pentru susţinerea activităţilor agricole din sectoarele suin / avicol / bovin / ovine - caprine / legume-fructe, cartofi și vitivinicol în contextul crizei economice generate de pandemia COVID-19 - APIA .

Legislație:

OUG nr. 51/2022 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectoarele bovine, suine și avicol în contextul crizei economice generate de pandemia COVID-19.

APIA, mereu alături de fermieri!

Recomandări pentru proprietarii animalelor de companie privind limitarea răspândirii infecției cu COVID 19

Odată cu înregistrarea unui număr mare de persoane infectare cu noul coronavirus în majoritatea localităților din țara noastră, Colegiul Medicilor Veterinari Filiala Sibiu recomandă proprietarilor de animale de companie, următoarele:

  • Plimbați animalele de companie obligatoriu în lesă, în apropierea locuinței dumneavoastră, evitând contactul cu alte persoane, evitați ca alte persoane să atingă animalul dumneavoastră și păstrați distanța fizică în timpul plimbării.
  • După plimbarea animalului de companie spălați extremitățile picioarelor (labuțele) animalului cu șampon cu clorhexidină, șampon normal sau săpun, după care limpeziți foarte bine. Puteți să folosiți și șervețelele speciale pentru curățat. În caz de reacții cutanate apelați medicul veterinar curant.
  • Spălați-vă pe mâini înainte și după ce ați atins animalul de companie, mâncarea sau ustensilele acestuia și evitați să le sărutați în această perioadă.
  • Înainte de a merge la un cabinet veterinar sunați pentru un sfat, faceți o programare telefonică sau online, mergeți la cabinet doar pentru urgențe și numai după ce ați făcut programarea.
  • Animalul de companie, atunci când este dus la un cabinet veterinar, să fie însoțit doar de o singură persoană adultă. Evitați vizitarea animalului de companie pe durata internării lui.
  • Când ajungeți la un cabinet veterinar așteptați indicațiile afară sau în sala de așteptare și scurtați pe cât posibil prezența la cabinetul veterinar.
  • Dezinfectați-vă mâinile când intrați și ieșiți din cabinetul veterinar.
  • Evitați contactul direct și păstrați o distanță între persoane de cel puțin 1,5 m în sala de așteptare și față de personalul cabinetului veterinar.
  • Încercați să nu atingeți nimic în sala de așteptare sau în sala de consultații și tratamente.
  • Achitați serviciile medicale veterinare utilizând cardul.
  • Medicii veterinari trebuie să se asigure că sunt implementate niveluri adecvate de biosecuritate, că personalul este protejat cu echipamentul necesar și că proprietarii de animale sunt informați despre măsurile de precauție în vigoare.
  • În această fază a epidemiei medicii veterinari pot solicita deținătorilor animalelor de companie să precizeze dacă au fost testați, vaccinați, sau izolați, dacă au fost suspecți sau pozitivi pentru COVID-19.
  • Dacă un proprietar are COVID trebuie evitat contactul apropiat cu membrii familiei, inclusiv cu animalele de companie.

Proprietarii de animale de companie trebuie să mențină întotdeauna bunele practici de igienă (inclusiv spălarea mâinilor înainte și după ce au fost în preajma animalelor sau au atins animalul, mâncarea sau consumabilele lor, precum și evitarea sărutării lor) și în niciun caz nu ar trebui să renunțe la animalele de companie.

În acest moment, din datele oficiale nu există dovezi că animalele se pot îmbolnăvi și pot răspândi virusul mai departe. Multe companii au testat deja mii de câini și pisici pentru COVID-19, iar în toate cazurile rezultatele au fost negative.

Este responsabilitatea fiecărui individ să se asigure că sunt respectate comportamente adecvate în cadrul acestor activități, pentru a evita extinderea suplimentară a COVID-19.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Deși în general nu este prea dezvoltat, turismul românesc a fost „bolnav“ pe jumătate în primul an de pandemie

Nu că România ar excela în turism în rest, în comparație cu alte țări și cu resursele de care dispune, dar anul pandemic 2020 s-a resimțit destul de puternic în această industrie care contribuie cu 2,7% (2019) la formarea PIB. La nivel macro, cumva tocmai aportul acesta mai mic în produsul intern a făcut ca impactul general asupra economiei să fie mai mărunt la noi, în comparație cu statele în care sectorul turistic (venituri directe și indirecte) reprezintă între 15% (Spania) și 30% (Grecia) din PIB. Ca să o spunem pe șleau, în privința noastră, turismul a fost un pariu veșnic pierdut în politicile publice, așa că n-a fost prea ușor să fie îngropat într-o situație excepțională, așa cum a fost și este perioada pandemică.

Statisticile noastre privind turismul oricum nu reflectă cu fidelitate realitatea. De exemplu, chiar buletinul INS privind anul 2020 face o precizare: „Nomenclatorul structurilor de cazare a fost constituit pornind de la lista structurilor de cazare autorizate (...) La data de 2 iulie 2020, lista cuprindea 14.898 de structuri, din care au fost eliminate: 4.205 de apartamente și camere de închiriat, care fac obiectul unei alte cercetări statistice;  497 de unități ce erau închise din cauza Covid; 2.342 unități erau în reparații capitale; 1.010 nu au completat chestionarul din alte cauze.“ Am adăuga noi că nu este cuprins – din motive logice – nici turismul de o zi, dar nici acela desfășurat cu cazări la rude ori în spații nedeclarate. Altfel spus, trebuie să luăm cu rezerve datele publice, ele având o relevanță de ceva peste 80%.

