Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează potențialii beneficiari că până la data de 9 august 2023, inclusiv, se depun cereri de solicitare aferente schemei de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovin, în anul 2022 în contextul crizei provocate de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.

Beneficiarii sunt crescătorii de animale, care au în posesie permanentă bovine înscrise în BND, în calitate de proprietar de animale și/sau proprietar de exploatație, respectiv:

• Persoane fizice;
• Persoane fizice autorizate;
• Întreprinderi individuale;
• Întreprinderi familiale;
• Persoane juridice;
• Societăți agricole constituite în baza Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, cu modificările și completările ulterioare.

Cererile de solicitare a ajutorului de stat și documentele justificative se depun/ transmit la Centrele APIA, însoțite și de declarația pe propria răspundere că nu se află în reorganizare, lichidare sau faliment, la data de 24 februarie 2022, conform modelului  prevăzut în anexa nr.1 pct.III  din Ordonanța de urgență nr. 3/2023.

În cazul în care solicitanții nu dețin cod unic de înregistrare în Registrul Unic de Identificare al APIA (RUI), înainte de depunerea cererii, au obligația să solicite la Centrele APIA înregistrarea, prin depunerea Formularului de solicitare a codului unic de identificare în RUI, conform modelului prevăzut în Anexa nr. 1 a OMADR 22/2011 privind reorganizarea Registrului fermelor, care devine Registrul Unic de Identificare, în vederea accesării măsurilor reglementate de politica agricolă comună, cu modificările și completările ulterioare.

Documentele atașate cererii de solicitare a ajutorului de stat și criteriile de eligibilitate sunt prezentate în ANEXĂ.

Plata ajutorului de stat se efectuează până la data de 31 decembrie 2023.

Legislație:

♦ O.U.G nr.3/2023 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru susținerea activității  crescătorilor din sectorul bovin, în anul 2022, în contextul crizei provocate de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.

♦ Legea nr. 110/2023 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2023 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru susţinerea activităţii crescătorilor din sectorul bovin, în anul 2022, în contextul crizei provocate de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.

Efectivele de bovine ale României sunt în scădere constantă din 2017, iar crescătorii se plâng de faptul că autoritățile nu au un răspuns imediat pentru problemele pe care ei le avansează. Prețul laptelui la poarta fermei îi nemulțumește și, spun aceștia, importurile de lapte ale României creează un context și mai nefavorabil pentru desfășurarea activității lor. În ceea ce privește producția internă de lapte, potrivit datelor statistice prezentate de Institutul Național de Statistică la jumătatea lunii februarie anul acesta, în 2022 a existat o ușoară creștere față de 2021.

În luna decembrie 2022, cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploatațiile agricole și centrele de colectare de către unitățile procesatoare a crescut cu 0,7% față de luna noiembrie 2022 și cu 12,8% față de luna decembrie 2021. Cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploatațiile agricole și centrele de colectare de către unitățile procesatoare a crescut în perioada 1.I–31.XII.2022 față de perioada 1.I–31.XII.2021 cu 0,7%.

Cantitatea de lapte de vacă colectată de unitățile procesatoare și produsele lactate obținute

Date provizorii;

r) Date revizuite față de cele publicate anterior

*) Include iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare.

**) Datele aferente perioadelor cumulate pot diferi de cele rezultate din însumarea lunilor din cauza revizuirii datelor lunare și a rotunjirilor.

Decembrie 2022 comparativ cu noiembrie 2022

În luna decembrie 2022 comparativ cu luna precedentă, cantitatea de lapte de vacă colectată de unitățile procesatoare a crescut cu 608 tone (+0,7%).

Producția a crescut la unt cu 232 tone (+25,7%), smântână de consum cu 761 tone (+14,2%) și lapte de consum cu 1.327 tone (+4,4%).

Producția a scăzut la următoarele produse lactate: lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare) cu 1.165 tone (-7,2%) și brânzeturi cu 581 tone (-7,2%).

Cantitatea de lapte brut importată de către unitățile procesatoare a crescut în luna decembrie 2022 față de luna precedentă cu 543 tone (+4,8%).

Decembrie 2022 comparativ cu decembrie 2021

Față de luna corespunzătoare din anul precedent, în luna decembrie 2022 cantitatea de lapte de vacă colectată de unitățile procesatoare a crescut cu 10.507 tone (+12,8%).

Producția a crescut la unt cu 62 tone (+5,8%) și brânzeturi cu 283 tone (+3,9%) și a scăzut la următoarele produse lactate: lapte de consum cu 5.970 tone (-16,0%), lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare) cu 1.693 tone (-10,2%) și smântână de consum cu 58 tone (-0,9%).

Cantitatea de lapte brut importată de către unitățile procesatoare a scăzut în luna decembrie 2022 cu 4.635 tone (-28,1%) față de luna corespunzătoare din anul precedent.

Perioada 1.I – 31.XII.2022 comparativ cu perioada 1.I – 31.XII.2021

În perioada 1.I – 31.XII.2022 comparativ cu perioada 1.I – 31.XII.2021, cantitatea de lapte de vacă colectată de unitățile procesatoare a crescut cu 8.138 tone (+0,7%).

Producția de brânzeturi a crescut cu 3.458 tone (+3,5%).

Scăderi ale producției au fost înregistrate la următoarele produse lactate: unt cu 715 tone (-6,4%), lapte de consum cu 17.088 tone (-4,4%), smântână de consum cu 2.773 tone (-4,1%) și lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare) cu 7.801 tone (-3,5%).

Cantitatea de lapte brut importată de către unitățile procesatoare a crescut cu 1.329 tone (+0,9%) în perioada 1.I – 31.XII.2022 față de perioada 1.I – 31.XII.2021.

Evoluția cantității de lapte de vacă colectate de unitățile procesatoare

A consemnat Laura ZMARANDA

Nu sunt puțini românii care, după ce au muncit ani buni în străinătate, se întorc în țară și investesc aici. De aceea vă prezentăm și povestea fraților Sima, Cristian și George, din localitatea Surduc, județul Sălaj. Aceștia au părăsit Italia pentru ridica de la zero o fermă mixtă de animale. Frații Sima au început cu câteva ovine și bovine din rasa Holstein și Bălțată, iar în prezent se mândresc cu un efectiv destul de mare adunat în ograda lor.

„În această activitate suntem doi frați, Sima Cristian și George. În momentul de față avem o fermă de vaci de lapte cu 100 de capete, dar am început să lucrăm în zootehnie în 2005 cu o altă specie, și anume oaia. O lungă perioadă de timp am lucrat în Italia, iar cu banii strânși am zis să încep un business în agricultură. Astfel am ajuns să achiziționez 200 de oi, în martie 2005. Totodată, lucrăm în jur de 100 ha de teren, avem o suprafață de 25 ha pe care o cultivăm cu porumb siloz, în jur de 25 ha cu lucernă, restul porumb boabe. În ceea ce privește  alegerea rasei, pot spune că rasa Holstein este deosebit de productivă, dar în același timp și foarte sensibilă. În cazul fermelor cu vaci de lapte este într-adevăr o muncă foarte solicitantă, dar ai avantajul că primești banii pe lapte în fiecare lună. Rația de hrană a animalelor din ferma noastră este alcătuită din fân de lucernă, siloz de porumb, șrot de soia, șrot de floarea-soarelui și rapiță“, ne spune Cristian Sima.

Pentru că mulți fermieri asociază termenul de cooperativă cu regimul comunist care i-a forțat să cedeze pământurile și animalele statului pentru ca apoi să le exploateze în comun în așa-numitele cooperative agricole de producție construite după model sovietic, după 1990 asocierea în agricultură a avut un start extrem de dificil. Așa că mulți proprietari de terenuri agricole au preferat să le dea în arendă decât să se asocieze. Ce-i drept, în prezent lucrurile au început să se schimbe și cu ajutorul fondurilor europene. Cooperativele agricole sunt o alternativă viabilă pentru facilitarea obținerii de fonduri europene și tot mai mulți români au reușit să treacă peste prejudecățile legate de asociere și au ales să se asocieze pentru a-și asigura continuitatea pe piață. Principalul factor pentru care mulți fermieri s-au asociat îl constituie, așa cum am menționat, accesul la fonduri europene, prin Planul Naţional de Dezvoltare Rurală. Cooperativele au avut anumite avantaje în privința punctajului şi au putut accesa bani nerambursabili la o valoare de până la 90% din investiție. Așa și-au asigurat dezvoltarea mai rapid. De altfel, în ultimii ani fermierii s-au asociat şi pentru a-şi vinde marfa. Așadar, tinerii agricultori și fondurile europene încep să schimbe această paradigmă. Frații Sima au ales, de asemenea, să adere la o asociație. „În prezent, facem parte și dintr-o cooperativă agricolă – Cooperativa Bovis Someș, care are în jur de 40 de membri și care a fost înființată în anul 2005. Prin intermediul ei livrăm laptele către un procesator. Am ales să fac parte din această cooperativă pentru a rezista și a merge mai departe, dar și pentru că aveam anumite avantaje în momentul achiziționării diverselor inputuri. Legat de investiția în fermă, aceasta se ridică la câteva sute de mii de lei, dar am început totul de la zero. Am fost nevoiți să cumpărăm terenul, să facem planul urbanistic zonal și după construire“, a adăugat Cristian Sima.