Sosirile înregistrate în structurile de primire turistică

În 2019, sosirile s-au cifrat la 13.268, 8 mii de persoane, din care 79,9 (10. 601,7 mii) au însemnat turiști români, iar 20,1% (2.667,1mii) turiști străini (74,2% din Europa).

În 2020, numărul de sosiri s-a situat la 6.335,4 mii, cu 92,8% (5.879, 25 mii) turiști români și doar 7,2% (456,15 mii) turiști străini (78,4% din Europa).

Avem așadar o scădere cu 52,3% a sosirilor în anul pandemic 2020, comparativ cu anul normal 2019!

În privința vizitatorilor stăini, în 2019, cei mai mulți provin din Germania (57,4 mii), Italia (40,1 mii), Franța (30,1 mii), Israel (29,2 mii) și Regatul Unit (26,9 mii).

În 2020, turiștii din Germania (296,2 mii) sunt pe primul loc, urmați fiind de cei din Israel (234,5 mii), Italia (222,3 mii), SUA (161,8 mii), Ungaria (156,8 mii), Franța (154,1 mii) și Regatul Unit (139,1 mii).

Plecările turiștilor români în străinătate

Am ales să punem în oglindă acești doi indicatori, sosiri vs plecări, ca să ne dăm seama că totuși ceva se întâmplă cu turismul nostru, de vreme ce românii aleg majoritar să plece în străinătate, iar străinii nu se dau peste cap să-și petreacă timpul liber la noi. Și poate că aici sunt de semnalat aspecte ce țin de infrastructura rutieră, cazare, raport calitate/preț în structurile turistice, curățenie, servire, oferte de petrecere a timpului liber etc.

În 2019, potrivit datelor înregistrate la frontiere, 23.065,8 mii de români au plecat să viziteze alte țări, ceea ce înseamnă mai mult cu 117,56% comparativ cu românii care și-au petrecut concediul acasă. În același timp, în contrapartidă, ca să spunem așa, în România au intrat 2.667, 1mii de străini, cifră de 8,65 de ori mai mică decât a românilor plecați afară.

În 2020, raportul se păstrează: plecările vizitatorilor români în străinătate, înregistrate la punctele de frontieră, au fost de 9.510,1 mii, mai mari cu 71,75% decât românii care și-au petrecut concediile acasă. În același timp, în România au intrat 456,15 mii de turiști străini, cifră de 28,4 ori mai mică decât cea a românilor plecați în străinătate.

E adevărat, pandemia a făcut ca, în 2020, plecările afară ale românilor să scadă cu 58,8% în 2020, față de 2019.

Înnoptările înregistrate în structurile de cazare turistică

În 2019, înnoptările înregistrate în structurile de primire turistică au însumat 29.870,4 mii (români – 82,4%, străini –17,6%, din care 72,1% provin din Europa). Durata medie a șederii a fost de 2,3 zile la turiștii români și de 2,0 zile la turiștii străini.

În 2020 înoptările au însumat 14.444,7 mii (români – 93,1%, străini – 6,9%). Durata medie a șederii a fost 2,3 zile la turiștii români și de 2,2 zile la cei străini.

Înnoptările au scăzut deci în anul pandemic 2020 cu 51,6% față de cele din anul 2019.

Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare

În 2019 indicele de utilizare netă a locurilor de cazare a fost de 34,2% pe total structuri de cazare turistică. Indici mai mari de utilizare s-au înregistrat la hoteluri (42,8%), bungalouri (31,4%), vile turistice (27,8%), spații de de cazare pe nave (27,3%), hosteluri (25,2%), campinguri (23,1%) și pensiuni turistice (22,4%).

În 2020, indicele de utilizare netă a locurilor a fost de 22,9%, iar preferințele turiștilor s-au schimbat un pic pe fondul temerilor legate de Covid, aceștia preferând spațiile de cazare pe nave (29,3%), bungalourile (28,9%) și abia după aceea hotelurile (26,7%), campingurile (24,3%), căsuțele turistice (22,1%), vilele turistice (21,4%), popasurile turistice (19,4%) și pensiunile agroturistice (16,7%).

Observăm și aici, în 2020, o scădere cu 11,3 puncte procentuale față de anul 2019.

Preferințele turiștilor pentru destinațiile din România

În 2019 sosirile turiștilor în structurile cu funcțiuni de cazare turistică au înregistrat valori mai mari în București (2.038,9 mii), Constanța (1.380,6 mii), Brașov (1.402,5 mii), Cluj (667,3 mii), Mureș (596,2 mii) și Prahova (581,9 mii).

În 2020 ordinea s-a schimbat, în sensul în care pesemne nu a mai existat prea mult turism de afaceri în Capitală, iar turiștii au preferat locuri mai izolate ori din stațiunile balneoclimaterice: Constanța (1.004,5 mii), Brașov (715,4 mii), București (559,8 mii), Prahova (310,5 mii), Bihor (264,4 mii), Sibiu (260,6 mii), Cluj (253,7 mii), Suceava (244,8 mii), Mureș (243,3 mii) și Vâlcea

(241,4 mii).


Ca număr de înnoptări, clasamentul se păstrează oarecum, cu mici schimbări în clasament, litoralul Mării Negre reprezentând totuși destinația preferată, urmată fiind de zona montană și stațiunile balneoclimaterice:

- 2019: Constanța (5.196,5 mii), București (3.549,7 mii), Brașov (2.763,9 mii), Bihor (1.546,5 mii), Vâlcea (1.518,2 mii), Prahova (1.294,1 mii), Cluj (1.248,0 mii) și Mureș (1158,6 mii);

- 2020: Constanța (3.497,4 mii), Braşov (1.413,3 mii), București (970,6 mii), Bihor (728,1 mii), Vâlcea (722,6 mii), Prahova (662,7 mii), Suceava (515,5 mii), Mureș (491,0 mii), Cluj (450,0 mii), Sibiu (443,2 mii), Caraș Severin (436,8 mii) și Timiș (361,0 mii).


Maria BOGDAN

  • Publicat în Turism

Ce poate învăța medicina umană din Virologia Veterinară în gestionarea viitoarelor pandemii?

Până în prezent, nu mai puțin de 3,8 milioane de oameni au murit, iar alți 176 de milioane au fost infectați cu Covid-19. Un virus care ne-a arătat că, într-o lume globalizată, un caz local se poate transforma oricând într-o pandemie internațională. Ce lecții am învățat din situația actuală? Ce e de făcut pentru a preveni viitoarele epidemii? Ce modele pot fi aplicate pentru a avea un control epidemiologic mai bun?

Plecând de la aceste întrebări Federația Veterinarilor din Europa, împreună cu AnimalhealthEurope și ENAJ au încercat să propună soluții inspirate din virologia animală în cadrul unei conferințe internaționale online ce a reunit mai mulți experți în epidemiologie veterinară și jurnaliști agricoli.


Transmiterea agenților patogeni de la animal la om și viceversa, cunoscută drept zoonoză, este responsabilă pentru 60% din bolile umane cunoscute: Zika, Ebola și Covid-19 fiind printre cele mai recente exemple. Totuși, în prezent, sub 25% dintre virusuri provin de la animalele domestice, fapt datorat modului în care sistemul de identificare și biosecuritate veterinară funcționează.


„La nivel de ferme, cel puțin în Europa avem un sistem de trasabilitate cu mult peste ce există în medicina umană. Fiecare fermă și fiecare animal are un număr de identificare unic. Dacă se face un transport de animale  există de asemenea o serie de înregistrare, astfel încât să putem interveni devreme și să putem izola eventualele cazuri care apar. În ceea ce privește oamenii avem acte de identitate, dar aici se termină tot. Nu există niciun control sau triaj epidemiologic de rutină pentru oameni. În mai puțin de 24 de ore poți aduce o boală transmisibilă din Australia în Europa“, a declarat Hans Nauwynck, profesor de Virologie Veterinară la Universitatea din Ghent (Belgia).

În plus, conform cercetătorului, procesul de diagnosticare este diferit: dacă în cazul medicinei veterinare există verificări regulate și un sistem integrat pentru prelevarea și testarea probelor în laborator (PathoSense), în cazul oamenilor identificarea cazurilor de boli infecțioase se face tardiv din cauza sistemelor de asigurări.

Cea de-a doua soluție identificată de experți este implementarea unei abordări unificate între medicina umană și cea veterinară în ceea ce privește bolile zoonotice: „Înainte de pandemie sistemele de sănătate publică s-au concentrat aproape exclusiv pe biosecuritatea umană și pe răspunsul clinic mai mult decât pe profilaxie. Autoritățile medicale, veterinare și cele de monitorizare a mediului și vieții sălbatice au funcționat complet separat unele față de altele, fără să partajeze între ele date și informații privind transmiterea bolilor infecțioase, fapt care ne-a făcut vulnerabili la zoonoză. Din acest motiv, noi propunem și susținem utilizarea în viitor a sistemului One Health, care implică realizarea și folosirea unei baze comune de studii și date privind sănătatea umană, animală și a mediului“, a afirmat Roxane Feller, secretarul general al asociației AnimalhealthEurope, ONG ce reunește 90% dintre producătorii europeni de soluții farmaceutice veterinare.

Zoonozele nu sunt însă unidirecționale, transmiterea globală a virusului H1N1 către suine fiind datorată oamenilor. De aceea, după cum a explicat președintele Federației Veterinarilor din Europa, Rens van Dobbenburgh, este necesară această „abordare multisectorială în cadrul căreia medicina veterinară poate funcționa, prin monitorizarea animalelor domestice și sălbatice, ca prima linie de protecție a oamenilor în fața bolilor.“

Daniel PLĂIAȘU

Prioritățile ANZ: Organizarea digitală și Programul de ameliorare a animalelor

În contextul pandemic Covid-19, Agenția Națională pentru Zootehnie Prof. Dr. G. K. Constantinescu a avut parte de unele schimbări la nivel organizațional. De aceea Constantin Viziteu, director general adjunct, a vorbit pentru Lumea Satului despre transformările și acțiunile din ultima perioadă.

Rep.: Cum s-a schimbat sectorul zootehnic în contextul pandemic?

– Sectorul zootehnic a simțit câteva schimbări, de exemplu relația dintre crescător, instituție și specialist. Deoarece crescătorul în orice moment are nevoie de informație, relație, colaborare am pus la dispoziție platforma on-line. Solicitantul poate veni la centrul local, dar poate și să depună online pe site-ul oficial cererile pentru eliberare de pașapoarte, adeverințe etc. Eliminăm astfel deplasarea crescătorului sau a solicitantului. Documentele oficiale sunt analizate de specialiștii noștri și ținem să formulăm un răspuns într-un termen cât mai rapid. Atât la nivel teritorial, cât și la centru am încercat să organizăm toate conferințele on-line pentru a informa crescătorii în cazul în care intervin probleme pe parcurs. Nu s-a rupt relația. Avem și specialiști pe teren care se ocupă de controlul animalelor atunci când se solicită sprijin. Controlul s-a făcut la fața locului prin numărarea efectivelor animalelor solicitate în cerere. Crescătorii au fost și ei receptivi, iar noi prudenți; am încercat să evităm aglomerațiile. Ne conformăm regulilor impuse ca urmare a pandemiei de Covid-19.