„Anul 2020 a fost mulțumitor, dar 2021 pare mult mai greu pentru că toate s-au scumpit. În plus, din perspectivă agricolă a fost un an cu mai multe probleme din cauza faptului că a plouat foarte mult.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că în data de 10 august 2021, s-a încheiat perioada de depunere a cererilor de solicitare a ajutorului de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovin, în anul 2021, în contextul crizei economice generate de pandemia COVID-19, în conformitate cu OUG 58/2021.

Astfel, au fost depuse un număr de 93.593 cereri pentru un număr total de 1.307.297 capete animale și o cantitate de lapte de 81.176,35 tone. (În Anexă regăsiți situația cererilor depuse pe fiecare județ în parte).

Conform legislației în vigoare, după etapa de primire a cererilor, în vederea stabilirii eligibilității acestora, APIA realizează controale administrative pentru un procent de 100% din cererile depuse.

Cuantumul pe cap de animal se va calcula prin raportarea plafonului (182.708.014,97 lei) la efectivul total de bovine eligibile, iar cuantumul pe tona de lapte prin raportarea plafonului (42.829.698,82 lei) la cantitatea totală de lapte eligibilă.

Valoarea ajutorului de stat se calculează pentru fiecare beneficiar în funcție de numărul de capete de bovine eligibile la care se poate adăuga și valoarea calculată în funcție de cantităţile de lapte, în tone, produse și valorificate, eligibile până la concurența plafonului de 225.000 euro la cursul de schimb valutar stabilit de Banca Națională a României, valabil la data intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență.

Plafonul total alocat este de 225.537.713,79 lei, repartizat astfel:

a) 182.708.014,97 lei pentru efectivele de bovine cu vârsta de minimum 16 luni la data de 31 ianuarie 2021, la care se pot adăuga efectivele de bovine cu vârsta de minimum 7 luni la data de 31 ianuarie 2021;

b) 42.829.698,82 lei pentru cantitatea de lapte valorificată în luna ianuarie 2021.

Plata ajutorului de stat se efectuează până la data de 31 decembrie 2021.

Nu se acordă plăți ulterior datei de 31 decembrie 2021 dacă se constată că acestea nu au putut fi efectuate din cauze imputabile beneficiarului, respectiv nedeclararea unui cont valid la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Sursa: apia.org.ro

Pe Iulian Mihai Vlas, un tânăr de 27 ani din localitatea Vulturi, comuna Popricani, județul Iași, crescător de bovine – rasa Aubrac, l-am întâlnit la primul PetEvent organizat la Iași pentru întreaga comunitate iubitoare de animale din regiunea Moldovei. Acesta deține o mică fermă, în dezvoltare, de bovine pentru carne de rasă Aubrac și visează să își mărească efectivul, să aibă o fermă ca în Dallas.

Aubrac – O rasă de bovine apreciată pentru carne

„Dețin o mică fermă de bovine pentru carne în dezvoltare din rasa Aubrac. Am început creșterea lor în luna august a anului 2020. Această rasă de bovine se numește Aubrac și este originară din Franța, fiind o rasă mai nouă în România, foarte putin promovată. Am ales să cresc această rasă datorită performanțelor pe care le are. O rasă de bovine pentru carne este apreciată și pentru calitățile extraordinare de adaptare, dar și pentru calitatea carcaselor. Fiind o rasă de bovine de talie mare, vacile ajung la 650-800 kilograme, iar taurii la 1.000-12.00 kg. Sporul mediu zilnic este de 1.300 grame/zi. Greutatea la naștere a vițeilor la femele este, în medie, undeva la 38 kg, iar la masculi 40 kg. Pentru a începe să îți faci o fermă de bovine pentru carne, nu neapărat de rasă Aubrac, ci și de altă rasă de bovine pentru carne, cel mai important factor este deținerea unei pășuni, proprietate sau concesiune, închiriată sau arendă. În al doilea rând, sistemul de creștere este simplu, animalele pășunând timp de 6 până la 8 luni, fiind respectate condițiile minime privind sănătatea acestora: a deparazitării la timp și bunăstarea animalelor. Prețul unei juninci gestante la achiziție a fost 1.900 euro per cap; vițelele sunt la un preț mai mic, undeva la 1.200 euro, cu vârsta de 10-12 luni“, ne spune crescătorul ieșean.

Pășunea – un factor esențial

Visul acestuia este de a ajunge la un număr cât mai mare de animale, să aibă o mică fermă ca în Dallas. „Atât timp cât o să avem pășuni voi mări și efectivul de animale pentru a putea produce carne de calitate. În momentul de față avem o pășune concesionată, în jur de 20 ha, plus terenurile pe care le valorificăm pentru producerea furajelor. Rasa Aubrac să știți că este la momentul de față cam cea mai apreciată la preț și la vânzarea lor, vițeii atingând undeva la 280-300 kg greutate la înțărcare, 7-8 luni de zile ca vârstă. Piața de desfacere este undeva la 13 lei/kg în viu la masculi, iar femele se vând de la 1.200 de euro pentru reproducție“, încheie Iulian Mihai Vlas.

Beatrice Alexandra MODIGA

La nivel internațional și național există un interes deosebit pentru longevitatea animalelor. Ovinele și bovinele cu o reproducție și o stare de sănătate bune au o longevitate productivă mare. Longevitatea productivă reprezintă perioada de timp de la prima fătare a animalului până la ieșirea din efectiv.

În cadrul INCDBNA-IBNA Balotești s-au efectuat studii privind longevitatea productivă a ovinelor și bovinelor. Pentru evaluarea genetică a animalelor privind longevitatea productivă s-a utilizat metoda parametrică Weibull (Modelul Proporțional Hazard) – analiza supraviețuirii. Din studiile efectuate s-a observat că longevitatea este influențată

într-o proporție mică de factorii genetici și într-o proporție mult mai mare de factorii de mediu, cum ar fi nutriția, condițiile de adăpostire, starea de sănătate a animalului. Managementul fermei are un rol important în realizarea performanțelor productive și în asigurarea unei stări bune de sănătate. Un management bun determină realizarea unor producții ridicate și determină o bună supraviețuire a animalelor.

Fermierii păstrează în turme ovinele care prezintă o bună prolificitate și o producție de lapte mare și reformează oile cu probleme de reproducție și cu o producție de lapte mică. În fermele de vaci sunt păstrate vacile care sunt bune din punctul de vedere al producției și reproducției. Supraviețuirea mieilor și vițeilor influențează producția de carne. Longevitatea pentru miei și viței reprezintă perioada de timp de la naștere până la ieșirea din efectiv.

Longevitatea influențează profitul în fermele de ovine și bovine. O bună longevitate determină un profit mai mare pentru fermieri.

Evaluarea genetică a ovinelor și bovinelor pentru longevitate productivă este importantă în programele de selecție.

Rodica Ștefania PELMUȘ

pelmus_rodica_stefania @yahoo.com

Comisia Europeană a aprobat o schemă în valoare de 7,4 milioane de euro (aproximativ 35,7 milioane de lei) pentru sprijinirea întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul creșterii bovinelor, în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19.

Sprijinul va fi acordat sub formă de subvenții directe în cadrul schemei aprobate de Comisie, iar scopul este de a ajuta organizațiile care își desfășoară activitatea în sectorul creșterii bovinelor să își acopere nevoile de lichidități și să-și poată continua activitatea astfel încât să furnizeze alimente și materii prime furajere pentru industria alimentară și să-și mențină locurile de muncă.

Cuantumul ajutorului de stat este de 100 euro/cap femelă bovină adultă (echivalent în lei), iar valoarea totală ce poate fi acordată unui beneficiar nu trebuie să depășească echivalentul în lei a 100.000 de euro.

Schema ajutoarelor publice va aduce beneficii unui număr de peste 1.000 de întreprinderi care își desfășoară activitatea în domeniul creșterii bovinelor, condițiile stabilite fiind:

• Granturile nu depășesc 100.000 de euro per beneficiar, după cum se prevede în cadrul temporar pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea în domeniul producției agricole primare;
• Sprijinul poate fi acordat până la 31 decembrie 2020.

De asemenea, Comisia Europeană a constatat că această măsură de sprijin este necesară, adecvată și proporțională pentru a remedia o perturbare gravă a economiei unui stat membru al Uniunii Europene.

Pentru a beneficia de aceste ajutoare, solicitanții trebuie să depună cereri de solicitare la Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA) pe o perioadă de 20 de zile lucrătoare de la publicarea actului normativ în Monitorul Oficial, respectiv din 2 septembrie 2020.

Cererea de solicitare a ajutorului de stat și documentele justificative se depun la centrele județene ale APIA, dar se pot transmite și prin fax, poștă sau email, cu condiția asumării prin semnătură pe fiecare pagină a documentului transmis.

Care sunt criteriile de eligibilitate

Beneficiarii ajutoarelor de stat aprobate de Comisia Europeană sunt crescători care dețin animale din specia bovine, respectiv întreprinderi individuale și familiale, persoane fizice autorizate, persoane fizice și persoane juridice.

Pentru a obține acești bani, solicitanții trebuie să îndeplinească următoarele condiții de eligibilitate:

1. să dețină minimum 91 de capete femele adulte din specia bovine înregistrate în RNE în exploatații cu cod ANSVSA la data de 1 iulie 2020;

2. femela din specia bovină să aibă vârsta de minimum 24 de luni la data de 1 iulie 2020;

3. să nu fi solicitat alte tipuri de ajutor de stat pentru aceleași costuri eligibile în baza Comunicării CE – Cadrul temporar pentru măsuri de ajutor de stat de sprijin al economiei în contextul actual cauzat de pandemia de COVID-19 (2020/C91I/01);

4. să nu se afle în dificultate, respectiv reorganizare, lichidare sau faliment, în baza evidențelor Oficiului Național al Registrului Comerțului la data de 31.12.2019 sau, în cazul persoanei fizice, nu a fost emisă o decizie definitivă a instanțelor judecătorești de constatare a falimentului până la data de 31.12.2019.