Rep.: Când vorbim de zootehnia românească, care ar fi cea mai mare problemă întâmpinată cel mai des?

– Sunt multe probleme pe care le întâmpină crescătorii. Însă cea mai importantă este valorificarea produselor. Nu este dezvoltată o piață clară a valorificării produselor de origine animală plecând de la relația crescător-intermediar-abator-procesator și distribuitor. Toți întâmpină greutăți atunci când vine vorba despre export-import. O altă problemă este calitatea. Nu întâmplător până în 2014 am fost denumiți Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție de Zootehnie. Practic, prin atribuțiile instituției sunt ameliorate efectivele de animale existente la nivel național. Sunt dezvoltate anumite activități specifice, avem registre genealogice cu toate speciile care se cresc în România. De asemenea, avem și registre pentru animalele care sunt în pericol de abandon. Registrele au rolul de a gestiona efectivele pe fiecare specie și de a implementa anumite programe de ameliorare. De exemplu, dacă antreprenorul este interesat de producția de carne solicită un program de ameliorare în acest sens, dacă este interesat de producția de lapte atunci implementează un program specific. Adică pentru creșterea numerică, cea cantitativă, dar și cea calitativă a efectivelor existente.

Rep.: Povestiți-ne puțin despre ameliorare, care este procesul și care au fost cele mai bune rezultate pe rase?

– Registrele de care vă spuneam sunt specializate pe anumite direcții de lapte, carne. Și la fiecare rasă animală avem un singur registru.

S-au făcut infuzii cu rase specializate din anumite țări, iar crescătorii de animale își împărtășesc din „secrete“. De exemplu, la animalele care au avut un spor mai mare de producție se oprește masculul care este păstrat în continuare ca ameliorator.

Rep.: Cum au evoluat efectivele de animale în ultimii 30 de ani?

În ultima perioadă la oaie și la celelalte specii nu a fost o creștere semnificativă. Trebuie să vedem mai mult evoluția calitativă decât cantitativă. Oaia s-a menținut pe un plafon pentru că în România este o tradiție creșterea acestui animal. Și țara noastră, datorită pășunilor, permite creșterea lor. La un moment dat au apărut probleme pentru că nu toate pășunile dispuneau de suprafețe pentru un anumit număr de animale. Sunt niște reguli, nu poți să pășunezi cu un efectiv de 500 capete și să ai doar 10 hectare de pășune. Sectorul suinelor este în declin, cel avicol se menține, numărul vitelor a scăzut, dar nu semnificativ. Însă a crescut cantitatea de lapte, plus valorificarea. Crescătorul știe ce să aleagă. Avem efective care sunt crescute în sistem industrial, unde sunt peste 300 capete și în acest segment producția de lapte a ajuns la performanță. Concurăm și cu celelalte state europene.

Liliana POSTICA

Elevii din mediul rural au fost cei mai afectaţi de pandemie, mai ales în contextul cursurilor online (II)

În acest număr al revistei publicăm partea a II-a a materialului care analizează situația învățământului din mediul rural de la începutul pandemiei până în prezent.

Un microbuz şcolar a devenit şcoală mobilă

Dacă problema dispozitivelor mobile pentru şcoala online a fost rezolvată în cea mai mare parte și în oraşe lucrurile au mers altfel privind semnalul la Internet, în mediul rural şi acum este un „deficit“ pentru date mobile. La Panaci s-au găsit soluţii, unele inedite, pentru ca toţi copiii să beneficieze de educaţie.

„Un proiect cu care noi ne mândrim este «Şcoala mobilă». Având două microbuze şcolare, am transformat unul dintre ele într-o minişcoală. Am pus în microbuz o bancă şcolară, cu pupitru, cu scăunel, iar cadrele didactice au mers la copiii cu probleme în procesul educaţional online şi la cei mai mici elevi. Întâlnirile aveau loc în microbuz, respectând condiţiile de igienă, de distanţare, cu măşti, cu mănuşi. Acolo se făcea fixarea de cunoştinţă, se mai învăţa câte o literă, diriginţii se întâlneau cu copiii claselor pe care le coordonau.

Cu ajutorul Proiectului «Şcoala mobilă» nu am avut elevi cu medii neîncheiate. A fost unul din obiectivele pentru care am gândit acest proiect, pentru că altă soluţie nu aveam pentru copiii unde nu există acoperire cu semnal GSM. Celor mari le-am predat,

le-am dus fişe de lucru pentru evaluarea cunoștințelor, iar pe cei mici i-am învăţat să scrie şi să citească. Copiii ne aşteptau la poartă cu măscuţă, cu mănuşi pe mâni, erau întâlniri chiar emoţionante de cele mai multe ori. A fost singura cale prin care s-a reuşit interacţiunea elev-profesor, iar copiilor le plăcea foarte mult, în primul rând că se vedeau cu învăţătorii, cu diriginţii. Au fost activităţi eficiente, mai ales la clasa pregătitoare, la clasa I-a, acolo unde se învaţă litere şi era nevoie de intervenţia directă a învăţătorului.

Pentru copiii de vârstă mică, care anul trecut nu au ajuns la şcoală, o problemă a fost poziţia corectă în bancă sau ținerea corectă a stiloului în mână, pe care le-am ajustat cu școala mobilă.

În momentul de faţă nu mai continuă şcoala mobilă pentru că avem toţi copiii la şcoală. Dacă se va reveni în online, ceea ce nu ne dorim, vom continua“, ne-a mărturisit Mirela Verdeşecu Buzilă.

Şcoala online a adus şi multe problem de sănătate

Şcoala online nu este lipsită de probleme și din punct de vedere medical. Principala problemă semnalată de părinţi este legată de sănătatea copiilor, sănătatea fizică, sănătatea mintală pentru că, stând zi de zi în faţa calculatorului, tabletei sau telefonului, ei au devenit un fel de „roboţei“. Dacă în mediul urban mulţi copii nu au făcut altceva în perioada învăţării online decât să studieze şi să meargă la frigider, obezitatea fiind o problemă care a intervenit în această perioadă, pentru cei din mediul rural au fost alte provocări.

„Faptul că noi aparţinem unei zone rurale ne face ca problemele legate de sedentarism să  nu fie resimţită la fel ca în mediul urban, unde au lipsit activitatea fizică, orele de sport, deplasările. Noi am avut tot timpul foarte puţine cazuri de îmbolnăvire, copiii noștri au putut să iasă în natură acasă la ei. Chiar dacă nu au fost la şcoală, și-au ajutat familiile în gospodării. Am discutat pe această temă la orele de dirigenție şi la diferite întâlniri de consiliere, nu sunt modificări legate de creşterea în greutate.

Noi am fost un caz fericit raportându-ne la alte comune din judeţ, din ţară, pentru că, în semestrul al II-lea, am stat doar două săptămâni în scenariul galben, în restul timpului fiind la şcoală cu întreg efectivul de copii şi cadre didactice. Zicem noi că este o bucurie, o stare de bine, dar copiii suferă de lipsa colaborării între ei, a colaborării directe cu cadrele didactice, le este dor de activităţile la care participau înainte.

Am primit semnale că unii copii nu prea mai văd pe ecranul telefonului mobil sau tabletei, mulţi copii se plâng de dureri de cap, dureri de ochi, au nevoie de ochelari. Sunt mulţi copii care nu fost supravegheaţi şi ajutaţi de părinţi în perioada în care am fost nevoiţi să lucrăm în online, se plâng de dureri de spate, unii dintre ei acuză stări de agitaţie, de nervozitate. Avem norocul că nu locuim în oraş sau aproape de oraş, aceşti copii pot să iasă afară mult mai mult decât un copil care locuieşte la bloc. Sunt probleme pe care nu le vom rezolva în scurt timp, s-ar putea să ne marcheze pe fiecare. Chiar şi eu ca şi adult mă plâng că deja  mi-au crescut dioptriile, am o stare de agitaţie atunci când predau şi nu văd decât buline cu o literă în mijloc pe laptop“, spune profesoara Mirela Verdeşescu-Buzilă.

Recuperare prin programe remediale şi programe „Şcoală după şcoală“

Din luna aprilie, în cele trei şcoli din comuna Panaci se derulează Programul remedial de tip „Şcoală după şcoală”, iniţiat de Ministerul Educaţiei, unde s-au înscris foarte mulţi copii la orele care au loc în zilele de sâmbătă, prezenţa fiind cu mult peste aşteptări.

„Unii copii chiar nu au înţeles destul de bine conţinuturile lecţiilor în online. De exemplu, când am selectat elevii care să participe în programul de tip «Școală după şcoală», mulţi părinţi şi copii au spus că au avut dispozitive, au participat la lecţie, dar nu au înţeles conţinuturile. Și într-adevăr aceasta a fost o problemă, uneori mă trezeam vorbind singură, aveam impresia că sunt auzită şi îmi scriau copii în chat că nu mă aud. Și invers.

Acest program remedial propus de Ministerul Educaţiei este bun pentru copii pentru că pot să vină la şcoală, programul este cu prezenţă fizică, indiferent de scenariul în care se află şcoala respectivă.

Cred că vom recupera foarte mult din acest an şcolar pentru că avem Programul «Şcoală după şcoală» și în satul Glodu, la Şcoala primară din satul Coverca avem Centru de zi unde copiii îşi continuă şederea după finalizarea orelor de curs şi participă la activităţi de recreere și creative, supravegheaţi de personal calificat. Şi la Glodu şi la Coverca îşi fac şi temele pentru acasă şi primesc o masă caldă. Tot cu sprijin de la Primărie şi Consiliul Local am înfiinţat Centru de zi şi pentru Grădiniţa din Panaci“. Acestea sunt o mică parte din realizările coordonate de Mirela Verdeşescu-Buzilă.

„Pâinea, liantul cu aromă divină dintre oameni“

Deşi a fost o perioadă dificilă, şcoala din Panaci a antrenat copiii în mai multe programe educaţionale, fiind alese teme, în care ei să se regăsească, teme în care să se simtă utili şi să fie scoşi din monotonia strictă a orarului şi a materiilor de studiu, fie că acestea s-au derulat on line, fie cu prezenţă fizică.