Ce documente sunt necesare

Cererea de solicitare a ajutorului de stat trebuie să fie însoțită de următoarele documente:

• copie după B.I sau C.I. a beneficiarului, certificatul de înregistrare la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), împuternicire și o copie a B.I./C.I. a reprezentantului legal;
• registrul exploatației emis de operatorul Sistemului național de identificare și înregistrare a animalelor din care rezultă efectivul de bovine deținut la data de 1 iulie 2020 pentru exploatația cu cod atribuit de ANSVSA;
• coordonate bancare/trezorerie.

În cazul în care cererea este depusă prin împuternicitul unei persoane fizice, împuternicirea pentru completarea și semnarea cererii de plată în locul solicitantului se face prin procură notarială.

Dacă este vorba despre persoană fizică autorizată, titularul unei întreprinderi individuale, reprezentantul unei întreprinderi familiale sau administrator/reprezentant legal al persoanei juridice care depune cererea prin împuternicit, acesta din urmă va completa cererea unică de plată cu denumirea și CUI/CIF ale persoanei juridice/PFA/ÎI/ÎF, cu datele de identificare ale administratorului/titularului/ reprezentantului legal, iar la rubricile din cererea unică de plată rezervate pentru împuternicit va completa datele de identificare ale împuternicitului.

Solicitanții care dețin mai multe exploatații de creștere a bovinelor, cu coduri ANSVSA situate pe raza mai multor unități administrativ teritoriale din județe diferite, depun o singură cerere la centrul județean al APIA pe raza căruia își au sediul social sau își au domiciliul – după caz.

Retragerea cererii de ajutor de stat în sectorul bovine

Beneficiarul poate retrage cererea prin intermediul formularului de retragere a ajutorului de stat (Anexa nr. 2), document ce se poate depune în orice moment până la aprobarea ajutorului de stat.

Prin acest formular sunt permise următoarele operațiuni, mai puțin în situațiile în care solicitantul a fost informat cu privire la neconformitățile din cererea sa de plată:

• retragerea integrală a cererii ajutorului de stat;
• retragerea parțială a cererii de ajutor de stat (retragerea unei exploatații cu cod ANSVSA).

Potrivit Ghidului Solicitantului, cei care au retras cererea de ajutor de stat în sectorul bovine nu mai pot solicita din nou aceeași schemă.

Simona Nicole DAVID

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a publicat un proiect de Ordonanță de Urgență pentru plata unor subvenții în valoare de 100 de euro/vacă femelă adultă pentru fermieri.

Potrivit actului normativ, fondurile vor fi alocate de la bugetul de stat, iar plafonul maxim va fi de 100.000 de euro/fermă. Subvenția va fi temporară și va fi acordată doar fermelor care au peste 100 de femele adulte din specia bovine înregistrate în RNE, în exploatații cu cod ANSVSA, la data de 1 iulie.

În Ordonanță se mai arată că beneficiarii eligibili nu trebuie să se afle în dificultate – reorganizare, lichidare, faliment – în baza evidențelor Oficiului Național al Registrului Comerțului la data de 31.12.2019 sau, în cazul persoanei fizice, nu a fost emisă o decizie definitivă a instanțelor judecătorești de constatare a falimentului până la 31.12.2019.

Cei care au solicitat alte tipuri de ajutor de stat pentru aceleași costuri eligibile în baza Comunicării CE – Cadru temporar pentru măsuri de ajutor de stat de sprijin a economiei în contextul actualei pandemii de COVID-19 (2020/C911/01) nu se află printre beneficiarii eligibili.

Proiectul de act normativ este în dezbatere timp de zece zile și poate fi consultat integral, pe site-ul MADR (click aici)

Într-una dintre conferințele susținute pentru promovarea asocierii fermierilor români în cooperative am avut oportunitatea de a afla și cum funcționează genul acesta de organizații în alte țări. Franța este una dintre țările cu cele mai multe cooperative, iar fermierii veniți în țara noastră pentru a demonstra avantajele unui astfel de parteneriat au prezentat unul dintre cele mai elocvente exemple în acest sens. Federația Feder a fost înființată în 2012, iar astăzi reunește 4.500 de crescători de bovine și ovine și este recunoscută drept cea mai mare organizație asociativă din Franța. Cu aproximativ 600.000 de bovine vândute în toată lumea și o cifră de vânzări de aproximativ 512 milioane de euro, federația Feder a devenit unul dintre cei mai mari exportatori din lume.

Structură și obiectiv

Feder este o federație sub umbrela căreia se află mai multe societăți cu profil zootehnic din Franța, dar și al treilea cel mai mare producător de cereale din lume (Axereal) și este un exemplu elocvent  legat de cum ar trebui să arate un sector structurat corespunzător. Misiunea organizației, spun mentorii ei, este de a asigura suport tehnic în sectorul de creștere a bovinelor și ovinelor, de a optimiza cât mai mult costurile de producție și de a găsi surse de valorificare a producției obținute în aceste sectoare de activitate. În momentul de față, în componența federației intră nouă centre de creștere a bovinelor, două centre de creștere a oilor și trei centre mixte de creștere a celor două specii răspândite în diferite regiuni ale Franței, astfel încât să existe o eficiență mai bună a serviciilor oferite de producători. În momentul de față federația are ca membri cinci cooperative. Este vorba despre Global, cooperativă zootehnică cu 1.500 de ferme de bovine, Socaviac, cooperativă zootehnică cu 1.800 de membri din sectorul de creștere a bovinelor, Terre d’ovin, cu 300 de fermieri din sectorul ovin, Copagno, cu 400 de crescători de oi, și cooperativa Feder Eleveurs Bio, cu 120 de membri, toți activi în sectorul bio de creștere a bovinelor și ovinelor.

Volumul săptămânal de vânzăr

Faptul că fermierii care sunt membri ai unei cooperative devin mai puternici din punctul de vedere al negocierilor pe care le pot purta la valorificarea produselor și al tehnologiei pe care o pot implementa în fermele lor este o realitatea deja admisă și confirmată. În cazul federației franceze Feder acest aspect este validat prin cifrele de vânzări realizate. Potrivit acestor date, săptămânal centrele federației  furnizează către unitățile de sacrificare aproximativ 1.640 de bovine, din care 710 exemplare de vaci adulte, 390 de juninci, 450 de tăurași, 50 de boi, 40 de tauri. De asemenea, în fiecare săptămână sunt comercializate 2.100 de bovine, din care 1.300 de tăurași, 590 de juninci, 140 de vaci adulte, 100 de viței. Cifrele de export către Uniunea Europeană și în afara ei menționează aproximativ 1.000 de exemplare, din care 510 exemplare sunt comercializate către crescătorii de rase specializate înregistrate în Registrul Genealogic, 160 de capete către cooperative și alte 230 de animale vândute către alți clienți. În ceea ce privește sectorul de creștere a ovinelor, federația vinde săptămânal aproximativ 3.000 de oi, din care 2.400 miei, 400 de oi pentru sacrificare, 120 de miei tineri, 70 de exemplare pentru sectorul de îngrășare și reproducție. Rasele de animale crescute sunt în procent de 50% rase de carne precum Île de France, Charolaise, Suffolk,Texel și 50% rase rustice autohtone precum Romane, Grivette și hibridul F1. Niciunul dintre membrii federației nu are în exploatare rase de lapte.

Cifre cheie

• 4.500 de membri (2.300 de crescători de bovine) și 220 de angajați;
• 9 milioane de euro de capital social;
• 36 de milioane de euro de capital;
• 280 de milioane de euro în vânzări anuale;
• 10,1 milioane de euro în vânzări pentru departamentul tehnic;
• 195.000 de bovine pe an, inclusiv 82.000 de bovine finite, 110.700 bovine pentru sacrificare;
• 165.000 de oi pe an, inclusiv 130.000 de miei și 5.000 de capre.

Laura Zmaranda

Cristian Lungu este fermier în comuna Dascălu, județul Ilfov, și declară că deține cea mai performantă fermă de vaci de lapte din țară. Motivul? Valorifică laptele cu prețul de 4 lei/kg prin intermediul dozatoarelor.

Fermă vegetală și vaci Holstein

Activitatea în agricultură a început-o în anul 2005, atunci când avea 8 vaci, 16 ha de pământ și un tractor românesc, iar în prezent are 20 de vaci de lapte, 13 tineret, 3 viței între 0-6 luni și 10 juninci, dintre care 4 sunt gestante, și 260 ha, suprafață suficientă pentru a asigura baza furajeră necesară animalelor. Dezvoltarea fermei a fost posibilă și datorită unuia dintre fii, care a decis să se alăture activității, iar rezultatele pozitive nu au încetat să apară. Iar pentru a avea rezultate fermierul a investit în utilaje performante, fără de care susține că o fermă nu poate evolua. Așa că acum deține mai multe utilaje, 5 tractoare cu diferite capacități, precum și utilaje aferente culturii mari și zootehniei, achiziționate multe dintre ele prin intermediul creditelor; de aceea afirmă că are datorii.