„Am avut un proiect frumos, «Pâinea, liantul cu aromă divină dintre oameni», în care am vorbit despre pâine, despre drumul pâinii, despre povestea parfumată a pâinii; copiii au colaborat cu părinţii şi au învăţat să facă o pâine. Am spus că trebuie să ne alegem cu ceva din această perioadă de încercare, să învăţăm să supravieţuim altfel şi să ştim să facem o pâine. Este o activitate foarte frumoasă, în pragul Crăciunului, majoritatea copiilor din comunitate au făcut câte o pâine împreună cu părinţii pe care au donat-o printr-un alt proiect la care am participat, «Olimpiada faptelor bune», dăruind pâinile făcute de ei copiilor de la un centru social din Vatra Dornei.

Acum derulăm Proiectul «Școala de duminică», avem întâlniri cu elevii pe diferite teme, discutăm, copiii îşi spun of-ul, le oferim consiliere, povestim despre planurile lor, despre planurile noastre. Ne-am apropiat foarte mult sufleteşte. Nu apuc să îi întreb eu ce fac pentru că mă întreabă ei pe mine ce fac şi cum mă simt. A sporit în intensitate şi modul de a ne exprima stările sufleteşti şi  cred eu că este un lucru bun.

În colaborare cu o fundaţie lucrăm la Proiectul «Vânătoarea de comori» şi încercăm să finalizăm un muzeu virtual al comunei. Punem în valoare comunitatea, valorile comunităţii, oamenii valoroşi din comunitate şi ne promovăm în felul acesta. Dacă tot suntem cufundaţi în tehnologie, să învăţăm şi alte lucruri decât cele de comunicare în cadrul orelor de curs“. Acestea sunt doar trei din zecile de proiecte despre care ne-a vorbit Mirela Verdeşescu-Buzilă.

Silviu Buculei

Cum putem trata depresia cu metode naturiste (II)

Depresia și anxietatea sunt tulburări psihologice tot mai întâlnite în ultimii ani, aceste afecțiuni fiind chiar mai frecvente de la începutul restricțiilor cauzate de pandemie.

Cu toate că neurocercetătorii nu au descoperit încă exact care sunt cauzele depresiei, au fost totuși remarcați anumiți factori care o pot genera și dezvolta: factori biochimici (nivelurile anormale de serotonină, norepinefrină și dopamină, trei dintre cei aproximativ 50 de neurotransmițători – elemente chimice din creier – pot contribui la apariția depresiei), factori genetici (tendințele depresive se pot moșteni ca oricare altă boală), personalitate (există anumite caracteristici de personalitate ce favorizează apariția depresiei: persoanele ce au o stimă scăzută de sine, persoanele pesimiste, persoanele care trăiesc în stare de stres constant și ridicat, în aceste cazuri există riscul apariției sindromului „Burnout“), factori de mediu (expunerea continuă la violență, neglijență, abuz sau sărăcie mărește riscul apariției simptomelor de depresie), factori circumstanțiali (stres în exces, vinovăție, izolare, durere, traume emoționale, probleme și afecțiuni neurologice, probleme familiale, financiare, conflicte, abuzuri repetate, pierderea cuiva drag etc.).

Care sunt primele semne ale depresiei

Persoanele afectate de depresie sunt triste, pesimiste, obosesc repede, sunt anxioase, irascibile, tind să se izoleze, se simt vinovate pentru tot ce se întâmplă, chiar și când nu este cazul; se confruntă cu anumite probleme, cum ar fi: creșterea sau scăderea poftei de mâncare, pierderea productivității, dificultăți de concentrare, pierderea interesului pentru orice se întâmplă în jurul lor, dificultăți în a lua decizii. De asemenea, persoanele afectate de această boală mai pot avea simptome fizice care nu vor răspunde la niciun tratament, respectiv dureri de cap, tulburări digestive, dureri în tot corpul etc. Pe lângă toate acestea, iar lista nu se termină aici, persoanele depresive încep să aibă probleme cu somnul: insomnie sau, dimpotrivă, prea mult somn! Iar de la lipsa somnului pornesc alte probleme. Pe măsură ce depresia se acutizează și se transformă într-un „tunel întunecat“ mintal și emoțional în care nu se mai vede luminița de la capăt, apar și gânduri legate de suicid. De aici și până la contemplarea morții ca o soluție pentru toate problemele mai este doar un pas. Există și soluții pentru a nu se ajunge atât de departe, trebuie doar să le dăm creditul cuvenit. Iar când aceste soluții au fost și testate cu succes pe pacienți afectați de această boală, nu ne rămâne decât să considerăm depresia o altă afecțiune ce se poate trata, dacă vrem.

Ce alegem în funcție de gravitatea problemei?

Anxietatea și depresia pot fi tratate cu anxiolitice, antidepresive etc., dar până la acestea există și alte soluții, cum ar fi: exerciții fizice, alimentație, ceaiuri din plante, tincturi, aromoterapie, cromoterapie, meloterapie (muzică pentru creier), tehnici de respirație, psihoterapie. Dacă depresia sau anxietatea sunt severe și medicul a stabilit deja un diagnostic, atunci tratamentul trebuie să fie cel prescris de medic. În paralel, dar și în cazuri ușoare de depresie și anxietate, se pot urma tratamente naturiste. Potrivit platformei doc.ro, un remediu natural pentru anxietate și depresie este salata verde cu broccoli, acestea având proprietăți calmante reducând stresul și excitabilitatea sistemului nervos central. Pentru o infuzie din salată și broccoli este nevoie de: un litru de apă, o legătură de salată verde, 350 grame de broccoli. După ce a fiert apa, se adaugă salata și broccoli tocate mărunt (exact la ca un ceai din plante). După ce s-au lăsat aproximativ 20 de minute în vasul acoperit, se strecoară și se bea această infuzie în loc de apă pe o perioadă de cinci zile. În fiecare zi se face o altă infuzie și se va bea proaspătă. Pe lângă beneficiile sale, infuzia are și un gust plăcut. Benefice în lupta cu anxietatea mai sunt bananele și cerealele integrale datorită faptului că sunt bogate în vitaminele B, atât de importante pentru buna funcționare a creierului și a sănătății mintale. Astfel, un milkshake cu banane coapte și lapte integral este nu doar delicios, ci și de mare ajutor în reducerea anxietății și a stresului. Mai mult decât atât, laptele cald ne ajută să avem și un somn bun. Ce ne trebuie pentru un astfel de remediu? Ei bine, avem nevoie de: o banană coaptă, un pahar de lapte (integral sau degresat), o lingură de cereale integrale, neîndulcite. Toate acestea se dau printr-un blender și se consumă dimineața, ca un mic dejun.

Simona Nicole David

  • Publicat în Social

Elevii din mediul rural au fost cei mai afectaţi de pandemie, mai ales în contextul cursurilor online (I)

Începând cu data de 11 martie 2020, în contextul pandemie de COVID-19, în şcolile din satele sucevene nu s-au mai ţinut cursuri până la sfârşitul semestrului II, chiar dacă în multe localităţi nu exista niciun caz de îmbolnăvire. Copiii au rămas acasă, majoritatea dintre ei fără a avea dispozitive cu care să se conecteze la platforme electronice pentru a participa la cursurile de la distanţă, iar pentru profesori a fost o provocare să facă ore online, mai ales că nu fuseseră instruiţi pentru a preda în acest mod. Nimic din ceea ce era drept normalitate nu a mai fost valabil. Anul şcolar 2020-2021 a început cu trei scenarii de desfăşurare a orelor: cu toţi elevii în clasă, hibrid – jumătate în bănci şi jumătate în online şi exclusiv online, dar pe 9 noiembrie 2020 toate şcolile din România s-au închis ca urmare a creşterii cazurilor de infectare cu coronavirus. Semestrul II, care a început pe 8 februarie 2021 a adus o parte din elevi în băncile şcolilor, activitatea desfăşurându-se tot pe bază de scenarii. Lipsa socializării pe care o oferă şcoala prin educaţia standardizată a avut un impact profund, inclusiv pentru școlarii care nu au întâmpinat dificultăţi tehnice pentru şcoala online.

O analiză World Vision România arată că unul din trei sate are zone în care semnalul de internet este slab, și în cel mai rău caz, inexistent, școala online fiind o utopie pentru elevii din mediul rural din România. În prima parte a pandemiei, 40% dintre copiii din mediul rural nu au putut participa la școala online.

Panaci, comuna cu cea mai îndepărtată şcoală faţă de centru

Comuna suceveană Panaci este situată în Depresiunea Dornelor, la contactul dintre Munţii Bistriţei şi Munţii Călimani, având o populaţie de peste 2.000 de locuitori. Şcoala Gimnazială din  Panaci este şcoală cu personalitate juridică, având ciclu primar şi ciclu gimnazial, unde învaţă 101 elevi, şi o grădiniţă cu program normal cu 24 de copii, o construcţie nouă, modernă, construită prin Programul PNDL 2 şi inaugurată în acest an şcolar. La Şcoala din satul Glodu, aflată la o distanţă de 18 km de şcoala din centru, fiind cea mai îndepărtată structură subordonată faţă de o şcoală cu personalitate juridică din judeţ, după cum ne-a spus directoarea şcolii coordonatoare, prof. Mirela Verdeşecu Buzilă, sunt 10 elevi care studiază în regim simultan în clasele I-IV și 10 preșcolari. În satul Coverca, aflat la 2 km de Panaci, este o şcoală primară cu 24 de copii care studiază în două clase, clasa pregătitoare şi clasa a II -a.

„Avem trei microbuze şcolare, unul dintre ele fiind primit recent, şi sperăm să acoperim necesarul pentru transportul elevilor începând cu 4 mai. Cu două ne-a fost puţin greu pentru că distanţele de la care aducem copii sunt foarte mari şi de la peste 20 km trebuie să respectăm distanţarea şi măsurile sanitare care se impun. Pentru ciclul gimnazial aducem la şcoala de la centru copiii din toate cele şase sate componente, în mai multe ture; mulţi dintre copii se trezesc de la ora 5,00-5,30 pentru că stau departe de drum, o parte dintre elevi ajung şi la ora 7,00 la şcoală. Aceasta este o problemă cu care se confruntă toate școlile din satele de munte cu case dispersate“, ne-a spus prof. Mirela Verdeşescu-Buzilă.

Lipsa Internetului, principala problemă pentru şcoala online

Pe lângă imposibilitatea, pentru familiile din mediul rural cu un venit mic, de a asigura câte un dispozitiv pentru toţi copiii, pentru elevii de la sate o conexiune bună la Internet a fost principala provocare.

„Am făcut faţă cu greu acestei perioade de încercare pentru întreg sistemul de educaţie românesc, mai cu seamă că noi facem parte din zona înaltă de relief şi, dacă e să ne plângem de o problemă, aceasta a constituit-o lipsa de semnal la Internet în unele cătune ale comunităţii noastre. Fiind în zonă de munte, locuinţele sunt de tip risipit, iar semnalul de Internet în unele locuri este bun, în altele este foarte slab sau intermitent, dar sunt şi unele locuri unde nu avem semnal.