„Pentru mine 2019 că a fost un an agricol bun, am obținut medii bune la floarea-soarelui – 3.750 kg/ha, la grâu 6.400 kg/ha, iar la porumb 12.200 kg/ha. Consider că am un avantaj prin valorificarea dejecțiilor. Noi, fermierii, exploatăm intensiv terenurile și le sărăcim; or un astfel de îngrășământ organic, administrat în etape, este mai mult decât benefic și ne asigură și o producție mai mare. Eu administrez gunoiul sub formă semilichidă, deci adaug 50% apă pentru că astfel intră foarte repede în sol“, a precizat Cristian Lungu.

Din dorința de a fi cât mai informat, fermierul a mers în mai multe ferme din străinătate, multe dintre ele fiindu-i un bun exemplu de reușită. Astfel că multe din cele văzute la fermierii străini le-a aplicat și în propria fermă. Colaborează cu un medic veterinar care are în permanență grijă de animale, iar unul dintre aspectele pe care le-a îmbunătățit de-a lungul timpului a fost rețeta de furajare.

„Avem baza furajeră pusă la punct din furaje de volum, asigur și premixuri, șroturi, siloz de porumb și borhot de bere artizanală de bună calitate; nu are chimicale, este proaspăt și are o valoare nutritivă ridicată. Avem inclusiv lucernă și sorg din sursă proprie. Sorgul este de bună calitate și ne ajută la mixarea în remorca tehnologică, un alt echipament util în fermă pe care am fost nevoiți să-l achiziționăm. Cred că rețeta furajeră este foarte importantă atunci când vrei să faci performanță“, a mai punctat fermierul.

Observând că piața bucureșteană duce lipsă de lapte proaspăt, a decis să achiziționeze automate de lapte și să comercializeze laptele la un preț mai bun. Astfel, în prezent vinde întreaga cantitate de lapte, cca 400-450 litri/zi, prin automate, cu prețul de 4 lei/litru. Pe timp de vară are 5 automate de lapte, pe timp de iarnă 3, toate situate în piețe din București.

Pentru că afirmă că este nevoie de susținere și de informație, lucru posibil mai ales în cadrul formelor asociative, Cristian Lungu a devenit președintele Asociației Utilizatorilor de Automate de Lapte, precum și membru în cadrul asociației Holstein.ro și a Federației Naționale a Crescătorilor de Bovine din România.

Investiții într-o fermă automatizată

Dornic să evolueze, fermierul ilfovean intenționează să se dezvolte, adică să crească numărul de animale și să proceseze laptele în brânzeturi maturate. Minuțios din fire, a gândit în detaliu întregul proces, a calculat fiecare investiție și a ajuns la concluzia că suma de care are nevoie pentru a-și îndeplini obiectivul este de 1,6 milioane de euro.

„Aș vrea să am 120 de vaci de muls, deci și o fermă nouă pentru care am tot cochetat cu Fondul European de Investiții. Nu sunt însă deloc transparenți și aici mă refer la cele 5 bănci selectate pentru derularea fondului. Dacă ele au primit bani să-i dea în piață cu 2%, ne-am trezit că ne-au cerut între 7-8%. Vom vedea. Aș vrea ca ferma nouă să aibă un grajd nou cu fosă sub grajd, 2 roboți de muls, roboți pentru curățenie și pentru împins mâncarea și 2 roboți pentru hrănit vițeii. Ne-am gândit ca în decursul a 4 ani să valorificăm laptele în brânză maturată, pe care să o depozităm într-un beci special construit, însă nu vă divulg mai multe detalii momentan. Consider că piața abundă de brânzeturi proaspete și acidofile, așa că este nevoie de brânzeturi maturate care, de ce să nu spun, au un preț mai bun. Dacă în acest moment vindem cu 4 lei litrul de lapte, după procesarea lui în aceste brânzeturi prețul va fi de 6-6,5 lei/litru“, a mai declarat Lungu.

Pentru noua fermă intenționează să aducă genetică din străinătate, mai ales că a fost impresionat de o fermă pe care a vizitat-o în Ungaria și pe care o consideră un model de bune practici. Vizita în acea fermă nu i-a adus numai informații noi utile, ci și vestea mai puțin plăcută că importăm o cantitate importantă de la lapte de la vecini. În acest context, acesta semnalează faptul că fermierii români trebuie să dezvolte business-uri de nișă, dar nu singuri, ci în cooperative care să-i reprezinte și să îi ajute atât în aprovizionarea cu inputuri, cât și în desfacerea mărfii. „Trebuie să ne aliniem fermierilor europeni pentru că altfel vom avea mult de pierdut, mai ales că suntem pe o piață comună“, conchide fermierul.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Înspre și dinspre unul dintre izlazurile comunale ale localității mele de baștină deunăzi vreme treceau 20-25 de capete de vaci cu lapte. Astăzi, o singură familie mai crește 2-3 exemplare. Decimarea efectivelor de bovine din gospodăriile populației ține de mai multe motive: lipsa de organizare a colectării laptelui; prețul neconvenabil al acestuia; lipsa forței de muncă la recoltarea nutrețului (fân); o oarecare comoditate care a pus stăpânire și pe populația rurală; migrația. Același aspect l-am întâlnit în sutele de comune pe care le-am vizitat în calitate de reporter. Practic, n-am auzit despre o localitate în care procesul să fie invers, în sensul creșterii numărului de bovine în gospodăriile populației. În schimb, în unele locuri au apărut ferme după ce au fost depopulate și desființate marile crescătorii de altădată de vaci cu lapte, dar mai ales de îngrășare. Această realitate stârnește curiozitatea de a vedea care a fost evoluția efectivelor de bovine în ultimii 30 de ani.

Și începem cu 1990. Atunci, în România existau 5.381 mii capete bovine (inclusiv bivolițe). În 2007, anul aderării României la UE, numărul a scăzut la 2.819 mii capete, ceea ce reprezintă o diminuare de 47,62%. Anul trecut, efectivul de bovine ajunsese la 2.002 mii capete, mai puțin cu 62,8% față de 1990 și cu 28,99% față de 2007. După aderare, cele mai scăzute efective s-au înregistrat în 2010, când numărul de bovine a scăzut pentru prima dată sub 2 milioane (1.990 mii capete). Datele recensămintelor generale agricole din 2002 și 2010 arată că, așa cum anticipam, cea mai accentuată scădere a efectivelor de bovine s-a înregistrat în fermele mici, numărul gospodăriilor ce dețin 1-2 vaci reducându-se cu 54%, iar cele cu efective de 3-9 vaci, cu 28%. Revenind la anul 2018, regiunea Nord-Est, aspect neschimbat aproape din 1990 încoace, deține cel mai mare număr de bovine, iar cel mai mic – Vest, asta fără să socotim, se înțelege, regiunea Ilfov-București. În tabelul următor găsiți numărul de capete pe fiecare regiune, iar în grafic, procentele.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale amintește de ani buni (din 2013, mai exact) că scopul principal ar fi relansarea sectorului de creștere a bovinelor. Cum a făcut-o sau o va face nu știm. Specialiștii ne spun doar că România dispune de niște „puncte tari“: suprafață mare de pășuni; o cantitate mare de produse secundare de la producția vegetală; piață de desfacere pentru produsele obținute; capacități de creștere și exploatare a taurinelor pentru îngrășare; efectiv matcă suficient de mare pentru structurarea producțiilor la taurine în cele două direcții – lapte și carne; disponibil de resurse umane în mediul rural; disponibil mare de specialiști în domeniu; stare bună de sănătate a efectivelor de bovine manifestată prin absența unor boli majore. Și atunci, ce ne determină să nu fructificăm aceste avantaje? Tot MADR ne spune care sunt hibele: slaba organizare a crescătorilor în vederea valorificării producției obținute; structura dimensională scăzută a exploatațiilor de bovine; funcționarea defectuoasă a sistemului de reproducție¸ slaba productivitate în sectorul producerii furajelor; lipsa unui sistem organizat de aprovizionare a abatoarelor cu animale; costul ridicat al procesării cărnii. Pe fondul subvențiilor europene și naționale substanțiale în sector, conexate cu alte ajutoare (pășuni, fânețe, zone naturale defavorizate), ar veni întrebarea: când se va întâmpla miracolul redresării? Nu știm! În orice caz sunt slabe speranțe să se mai petreacă acest lucru în micile gospodării ale populației! De altfel, nici nu trebuie să ne mai așteptăm ca zootehnia să mai fie ca odinioară fiindcă economia de piață se reglează de una singură, fără prea multe intervenții ale statului.

Maria BOGDAN

În căutarea celor mai bune rezultate atât sub aspect economic, cât şi productiv, managerii fermei trebuie să aibă în vedere elaborarea unei strategii de modernizare şi retehnologizare a proceselor specifice creșterii diferitelor categorii de animale din ferma prin care să devină competitivi. Aplicarea unor tehnologii performante poate duce la evidenţierea cantitativă şi calitativă a potenţialului genetic al animalului. O astfel de strategie poate fi dată de organizarea fermei ce are la bază principiile creşterii vacilor de lapte în sistem intensiv, cu corelarea perfectă a tuturor verigilor tehnologice.

Întreţinerea în sistem liber prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje. Avantajele constau în faptul că există posibilitatea aplicării progresului tehnico-ştiinţific (creşte productivitatea muncii până la patru ori), creşte gradul de mecanizare şi de automatizare a proceselor de producţie, scade efortul fizic al lucrătorilor, vacile beneficiază de mişcare, se obţine lapte cu calităţi igienice superioare. Dintre dezavantaje se manifestă puternic comportamentul de grup şi ca atare nu toate vacile beneficiază de condiţii asemănătoare de odihnă şi furajare, intervine dificultatea ţinerii sub control a stării de sănătate a animalelor, creşte frecvenţa accidentelor, a avorturilor mecanice şi a suptului reciproc.

Vacile de lapte pot fi întreţinute în grajduri, dispuse liniar, unul în continuarea celuilalt, legate între ele de un culoar, care duce la sala de muls. De regulă, adăpostul este compartimentat pe trei zone, respectiv zona de odihnă, zona de circulaţie a animalelor şi de evacuare a dejecţiilor şi zona de furajare.

Zona de odihnă este împărţită în cuşete individuale, cu pardosea din beton, acoperită cu aşternut de paie, asigurându-se între 3-6 kg paie/vacă/zi iarna şi între 2-3 kg paie/vacă/zi vara. Dimensiunile unei cuşete sunt: lungime 1,3 m, lăţime 1,2 m şi înălţime 1 m. La partea dinspre perete, cuşeta este prevăzută cu o bară metalică (opritori de grebăn), care împiedică animalul să defece în zona de odihnă atunci când acesta se ridică. Cuşetele sunt ridicate cu 15-25 cm deasupra zonei de circulaţie pentru a reduce aportul de dejecţii printre ongloanele animalelor.

Zona de circulaţie, are lăţimea de 3 m. Această zonă permite circularea a două animale din sensuri opuse, fără a fi deranjate cele care se află deja la iesle. Aleea de circulaţie este totodată şi zonă de defecaţie, evacuarea dejecţiilor făcându-se cu lama într-un batal situat la capătul adăpostului.

Zona de furajare, este betonată, are o lăţime de 2,5 m şi permite administrarea hranei cu ajutorul unei remorci tehnologice. Aceasta zonă este prevăzută cu iesle betonată care are o înălţime de 30 cm de la sol, şi cu sistem de blocare la alee (grilaje de individualizare care divizează frontul de furajare în lăţimi de 0,7 m, permiţând furajarea simultană a întregului efectiv şi înlătură totodată risipa de furaje din iesle). Grilajele sunt fixate pe bordura ieslei.

Adăparea se face din adăpători cu nivel constant, prevăzute cu încălzire electrică care asigură o temperatură optimă a apei pe timpul iernii de 8-12º C. Se asigură 60-100 l apă/cap/zi din cele două adăpători situate la capetele adăpostului.

Microclimatul se asigură prin existenţa unor fante de admisie a aerului curat, situate la înălţimea de 80 cm de la sol şi a gurilor de evacuare a aerului viciat, amplasate în tavan din 5 în 5 metri. Iluminatul este asigurat de becuri incandescente (din 5 în 5 metri). Temperatura în adăpost este asigurată iarna de căldura biologică.

Din adăpost animalele au acces liber în padoc, betonat, prevăzut cu iesle tip masă betonată, cu umbrar şi cu o adăpătoare cu nivel constant. Împrejmuirea padocului este făcută cu bare metalice. Se asigură o suprafaţă de 7m2/cap.

Un astfel de adăpost are o lungime de 80 m şi o lăţime de 10 m. Lăţimea padocului este de 6 m.

Dr. ing. Andreea Vasilachi – INCDBNA-IBNA Balotești

Două lucruri semnificative s-au întâmplat în zootehnia județelor Suceava, Neamț, Bacău și Vrancea: la Bacău, efectivul de păsări din 2015 este mai mare decât cel din 1990; în Vrancea, la putere ar fi creșterea suinelor, efectivul din 2015 fiind mai mare decât cel de acum 27 de ani. La acestea s-ar mai adăuga un fapt pozitiv: în Neamț a crescut, în 2015, față de 2007, numărul de ovine și de păsări, iar în Suceava, cel de ovine. Și ar mai fi un amănunt: chiar dacă numărul este la jumătate față de 1990, județul Suceava este cel mai mare crescător de bovine din țară. În rest, lucrurile se întâmplă ca peste tot în țară, cu o diminuare de 30-70% a numărului de animale față de perioada de referință 1990. Poate că nici n-ar mai trebui să facem comparație între o agricultură centralizată și una liberă. Sau cine știe?

Chiar dacă au întindere (Suceava este al doilea cel mai mare județ din România, după Timiș), populație și putere economică (cel mai mai PIB/cap de locuitor – în Bacău) diferite, cele patru județe din Subcarpații Orientali au o similitudine: relieful etajat în câmpie (est), dealuri și piemonturi, precum și munți. Exceptând Vrancea, celelalte județe au suprafață de pășune și fânețe suficientă cât să permită cel puțin dezvoltarea a două sectoare, creșterea bovinelor și a ovinelor. Ca suprafață arabilă (materie primă pentru furajare) nu sunt diferențe extrem de mari între zone, deci baza cerealieră ar fi cât de cât apropiată. Cu toate acestea, veți vedea, sunt evoluții diferite de la județ la județ și de la specie la specie.

Suceava – cel mai puternic județ în sectorul taurine

Dintre cele patru zone analizate, și-n 1990 și astăzi cel mai mare crescător de bovine este Suceava. De altfel, județul deține locul I pe țară la efectivul de taurine. Vrancea a avut și are unul dintre cele mai mici efective din România. Ca notă comună, în 2015 numărul de bovine a scăzut în toate cele patru județe și în raport cu anul 1990, și cu 2007. Altfel spus, nicio modificare după ce au fost posibile investițiile cu fonduri europene. Cea mai puternică prăbușire a sectorului de creștere a bovinelor se înregistrează în Bacău, iar din 2007 și până astăzi acest sector și-a revenit cel mai bine în Suceava.

Vrancea: efective de suine mai mari în 2015 decât în 1990

În privința creșterii suinelor, comparativ cu taurinele, să zicem că Suceava face schimb cu Vrancea. Adică: Vrancea a reușit performanța de a dezvolta acest sector mai mult decât în 1990, iar Suceava înregistrează o scădere dramatică (minus 73% în 2015, față de 1990) a efectivului. Nici măcar oportunitățile după anul aderării României la UE n-au modificat lucrurile, tendința fiind de constantă scădere a numărului de porcine. Și în Bacău lucrurile stau la fel: efectivul din 2015 este mai scăzut cu aproape 67% față de 1990 și cu 31% față de 2007 (procentul este egal cu cel de la Neamț; și în acest județ numărul de animale a scăzut cu 31,5% în 2015, față de 2007.

Creșterea ovinelor, o afacere cât de cât constantă

Ovinele sunt pesemne o bună afacere, indiferent de sistemul economic, centralizat sau după regula economiei de piață. Este sectorul care n-a avut în niciunul dintre cele patru județe o diminuare mai mare de 50% (2015 față de 1990), iar în Suceava și Neamț efectivul din 2015 îl depășește pe cel din 2007, ceea ce e un semn bun. Nici în Bacău sau Vrancea lucrurile nu stau foarte rău, numărul de oi fiind, e adevărat, mai mic decât în 2007, dar diferența nu depășește minus 11%.

Bacău, al doilea mare producător de carne de pasăre din țară

În România sunt cinci județe în care efectivul de păsări este mai mare de 3 milioane de capete: Buzău (3,974 mil. capete), Bacău (3,696 mil. capete), Vaslui (3,512 mil. capete), Călărași (3,438 mil. capete) și Prahova (3,436 mil. capete). Așadar, Bacăul și-a păstrat tradiția în creșterea păsărilor, plasându-se pe poziția a doua în țară. Unitățile avicole construite înainte de 1990 nu au fost, ca mai peste tot, demolate, ci conservate și, mai apoi, modernizate. Afacerea (în special cu carne de curcan) este atât de profitabilă încât efectivul din 2015 este mai mare decât cel din 1990. O redresare a sectorului se observă și în Neamț, unde numărul de păsări a crescut cu 23% în 2015, comparativ cu 2007, la fel și în Vrancea.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2017 – pag. 32-33

„Suntem în faţa începutului unei noi istorii a raselor de bovine pentru carne în România.“ Afirmaţia aparţine dlui Ion Bura, directorul general al Asociaţiei pentru Dezvoltarea Rasei Blonde d' Aquitane în ţara noastră. L-am întâlnit la ediţia de anul acesta a târgului IndAgra, acolo unde a prezentat în premieră o rasă de vaci pentru carne foarte puţin cunoscută românilor. Este vorba despre Blonde d' Aquitane, o rasă originară din sudul Franţei, obţinută în urma unor procese genetice. Rezultatul obţinut în urma selecţiei şi ameliorării este spectaculos. Exemplarele din această rasă impresionează printr-o statură impozantă în care fiecare muşchi este perfect reliefat. Fireşte că aspectul ei impresionant a câştigat admiraţia crescătorilor de animale, astfel încât astăzi rasa este răspândită în multe alte ţări decât cea de origine.

Ion Bura este deschizător de drumuri în România, pentru că în urmă cu trei ani a adus în ţara noastră primele exemplare de Blonde d'Aquitane. Spune că această încercare a sa de a promova rasa în ţară vine ca urmare a faptului că a trăit foarte mult timp în străinătate, unde a avut şansa de a vedea evoluţia mai multor rase şi că, în final, Blonde d'Aquitane a fost o alegere uşor de făcut. Astăzi are în ferma sa 80 de exemplare şi este singurul din ţară care creşte această rasă. Spune că vreme de trei ani a testat potenţialul acestei rase şi capacitatea de adaptare la clima şi condiţiile geografice din România şi că a fost o reuşită de 100%.