Din păcate, cei mai mulți copii din comuna noastră nu se pot conecta şi cu camera video pentru că, în momentul în care îşi deschid camera, platforma îi scoate. Pierd din semnalul de Internet şi este frustrant şi de o parte, şi de cealaltă.

În rest, în ceea ce ne-a privit pe noi, cadrele didactice, am reuşit să ducem greul timpului acesta cu brio şi aici mă refer la cursuri de formare profesională pe care le-am urmat cu sprijinul Inspectoratului Şcolar al Judeţului Suceava, al Casei Corpului Didactic, s-au organizat şi cursuri special pentru şcoala noastră, colegii mei au participat la foarte multe webinarii de profil. Suntem printre primii care au accesat o platformă educaţională pentru a nu  crea o pauză prea mare de învăţare pentru elevi. Anul trecut, pe 24 martie, noi deja aveam acces şi lucram pe o platformă educaţională“, ne-a spus prof. Mirela Verdeşescu-Buzilă, director coordonator al Şcolii Gimnaziale Panaci.

Primăria, Parohia şi Ministerul Educaţiei au asigurat tablete.

Trecerea de la predarea faţă în faţă la şcoala online, în primăvară, a însemnat o creştere semnificativă a dispozitivelor digitale în familii, unele fiind achiziţionate cu eforturi considerabile de către părinţi, altele au fost primite ca donaţie sau cu drept de folosinţă în această perioadă, urmând a fi predate la terminarea ciclului de studii.

„Copiii noştri nu aveau, foloseau un telefon mobil în comun cu părinţii sau cu fraţii, dar am reuşit să le asigurăm 100 de tablete. 36 de tablete au fost achiziţionate de preotul paroh din satul Glodu, 25 de tablete le-am achiziţionat dintr-o sponsorizare a unei societăţi comerciale, 14 tablete prin Programul «Şcoala de acasă» susţinut de Ministerul Educaţiei. Din bugetul alocat de primărie şcolii am cumpărat 25 de tablete, acoperind în mare măsură nevoile pentru majoritatea copiilor“, a precizat prof. Mirela Verdeşescu-Buzilă.

Silviu Buculei

Beneficiarii sprijinului forfetar pot solicita AFIR suspendarea contractului ca urmare a efectelor pandemiei de COVID-19

Beneficiarii submăsurilor 6.1, 6.2, 6.3 şi 19.2 pot solicita Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) recunoașterea circumstanței excepționale care duce la necesitatea suspendării contractului de finanțare. Solicitarea se va face justificat prin documente și doar în situația în care durata de implementare a planului de afaceri propus prin proiect nu poate fi prelungită.

AFIR precizează că beneficiari submăsurilor 6.1 – Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri, 6.2 – Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zone rurale, 6.3 – Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici și 19.2 – Sprijin pentru implementarea acțiunilor în cadrul strategiei de dezvoltare locală, au un termen maxim de implementare a planului de afaceri ce variază între 36 și 60 de luni de la data deciziei de acordare a sprijinului (conform art. 19 alin.(4) din Regulamentul (UE) nr. 1305/ 2013), în funcție de tipurile de investiții.

„Acordarea posibilității de suspendare a contractului este un demers concret care vine în sprijinul beneficiarilor PNDR afectați de restricții impuse de pandemie. Am avut toată susținerea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar de la Comisia Europeană am primit clarificări care ne-au permis să oferim această posibilitate beneficiarilor noștri. Completarea ordinului MADR oferă Agenției instrumentele necesare pentru a analiza circumstanțele excepționale determinate de măsurile impuse pe timpul stării de alertă și pentru a aproba suspendarea contractului sau deciziei de finanțare, acolo unde este cazul.” a precizat Mihai MORARU, Directorul general al AFIR.

Solicitarea beneficiarilor poate fi transmisă on-line sau la sediul Oficiului Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (OJFIR) și trebuie însoțită de documente care justifică cauzele ce conduc la măsura suspendării și prin care se demonstrează măsurile întreprinse de aceștia în sensul depunerii tuturor diligențelor pentru desfășurarea activității finanțate.

Documentele justificative menționate pot fi, după caz, decizii oficiale ale autorităților privind restricțiile care afectează activitatea beneficiarului – de exemplu, interzicerea organizării sau limitarea desfășurării activității propuse prin planul de afaceri sau a activităților interconectate, de care depinde activitatea propusă în planul de afaceri.

Un alt tip de document ar putea fi unul din care să rezulte perturbarea activității ca urmare a situației excepționale – de exemplu, lipsa forței de muncă din partea contractorilor sau a întârzierilor în furnizarea de echipamente/ utilaje, imposibilitatea obținerii documentelor emise de autorități ca urmare a suspendării activității, izolarea la domiciliu, carantina.

La data încetării suspendării, contractul de finanțare își reia cursul, iar părțile sunt repuse în drepturi, durata de valabilitate prelungindu-se automat cu perioada aferentă suspendării, în limita duratei maxime de eligibilitate a cheltuielilor FEADR prevăzute de art. 65 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/ 2013, cu modificările și completările ulterioare.

Baza legală pentru acest demers este Ordinul MADR nr. 67 din 22.03.2021 pentru completarea OMADR 181/ 2020 privind stabilirea unor proceduri pentru implementarea PNDR 2020 și care poate fi consultat pe site-ul AFIR, în cadrul secțiunii Informații utile – Acte normative.

Sursa: afir.info