„Istoria Asociaţiei pentru Dezvoltarea Rasei Blonde d' Aquitane abia începe. Suntem singurii deţinători ai acestei rase în România şi intenţia noastră este să o promovăm şi să creştem efectivul. Sper ca în următorii doi ani să ajungem la 1.000 de capete. Scopul final este de a exporta apoi către Franţa, Grecia, Spania şi cred că avem şanse să realizăm acest lucru, pentru că astăzi calitatea îşi spune cuvântul, iar carnea acestei rase depăşeşte standardele actuale. Este în opinia mea numărul 1 în topul bovinelor pentru carne. În Franţa, spre exemplu, un kilogram de carne din această rasă costă între 60 şi 90 de euro. Blonde d' Aquitane este o rasă reuşită, cu un potenţial de creştere foarte mare, cu o carne de calitate foarte bună, care nu conţine grăsimi dăunătoare sănătăţii. Este o rasă robustă, nu există probleme la fătare, iar viţeii pot avea la fătare 80 de kilograme, în vreme ce viţeluşele cântăresc între 60-65 de kilograme. Potenţialul de creştere este de 1-1,5 kg pe zi. Masculii ajung la 1.700 de kilograme, chiar două tone, iar vârsta de sacrificare porneşte de la şase luni.“

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 32

Locuitorii Țării Oașului sunt renumiți mai ales pentru trei lucruri: măiestria cu care știu să lucreze lemnul, palinca pe care o fac și priceperea în ceea ce privește creșterea animalelor. O dovadă a faptului că, cel puțin în ceea ce privește această din urmă faimă, renumele nu este doar o vorbă goală am avut-o la ferma Zootehnica SA Crișani, din județul Satu Mare.

„Îndemn oricând fermierii să cultive triticale“

Ferma SC Zootehnica SA Crișani este construită după cele mai noi standarde în domeniu, ne spune cu mândrie conducătorul ei, dl Sorin Dindirigan. Exploatația cuprinde aproximativ 400 ha de terenuri agricole, trei grajduri ultramoderne, spații tehnologice, precum și o locuință de serviciu pentru dra Diana Bâtica, tânăra medic veterinar care are grijă de vaci.

Pe cele 400 de hectare se cultivă porumb siloz, triticale, păioase și lucernă, care sunt apoi folosite pentru hrana animalelor. După cum spune dl Dindirigan, o atenție deosebită este acordată rotației culturilor, după normele tehnologice, astfel încât să se poată obține rezultate optime și să fie evitată apariția și înmulțirea dăunătorilor.

L-am întrebat pe șeful fermei ce părere are despre cultura triticale, o plantă mai rar folosită de fermierii români, în special de cei din sudul țării. Domnia sa a fost oarecum surprins: „Folosim această cultură de mai mulți ani. Triticale este o plantă realizată prin combinația dintre grâu, orz și secară. Ca urmare, a luat ceea ce este mai bun de la fiecare dintre acestea. Are înălțimea optimă, o structură foarte bună și o productivitate excelentă. În ce mă privește, îi sfătuiesc oricând pe fermieri să cultive triticale, căci nu vor rămâne nemulțumiți.“

Pământul, îngrășat cu materii din grajdurile proprii

În ceea ce privește producțiile obținute, sunt printre cele mai bune. Dincolo de cifre, e mai interesant să spunem că sunt suficiente pentru a acoperi necesarul de hrană al celor 360 de vaci din fermă. Unul dintre secretele acestei performanțe este și utilizarea bălegarului provenit de la grajduri ca îngrășământ pentru sol. An de an, dejecțiile, fermentate timp de cel puțin șase luni sunt împrăștiate pe câmp. Astfel sunt rezolvate două probleme dintr-o dată: pe de o parte se scapă de bălegar, iar pe de alta se fac economii substanțiale în ceea ce privește substanțele necesare pentru pregătirea terenului.

E drept că pentru a se ajunge aici au fost necesare o serie de investiții. Totul a început cu sistemul automat de racleți care curăță grajdurile. Gunoiul adunat într-un bazin este pompat într-un storcător. Partea solidă este pusă la fermentat, iar cea lichidă este strânsă într-un bazin, spre a fi neutralizată

Investiție cu fonduri europene, gândită de la cap la coadă

Totul a început acum cinci ani. Atunci, cu fon­durile europene obținute au fost construite grajdurile. „A fost destul de complicat“, spune dl Dindirigan, referindu-se la procedura de accesare a banilor. „Acum însă am prins curaj și chiar ne gândim să aplicăm pentru un nou proiect. Ne-ar mai trebui un depozit și un uscător de cereale, ca să putem închide circuitul“, spune domnia sa.

Cu banii obținuți în urmă cu cinci ani au fost ridi­cate grajdurile. Așa cum spuneam, tehnologia adop­tată este una de ultimă generație. Structura este metalică, pereții laterali sunt, de fapt, niște prelate care se pot monta sau strânge, în funcție de necesități. Înălțimea grajdurilor depășește cinci metri la streașină. „Această structură asigură o ventilație foarte bună, pe două căi. În primul rând este vorba despre volumul mare de aer și faptul că pereții laterali sunt deschiși, apoi este vorba despre circulația de aer care se produce grație modului cum au fost construite grajdurile“, spune șeful fermei. La rândul său, medicul veterinar Diana Bâtica adaugă: „În plus, există și ventilatoare, speciale pentru perioadele foarte calde. În vară ne-au ajutat foarte mult. Am trecut peste zilele caniculare fără să avem niciun fel de probleme, mai ales în ceea ce privește producția de lapte.“

„Vacile au fost achiziționate acum patru ani, la o licitație, în Germania. Prețul lor a variat între 1.500 și 1.800 euro/cap“, spune dl Dindirigan. Toate sunt din rasa Fleckvich. „Erau juninci la prima fătare. Acum sunt deja la a treia. Sunt niște animale excelente“, consideră domnia sa.

Îngrijire de cinci stele

La ora actuală, în fermă există un efectiv-matcă de 200 de capete, la care se adaugă 165 de viței și vaci care se pregătesc de fătare. Viţeii sunt ținuți în fermă până în jurul vârstei de șase luni. După aceea sunt transportați într-o altă fermă, unde sunt crescuți și, mai apoi, junincile sunt inseminate. La aproximativ șase-șapte luni după montă, revin la ferma de bază.

O altă caracteristică a grajdului este dată de podelele speciale. De fapt, pe jos se află pământ, peste care se pun paie tocate. Astfel, problemele cauzate de bolile copitelor, specifice vitelor crescute în stabulație, sunt reduse. „Le ținem din scurt cu copitele“, spune Diana Bâtica. „Avem un specialist care vine la fiecare două-trei săptămâni și facem podotehnie. El se ocupă de cazurile mai grave, rămânând ca eu să le schimb pansamentele, la trei-patru zile.“ În fermă există și perii automate pentru scărpinat animalele. „Le place foarte mult“, povestește veterinarul. „La un moment dat, s-au stricat și a durat cam două săptămâni până ce s-au reparat. Când au reînceput să funcționeze, văcuțele făceau efectiv coadă la perii.“ Pentru prepararea hranei sunt folosite moara și remorca tehnologică aflate în fermă. „Primesc în jur de 24 kg de siloz, 3 – 4 kg de fân și 7,5 – 8 kg de concentrate, la care se adaugă premixurile și șroturile adiacente, pentru fiecare animal“, spune dl Dindirigan. „Desigur că această cantitate este variabilă, în funcție de animal și de perioadă“, precizează veterinarul.

Rezultate pe măsura muncii

Important este însă că rezultatele acestui mod de îngrijire și de hrană se văd în cantitatea de lapte pe care o dau animalele: în jur de 25 de litri /zi. Mulsul se face de două ori pe zi, într-o sală de muls dotată cu 10 instalații, fiecare având câte două posturi.

Laptele rezultat este unul de foarte bună calitate. Conținutul de grăsime depășește binișor 4%. Ca atare, este căutat de procesatori. Dar aceștia nu ajung la el în condițiile pe care și le-ar dori ei. Oșenii au știut cum să se organizeze. „Laptele îl vindem în cadrul unei coope­rative, care are 7-8 membri. Dar să nu vă imaginați că sunt ferme mici. Dimpotrivă, sunt cei mai mari fermieri din județul Satu Mare“, povestește Sorin Dindirigan. „Fiind vorba despre astfel de producători, cantitatea de lapte este mare și, ceea ce este la fel de important, constantă. În același timp, calitatea este asigurată, căci astfel de ferme produc lapte de calitate superioară. Așa se face că procesatorii sunt interesați să lucreze cu cooperativa noastră și sunt dispuși să ofere un preț decent. Pe de altă parte, faptul că suntem împreună ne dă altă putere de a negocia. Asta se traduce în prețul bun pe care am reușit să îl obținem“, ne-a mai dezvăluit domnia sa.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 34-35

„Laptele este un aliment complet, care concentrează în el tot ceea ce este necesar organismului. Eu aş declara laptele un aliment strategic“, spune Cristian Lungu (foto). El este unul dintre oamenii care şi-au găsit chemarea abia în a doua parte a vieţii. Tânărul inginer absolvent de TCM a devenit în ultimii 13 ani un cunoscut fermier. Povestea sa vă invităm să o urmăriți în cele ce urmează.

Poveste cu un morar şi o văcuţă

În 2003, la marginea comunei Dascălu, aflată la vreo 15 km de Bucureşti, funcţiona o moară de făină şi mălai şi un urluitor. Proprietarul lor era fiul unui localnic, fost inginer la oraş şi care îşi deschisese o mică afacere. Lumea venea şi măcina cerealele, fie pentru hrana proprie, fie pentru animale. Într-o zi, cineva a venit la stăpânul morii şi l-a întrebat dacă nu ar vrea să cumpere o vacă, cu tot cu viţica de după ea, la un preţ bun. Nu era o vacă rea, susţinea vânzătorul. Dădea câte şase litri de lapte dimineaţa şi şase seara. Şi nici nu cerea mult: doar şapte milioane de lei vechi. Morarul s-a gândit că pe lângă orice moară serioasă se găseşte şi câte un animal, aşa că a încheiat târgul. Şi, după două săptămâni în care vaca, botezată „Băbuţa“, a primit hrană bună şi îngrijire ca la carte, a început să dea câte 24 de litri de lapte pe zi. Adică dublu. Şi de aici a început cotitura în viaţa inginerului Cristian Lungu. I-a plăcut atât de mult ideea, încât s-a dus în Covasna, de unde a mai cumpărat două viţele din rasa Bălţată Românească: Ildiko şi Mariko. Acum avea trei viţele şi o vacă. Apoi a urmat taurul Nicu şi alte două viţele. În anul 2006 avea şase vaci cu lapte şi un taur.

„Atunci mi-am dat seama că se poate trăi de pe urma a şase vaci. Litrul de lapte se vindea cu 0,8 lei, iar preţul de producţie era de 0,4 lei. Vindeam totul la un procesator din Dâmboviţa“, povesteşte fermierul despre începuturile afacerii sale.

Din nou la şcoală

Între timp, prin vecini umbla o delegaţie care încerca să-i convingă pe proprietarii de animale să urmeze nişte cursuri de specializare, în cadrul unui program finanţat de Banca Mondială. Pe dl Lungu nu a fost necesar să-l lămurească. S-a dus cu plăcere la ore, timp de un an şi jumătate, cât mai rămăsese din cursul de trei ani. Pasiunea sa pentru vaci l-a făcut să asimileze cu uşurinţă noţiunile predate. Pe lângă aceasta, pregătirea sa inginerească l-a îndreptat, în mod firesc, să ridice probleme la care, de multe ori, nici lectorii nu se gândiseră. Şi aşa, pe nesimţite şi pe negândite, între Cristian Lungu şi profesorul său Mihai Paraschivescu s-a născut o frumoasă prietenie.

La sfârşitul cursului, pentru că din fondurile alocate de Banca Mondială mai rămăsese o sumă suficientă, s-a organizat o excursie de documentare în Austria. „Acolo am văzut lucruri la care nu m-aş fi gândit şi pe care nu le învăţasem la curs. Ei aveau cu totul alt mod de a creşte vacile“, îşi aminteşte fermierul.

Între timp se adoptase şi un program naţional de stimulare a producătorilor de lapte. Pentru laptele de calitate se plătea un spor de 0,3 lei/litru. Astfel, în 2004 cei care puteau furniza un lapte cu conţinut ridicat de proteină obţineau 1,1 lei/litru. Preţ bun!

O fermă „ciudată“

„Atunci m-am hotărât cu adevărat să încep afacerea aceasta. Deja aveam ceva cunoştinţe în domeniu şi o oarecare experienţă. Aveam un teren pe care l-am vândut.

11.600 euro am investit în construirea sălii de muls. Alţi aproape 40.000 de euro i-am dat pe 20 de vaci Holstein, cumpărate din Germania.“ În martie 2006 vacile germane au început să fete. Pentru că fuseseră însămânţate cu material seminal de foarte bună calitate, viţelele erau mai performante decât mamele lor. Astăzi, în fermă se mai găsesc două dintre ele.

Construcţia grajdului a fost o altă poveste. La vremea aceea, cel puţin în Dascălu, oamenii nu concepeau decât grajduri joase şi bine închise, pe toate laturile, doar cu câte o uşă îngustă, cât să treacă vaca. Dar Cristian Lungu văzuse în Austria grajdurile aerisite, cu una sau chiar două laturi libere, alcătuite doar dintr-o temelie de un metru şi din stâlpii de susţinere ai acoperişului. „Vacile nu suferă din cauza frigului. Pentru ele cel mai mare duşman este căldura. Pe timpul caniculei, vacile pot să piardă până la 80% din lapte. De aceea e foarte important să poată beneficia de răcoare. Apoi, grajdul trebuie bine aerisit şi din alt considerent: laptele este filtrat din sânge. Dacă vaca trăieşte într-un grajd strâmt şi neaerisit, amoniacul degajat din urină este respirat de animal, trece în sânge şi de acolo în lapte. Aşa că există o relaţie directă între gradul de aerisire a grajdului şi calitatea şi cantitatea laptelui. Dar oamenii nu ştiau asta și de aceea am avut tot felul de discuţii. Oricum, în mare parte, grajdul – ca şi sediul propriu-zis al fermei – l-am construit eu cu băieţii mei“, mai povesteşte fermierul. Erau vremuri bune. Laptele ajunsese să fie cumpărat de „Natura“, din Dâmboviţa, cu 1,9 lei/litru.

În paralel, pe lângă ferma cu vaci a dezvoltat şi o fermă vegetală în care cultivă mare parte din cele necesare pentru a asigura furajarea vacilor.

Dozatorul, soluţie de criză

Apoi a început declinul pieţei de lapte. Preţurile oferite de procesatori au început să scadă. Şi din nou Cristian Lungu a găsit o soluţie pentru a-şi face ferma mai eficientă: în 2010 a cumpărat primul distribuitor automat de lapte proaspăt, pe care l-a amplasat în Bucureşti. „Nu a fost simplu deloc. Nu exista nicio experienţă şi nicio reglementare. Am participat, împreună cu alţi specialişti la elaborarea Ordinului Ministrului nr. 55 şi apoi a modificărilor următoare. Dar am descoperit că pot să îmi desfac toată producţia prin cele patru automate pe care le am.“

Din nefericire, în ultima perioadă vânzările de lapte proaspăt s-au redus drastic. „De când Lactate Brădet a fost acuzat pe nedrept, vânzările au scăzut la jumătate.“ Motivele sunt legate pe de o parte de lipsa de informare a consumatorilor care nu realizează că laptele din dozator este muls şi manipulat în condiţii de igienă foarte stricte. În plus, consumatorii nu mai ştiu că laptele ambalat, de la supermarket, are la bază lapte reconstituit şi, în general, mai mult sau mai puţin procesat. Acela nu este un lapte integral, ca cel de la dozator, consideră producătorul. „În acest sens, noua lege privind etichetarea produselor este o mare victorie, căci în felul acesta consumatorii pot să vadă ce cumpără“, spune el.

Şi pentru că am ajuns la acest capitol, trebuie să descriem drumul laptelui de la vacă la client. Din sala de muls, unde se obţine prin intermediul unor maşini automate, laptele trece prin conducte într-un tanc de depo­zitare, din inox, în care este păstrat etanş, la temperatura de 4-5°C. De acolo este transvazat cu o pompă în cilindrii de inox cu care este transportat la dozatoare. Respectivele vase sunt introduse cu totul în dozator, astfel că laptele nu mai este transferat încă o dată. Atât pe durata transportului, cât şi în dozator, temperatura se păstrează constantă, la 5°C. Aşadar, nu se pune pro­blema unei eventuale infestări în timpul manipulării. Cât despre avantajele laptelui proaspăt, vom spune doar că permite consumatorilor să prepare acasă o serie de produse, cum ar fi iaurt, lapte bătut, brânză de casă etc.

Brânza maturată, ca plan de viitor

Dar Cristian Lungu nu s-a mărginit doar la propria sa fermă. El s-a implicat şi în activitatea mai multor organizaţii ale fermierilor din România. A înfiinţat Asociaţia Fermierilor Utilizatori de Automate pentru Desfacerea Laptelui Crud în România, al cărui preşedinte este.

La sfârşitul lunii martie, împreună cu alţi 23 de producători de lapte şi produse lactate din România, a vizitat Austria. Au fost la un târg al fermierilor austrieci care oferă brânzeturi bio, fabricate după reţete tradiţionale. „Am avut o surpriză neplăcută: am descoperit că poţi introduce tot felul de chimicale în brânză şi să păstrezi, în acelaşi timp, eticheta bio“, spune el. Principalul obiectiv al vizitei românilor a fost acela de a prezenta câteva dintre produsele pe care le pot fabrica în fermele lor. Printre ele, câteva care nu au echivalent nicăieri în lume, cum ar fi brânza maturată în vin roşu. „Austriecii, deşi mulţi dintre ei nu au spus nimic, din mândrie, au fost foarte impresionaţi de ce le-am oferit. Şi ei au o tradiţie în domeniu!“, spune dl Lungu.

Ideea care a stat la bază este aceea de a realiza un minim de procesare în cadrul fermei. „Vaca nu are robinet pe care să-l poţi închide atunci când nu mai ai desfacere la lapte. Şi m-a durut sufletul atunci când a trebuit să amestec laptele nevândut cu bălegar şi să-l arunc pe câmp ca îngrăşământ“, spune fermierul. „Şi atunci, în mod firesc m-am gândit că cea mai bună formă de conservare a laptelui pe termen destul de lung este aceea de a-l folosi la fabricarea brânzeturilor maturate. De aici a pornit totul“, explică el.

Idei pentru o fermă mai eficientă

În cursul lunii viitoare, sub egida ASAS, va avea loc o întâlnire a marilor fermieri români din sectorul de cultură vegetală cu cercetătorii şi producătorii români de seminţe. „Capul răutăţilor“ în această chestiune este tot Cristian Lungu, după cum însuşi mărturiseşte. „Într-una dintre zilele astea ploioase stăteam şi mă gândeam cum să cresc eficienţa fermei. Am luat contractele din urmă cu câţiva ani şi pe cele de acum şi m-am speriat: preţul kilogramului de sămânţă de porumb a crescut în câţiva ani de la 7-8 lei la 27 lei, iar la floarea-soarelui de la 6 lei la 78 lei. Aceste creşteri sunt impuse de companiile multinaţionale, care vând seminţele şi n-au nicio legătură cu preţurile reale. Următorul pas a fost să iau legătura cu fermierii români care produc seminţe şi să văd care sunt preţurile pe care le primesc ei. Sunt infime, prin comparaţie: 1,6 lei/kg la porumb, de exemplu. Apoi am vorbit cu cei de la ASAS să mijlocească o întâlnire între producătorii de seminţe şi cercetătorii de la Fundulea. Să vedem cât costă selecţia şi procesarea şi să revigorăm această ramură. Dacă majoritatea fermierilor români vor cumpăra seminţe produse în ţară, de la producători români, atunci probabil că şi multinaţionalele vor fi obligate să-şi ajusteze preţurile“, povesteşte plin de entuziasm Cristian Lungu.

Alexandru GRIGORIEV

Până la data de 15 aprilie 2014 s-au înfiinţat 312 asociaţii ale deţinătorilor de vaci care au depus cereri la primării pentru achiziţionarea de tancuri de răcire a laptelui. Aceste asociaţii au 53.079 capete de vaci şi au solicitat 398 de tancuri.

Consilierul superior în cadrul Direcţiei Generale de Politici Agricole şi Strategii din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), Tănase Voicu, a explicat pentru revista Lumea Satului că nu toate cererile vor fi automat şi aprobate. Acestea vor fi analizate şi, în funcţie de îndeplinirea condiţiilor, vor fi aprobate sau respinse. Una dintre condiţii este aceea ca solicitanţii să nu fi beneficiat, în ultimii trei ani, de alte ajutoare de minimis.

„Cei care în cadrul ultimelor trei exerciţii financiare au beneficiat de alte ajutoare de minimis, cum ar fi cel din sectorul vegetal, nu pot beneficia de acest sprijin“, a precizat consilierul din cadrul MADR.

Până la 15 mai, asociaţiile care au făcut cererea trebuie să depună toate documentele la primării. Următorul pas va fi analizarea documentelor, aprobarea dosarelor care corespund, iar în final transmiterea dosarelor la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), care va face plăţile.

În şedinţa Guvernului din data de 5 februarie a fost aprobată o Hotărâre de Guvern pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 859/2013 privind acordarea ajutorului de minimis pentru achiziţionarea de tancuri de răcire a laptelui, precum şi pentru stabilirea unor măsuri de aplicare a acesteia.

Adoptarea acestui act normativ a venit ca o necesitate de asigurare a conformităţii laptelui românesc, având în vedere că, începând cu data de 1 ianuarie 2014, nu se mai poate livra lapte neconform. Astfel, Hotărârea Guvernului nr. 859/06 noiembrie 2013 prevede acordarea în anul 2014 a ajutorului de minimis pentru achiziţionarea de tancuri noi de răcire a laptelui producătorilor agricoli crescători de animale care deţin până la cinci capete vaci de lapte şi sunt organizaţi în acest scop într-o singură formă asociativă constituită în cadrul unităţii administrativ-teritoriale organizate la nivel de comună.

Valoarea totală a sprijinului financiar este de 68.879 mii lei, iar cuantumul este de maximum 5.000 euro pentru fiecare formă asociativă care a solicitat acest ajutor şi cuprinde costurile aferente achiziţionării, instalării tancului/tancurilor de răcire a laptelui cu o capacitate de maximum 1.000 litri/unitate administrativ-teritorială organizată la nivel de comună, instruirii necesare pentru utilizarea acestuia/acestora, precum şi asigurarea service-ului pentru o perioadă de 12 luni de la instalare.

MADR a cerut implicarea Asociaţiei Comunelor din România – A.Co.R. pentru organizarea crescătorilor de animale şi asigurarea spaţiului necesar instalării tancurilor cu toate utilităţile necesare funcţionării acestora.

Ministerul a solicitat direcţiilor agricole judeţene să se implice în acţiunea de achiziţionare prioritară a tancurilor de răcire a laptelui, prin promovarea programului şi prin consultanţă gratuită acordată producătorilor agricoli, în toate etapele, de la constituirea formei asociative şi până la decontarea cheltuielilor.

Lidia Truică

În unele zone ale ţării, încet dar sigur, vacile de lapte dispar din fermele zootehnice, făcând loc raselor de carne. Noile măsuri anunţate de autorităţi şi impuse de Uniunea Europeană, precum eliminarea cotei de lapte şi imposibilitatea de a mai valorifica laptele neconform, sunt semnale care îi determină pe mulţi crescători de animale să se alinieze cerinţelor sau să dispară. Alternativele sunt puţine, iar deciziile dureroase.

Rasele de carne înlocuiesc vacile de lapte

Micii crescători de animale au de ales. Fie trec la rasele de carne, fie investesc serios pentru modernizarea fermei, creşterea efectivelor şi realizarea unor producţii adecvate pentru procesare. În lipsa unui sistem financiar care să le permită să facă investiţii, ultima variantă este greu de urmat pentru mulţi fermieri mici, motiv pentru care vor fi nevoiţi să iasă pe uşa din dos a sectorului zootehnic, făcând loc evident importurilor de lapte şi produse lactate. Aşa va ajunge vaca de lapte să populeze doar gospodăriile ţărăneşti şi să asigure doar consumul propriu al familiilor de la ţară. De acest lucru este convins şi cunoscutul doctor veterinar Vasile Pachiţanu, preşedinte al Asociaţiei Angus.ro. „Vaca de carne reprezintă o alternativă la producţia de lapte care încet, încet se va restrânge în această zonă şi va dispărea odată cu dispariţia cotei de lapte. Dar, pe de altă parte, oamenii trebuie să ştie că gospodăriile ţărăneşti nu trebuie să moară, ci să se modernizeze, ele trebuie să producă eficient, atât pentru ele, cât şi pentru piaţă. Oamenii deja ştiu că nu vor mai putea folosi laptele pentru livrare şi atunci venim cu alternativa.“

Fermierii din Bucovina au început deja de câţiva ani să aducă animale din rasele de carne, valorificând cu succes potenţialul păşunilor cu care sunt înzestrate aceste meleaguri. În multe cazuri rasa Angus a fost alegerea crescătorilor din zonă. Motivele sunt multe: „Angus are un mixt de caractere care o face atractivă pentru crescători, are o viteză bună de creştere, este o rasă cu fătări uşoare, fără distocii, o calitate extraordinară a cărnii, se pretează bine în zonele de deal şi munte datorită calităţilor morfoproductive ale rasei“, apreciază Vasile Pachiţanu. Am putea vorbi şi despre rasa Albastru Belgian, acceptată şi apreciată în Ardeal, însă doctorul Pachiţanu este de părere că aceasta creează mari probleme, mai ales în cazul necunoscătorilor. „Dacă specialiştii nu informează omul şi acesta nu ştie exact cu ce femelă să lucreze, pot exista probleme. Fermierul introduce material seminal pe o vacă corespunzătoare din punctul de vedere al rasei, conformaţiei corporale, dar trebuie să fie atent ce face cu hibridul, să nu vină tot cu Albastru Belgian, pentru că va avea probleme la fătare“, spune veterinarul.

Având în vedere că în topul a cinci rase de carne din lume Angus este pe primul loc, nu este de mirare că aceasta şi-a găsit un loc şi pe păşunile din România. Şi chiar trebuie spus că această rasă foloseşte cel mai bine pajiştea naturală. Are un sistem de cosire special faţă de alte rase care smulg iarba, ceea ce înseamnă că regenerarea ierbii de pe pajiştile naturale este mai rapidă atunci când foloseşti rasa Angus decât dacă optezi pentru alte rase. „Consumă orice fel de iarbă, nu are un păşunat selectiv. Chiar dacă pajiştea pe care introducem animalele nu este încă organizată, modernizată, nu sunt introduse plante de cultură valoroase, ci mai mult floră spontană, Angus-ul coseşte tot ce găseşte în faţă“, spune Pachiţanu.

Abatorizarea şi valorificarea raselor de carne rămâne o problemă

În urmă cu 12-13 ani, când au fost făcute primele transferuri de embrioni, temerarii care au avut curajul să pornească ferme cu rase de carne îşi puneau problema valorificării cărnii. Timpul a trecut, dar problema a rămas. Şi astăzi crescătorii spun: „Bine, bine, preiau o junincă pe care dau 1.700-2.000 de euro, dar ce fac cu produsul, cui îl vând ca eu să recuperez cheltuiala pe care am făcut-o, având în vedere că această vacă nu produce lapte?“. Totuşi există o speranţă, dată de programul „Angus – Bucovina“, care îşi propune promovarea acestui brand şi realizarea unui microabator care să proceseze carcasele conform protocolului impus de această rasă. „Pe lângă promovarea rasei, noi le vom arăta oamenilor cum se produce mâncarea pentru aceste vaci, cum se îmbunătăţeşte iarba, ce trebuie introdus în iarbă, ce utilaje trebuie folosite pentru întreţinerea ei“, a menţionat Vasile Pachiţanu.

Tot domnia sa consideră că asociaţiile crescătorilor de bovine constituite la nivel judeţean au rolul de a prezenta fermierilor alternativele, pentru că ei sunt cei care vor continua activitatea economică de creştere a bovinelor.

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2013